m8x19xs
1. Izvoarele istorice
Potrivit definitiei, prin izvor istoric se intelege „orice urma care dovedeste exis tenta omeneasca, oricare ar fi originea si forma in care ne-a parvenit“1. O alta definitie desemneaza izvorul istoric ca fiind „orice sursa de cunoastere istorica (directa sau indirecta), adica orice informatie (in sensul teoriei informatiei) despre trecutul social, oriunde s-ar afla, impreuna cu tot ce serveste la transmiterea acestor informatii (canale de informatie)“2.
Clasificarea izvoarelor istorice. Pentru clasificarea izvoarelor istorice se utilizeaza doua criterii: criteriul interior si criteriul exterior. Clasificarea izvoarelor istorice dupa criteriul exterior este prezentata in Tabelul 3. Clasificarea izvoarelor istorice dupa cri teriul interior este prezentata in Tabelul 4.
In general, izvoarele istorice ofera informatii despre realitatiile istorice la care aces tea se refera. Domeniile asupra carora izvoarele istorice ofera informatii sunt prezen tate in Tabelul 5.
Toate aceste tipuri de informatie au importanta pentru studierea imaginilor, pen tru ca izvoarele imagologice nu pot fi valorizate in afara realitatilor istorice. Apare astfel un clivaj intre regimul real al dominatiei otomane in Tarile Romane -; asupra caruia vom insista intr-o tema urmatoare -; si imaginea turcului transmisa de traditie/ istoriografia traditionala. Situatia poate fi explicata ca fiind o consecinta atat a defor marii contemporane a imaginii pentru satisfacerea unor interese politice (lupta antioto mana), cat si a remanentei imaginii. Aceasta devine mai puternica decat realitatea pentru ca mijloacele/canalele specifice de comunicare prin care ea este difuzata sunt mai accesibile maselor (pictura murala, traditia orala, directorii de constiinta).
In general, informatiile oferite de izvoare sunt atent studiate, aparand o serie de discipline distincte, precum si „stiinte speciale ale istoriei“. Disciplinele specializate care au un rol insemnat in interpretarea izvoarelor istorice sunt prezentate in Tabelul 6.

Disciplinele desemnate sub numele de „stiinte speciale ale istoriei“ care au un rol insemnat in interpretarea izvoarelor istorice sunt prezentate in Tabelul 7.
Criteriul de discriminare Tip de izvor Subtip de izvor Categorii Explicatii asupra izvorului
Urme materiale de tot felul, scrise sau nescrise
Productii spirituale transmise oral si con semnate tarziu
Izvoare transmise prin reprezentari grafice Scrise
Transmise in alte reprezentari grafice
Insemnari grafice distinctive insemne,peceti, marci, blazoane, monede, medalii
1. Dupa forma in care ne-au parvenit
Reprezen tari grafice harti, planuri, desene
Izvoare fonografice
Izvoare fotografice si cinematografice
Creatia artistica create in limitele geografice si etnice
Izvoare interne
2. Dupa locul unde au fost create
Izvoare externe
Izvoare de anticipatie face previziuni
Dupa timpul in care au fost create si in raport cu tim pul in care s-a pro dus evenimentul
Izvoare contemporane cu evenimentul si in legatura cu el
Izvoare posterioare evenimentului si in legatura cu el
3. provin de la cineva care a cunoscut direct evenimen tul, participand sau nu la el
Izvoare directe
4. Dupa geneza lor create pe baza informatiilor primite de la cineva care a cunoscut direct evenimentul
Izvoare indirecte tot atatea categorii de izvoare cate domenii de activitate umana exista
5. Dupa domeniul de referinta
Tabelul 3
Criteriul de discriminare
Tip de izvor
1. Natura informatiei Izvoare referitoare la evenimente esentiale sau foarte importante
Izvoare referitoare la evenimente secundare
Izvoare de certa valoare
Izvoare de valoare indoielnica
Falsuri
2. Valoarea informatiei
Tabelul 4
Domenii ale realitatii istorice
Tipuri de informatie valorile sociale/morale ale epocii climatul mental
1. Mediul in care se formeaza imaginile modelele unei epoci viata cotidiana faptele unor personalitati
2. Actiunile care modelele adoptate explicit/implicit de catre acestea creeaza imaginile reactii ale unor categorii de receptori fata de aceste actiuni
Tabelul 5
Disciplina specializata
Domeniul de cercetare
1. Arheologia descopera, analizeaza si interpreteaza toate resturile materiale lasate/ pastrate in sol, in vederea reconstituirii integrale a istoriei umanitatii
2. Mitologia studiaza miturile, geneza si explicarea lor
3. Etnografia clasifica popoarele/populatiile si urmareste evolutia culturii acestora materiale si spirituale, moravurile si particularitatile felului lor de viata studiaza societatile si comportamentele umane in corelatie cu conditiile natu rale si social-culturale
4. Sociologia si antropologia
Tabelul 6
ªtiinta speciala
Explicatii a istoriei Domeniul de cercetare include probleme legate de istoria scrisului, a materialului de scris, a tiparului, ilustrarea cartilor, precum si istoricul bibliotecilor si rolul lor in viata sociala si culturala
1. Bibliologia se ocupa de carte si de munca in biblioteca studiaza manuscrisele/ cartile manuscrise in sine, nu din perspectiva scrierii/continutului lor
2. Codicologia desprinsa din paleografie
3. Diplomatica studiaza documentele propriu-zise se ocupa de aparitia, forma si traditia grafica a actelor scrise studiaza inscriptiile pe suport dur (piatra, metal, oase, sidef, fildes, lemn, piele, musama, argila, tencuiala, sticla, bijuterii, obiecte diverse, stanci etc.) sunt socotite inscriptii tot ceea ce este scris prin procedee ca: sapat, desenat, pictat, incizat, brodat, cusut
4. Epigrafia
5. Heraldica studiaza stemele
6. Numismatica studiaza monedele informatii despre evolutia grafemelor, a suportului scrisului si a instrumentelor de scris
7. Paleografia studiaza izvoarele scrise vechi
8. Sigilografia/ sfragistica studiaza sigiliile
Tabelul 7
2. Izvoarele imagologiei istorice
In categoria izvoarelor imagologiei istorice intra orice izvor istoric care contine informatii referitoare la mentalitati, reprezentari, simboluri, imagini, intr-un context istoric dat, precum si informatii despre respectivul context istoric.
Imagologia istorica utilizeaza atat izvoare scrise, cat si izvoare nescrise, folosin du-se de majoritatea stiintelor speciale ale istoriei, precum si de celelalte discipline specializate prezentate mai sus.
Pentru imagologia istorica esentiala este valorizarea izvoarelor in functie de speci ficitatile contextului/societatii la care se refera, tinandu-se cont, in primul rand, de gradul de accesibilitate/circulatie a informatiei continute/transmise de izvor. Aceasta dimensiune este relevata de canalul/mijlocul de comunicare utilizat. Astfel, presa ca izvor de imagine nu are aceeasi valoare in societatile premoderne/moderne si in cea contemporana, diferentele fiind generate de o serie de variabile care trebuie analizate cu multa atentie. Intre acestea se pot aminti gradul de circulatie a presei in societatea respectiva (pana la ce distanta de emitent ajung ziarele), precum si gradul de accesi bilitate sociala/intelectuala a ziarului (stiinta de carte, posibilitatile materiale de a intra in posesia ziarului etc.).
Plecand de la acesta asertiune, consideram ca importanta izvoarelor imagologiei istorice difera in functie de epoci/societati. Astfel, pentru epocile arhaica si veche sunt mai importante izvoarele arheologice, in timp ce pentru lumea contemporana au relevanta mai mare izvoarele mediatice (presa scrisa, radio, televiziune) si cinema tografice. Exemple elocvente in acest sens sunt imaginea turcului/otomanului in scenele rastignirii prezente in scenele din pictura murala a manastirilor moldovenesti si in filmul Independenta Romaniei din 1911. La fel se poate vorbi despre imaginea jan darmului francez in seria cu Louis de Funès in rolul titular, aparuta ca o consecinta a erodarii dramatice a imaginii fortelor de ordine franceze dupa evenimentele din 1968.
In acest context trebuie subliniat faptul ca, din punct de vedere al eficientei crearii de imagine, mesajele nescrise/vizuale (picturale/iconografice/fotografice si cele cine matografice) au un impact mai mare. Situatia se datoreaza faptului ca acestea sunt mai directe si mai usor de descifrat.
In cazul izvoarelor imagologiei istorice trebuie facuta deosebirea intre izvoarele neutre/pasive (reflecta actiuni/fapte relevante pentru construirea imaginilor) si izvoa rele active (concepute/redactate pentru a induce anumite imagini). Cu precadere in ultimul caz este extrem de importanta identificarea mediului in care respectivul izvor/ categorie de izvoare are impact. Astfel, in evul mediu romanesc un proces de deosebita importanta este cel al trecerii de la tara/terra medievalis (formatiune cu atributii exclu siv militare si administrative) la stat incadrat in familia statelor bizantine (Common wealth-ul bizantin), proces derulat in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Modul in care izvoarele consemneaza finalitatile procesului este prezentat in Tabelul 8.
Modul de consemnare Forme specifice
Semnificatii
Utilizarea formulei „din mila lui Dumnezeu“
Utilizarea formulei „domn, singur stapani tor/ singur tiitor“
Utilizarea particulei
Asocierea semnaturilor componentilor sfatului domnesc
Monarhie de drept divin, autocratica
In formularistica si continutul actelor de cancelarie
Faptul certifica existenta unei ierarhii interne
Reflex al modelului cavaleresc al voievodului stapanitor de terra medevalis
Reprezentarea lui Mircea cel Batran la
Cozia in costum occidental
In iconografie
Existenta, in aceeasi reprezentare, a lui
Mircea cel Batran a insemnelor bizantine
(clavis aurei)
Integrarea in familia principilor bizantini
Emisiunile monetare ale lui Vladislav-Vlaicu
Domnul emite moneda exercitandu-si acest drept regalian
In numismatica
Reprezentarea lui Radu I pe monedele sale imbracat in armura de factura occidentala Reflex al aceluiasi model voievodal
Tabelul 8
Aceste izvoare au, in epoca, o valoare diferita. Astfel, daca izvorul diplomatic se adreseaza unui public-tinta redus numeric (destinatarii actelor si, in general, stiutorii de carte), reprezentarea iconografica (tabloul votiv sau efigia monetara) se adreseaza tuturor celor care privesc respectivele reprezentari. O situatie similara este intalnita si in lumea occidentala, reprezentarile heraldice avand o indiscutabila valoare comu nicationala atat prin simbolistica smalturilor heraldice, a mobilelor care incarca scu tul heraldic, precum si prin pozitia acestora in scutul heraldic (piese onorabile sau mai putin onorabile).
Este necesar ca izvorul de imagologie istorica sa fie corect interpretat. In conse cinta, se impune sa se tina cont de o serie de factori care, eludati, induc deformari de interpretare si, implicit, de imagine. Aceasta operatiune poarta numele de critica izvo rului si urmareste sa stabileasca cine transmite, ce transmite, cum transmite si cui transmite. Pentru a stabili parametrii mentionati, trebuie sa se tina cont de cateva ele mente specifice.
Primul dintre acestea este filtrul personal al autorului izvorului. Aceasta inseamna ca trebuie sa se stabileasca cat de bine informat este acesta, care este pozitia lui fata de informatia furnizata (obiectiv/subiectiv), care este sistemul lui de referinta (mediul de provenienta si mentalitatea corespunzatoare acestuia, orizontul cultural etc.). Al doilea element este informatia furnizata de izvor si tipul acesteia (informatie neu tra/pasiva sau informatie directa). De asemenea, trebuie analizate tipul canalului de comunicare (scris, vizual, artistic, oral etc.) si factorii perturbatori ai acestuia (defor mari intentionate sau accidentale), precum si tinta comunicarii cu sistemul sau spe cific de referinta.
Se impune a se sublinia ca nu se pot creiona imagini doar pe baza unui singur izvor, ci doar prin analizarea tuturor categoriilor de izvoare disponibile. In caz contrar, se obtin doar fragmente cu relevanta discutabila sau restransa. Un bun exemplu il ofera situatia Egiptului antic (anterior perioadei elenistice), unde scrierile hieroglifica si hieratica nu erau accesibile decat preotilor si marilor scribi, ceilalti stiutori de carte folosind scrierea demotica. In consecinta, pentru realizarea unei analize de imagine este necesar sa se utilizeze izvoare redactate in toate cele trei tipuri de scriere.
Pentru imagologia istorica este esentiala analiza izvoarelor contemporane actiunii/ evenimentului, pentru ca acestea sunt incadrate in realitatea istorica studiata, sunt -; de regula -; mai bine informate si nu trebuie descifrat decat un singur filtru de epoca.
In cazul izvoarelor ulterioare, se aplica atat filtrul epocii descrise, cat si filtrul epocii de redactare sau al mediului de redactare. Pe langa aceasta dificultate, trebuie adau gat faptul ca izvoarele ulterioare pot prezenta deformari intentionate sau accidentale.
Un exemplu elocvent de deformare a realitatii il ofera evolutia informatiei din presa europeana cu privire la ocuparea orasului Anvers de catre germani in primul razboi mondial1, prezentata in Tabelul 9.
Sursa Pozitia sursei Informatia Observatii informatia initiala; imag ine pozitiva, clopotele tragandu-se, evident, de bucurie pentru intrarea armatei germane in oras.
„La vestea caderii Anvers-ului s-au tras clopotele“
Kölnische Zeitung Ziar german, pozitie favorabila
„Potrivit informatiilor din Kölnische
Zeitung, preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat“
Ziar francez, pozitie nefavorabila ger manilor prima deformare a imag inii; transmisa de un ziar nefavorabil germanilor.
Le Matin
„Potrivit ziarului Le Matin, via Köln, preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers ului au fost demisi din functie“
Ziar britanic, pozitie nefavorabila ger manilor
Times
„Potrivit ziarului Times, citand infor matii din Köln, via Paris, nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost condamnati la munca silnica“
Ziar italian, pozitie nefavorabila germanilor
Corriere della Sera
„Potrivit unei stiri din Corriere della
Sera, via Köln si Londra, se confirma ca barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pen tru refuzul lor eroic de a trage revine asupra propriei informatii, citand, pentru sporirea credibilitatii informatiei, surse straine care amplifica informatia deja difuzata.
Ziar francez, pozitie nefavorabila ger manilor
Le Matin clopotele, spanzurandu-i in clopote cu capul in jos, ca batante vii“
Tabelul 9
In mod special, izvoarele utilizate de imagologia istorica trebuie sa fie corelate cu celelalte izvoare despre epoca/societatea/perioada/conjunctura respectiva. Pentru a putea fi interpretata corect, informatia/imaginea descifrata trebuie incadrata in reali tatea istorica si in specificitatea acesteia. Astfel, este interesat de analizat mesajul/ imaginea indusa in medii diferite, un bun exemplu constituindu-l abordarea operei lui Shakespeare in transpuneri cinematografice diferite, europeana si japoneza. Este vorba de Macbeth/Tronul insangerat, respectiv de Regele Lear/Ran. Comparandu-le, se poate constata ca pornind de la acelasi text se ajunge cu mijloace de expresie diferite la acelasi mesaj. Explicatia rezida in faptul ca difera filtrele mentale, desi in ambele cazuri filtrele mentale sunt cele ale secolului al XVI-lea.
Trebuie sa mai aratam ca izvoarele imagologiei istorice au relevanta diferita, in functie de durata istorica. Astfel, conform conceptului braudelian de „timp istoric“1, pot fi deosebite fenomenele (au o durata de cativa ani), conjuncturile (se intind pe cateva decenii) si durata lunga (secole). Din aceasta perspectiva, se poate afirma ca pentru imagini specifice apar izvoare specifice. Pentru a exemplifica utilizarea izvoa relor imagologice la nivelul fenomenul istoric, se poate cita imaginea armatei germane in presa romaneasca in perioada razboiului anti-sovietic, respectiv in cea a razboiu lui antihitlerist. La nivelul conjuncturii istorice, un bun exemplu este cel al imaginii liderului comunist, neschimbata, in datele ei esentiale, timp de 50 de ani. Pentru durata lunga, se poate cita imaginea calugarului crestin-ortodox, neschimbata de la incepu turile vietii monastice pana astazi. In fiecare dintre cele trei situatii trebuie decelat gradul de relevanta al izvorului. De asemenea, trebuie sa se tina seama ca pentru perioadele conjuncturale si lungi, imaginea se raporteaza la modele, care au un grad mai mare de stabilitate.

Bibliografie selectiva
Bibliografie minimala
BERCIU-DRAGHICESCU, Adina, ªtiintele auxiliare ale istoriei, Bucuresti, EUB, 1994.
BOGDAN, Damian P., ªtiinte speciale istorice, in RdI, 1980, 33, nr. 7-8, pp.1603-1634.
***, Dictionar al stiintelor speciale ale istoriei, Bucuresti, Editura ªtiintifica si Enciclopedica, 1985.
KAPFERER, Jean-Noel, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucuresti, Editura
Humanitas, 1993.
SACERDOTEANU, Aurelian, Izvoarele istoriei romanilor, in „Arhiva istorica“, Bucuresti, 1940,
V, Extras.
Bibliografie suplimentara
CORVISIER, André, Sources et Méthodes en Histoire sociale, Paris, S.E.D.E.S, 1980.
***, L’Histoire et ses méthodes, Paris, 1971.
MACIU, Vasile, Metode de cercetare in istorie, in „Forum“, 1970, 2, pp. 31-42.
SACERDOTEANU, Aurelian, Indrumari in cercetarile istorice, Bucuresti, Editura Casa ªcoalelor,
1943.
IDEM, Sarcinile stiintelor speciale ale istoriei, in „Revista Arhivelor“, 1966, 1, pp.17-46.
1. F. Braudel, Timpul lumii, I, Bucuresti, Editura Meridiane, 1989, p. 80 si urm.