k4z20zs

Mormintele in forma de put de tipul celor gasite in mormintele A si B de la Micene, sunt rare in Grecia. Cele mai cunoscute exemple, in afara de mormintele miceniene, sunt cele doua din Lerna, gasite pradate in intregime si care pot fi datate in aceeasi perioada ca si mormintele miceniene si anume: helladicul mijlociu tarziu (MH) si helladicul tarziu (LH I), aceasta pe baza cantitatilor masive de fragmente de ceramica de acea data care au umplut ambele morminte. Un mormant put gasit la Ayios Stephanos, in 1977 dateaza din perioada Helladicului Mijlociu dar contine doar cadavrele decedatilor. Alte morminte din aceeasi perioada sunt cunoscute la Argos dar cele din Cnossos, in Creta, Kambi in Zakynthos si cateva situri in Atica (Alyki, Perati, poate si Varkiza) sunt mult mai tarzii.

Mormantul circular A de la Micene dateaza din anii 1600-1500 i.Chr., mormantul circular B dateaza din anii 1650-1550 i.Chr., dar Dickenson a sugerat o mai scurta perioada de folosire a ambelor morminte, cca. 1600-1500 i.Chr.

Un astfel de mormant nu este altceva decat un mormant cista largit, cu intrare prin acoperis, printr-un horn de cativa metri adancime, care a fost el insusi sapat de la suprafata pamantului. Mormintele pot fi acoperite cu lemne, stuf sau ramuri, lut rezistent la apa, sau mai simplu, doar cu mari bucati de lespede. Dupa ce inmormantarea era realizata, hornul de deasupra acoperisului mormantului era umplut cu pamant iar locatia mormantului era de obicei marcata de un contur de pietre dreptunghiular (Micene, Ayios Stephanos), in interiorul caruia putea fi implantata o piatra de mormant (Micene).

Se poate ca cele doua cercuri de la Micene sa fi sprijinit tumuli josi desi unii specialisti argumenteaza ca suprafata din interiorul cercului era in principal plata. In orice caz, ideea unui mormant circular provine probabil de la tumulii circulari ai perioadei Helladicului Mijlociu in locuri precum: Varna (Maraton), Aphidna, Voidhokilia, Elateia si Argos.

Indivizii inmormantati in mormintele put erau mai mari si mai robusti, atat femeile cat si barbatii, decat contemporanii sau ocupantii mai timpurii ai Helladicului Mijlociu din mormintele de alte tipuri. Este discutabil faptul ca aceasta diferenta indica un nou grup rasial sau mai simplu, o mai bogata si deci o mai buna patura a societatii Helladicului Mijlociu. Inmormantarea intr-un astfel de mormant ia de obicei forma unei inhumari, persoana fiind de obicei intinsa pe spate. Inmormantarile multiple sunt comune, in contrast cu practica normala a unei singure inmormantari in ciste si morminte put, din Helladicul Mijlociu. Cele dintai inmormantari intr-un astfel de mormant sunt de obicei inlaturate sau aranjate intr-un colt cand o noua inmormantare are loc.

Cadavrele erau acoperite cu un giulgi special pentru inmormantare pe care erau atasate foite de aur. Mastile de aur sunt atestate in sase cazuri de inmormantare a adultilor si o inmormantare a unui copil, al carui sex nu a fost determinat. Femeile adulte nu aveau astfel de masti. Exista dovezi care atesta existenta unor festinuri funerare, sub forma unor vase sparte si oase de animale care au fost gasite in pamantul ce umple mormantul.

OBIECTE FUNERARE DIN MORMINTELE CIRCULARE DE LA MICENE

Acestea nu sunt universale si nici pentru fiecare individ, chiar si intr-un mormant peste care au fost plasate doua sau mai multe pietre, mortul nu pare sa fi avut piatra lui. Pietrele de la Micene constituie prima sculptura la scara larga a epocii de bronz din Grecia continentala. Exemple similare dar nesculptate au fost descoperite deasupra catorva morminte langa Argos, dar practica insemnarii mormintelor cu pietre decorate este specifica pentru Micene si, cu exceptia unui singur exemplu din sec. XII i.Chr., este limitata epocii mormintelor put. Scene reprezentand care (fie interpretate ca ilustrari de razboi, de vanatoare sau curse la jocurile funerare) sunt des intalnite pe aceste morminte, dar cele mai multe dintre decoratii sunt scene abstracte (spirale si linii ondulate).

Exista numeroase sabii ce pot fi impartite in doua categorii: tipul A (mai comune, manere rotunde cu lama scurta si subtire, foarte lungi, rezultate din prototipurile minoice precum sunt sabiile „ceremoniale” protopalatiale din Mallia) si tipul B (relativ rare, manere patrate, lama mai scurta si mai lata, rezultate din prototipurile minoice si levantine sub forma unor pumnale dar transformate pentru prima data intr-o sabie adevarata pe continent, probabil in Micene). Unele sabii au lamele decorate cu ornamente incizate, reprezentative sau abstracte, in timp ce manerele sunt deseori acoperite cu foi de aur bogat decorate iar plaselele sunt formate din bucati de fildes, alabastru sau marmura frumos gravate. Pumnalele si cutitele sunt de asemenea comune. Unele dintre pumnale sunt incrustate cu scene redate prin intermediul picturii intr-o varietate de culori diferite ale metalelor si aliajelor acestora. Aceste scene includ episoade de vanatoare (potrivit gustului Greciei continentale) si scene ale naturii (familiare artei minoice si derivate probabil in unele cazuri din Egipt). Varfurile de sulite sunt de asemenea frecvente si numeroasele varfuri de sageti indica faptul ca si arcul era o piesa standard a armamentului micenian, dupa cum se poate observa din unele scene reprezentative, prezente pe alte obiecte gasite in mormintele put.

De aur, de argint sau bronz, cele mai multe din aceste piese sunt de forme minoice (cupe, riton, cani de apa) dar gusturile continentului sunt de asemenea reflectate in numeroase vase cu doua manere si kantharoi care sunt comune printre vasele de aur. Unele forme neobisnuite din argint reprezinta un riton in forma unui cap de bou comparabile cu exemplele minoice din steatita.

Din cele 28 de vase de aur masiv cele mai multe sunt realizate cu stangacie si prezinta caracteristici tehnice care sunt atipice maiestriei artistice minoice in prelucrarea metalelor pretioase. Acestea sunt considerate fara exceptie produsele mestesugarilor locali. Marea majoritate in cele 42 de vase de argint sunt realizate cu mai multa atentie si prezinta caracteristici tehnice bine transpuse in farfuria de argint gasita in Creta protopalatiala si neopalatiala. Cea mai mare parte a acestor vase este considerata a fi un import din Creta sau produse pe care mestesugarii minoici le-au realizat la cerinta patronilor de la Micene.

Exemplele din mormintele put apartin tipurilor minoice standard. Rhytonurile din oua de strut sunt probabil tot produse minoice desi materialul brut vine din Siria sau Egipt.

Tehnologia pentru producerea acestor obiecte si chiar ideea sigiliilor ca forma a prelucrarii sunt minoice, sigiliile nefiind folosite in nici un fel in timpul perioadei Helladicului Mijlociu in Grecia continentala. Scenele de lupta si gravura de pe aceste sigilii si inele sunt de asemenea miceniene.

Materialul brut pentru numeroasele coliere din margele de chilimbar este importat din Marea Baltica, din nordul indepartat si a fost adus la Micene prin schimburi complexe care aparent nu au implicat Creta deloc.

Colectia de ceramica din mormintele put este un amestec al tipurilor continentale, minoice si Cicladice. Interesant, componenta ceramica majora nehelladica este cicladica si nu minoica.

Perioada miceniana incepe cu o mare lovitura. Continutul mormintelor put reprezinta cele mai bogate descoperiri facute in regiunea egeeana. Contrastul cu saracia generala a perioadei Helladicului mijlociu este izbitor. Cum se poate explica o schimbare atat de brusca, de dramatica si de ciudata?

I. Monarhii mormintelor put erau cuceritorii cretani ai Argolidei. Desi unele obiecte in mormintele put e posibil sa fi fost realizate de mestesugarii minoici, nu exista nimic in modalitatea ingroparii sau in materialul acestor morminte care sa garanteze ca ocupantii erau minoici. Exista de fapt colonisti minoici ingropati in aceasta perioada pe insula Kythera, in morminte cavou in situl de la Kastri. Descoperirile din mormintele lor si tipurile de morminte in care sunt ingropati sunt in chintesenta minoice.

II. Caracteristicile distinctive din cel mai recent mormant din cercul B si A acum ar fi pietrele de mormant, mastile, dovezi ale folosirii carelor, stiluri de arta neobisnuite (cutia hexagonala decorata cu placi de aur, caracterizata prin ceea ce s-a numit „stilul barbar” al artei in relief) ar putea reprezenta un grup, posibil din centrul sau nordul Europei, care a preluat un centru deja infloritor si a adoptat multe obiceiuri locale devenind astfel rapid „egeean”, din cauza lipsei unei traditii proprii indeajuns de casta.

Carele nu au existat in centrul sau nordul Europei in aceasta perioada. Un grup care folosea carele nu putea sa provina decat din Orientul Apropiat si un astfel de grup ar fi trebuit sa abandoneze complet o traditie culturala mult mai sofisticata , pentru a o imbratisa pe cea dominanta mai raspandita si mai inapoiata a Helladicului Mijlociu. In orice caz, de ce invadatorii, fie ei din vest sau din est, au ales Argolida si Micene pentru a se stabili si nu Thessalia sau Beotia (mai bogate din punct de vedere al agriculturii), sau Argos (plasata mai strategic, in interiorul Argolidei)?

III. In primul rand, mormintele put sunt dovezi ale unei schimbari generale in obiceiurile de inmormantare, o situatie in care mortii sunt ingropati cu cea mai mare parte din avere, daca nu chiar toata. De retinut este marea varietate de bunuri gasite in mormintele cercurilor A si B, in contrast izbitor cu functionalitatea limitata a complexelor funerare din Helladicul Mijlociu.

Conducatorii micenieni trebuie sa fi preluat controlul asupra Campiei Argive prin folosirea tipurilor superioare de armament care au aparut pentru prima data, in mare cantitate, in mormintele put. De asemenea, este posibil ca micenienii sa fi dominat Corintul si estul Argolidei, din moment ce nici o urma a asezarilor majore din aceasta perioada nu a fost gasita in acel loc. Surplusul agricol al acestui loc ar fi constituit hrana mestesugarilor care au produs bogatiile mormintelor put, probabil cretani in cea mai mare parte, dar si cicladici si cativa ucenici care urmau sa devina mestesugari pe continent in generatia urmatoare. In orice caz , surplusurile agricole nu explica si nu pot sa explice prezenta la Micene a unor vaste cantitati de obiecte din material pretios, din moment ce Argolida nu are aur sau mine de arama, cu atat mai putin surse de fildes, chilimbar si asa mai departe.

Doua ipoteze au fost propuse pentru a explica aceasta bogatie de materiale:

1) Printii mormintelor put au pradat Creta.

2) Printii mormintelor put erau mercenari foarte bine rasplatiti, care lucrau pentru printii egipteni ai Tebei ce urmau sa devina faraonii celei de-a XVIII-a dinastii, din anul 1570 i.Chr., cand i-au alungat pe invadatorii hicsosi din Egipt si au inaugurat Noul Regat.

Ambele explicatii sugereaza o achizitie brusca de bogatii, mult prea brusca pentru a justifica cresterea vizibila a bogatiilor in mormintele in forma de put din Micene, care se intind de-a lungul unui intreg secol. Mai mult, printii mormintelor put, nu erau probabil destul de bine organizati ca forta de lupta ca sa fi jucat un rol important impotriva tribului hicsos in Egipt. De altfel, cum ar fi putut ei sa-i ajute ei pe faraonii egipteni cand tribul hicsosilor controlau Delta Nilului localizata intre Grecia si Teba? Cat despre incursiunile din Creta nu exista nici o dovada a unei distrugeri majore in Creta si din nou este putin probabil ca micenienii sa fi fost destul de bine organizati, pe langa faptul ca le lipseau capacitatile navale fundamentale, pentru a-i cuceri pe minoici.

Natura mestesugarilor cretani angajati la Micene (care trebuie sa fi fost artizani ai palatului) si cantitatile mari de materiale folosite in Micene, a caror sursa trebuie sa fi fost Orientul Apropiat mai degraba decat Creta (aur si fildes), sunt dovezi ale unei „relatii speciale” intre printii mormintelor put si unul sau mai multe dintre palatele minoice. Doar minoicii aveau corabiile si contactele straine pentru a capata materialele in discutie, din moment ce exista putine dovezi a unor abilitati semnificative de navigatie ale grecilor la acel moment. Care este atunci natura acestei „relatii speciale”?

Posibilitatile includ:

Tributul-din Cnossos catre Micene. Aceasta este greu de crezut la acest nivel de dezvoltare pe continent si a proeminentei minoice evidente.

Plata din Cnossos catre Micene pentru un serviciu sau material brut local. Dar ce? Lipsa candidatilor posibili pentru un astfel de serviciu sau material descalifica aceasta ipoteza.

Plata pentru un material asupra al carei rute de acces in sudul egeean printii mormintelor in forma de put exercitau un control strict. Se poate ca materialul in discutie sa fi fost cositor, un ingredient necesar pentru a produce bronz. In perioada protopalatiala minoicii au obtinut cositor din Orientul Apropiat, dar in timpul sec. XVII si XVI i.Chr. Orientul Apropiat se afla intr-o stare de agitatie datorita rascularii hittitilor, a expansiunii militare a kasitilor si a conflictului pe termen lung dintre egipteni si hicsosi si astfel este posibil ca vechea retea comerciala pentru procurarea acestui material sa se fi destramat. Fiind obligati sa caute in alta parte cositorul, este posibil ca minoicii sa fi explorat surse ca Muntii Carpati la nordul Dunarii in Romania si in Ungaria, Alpii estici, Etruria si chiar Bretania sau Cornwall.

Dovezile ceramicii miceniene timpurii in Insulele Eoliene la nord de Sicilia si prezenta chilimbarului din zona baltica atat in Messenia cat si in Argolida, pot sa indice retelele de schimburi cu Europa continentala, cuprinzand alte materiale , cum ar fi cositorul.

IV. aDavisi Analize stilistice si distributionale ale vaselor din metal pretios (argint si aur) in sec. XVI si XV i.Chr. pe tot cuprinsul egeean de sud releva faptul ca acesti continentali aveau acces in perioada mormintelor put la mari cantitati de aur. 28 de vase de aur din mormintele put fac parte dintr-un total de 15 kg. de material folosit in fabricarea unor obiecte variate pentru aceste morminte.

In opozitie, doar un singur vas in intregime din aur este cunoscut in Creta anului 1400i.Chr., o mica si usoara cupa (68gr) dintr-un „mormant de luptator” de la sfarsitul sec. XV i.Chr., care a fost probabil mormantul unui micenian si nu al unui minoic.

Minoicii foloseau aurul pentru vasele bimetalice de aur si argint sau in foite subtiri aplicate peste vase de piatra sculptate in relief. Micenienii din perioada mormintelor in forma de put au produs obiecte din aur lipsite de rafinament si nu au facut nici un efort vizibil pentru a extrage calitatile necesare din acest material pentru a le folosi in cel mai bun mod. Argintul, pe de alta parte, era folosit in Creta si aproape toate din cele 24 de vase de argint din mormintele put din Micene au fost fie importate ca obiecte finite din Creta, fie facute la comanda in Micene de catre mestesugari minoici.

Aceste dovezi sugereaza faptul ca articolele de comert asupra carora micenienii exercitau control nu erau din cositor ci mai degraba din aur.

Principalii locuitori ai zonelor din Micene si Pilos au reusit sa preia controlul, pentru o scurta perioada, asupra unui schimb rentabil cu locuitorii din Transilvania, care incepusera doar cu putin timp in urma sa exploateze solul dupa aur in cantitati considerabile. In schimbul expertizelor tehnologice in turnarea bronzului si in distributia armelor superioare egeene sub forma de sabii, aceste mici grupuri miceniene au primit cantitati masive de lingouri de aur pe care le-au folosit in producerea de articole ostentative pentru mormintele lor, pentru a asigura importuri impozante in Creta si din alta parte in zona estica a Mediteranei, dar si pentru a institui si a sustine noul statut politic si militar in Argolida si Messenia.

Teoria lui Davis are meritul de a explica de ce unele vechi tipuri de sabii egeene sunt gasite in Romania si de ce unele mici grupuri din Grecia se pare ca au avut acces la mult mai multe stocuri de aur la sfarsitul sec. XVI i.Chr. decat a avut toata civilizatia minoica aflata in apogeu.

Afirmand ca controlul micenian asupra aurului a fost de scurta durata, dar cu o importanta enorma imediata, Davis explica brusca achizitie de bogatie a grecilor continentali. In acelasi timp, faptul ca au fost grecii din Micene si Pilos cei ce au avut norocul sa fie la locul potrivit si la timpul potrivit, justifica distributia deosebita a bogatiilor micenienilor prin ceea ce se presupune a fi un fel de „accident istoric”. Aceasta bogatie este manifestata si trebuie subliniata nu numai prin existenta aurului in cantitati mari dar si prin cea a chilimbarului, in cantitati la fel de impresionante, in cazul celui din urma nu exista nici un dubiu ca sursa principala este nordul Europei.

Chilimbarul si aurul au ajuns in Peloponez impreuna?

Intr-un sens negativ, explicatia lui David in legatura cu bogatia mormintelor in forma de put este neobisnuit de specifica in reconstructia evenimentelor, desi nu atat de specifica incat sa fie netestabila prin viitoarele programe de excavatii si analize fizico-chimice.