g2t1tn
Generalitati

In studiul despre Grecia neolitica, Demoule si Perl au impartit aceasta era in trei mari orizonturi pe care le considera separate de schimbari semnificative in sfere ca: sisteme de schimb; productia si functia obiectelor din ceramica; numarul populatiei si perioada de vietuire in asezarile respective; si diferite grade ale uniformitatii culturale in regiune. Primul orizont apartine neoliticului timpuriu si mijlociu tesalic si peloponeziac (cu fazele lor 1 si 2), cel de al doilea apartine neoliticului tarziu (o perioada de un mileniu pe care ei o subdivizeaza in fazele 3 si 4) si ultimul, pe o perioada si mai lunga, apartinand neoliticului final. (faza 5).

Exploatarea resurselor de mancare salbatice (in comparatie cu cele cultivate) a jucat un rol surprinzator de limitat in Grecia neolitica. Economia poate deci, fi descrisa cu exactitate ca fiind agro-pastorala fara a se insista asupra vanatului, cu exceptia multor dovezi privind pescuitul in insule. In fazele timpurii ale erei neoliticului, asezarile erau concentrate pe solurile / terenurile aluvionare cele mai fertile. Datorita faptului ca aceste terenuri retineau apa si usor arate sau brazdate de oameni, nu era nevoie de animale de tractiune sau irigare artificiala. Astfel, nu e surprinzator faptul ca fauna nu ofera dovezi ale existentei magarilor, cailor sau boilor, si nici arhitectura neolitica din Grecia nu include lucrari de irigatie pe o scara larga, desi santuri destul de largi si adanci existau in jurul asezarilor in unele zone (Thessalia). Satele ocupate de-a lungul anului (dupa cum este indicat in varsta la care mor porcii crescuti acolo) si pentru perioade de timp si mai lungi (dupa cum arata stratificarile adanci de la numeroasele asezari in Macedonia, in Thessalia ( magoulas) si Grecia centrala, ca si la Cnossos in Creta) sunt norma / standardul pentru Grecia neolitica; fenomenul de mai tarziu este destul de rar in vestul Europei in aceasta perioada. Densitatea si marimea asezarii sunt amandoua semnificativ mai ridicate in partile nordice ale Greciei decat in Peloponez si insule (in afara de Cnossos si Creta). Chiar de la inceputul neoliticului exista dovezi despre comertul extins cu bunuri utilitare (cele mai multe unelte de piatra si materiale din care acestea au fost facute) ca si cu cele exotice (articole din scoica si mai tarziu din metal). Dovezi referitoare la alocarea unei parti din timp la specializarea in mestesug sunt multe, dar dovezi convingatoare privind o stratificare sociala si ierarhii de organizare sunt rare. Arhitectura monumentala, fie ea cu functie funerara sau rituala, este absenta.

Secventa neolitica in Thessalia

Neoliticul aceramic

Perioada a fost identificata in vreo jumatate de duzina de asezari si se poate spune in mare ca dateaza cu putin inainte de 6.500 i.Chr. desi nu exista inca ani carbonici pentru a-i stabili o data. La Argissa exista dovezi referitoare la vite domesticite si la ceva plante cultivate (grau, orz, ovaz). Aceasta dieta a fost suplimentata de mazare, linte, mazariche, fistic, ghinda si masline salbatice.

La Argissa, sase taieturi ovale putin adanci au fost gasite in roca de baza. Gaurile pentru stalpi si pavajele de prundis indica o asezare mica, permanenta. Casele se presupune sa fi fost ca niste „adaposturi-groapa” cu podele aflate sub nivelul solului: in timp, dupa teoria unora, nivelele podelelor s-au ridicat si adaposturile au devenit case cu podele la nivelul pamantului. Altii considera o astfel de dezvoltare ca fiind improbabila. Ceramica nu se arde, dar incercari de a o produce sunt facute sub forma unor simple fragmente de ceramica uscata la soare. Intre 30% si 60% din piatra zdrobita este obsidianul. Varfurile de sageti la Argissa sunt de tip transversal. Alte obiecte din piatra includ pe cele “de pus la urechi” (sau poate pentru buze sau nas?).

Neoliticul timpuriu (cca. 6000 -; 5300 b.c.)

Cele trei subdiviziuni ale acestei perioade sunt bazate pe schimbari in domeniul ceramicii. Numarul populatiei si stabilitatea asezarii in neoliticul timpuriu in Thessalia, sunt izbitoare avand in vedere lipsa/foametea din asezarile mezolitice in regiune. Demoule si Perlis vorbesc despre 120 de asezari neolitice timpurii numai in Thessalia de E, cu un spatiu intre asezari de aproximativ mai putin de 5 km; nu mai putin de 75% dintre acestea continua sa fie ocupate in perioada neoliticului mijlociu.

Ceramica timpurie. Nu exista dovezi referitoare la oi si capre domesticite. Resturile de plante de la Sesklo, Souphli si Achilleion includ grau, orz, mazare si linte; toate existand deja in neoliticul aceramic. Ceramica de la Argissa e formata din recipiente rosii sau de un maro-rosiatic, slefuite sub forma unor vase emisferice si cani, ambele forme apar inca din neoliticul timpuriu la pestera Franchthi.

Proto-Sesklo. Ceramica e mai bine facuta si e mai variata. Apar noi caracteristici: margini clar definite, o baza deosebita/distincta si cateodata suporturi/picioare elaborate. Vasul tipic este stropit cu rosu sau roz. Primul model de ceramica pictata este in stilul rosu pe alb.

Cea mai bogata asezare Proto-Sesklo este Nea Nikomedia, aflata la 60 km de SV a Thesalonicului, de fapt mai degraba in SV-ul Macedoniei decat Thessalia. Asezarea are patru nivele de constructie separate in doua faze majore ale neoliticului timpuriu. Datele carbonice de la asezare sugereaza perioada de ocupare ca fiind cca. 5800 -; 5300 b.c. Schema arhitecturii de la Nea Nikomedia este aceea a unei „asezari deschise” avand constructii care stau liber stabile. Constructiile sunt dreptunghiulare si au un schelet din stalpi incolaciti cu trestie si papura, si ambele parti sunt acoperite cu noroi (asa numita tehnica „lut amestecat cu nuiele” de construire a zidurilor). Utilizarea caramizilor din noroi este necunoscuta in asezare. Casele sunt orientate spre E-;V ca protectie contra vanturilor nordice predominante. Cele excavate / dezgropate tind sa fie destul de mari (8 x 8 m, 8,5 x 6 m). In prima perioada arhitecturala, patru case sunt grupate in jurul unei structuri / constructii mai mari (12 x 12 m), probabil un altar sau poate coliba unei capetenii, dupa continut. Acest altar este impartit in interior in trei sectiuni de doua randuri de stalpi. Camera centrala mare care rezulta are o mare deschidere interioara. Daca nu este un altar folosit in comun, aceasta constructie pare sa fie o dovada pentru un fel de ierarhie sociala. In prima faza, asezarea a fost incercuita de un zid, dar in faza ulterioara acest zid a fost inlocuit de un sant adanc umplut cu apa; nici una dintre caracteristici nu are intr-adevar sens ca structura defensiva serioasa, iar ultima poate sa fi fost intentionata pentru drenaj.

Graul (dar nu graul de paine), orzul (decojit, nu decorticat) si lintea erau principalele recolte la Nea Nikomedia, dar si mazarea si mazarichea erau cunoscute. Oile si caprele sunt cele mai comune animale, dar si porcii si vitele domesticite sunt prezente. Vanatul si pescuitul sunt de asemenea bine atestate de oasele de animale. Cel mai comun tip de ceramica este cel monocrom, fie simplu slefuit, fie facut prin alunecare si slefuire. Exista si un model de ceramica vopsita, fie rosu pe crem, fie, mai putin comun, alb pe maro-rosiatic. Figurinele / statuetele mari feminine din teracota au ochi despicati si fese groase si ar putea reprezenta femei insarcinate. Un numar de figurine, impreuna cu doua topoare din piatra slefuite si un depozit secret (de arme) a 400 de lame din silex au fost gasite in mormant / altar. Alte obiecte din piatra includ „pecete de sigiliu” (de asemenea numite pintadere) facute pentru a crea impresii geometrice, podoabe „astupatoare” de urechi, topoare si tesla si broaste sculptate/cioplite; cremene si secere din sist silicios fixate in manere de os si lemn. Bandulierele pentru gloante din lut sunt mai raspandite decat varfurile de sageti din piatra. Sulele, acele de siguranta, acele de cusut si carligele de undita erau facute din os.

Urmele de la baza vaselor de lut atesta existenta impletiturilor din nuiele. Mortii erau ingropati pe suprafata asezarii in locuri stramte si in gropi putin adanci in afara caselor sau in cladiri ruinate. Darurile de inmormantare lipsesc cu exceptia unui singur caz cand s-a gasit un schelet de barbat in gura caruia fusese infundata o pietricica.

Pre-Sesklo. Aceasta este o cultura nordica sau nord-vestica, cu caracter de intruziune, gasita numai in Thessalia nordica si apare dupa cultura Proto-Sesklo. Pre-Sesklo se caracterizeaza prin aparitia in cantitate a articolelor de olarie imprimate / stantate: la inceput imprimari de cuie si? apoi articole mai fine cu imprimari facute cu scoici. Figurinele sunt intr-o forma bruta / neprelucrata si modelate sub forma de para, iar trasaturile fetei si ornamentele gravate lipsesc. Aceasta cultura, cu caracter de intruziune, este absorbita treptat si dispare pana ce apare cultura Sesklo in neoliticul mijlociu. Exista dovezi ale unei re-ingropari, in cultura Pre-Sesklo, in asezarea Prodomos in Thessalia vestica in trei straturi succesive sub podeaua unei case. In aceasta asezare, exista ramasite din neoliticul timpuriu probabil ale unor acoperisuri din grinzi patrate legate intre ele prin cuie de lemn.

Neoliticul mijlociu (cultura Sesklo) (cca. 5300- 4400 b.c. la Sesklo)

In Thessalia cultura acestei perioade se dezvolta direct din cultura Proto-Sesklo a neoliticului timpuriu si este diferita de aceasta din urma fiind mai bogata, mai complexa si mai uniforma. Cultura Sesklo se extinde din Serbia in Macedonia vestica la sudul Lianokhladului in Ftiotis, imprastiata astfel pe o suprafata comparabila ca marime cu cea a culturii contemporane (tot in neoliticul mijlociu) in Grecia sudica care e caracterizata de ceramica de tip Urfirnis. Tipul de asezare pentru aceasta faza in timpul careia numarul total de asezari si marime medie a fiecarei asezari sunt in crestere, este Sesklo. Particularitatea acestei perioade o constituie articolele de ceramica Sesklo decorate minutios / artistic, vopsite rosu pe alb. Articolele de olarie rosii, monocrome facute prin alunecare sunt de asemenea foarte populare.

Sesklo cuprinde o „acropola / fortareata” inconjurata de un oras situat mai jos si se intindea cam pe 25 -; 30 pogoane, adapostind cam 3.000 -; 4.000 locuitori. Acropola Sesklo pare sa fi fost incercuita de un zid de aproximativ un metru grosime, nefiind o fortificatie impresionanta, dar totusi un fel de bariera; in timp ce in alte asezari fortificatiile, in aceeasi perioada, sunt mai simple ? doar un sant / canal de jur imprejur. Acropola Sesklo cuprinde cladiri patrate si dreptunghiulare. Aproape de centru se afla un megaron (cladire dreptunghiulara cu veranda pe una din partile mici si cu o usa plasata axial pe aceasta parte mica). Nu departe se afla o casa dreptunghiulara cu doua camere, considerata atelierul unui olar, date fiind obiectele gasite in ea, iar intr-una din camere se afla o proptea / stalp pentru a tine acoperisul. Astfel de stalpi interiori sunt atestati si in Casa P din Tsangli si par sa fie o caracteristica arhitecturala destul de comuna in aceasta perioada. In general casele sunt patrate sau dreptunghiulare, au putine camere separate si sunt despartite una de cealalta de alei inguste. Au baza din moloz (adica temelia este din pietre neprelucrate) de aproximativ un metru inaltime si suprastructuri din caramizi din pamant (aparute deja in neoliticul timpuriu la Sesklo, in contrast cu cele din lut amestecat cu nuiele tipice pentru neoliticul timpuriu la Nea Nikomedia); acoperisurile erau smolite (dovada modelele de case din Krannon si din alte parti); pe pereti erau ferestre si usi si poate erau pictate tipator (dovada modelele de casa).

Baza economica pare sa ramana, in mare, neschimbata din neoliticul timpuriu. Procentajul de obsidian din categoria pietrei zdrobite creste la Sesklo probabil indicand retele de schimb imbunatatite sau mai extinse in Egeean. Figurinele / statuetele sunt la fel cu cele din perioadele precedente, dar nu prea sunt dovezi pentru statuetele barbatesti. Ornamentele-astupatori pentru urechi din piatra dispar. Nu s-au gasit inca urme de morminte la Sesklo. Astfel se presupune ca mormintele se faceau ori in afara granitelor orasului ori inmormantarile ca si ritual nu erau considerate importante iar mortii erau aruncati. In neoliticul mijlociu in Grecia, singura dovada a unui „cimitir” este un grup de re-inmormantari prin incinerare intr-o pestera in Prosyma din Argolida. Faza Larissa, initial fixata de catre Milojcic in primele etape ale neoliticului final, a fost recunoscuta de catre Gallis ca fiind o faza de tranzitie intre neoliticul mijlociu si cel tarziu. Cea mai distinctiva ceramica este reprezentata de articole de ceramica negre, fin slefuite, decorate cu alb, cu modele liniare, un fel de ceramica similara, ca si conceptie, cu cea din Grecia sudica din aceeasi perioada de tranzitie. Din faza Larissa dateaza cimitirul din Sufli, primul cimitir adevarat din neoliticul thessalian, in care oasele incinerate ale mortilor erau inghesuite intr-un vas de culoare neagra, slefuit si care era pus intr-o groapa.

Neoliticul tarziu (cca. 4300 -; 3300 b.c.)

Neoliticul tarziu in Thessalia este numit adeseori „cultura Dimini” (Vermoule), dar aceasta te poate induce in eroare caci investigatiile numeroase din Dimini reprezinta o varianta tesalica estica provinciala a unei perioade mai tarzii a neoliticului tarziu in intreaga Thessalie. Milojcic si colaboratorii sai germani au impartit perioada neoliticului tarziu din Thessalia in patru faze bazandu-se pe schimbarile in domeniul ceramicii. Aceste faze se impart si ele in doua mari subdiviziuni, dupa cum urmeaza:

Fazele Tsangli -; Arapi. Neoliticul tarziu initial (cca. 4300 -; 3800 b.c.)

Ceramica este ori inchisa la culoare, simpla sau cu gravatii ori deschisa la culoare si pictata cu culori inchise si vopsea mata. Nu exista figurine / statuete. Se stiu relativ putine lucruri despre arhitectura acestor faze, desi marele megaron din Velestino poate apartine acestei faze. Masurand cam 30 de metri lungime, aceasta este cea mai mare cladire neolitica cunoscuta pana acum in Grecia. Un cimitir de incinerari al fazei Tsangli la Plateea Magoula Zarkou se afla la peste 300 m de asezarea umana contemporana si contine dovezi referitoare la un fel de diferentiere sociala, probabil bazata pe sexe, sub forma unei distributii de vase cu gat ca un guler si modele de vase concave printre morminte. Tot la aceasta asezare s-a gasit un model remarcabil de cladire fara acoperis din teracota continand opt figuri umane, doua mai mari “cupluri adulte” si patru mai mici -; copii cu o serie de echipament domestic; acest model remarcabil fusese pus cu grija intr-o groapa astupata sub podeaua unei case, probabil ca un fel de “depozit pentru fundatie”.

Fazele Otzaki -; Dimini. Neoliticul tarziu final (cca. 3800 -; 3300 b.c.)

Faimoasa ceramica de la Dimini aratand o preferinta pronuntata pentru modelele spiralate si meandrice apartine perioadei mai tarzii a celor doua faze, dar este tipica numai pentru Thessalia de est. Figurinele naturaliste sunt rare, desi exista (bine cunoscuta statueta de la Sesklo reprezentand o femeie stand si tinand in brate un copil). Mai caracteristice sunt statuetele schematice din marmura care seamana vag cu tipurile cicladic de mai tarziu a epocii de bronz timpurie. Arhitectura la Dimini si Sesklo este distincta: mici “forturi” cu numeroase ziduri imprejmuitoare si un megaron central dand spre o curte. Constructiile paralele erau destul de intalnite in epoca de bronz timpurie a Anatoliei vestice (Troia I-II, Karatas Semayük, Demirci Hüyük). In prezent nu se stie daca au existat orase in afara acestor complexe tesalice fortificate. Intreaga durata cronologica a acestor faze este un pic neclara; exista doua nivele de cladiri la Dimini si doua la Sesklo. Faptul ca ursii sunt reprezentati in totalul de oase gasite la Dimini si la Pefkakia, in acelasi timp, dar numai prin oasele piciorului, a sugerat unora ca acestea sunt tot ce a mai ramas in pieile de urs care le serveau ca si covoare sau de agatat pe pereti. Tipic pentru neoliticul tarziu final in Thessalia este un regionalism in crestere, in timp ce in Grecia sudica contemporana asezarile umane in pesteri sunt in crestere.

Neoliticul final (cca. 3300 -; 2500 b.c.)

Neoliticul final tesalic este cunoscut sub numele de „faza Rachmani”, o perioada lunga care coincide in parte cu neoliticul final grecesc sudic, dar care se extinde cu mult mai mult astfel incat sfarsitul lui este contemporan cu faza epocii de bronz timpurie greceasca din sud cunoscuta ca Helladic timpuriu II.

Ceramica din faza Rachmani este extrem de variata. Distinctive sunt articolele de ceramica acoperite cu o crusta, adica vasele sunt acoperite dupa ardere cu o “pasta” colorata care poate fi razuita destul de usor. Acest tip de ceramica (acoperita cu crusta) are paralele tehnologice in neoliticul final la pestera Franchthi. Figurinele acestei faze sunt deseori „acrolitice”; adica capul este facut din piatra iar corpul din lut sau lemn. Obiectele din cupru (arama) apar pentru prima oara, astfel cultura este descrisa prin termenul „chalcolitic” (chalkos = „arama” + lithos = piatra). Despre arhitectura se stie foarte putin, cu exceptia Casei apsidale Q de la Rachmani. La asezarea de pe coasta la Pefkakia in golful Pagasai, s-a gasit ceramica din Helladicul timpuriu II, importanta, (EH “Urfirnis”, incluzand fragmente caracteristice modelelor de sosiera), tarziu in Rachmani, indicand multe contacte interculturale in faza mijlocie a epocii de bronz timpurie care disting acea epoca de perioada neolitica mai izolata.

Secventa neolitica in Creta

Nu exista inca dovezi in Creta referitoare la o ocupatie umana nici in paleolitic si nici in mezolitic. Descoperirile din neoliticul timpuriu sunt restrictionate la asezarea umana din Cnossos. Rezumatul urmator se bazeaza in intregime pe excavatiile lui J.D. Evans la Cnossos.

Neoliticul aceramic (dinainte de 6.000 pana la 5.700 b.c.) aNivel X = cel putin patru niveluri arhitecturalei

Nu exista ceramica, dar doua figurine din argila arsa au fost gasite. Peretii sunt din caramizi de pamant nears sau din piatra, pamant si caramizi de pamant. Nu s-a recuperat nici un plan de casa complet. Economia este de tip neolitic, pe deplin dezvoltata incluzand grau, orz, linte, oi, capre, porci si ceva bovine, toate domesticite. Din numarul oaselor, cam 75% sunt de oi/capre, 20% de porci. Capetele de topor/secure din piatra sunt rare. Piatra zdrobita include obsidian de Melos datand de la inceputul secventei. ? si pietrele de moara din piatra sunt de asemenea prezente de la inceput.

Neoliticul timpuriu (cca. 5700 -; 3700 b.c.)

Perioada este subdivizata in doua faze de lungimi diferite:

Neoliticul timpuriu I (cca. 5700 -; 4000 b.c.) aNivelurile IX - Vi

Perioada cuprinde cea mai lunga etapa de activitate culturala omogena la asezare. Cladirile de la nivelurile IX -; VIII sunt rectangulare si sunt construite din caramizi de pamant arse. De la nivelul VIII in jos, cladirile sunt construite din chirpici pe temelii din piatra. Peretii sunt tencuiti cu namol. Desi nu s-a recuperat nici un plan de casa complet, e clar ca, in aceasta faza ca si mai tarziu in secventa neolitica la Cnossos, cladirile aveau un numar mare de camere, relativ mici. Din moment ce acoperisul acestor structuri era plat si destul de gros, toate intinderile liniare care nu erau sprijinite erau mici. Ceramica, care apare intr-o forma dezvoltata si creste in cantitate in timp, este in general de culoare inchisa si slefuita. Este decorata prin gravarea si imprimarea unor puncte (pointillé = gravura in puncte) care sunt deseori umplute cu pasta alba, si cateodata rosie. Manerele si marginile complexe sunt o dovada a faptului ca ceramica nu era intr-o etapa formativa de dezvoltare si astfel tehnologia a fost preluata pe deplin din afara insulei, dar astfel de trasaturi poate au fost copiate pe vase din alte domenii ca tamplaria sau impletiturile de nuiele. Topoarele din piatra sunt inca rare, in timp ce capul de buzdugan (ghioaga) din piatra apare pentru prima data la nivelul VI.

Neoliticul timpuriu II (cca. 4000 -; 3700 b.c.) aNivelul IV -; trei niveluri arhitecturalei

Nu se observa schimbari in arhitectura. Si nici acum nu se recupereaza nici un plan de casa complet, doar o cladire partial curatata, nu dintre cele ale caror limite initiale au fost localizate; avea cel putin opt camere rectangulare. Catre sfarsitul perioadei, noi modele de ceramica devin frecvente si astfel valurile iesite in relief devin populare in domeniul ceramicii. In mare, ceramica este aproape la fel cu cea din perioada precedenta. De asemenea spre sfarsitul perioadei apar primele dovezi referitoare la o industrie a tesutului sub forma rotitelor de fus, razboaielor de tesut (gherghefului) si suveicilor. Capete de buzdugan si topoare din piatra apar tot mai frecvent. Cristalul de stanca isi face aparitia printre materialele folosite la confectionarea uneltelor pentru cioplit piatra.

Neoliticul mijlociu (cca. 3700 -; 3600 b.c.) aNivelul III = un singur nivel arhitecturali

Aceasta este o etapa de tranzitie scurta. Pentru prima data s-au recuperat mari parti ale planurilor de casa. Cladirile sunt largi, de regula rectangulare, cu multe camere mici, in contrast cu micile cladiri de sine statatoare din Thessalia contemporana care au intre doua si patru camere fiecare. Schimbarile in ceramica sunt minore. Sunt din ce in ce mai multe dovezi referitoare la tesut si numarul capetelor de buzdugane si topoare din piatra este in crestere. O casa simpla cu noua camere la asezarea Katsamba este contemporana cu aceasta perioada la Cnossos.

Neoliticul tarziu (cca. 3600 -; 2800 b.c.) aNivelurile II -; I = trei niveluri arhitecturalei

Cele doua cladiri mari excavate de Sir Arthur Evans de sub curtea centrala a palatului din minoicul tarziu, apartin acestei faze. Aceste cladiri aveau doua centre fixe, neexistand altele asemanatoare in celelalte faze ale neoliticului la asezare si fiind considerate neobisnuite in Creta minoicului tarziu. Cea care s-a pastrat cel mai bine (A) are cel putin 15 camere. Ceramica este neschimbata in mare, cu exceptia aparitiei ornamentului “crusta” chiar la sfarsitul fazei, cam in acelasi timp cand apare si in Thessalia (Rachmani) si Grecia sudica (neoliticul final). Prima dovada referitoare la folosirea obiectelor din metal este un topor (o secure) din arama gasit(a) de Sir Arthur Evans in una din cladirile excavate. Sunt din ce in ce mai multe dovezi referitoare la ocupatia umana din numeroase alte asezari in Creta sub forma ceramicii din Phaistos, descoperiri din numeroase pesteri in vestul si centrul Cretei (Platyola, Trapeza) si o casa in asezarea Magasa. O structura neobisnuita cu doua camere in care s-au gasit nu mai putin de 19 topoare de piatra si 4 pietre de moara si fragmente de obsidian, poate sa fi fost atelierul unui mestesugar-sculer sau ceva atat de rustic cum ar fi o stana; ca si cladire izolata nefacand parte dintr-un satuc (catun) sau sat mai mare este foarte neobisnuita in Creta preistorica.

Morminte neolitice cretane

La Cnossos, nu exista nici o dovada referitoare la morminte de adulti, dar morminte de prunci si copii s-au gasit in gropi sub podelele caselor in aceramic, neoliticul timpuriu II si nivelele neoliticului mijlociu. Pe perioada neoliticului tarziu, pesterile si adaposturile din piatra au folosit ca locuri de inmormantare in alte parti ale Cretei.

Secventa neolitica in insulele Ciclade

Cultura Saliagos (cca. 4300 -; 3700 b.c.)

Cel mai excavat loc al acestei culturi, Saliagos, se afla pe ceea ce este acum o mica insulita intre Paros si Antiparos. Pe acest loc a fost cu siguranta o asezare umana, descoperirile facute aici incluzand arhitectura, ceramica, obiectele din piatra si ramasitele de plante si animale (incluzand peste si crustacee). Arhitectura consta in cladiri avand camere rectangulare. In ultimele trei nivele care se pot distinge la locul descoperirii, in mare parte pe suprafata excavata era un singur complex rectangular masurand 15 chiar mai mult de 17 m. Ceramica este pe un fond de culoare inchisa, de obicei neslefuita. Caracteristice sunt vasele deschise (castroanele), dintre care 40% au picioare de sustinere inalte. De asemenea, la fel de caracteristica este ornamentarea suprafetei inchise a vaselor cu ornamente geometrice atat rectilinii cat si curbilinii cu vopsea alba, mata. Piatra cioplita, in afara de obsidian, are ca tipuri distinctive varfuri de sageti sau sub forma de carlig (poate folosite la pescuitul tonului); lamele sunt rare. Figurinele din marmura, atat cele schematice (sub forma de vioara) cat si cele realiste (“Doamna cea grasa din Saliagos” o steatopiga, femeie cu un fund excesiv de mare) tipica pentru neolitic, au fost gasite desi erau rare, cate una din fiecare. Fragmente din doua vase de marmura s-au recuperat. Ramasitele de plante constau in grau si orz. Dintre oasele de animale 83,5% erau de oi/capre, 12,1% porci si 3,5% de vite. S-a gasit un numar mare de oase de peste dintre care 97% din cele identificate erau de ton, de obicei de marimi foarte mari. Interesant totusi faptul ca nu s-au gasit carlige de pescuit printre obiectele de os si piatra, si plasele este putin probabil sa se fi folosit la prinderea pestilor de aceasta marime. Cel mai probabil varfurile de sageti caracteristice erau folosite pentru a strapunge pestele in apa. Un numar mare de crustacee era de asemenea strans de locuitorii din Saliagos in neolitic (au fost identificate 35 de specii diferite).

Desi un numar destul de mare de asezari caracterizate prin colectia de unelte din piatra gasite la Saliagos au fost acum identificate in Ciclade, marea majoritate a acestor locuri sunt mici si multe dintre ele nu erau altceva decat locuri de observare sau chiar locuri unde un individ petrecea o scurta perioada de timp pentru a ciopli obsidian. Singurul loc de descoperire in care s-au gasit urme ale agriculturii este Saliagos, si alte locuri de descoperire sunt putine. In orice caz, nu sunt prea multe asezari descoperite in aceasta perioada si „colonizarea” Cicladelor pare sa fi fost un fenomen destul de tarziu si gradat care poate sa fi avut legatura cu exploatarea anuala in Egeeanul central, dar care in mod evident nu a avut legatura cu prima exploatare de obsidian de Melos, un fenomen predatand istoria de ocupatie de 200 -; 400 de ani la Saliagos cu aproximativ 6.000 de ani. Nu s-au gasit urme de cimitire sau morminte de nici un fel la Saliagos si nici un fel de metal. Cultura Saliagos este in mare contemporana cu neoliticul mijlociu tarziu si neoliticul tarziu timpuriu in Grecia continentala. In ceea ce priveste atat ceramica cat si resursele marine se deosebeste considerabil de culturile cunoscute in Grecia continentala sau neoliticul cretan. Ceramica similara s-a gasit in asezarile de pe langa Naxos (Grotta, pestera Zas); cele mai asemanatoare articole de ceramica de pe continent sunt in Anatolia, la est mai degraba decat la vest in Grecia continentala, sugerand astfel ca Cicladele au fost initial colonizate in neolitic de grupuri de oameni din ambele parti ale Marii Egee.

Cultura Kephala (cca. 3300 -; 3200 b.c sau mai tarziu in ani de datare pe baza carbonului)

Localizata la capatul de NV al insului Keos, Kephala consta intr-o asezare umana si un cimitir prin apropiere in afara zidurilor. Perioada de ocupatie a asezarii umane a fost scurta (estimata la un secol), iar asezarea umana mica (populatia maxima estimata la 50), asezarea este una din multele sau putinele locuri de descoperire contemporane de pe insula (si include Paoura, Sykamia si Ayia Irini). Arhitectura aici consta in cladiri mici, prost pastrate cu una sau mai multe camere rectangulare. In partea de S si langa baza promontoriului pe care asezarea umana este localizata se afla un cimitir alcatuit din 40 de morminte excavate continand ramasitele a 65 de indivizi (21 de barbati adulti, 25 de femei adulte, 5 adulti de sexe nedeterminate, 9 copii si 5 prunci). 35 din cele 45 de morminte au pereti construiti din pietre mici. In plan, aceste morminte pot fi dreptunghiulare, circulare sau ovale si variaza foarte mult in dimensiune (0,46 -; 1,58 m lungime). Mormintele erau in mod ocazional stramte spre capat si inaltimea varia intre 0,15 si 0,85 m. Mormintele erau acoperite cu placi mari de sist (sub forma de acoperis). Cel putin 7 din aceste morminte construite erau acoperite de platforme de piatra de obicei dreptunghiulare, a caror functie este neclara. Din cele 5 morminte care nu erau construite din pietre mici, doua aveau placi laterale mici (una continand un vas funerar) iar trei erau vase funerare in simple gropi. Toate aceste cinci morminte mai mici si mai simple au fost folosite pentru ingroparea copiilor sau a pruncilor. Toate erau inhumari, scheletul fiind de obicei gasit contractat. Printre cele 25 de morminte pentru care avem detalii precise disponibile, 15 contineau un singur defunct (9 adulti, 3 copii si 3 prunci), 5 contineau doi defuncti si 5 contineau intre 4 si 13 defuncti. Mormintele cu mai multi defuncti este posibil sa fi fost morminte de familie, unele dintre ele au fost cu siguranta folosite timp indelungat. Din cele 27 pentru care exista informatii precise, numai 9 contineau daruri de inmormantare si de obicei vase din lut. Numai un caz exista, in care darul de inmormantare a fost altceva decat vasul de lut: o razuitoare de silex pusa langa un barbat adult, care este singurul barbat inmormantat cu daruri.

La asezarea umana s-au gasit dovezi referitoare la prelucrarea metalelor, sub forma unor resturi de zgura si fragmente de lut ars din captuseala furnalului sau din creuzete. Patru obiecte fragmentare din arama gasite la asezare (singura piesa analizata era aproape arama pura) au fost din pacate descoperiri de suprafata, dar nu prea sunt motive pentru a nu le accepta ca reprezentative pentru obiectele din metal folosite in timpul cand asezarea era locuita. In mare parte, piatra cioplita este obsidian care era cu siguranta lucrata local si din care, intr-un mare procent erau lamele, in comparatie cu cele de la Saliagos. Jumatate de duzina din uneltele de silex silicios erau cu siguranta importate. Opt figurine din teracota, toate in afara de una, gasite in cimitir, dar nu in morminte, sunt ori statuete feminine mici, nefinisate (brute) (patru exemplare) capete care se aseamana cu statuetele din marmura de mai tarziu din Cicladicul timpuriu in ceea ce priveste inclinarea in spate a capetelor si nasurile proeminente (3 exemplare), sau “ithyphallic” -; barbati cu penisul in erectie (un exemplar). In domeniul ceramicii cele mai obisnuite forme sunt: castroanele, ulcioarele (canile) si cupele. Ornamentele, daca sunt, constau in incizii, slefuiri sau acoperiri cu o crusta rosie sau alba dupa ardere. De mare interes sunt imprimarile de covorase tesute pe 17 cioburi si de panza (postav) pe alte 3 cioburi.

Cultura Kephala atribuita neoliticului final are numeroase legaturi cu asezarile din Attica (Atena, Thoricos, pestera Kitsos) si golful Salonic (Kollona pe Aegina). Cimitirul din afara zidurilor la Kephala este, dupa cimitirele mai timpurii cu inhumari de la Souphli si Plateea Magoula in Thessalia, primul teren egeean de inmormantari folosit in comun si care se gaseste in afara pesterii. Tipurile de morminte, vasele din marmura si cateva dintre figurine anticipeaza pe cele caracteristice culturii urmatoare Grotta-Pelos, cea mai timpurie cultura din epoca de bronz identificata pana acum in insule. Dovezile de la Kephala pentru piesele de metal din neolitic corespund ca data cu cele din Cnossosul contemporan in Creta, Pefkakia din Thessalia si Sitagroi din Macedonia estica, dar numai la Kephala si Sitagroi zgura si creuzetele atesta de fapt practicarea unui fel de metalurgie. Depozite in mare contemporane, de obiectele prelucrate de arama si obiecte din aur si argint, cu asemanari evidente cu acele comori descoperite in mormintele bogate din neolitic la Varna pe coasta Bulgariei, au fost de asemenea gasite in pestera Zas pe Naxos si in pestera Alepotrypa, in sudul Laconiei. Astfel de contacte pe distante asa mari sunt marturie pentru schimbul de obiecte pe niste distante impresionante pe mare in Egeean, in perioada celui de al patrulea mileniu i.Chr., spre sfarsit.

Sapaturi recente la Grotta pe Naxos au scos la iveala ramasite din ceramica pictata in stilul alb pe negru (culoare inchisa) din cultura Saliagos, dar aici asociate cu o industrie a pietrei cioplite de tip obsidian constand mai ales in lame. S-a sugerat astfel ca aceasta colectie, mai mult decat cea descrisa mai sus ca fiind cultura Kephala, este probabil tipica pentru insulele egeene centrale la sfarsitul neoliticului si poate fi considerata cu mai multa siguranta un stramos direct al culturii Grotta-Pelos, colectia Ciclade din epoca de bronz timpurie. Astfel cultura Kephala poate fi limitata la Attica si insulele invecinate cu golful Salonic si egeeanul mai vestic.