z2j22jt

Paleoliticul, Mezoliticul si Neoliticul Greciei de sud: Secventa din pestera Franchthi in Argolida.

Pestera Franchthi este unica in Grecia avand o intreaga serie de straturi cuprinzand perioada dintre cca. 20.000 i.Chr. (si probabil chiar mai devreme) si ca. 3.000 i.Chr. Aceasta este cu adevarat secventa profesionala cea mai lunga inregistrata din orice asezare in Grecia. Asezarea insasi se afla in si imediat in exteriorul unei pesteri mari in Argolida de SE, dincolo de un golf mic din satul grecesc modern Koilada. Sapaturile in asezare au inceput in 1967 si au luat sfarsit in 1976. Cel mai adanc sondaj din pestera este in santul F/A (peste 11 m de daramaturi stratificate); cele mai timpurii zacaminte culturale omogene gasite (apartinand paleoliticului superior?) vin din santul H/H1 si sunt descoperite la o adancime de 9m.

Datele pentru diferitele faze de ocupatie in pestera deriva de la analizele radio-carbon (C-14) dintr-un total de peste 50 de esantioane, cel mai mare numar de esantioane de radio-carbon dintr-o asezare preistorica in Grecia. Cea mai timpurie datare pe baza carbonului este ca. 20.000 i.Chr. pentru paleoliticul superior, cea mai tarzie fiind aproape de 3000 i.Chr. pentru neoliticul final. atoate datele mentionate sunt necalibrate (ani „b.c.”) nu calibrate sau calendaristice (ani “AB.C.S”).i.

Cel mai timpuriu vestigiu de cultura materiala apartine, fara indoiala, paleoliticul mijlociu. Cel mai vechi strat excavat in pestera dateaza intre 35.000 si 30.000 i.Chr.

Paleoliticul (ca. 20.000 -; 8300 b.c.)

Perioada este divizata in trei faze pe baza unor mari schimbari in frecventele relative a diferitelor familii (specii) de animale, atestate printre ramasitele de fauna (oase de animale).

Locuitorii pesterii erau probabil vanatori sezonieri. Nimic sigur referitor la mancarurile din plante nu e atestat inainte de ca. 11.000 b.c., desi mari cantitati de seminte din familia Boraginaceae puteau exista in plantele adunate pentru a face un asternut moale sau pentru vopseaua obtinuta din radacinile lor. Apar pentru prima data la ca. 11.000 b.c. urmatoarele plante: linte, mazariche, fistic si migdal. Apoi ca. 10.500 b.c. si inca mai tarziu in paleoliticul superior apar niste seminte rare de ovaz salbatic si de orz salbatic. Nici ovazul salbatic si nici orzul salbatic nu devin obisnuite pana la ca. 7000 b.c., dupa care devin o trasatura obisnuita si tipica pentru colectia botanica a mezoliticului superior. In prezent, nu exista nici o dovada ca pestera era locuita iarna. Industria de piatra faramitata se compune din cremene si sist silicios in mare parte, desi apare si o mica parte de obsidian din Melos cu mult inainte de sfarsitul paleoliticului (cca. 10.900 b.c.), unealta tipica este un fel de instrument mic pentru taiere cu diferite scopuri (instrument cu lama) dar si micile razuitoare (pentru a indeparta carnea de pe pielea de animal) erau de asemenea folosite. Nu exista ceramica sau arhitectura. Nu s-au gasit morminte.

Mezoliticul: (cca. 8300 -; 6000 b.c.)

Perioada e impartita in doua faze pe baza schimbarilor in familiile (speciile) de animale reprezentate de resturile de fauna.

Ramasitele de plante sunt cam aceleasi cu cele din paleoliticul precedent, cu exceptia perilor salbatici si mazarea salbatica care incep sa apara ca 7.300 b.c. si ovazul si orzul salbatic devin obisnuite dupa 7000 b.c. Disparitia oaselor de magari salbatici si capre din fauna si a semintelor din familia Boraginaceae din colectia botanica, ca si cresterea in numar a fisticului, toate avand loc ca. 8.000 b.c., sugereaza o schimbare de mediu catre paduri deschise. Mai exista si posibilitatea ca schimbarea oaselor de animale gasite sa reprezinte o schimbare in preferintele sau practicile de vanat ale locuitorilor pesterii. Imaginea economica a mezoliticului timpuriu (ori inferior) (D1) e cam aceeasi cu cea a ultimei perioade a paleoliticului, desi pare sa fie un hiatus in indeletnicire de 300 -; 600 ani intre ultima perioada a zacamintelor din paleolitic in pestera si primele vestigii ale mezoliticului.

A doua faza a mezoliticului (superior; D2) e caracterizata prin doua noi evolutii:

1. aparitia unei mari cantitati de oase de peste, mai ales cele de pesti mari.

2.aparitia unor cantitati substantiale de obsidian din Melos ca material in industria locala de piatra faramitata. Cele doua evolutii au fost initial considerate ca avand legatura intre ele si sa arate ca locuitorii pesterii Franchthi nu numai ca navigau spre Melos (150 km distanta) pentru obsidian dar si pescuiau in ape adanci pentru prima data. Totusi, o analiza mai detaliata a oaselor de peste a aratat ca numarul real de pesti mari (probabil ton, mai mult) reprezentat e relativ mic, pestii in cauza pot sa fi existat in ape putin adanci si se adunau si se raspandeau, astfel oasele lor nu sugereaza neaparat pescuitul in ape adanci. Cat despre obsidian, aparitia sa la pestera in mici cantitati atat de timpuriu ca paleoliticul superior arata ca nu au existat neaparat noi evolutii in mezoliticul tarziu pentru a-i explica prezenta in aceea asezare. Industria de piatra faramitata e acum caracterizata de instrumente mici de forme geometrice. Nu exista inca ceramica si arhitectura.

O caracteristica inedita in materie de piatra in timpul celor doua faze ale mezoliticului e aparitia pietrelor de moara facute din andezit, importat aproape sigur pe mare din Golful Salonic la N. Primul mormant gasit la Franchthi apartine mezoliticului inferior: un barbat de 25 ani ingropat intr-o pozitie de contractie intr-o groapa ingusta, langa gura pesterii. Groapa era acoperita cu pietre de marimea pumnului; nu au fost gasite bunuri de inmormantare; tanarul murise din cauza unor lovituri la cap, dar parea sa sufere deja de malarie intr-un stadiu avansat. O examinare mai aprofundata in 1989 a oaselor omenesti gasite in pestera a dus la faptul ca mormantul barbatului din mezolitic se afla deasupra unui strat al catorva alte morminte: 5 inhumari si 2 incinerari plus fragmente ale altor doi sau chiar cinci indivizi care nu sunt neaparat resturile unui mormant. Analiza oaselor umane din alta parte a pesterii a adus dovada cel putin a unui alt mormant in mezolitic, acesta din faza mezoliticului superior, intr-un alt loc, pe langa alte fragmente a altor 6 sau chiar 25 indivizi, imprastiate prin stratul mezolitic din pestera. Aceste oase apartin unor indivizi din toate grupurile de varsta (adulti, adolescenti, copii, nou nascuti) si astfel concluzia evidenta e ca oamenii care traiau in pestera in mezolitic au locuit acolo in permanenta. Astfel, existenta unui adevarat cimitir aici, unul care adaposteste un intreg grup social care a ocupat pestera, e greu de explicat.

In 1955, revizuind probele pentru mezolitic in Grecia, Runnels sustine ca aceasta cultura a cautarii a celor mai timpurii etape a Holocenului prezinta un numar de trasaturi comune oriunde e reprezentata in Grecia continentala sau pe insula Corfu: in primul rand, pare sa nu aiba legatura cu precedentul paleolitic superior. In al doilea rand se manifesta pe coasta, sau pe langa coasta (Kleisoura Gorge in Argolida), numai locuri, si e in mod surprinzator absenta pe unele suprafete mari unde atat vestigiile din paleoliticul precedent cat si din neoliticul timpuriu urmator sunt atestate (Thessalia de E); in al treilea rand se concentreaza asupra resurselor marine si retelelor de achizitie maritime pe distanta lunga avand ca materie prima obsidianul si andezitul, si de asemenea resurse de hrana ca tonul; si in al patrulea rand e prima cultura omeneasca atestata in Grecia care manifesta o preocupare pentru ritualul de asezare a mortilor. Runnels vede in diferitele fete ale culturii mezolitice indicii pentru identificarea reprezentantilor culturii mezolitice ca un grup de intrusi apropiindu-se de continentul grecesc mai degraba pe apa si nu pe uscat si imprastiindu-se de la E (pestera Franchthi) la V (spatiul deschis Sidari pe Corfu) in aceasta perioada. Aceasta „colonizare” mezolitica a Greciei reprezinta astfel, pentru el, un episod de raspandire din E care preceda un al doilea episod asemanator 1.500 de ani mai tarziu care inaugureaza era neoliticului.

Neoliticul timpuriu: (cca. 6000 -; 5000 b.c.)

Inceputul perioadei neolitice a pesterii Franchthi se caracterizeaza prin 3 noi trasaturi: 1. aparitia unor forme de oi si capre domestice; 2. aparitia unor forme de grau, orz si linte domestice; 3. aparitia uneltelor din piatra slefuite (topoare de piatra slefuita cu care se taiau copacii si astfel se elibera un teren) si o crestere semnificativa a numarului de pietre zdrobitoare (pentru a macina grauntele / boabele) si elemente de secera / aschii microlitice si lame de cremene si obsidian cu un Acremene lustruitS distinctiv de-a lungul uneia sau mai multor margini pentru ca fusese folosit la taierea plantelor. Pe baza probelor prezente, pare sa fi existat o scurta perioada la inceputul neoliticului timpuriu cand olaria / ceramica nu exista inca (o faza a neoliticului aceramic) dar asta a fost pentru scurt timp. Astfel o alta trasatura majora a culturii neolitice timpurii care o distinge de era vanatului si culesului precedenta (paleolitic si mezolitic) este aparitia ceramicii. De asemenea in timpul neoliticului timpuriu ocupatia la pestera Franchthi pentru prima data se extinde dincolo de limitele pesterii pana la plaja unde sunt, pentru prima data, dovezi referitoare la o arhitectura grosolana / neprelucrata sub forma unor intinderi de pereti din moloz. E probabil ca acestia sa fie ziduri de sustinere neprelucrate pe o zona deschisa pe partea deluroasa in afara pesterii care, dupa cum sapaturile facute in golful din partea de jos a asezarii au evidentiat este in totalitate scufundata. Dintii de lapte raspanditi ai oilor din pestera arata ca aceasta zona a asezarii a servit, cel putin ocazional, ca stana in neolitic.

Ceramica din neoliticul timpuriu se rezuma in cea mai mare parte (70%) la o olarie slefuita neagra monocroma in forma de cana simpla si vase emisferice adanci arse la temperaturi relativ mici (< 650 o C) in mici cuptoare. O varietate de vase vopsite cu modele in rosu sau maro-rosiatic apare dupa inceputul neoliticului timpuriu dar nu depaseste niciodata 5% din totalul de ceramica. Raritatea ceramicii in neoliticul timpuriu la Franchthi l-a facut pe Vitelli sa estimeze productia la un nivel foarte scazut, poate numai 10-13 vase pe an. Aceste vase, daca ne ghidam dupa forma, marimea, decoratia si semnele lor de folosire si reparare, nu erau utilizate nici pentru depozitare nici pentru gatit (cum poate se astepta de la grupuri de oameni in fazele initiale ale unei existente sedentare), ci pentru expunere adica functia initiala a ceramicii era de obiect de prestigiu/atractie. Din partea zdrobita, procentul de obsidian a crescut de la 10% in mezoliticul superior (D2) la 40% in neoliticul timpuriu si lamele (obiecte de taiat) au devenit mai populare. Din categoria de oase prelucrate, carligele de undite apar pentru prima data.

Din opt morminte in neoliticul timpuriu, doua sunt de copii si sase de bebelusi (mai mici de un an); un mormant al unei femei adulte (17 ani) dateaza din tranzitia de la neoliticul timpuriu la cel mijlociu. Toate in afara de unul sunt simple inhumari in gropi inguste fara bunuri de inmormantare. Exceptia este un bebelus de numai cateva saptamani care a fost ingropat cu un vas cu picior facut in marmura si jumatate de vas din argila. Motivul pentru aceasta extraordinara „bogatie” a mormantului este necunoscut, dar o astfel de avere in mormantul unui bebelus sugereaza ca statutul (conditia sociala) poate sa fi fost ereditar in societate. Vasul din argila pus acolo poate sa fi fost in mod ceremonios „taiat / sacrificat”, astfel indicand ca numai o jumatate din el, dar nu mai mult, este pastrata.

Schimbarea in ceea ce priveste sfera botanica este brusca si dramatica. Ovazul, orzul, lintea, parul, mazarea salbatice dispar, graul si tipuri de orz si linte cultivata apar pentru prima data. In prezent e nesigur daca toate tipurile cultivate au fost aduse din alta parte sau daca cateva dintre speciile domestice s-au dezvoltat din tipurile salbatice locale. Aceasta schimbare dramatica in resturile de plante este paralela cu schimbarea in sfera de fauna unde apar le fel de brusc un numar de oi si capre domestice.

Neoliticul mijlociu: (cca. 5000 -; 4500 b.c.)

Perioada se distinge de neoliticul timpuriu precedent si neoliticul tarziu urmator prin mici schimbari in domeniul ceramicii. Procentele relative de oase de animale (in afara de peste) in neoliticul mijlociu sunt: cca. 70-75% oi / capre, 10% porci, 15% caprioare rosii si 5% vaci. Pestii (incluzand si pe cei mari) constituie cca. 10% din totalul de oase.

Este o tranzitie usoara in ceramica de la neoliticul timpuriu la cel mijlociu. De fapt, ceramica din prima parte a neoliticului mijlociu e facuta din material mai bun, e mai rezistenta si e mai uniforma si usoara si in culoarea de suprafata si in cea de fisurare decat cea din neoliticul timpuriu. Olarii invatasera cu siguranta sa-si purifice argila si sa-si arda obiectele la o temperatura mai ridicata (cca. 800 o C), in cuptoare cu mult mai mari care cereau ca vasele sa fie stivuite in timpul procesului de ardere si in conditii mult mai bune. O alta caracteristica a ceramicii in prima perioada a neoliticului mijlociu este aplicarea prin alunecare a unui strat rosiatic, fie pentru o acoperire solida, fie sub forma unor modele liniare simple. Aceste obiecte din ceramica facute prin alunecare din neoliticul mijlociu devin cu timpul ceramica caracteristica perioadei mature ultime a neoliticului timpuriu, asa-numitul Aneoliticul mijlociu UrfirnisS(un termen german, insemnand ad literram, „ceramica smaltuita”). Acest mod de mai tarziu al obtinerii ceramicii (de obicei numita „vopsire” de preistoricii Egeei) e caracterizat printr-un aspect mai fin si mai lucitor decat stropirea din prima faza a neoliticului mijlociu. Pana in faza matura finala a neoliticului mijlociu, varietatea de forme a crescut dramatic fata de repertoriu simplu al neoliticului timpuriu. „Urfirnis” e descris ca avand trei varietati: a) vopsit in stil solid, clar; b) vopsit cu model; c) vopsit in stil solid, ars cu model. Obiectele vopsite in stil solid, clar raman constant la 50 -; 65% din totalul de ceramica; cele vopsite cu model (modele de negru pe alb ? create prin aplicarea vopselei / stropirii „Urfirnis” fondului pal al vasului din argila) incep de la zero si se ridica la un moment dat la un maximum de 20% si apoi scad in popularitate in favoarea celor slefuite cu model (vase ornamentale acoperite solid cu vopsea / stropire „Urfirnis” si apoi slefuite selectiv pentru a obtine modele foarte lucioase (slefuite) contra fondului mai putin lucitor (neslefuit). Pentru prima data, paste de argila intr-adevar neprelucrate sunt folosite la producerea recipientelor arse la temperaturi mai mici decat vasele fine si avand suprafete mai putin ingrijite. Primele exemple de vase neprelucrate, daca ne bazam pe probele in forma de suprafete bine definite / stabilite decolorate de la repetarea unei a doua arderi, functionau ca recipiente de gatit.

In ceea ce priveste piatra zdrobita, procentajul de obsidian a crescut din nou, acum la 75% din total. Nivelele neoliticului mijlociu sunt caracterizate prin doua tipuri de varfuri de sageti transversale (care vin din straturile tranzitiei neoliticului timpuriu/neoliticul mijlociu, ale neoliticului mijlociu, si, ocazional din tranzitia neolitic mijlociu/neolitic tarziu, dar deloc din straturi de mai tarziu) si cu praguri.

Doua morminte sunt ale unor femei de varsta estimate la 33 respectiv 39 ani. Femeia mai in varsta a fost ingropata cu un vas intreg, niste unelte din oase, si cateva lame de obsidian. Oasele ei erau asa de ingramadite in groapa incat cei ce faceau excavarile au presupus ca aceea era o a doua inmormantare, un model / fel de inmormantare care pare de fapt sa inceapa in sudul Greciei in neoliticul mijlociu, dupa cum arata alte descoperiri in alte asezari. Bunurile gasite in mormantul acestei femei par intr-adevar sa fie bunuri / obiecte personale si pot indica ca femeia a avut vreun statut special ca mestesugar.

Chiar inaintea finalului neoliticului mijlociu apare primul ?

Neoliticul tarziu: (cca. 4500 -; 4000 b.c.)

Perioada, ca cea a neoliticului mijlociu, se distinge in primul rand prin schimbarile in domeniul ceramicii. In perioada neoliticului tarziu si neoliticului final urmator exista trei feluri/modele de frecvente de oase de animale.

Inceputul perioadei se defineste prin aparitia ceramicii vopsite mat din neoliticul tarziu (= recipiente vopsite cu modelul de negru pe alb ? in care vopseaua este fara luciu, sau stearsa, in contrast cu vopseaua lucitoare „Urfirnis” din neoliticul mijlociu). Aceasta schimbare in ceea ce priveste luciul vopselei folosit pentru decorare poate reflecta inlocuirea vopselei pe baza de mangan cu una folosita mai demult pe baza de fier; prima nu are luciu dar nici nu variaza in culoare la ardere, pe cand cea pe baza de fier de obicei variaza in culoare de la rosu prin maro la negru depinzand de gradul de oxidare a fierului in vopsea. Mai tarziu in neoliticul tarziu, recipientele vopsite in culori mate ajung la 50% din totalul ceramicii. O clasa de tranzitie a ceramicii neoliticului mijlociu / neoliticului tarziu este recipientul fin negru slefuit la suprafata, adesea decorat cu vopsea alba care de obicei rezista numai ca „fantoma” sau „negativ” pe suprafata neagra. Cel mai mare procentaj al aceluiasi tip de recipient a ajuns la 20% din totalul de vase din ceramica.

In domeniul pietrei zdrobite apar varfuri de sageti ascutite si ascutite cu zanganit?, dar astfel de varfuri de sageti persista pana la inceputul epocii de bronz timpurie, mai departe in nordul Argolidei si astfel nu prea pot fi considerate ca fiind caracteristice neoliticului tarziu. Procentul de obsidian este acum de 85%. Strugurii salbatici apar in neoliticul tarziu si continua pana in neoliticul final.

Neoliticul final: (cca. 4.000 -; 3.000 b.c.)

Aceasta perioada a fost recunoscuta ca fiind doar o majora sub-faza a neoliticului, diferita in domeniul ceramicii de neoliticul tarziu precedent, din aproximativ 1970. Cativa oameni de stiinta prefera sa o vada ca o etapa finala a neoliticului tarziu (N.T. II). In Grecia continentala de S, si in special la Franchthi, ceramica acestei perioade se caracterizeaza printr-o predominanta a recipientelor neprelucrate, nevopsite prezentand o varietate de tipuri ciudate cu manere si o preferinta pentru pictura decorativa. Cateva cantitati de recipiente ciudate (vopsite rosu pe alb; acoperite cu o crusta; stropite cu negru si slefuite; modelul slefuit) apar in aceasta perioada.

Pentru piatra zdrobita, varfurile de sageti triunghiulare mari de cremene, decojite pe ambele fete sunt caracteristice. Obsidianul reprezinta acum 95% din piatra zdrobita la Franchthi. Pentru prima data la Franchthi, populatia ingropata in neoliticul final e alcatuita din adulti (4) si copii (2), adultii incluzand si femei (3) si barbati (1). Ca si in cazul mormintelor din neoliticul mijlociu, mormintele adultilor par sa fie secundare, iar cele ale copiilor primare.

Cu neoliticul final, secventa profesionala preistorica de la pestera Franchthi se termina. Cateva bucati ciudate din material din epoca bronzului arata ca pestera era vizitata sporadic in urmatoarele doua milenii, si urme de material votiv in fundul pesterii arata ca aceasta a servit unui fel de cult in timpurile clasice, dar nu a mai servit niciodata ca resedinta principala pentru un numar important de oameni. Motivul abandonarii ei in cca 3000 b.c. a fost cresterea nivelului marii, desi nu rapida ca aceea care a avut loc intre 14.000 si 6.000 i.Chr., fara indoiala ingropata in acest moment terasa lata din josul pesterii unde atat asezarea cat si campurile locuitorilor neolitici au fost localizate.

Paleoliticul si mezoliticul in alte parti ale Greciei

Numai un numar limitat de locuri avand resturi ale acestor perioade au fost excavate in Grecia: pestera Asprochaliko in valea raului Louros si adapostul de piatra Kastritsa la sudul lacului Pambotis (sau Ioannina), ambele in Epir, nu prea indepartatele adaposturi din piatra Klishi langa granita albaneza si Sidari -; un loc deschis pe insula Corfu, toate in nord-vestul Greciei; pestera Theopetra in Thessalia; pestera Seidi in golful Copaic al Beotiei; pestera Kephalari si adapostul de piatra Kleisoura din Argolida; pestera Kalamakia in regiunea Mani a Laconiei. Unelte din piatra din paleolitic au fost gasite in mai multe zone ca rezultat a examinarilor unor suprafete: pe valea raului Peneios in Thessalia, pe insula Eubeea, in Beotia, in Epir, pe valea raului Peneios in Elis, si in centrul si sud-estul Argolidei. Ceva din materialul din Asprochaliko si din sud-estul Argolidei apartine paleoliticului mijlociu (acum ca. 30.000 -; 40.000 de ani). Nu s-a gasit nici un fel de material din perioada preneolitica in Creta si nici nu exista vreun indiciu de asezare preneolitica in insulele Ciclade, desi obsidianul de Melos se gaseste pe continentul grecesc inca din paleoliticul superior la pestera Franchthi.

(A) 70% eqvid (probabil magar salbatic), cca. 30% caprioare rosii; de asemenea si porci, iepuri de camp, broaste testoase, pasari.

(B) 40% eqvid, 25% caprioare rosii, 25% bovine mari (vaci) 10% specii de capra (capra salbatica?); de asemenea cateva specii de pesti mici; vulpi si cartite la partea superioara a acestui nivel.

(C) 70% caprioare rosii, 20% sau mai putin eqvid, cca. 10% porci, nici o specie de bovine mari, specii de capre sporadic la 10% sau mai putin; apar soarecii de camp.

(D1) cca. 70% sau mai multe caprioare rosii, ca. 30% sau mai putin porci, nu existau magari salbatici, multi iepuri de camp si pasari; apar aricii; dispar soarecii de camp; cateva oase de pesti mici.

(D2) ca si D1, dar oasele de peste cresc la numar ca. 20-40% din totalul de oase gasite, si acesti pesti sunt in special mari.

(F1) cca. 90% oi / capre, 10% porci, putine vaci si caprioare rosii; ca. 5% pesti.

(F2) ca si F1, dar pestii sunt 20-40%.

(G) cca. 70% oi / capre, 10-15% porci, caprioare rosii 10-15% si vaci 5%, pesti 5% sau mai putin.