Retinerea in taina a convingerilor si vorbirea au sporit lumina argumentelor. In mitologia egipteana, gindirea si pastrarea numelui erau un act creeator si secret. In “Cartea Mortilor”, celui raposat i se cerea sa memoreze si sa retina in taina cele 100 de nume ale lui OSIRIS. In luxurianta mitologie cuprinsa in cartil e Vedelor se sublinia silentioasa gindire religioasa, ca si in decorul marelui templu al Soarelui din Konarak. o1z23zp
Carpaticii excludeau dialogul, nu puneau nume zeilor si oamenilor, nu foloseau scrierea, in pomenirea semenilor, a cirmuitorilor si a faptelor de lupta.
Atit de puternica era credinta lor in respectarea cutumelor si legilor, incit au lasat impresia ca nu au propr iul grai, iar metagramele lor, fonemele, sunt semne ceresti cu puteri nemargini te. Legile, ruga si multumirile erau transmise prin memorare. Sistemul de comunicare interumana era superior altor neamuri, in toate timpurile erei precrestine.
In sec. al V-lea i.e.n ZAMOLXIS a mijlocit o “miscare reformatoare” in care exista si interdictia scrierii in afara socotelilor pe raboj. Aceasta interdictie a fost si la celti, si la brahmani, inainte de regele Asoca. La evreii vechi si la iudeii ortodocsi a fost admisa numai scrierea textelor Vechiului Testament. Doar autorii Manuscriselor de la Marea Moarta s-au abatut de la regula. Memorau textele carpaticii, druizii celtilor, magii iranieni, brahmanii indieni, cohenitii, levitii, s.a, toti invatatii, preotii doftorii si prezicatorii, fiindca toti erau supusi aceleiasi doctrine-mama, aceluiasi Cult Solar.
In aceste conditii, scrierea moderna nu putea fi decit o abatere grosolana de la lege, o atitudine aroganta si vulgara, o blasfemie, atitudine de care carpaticii nu s-au facut vinovati.
Daca redarea ideiilor in semne, in pictograme, in fonograme, era preferata, atunci carpaticii sunt cei dintii care au transpus gindirea in imagini vizuale, in grafeme; Simbolurile fiind astfel cel putin unitati lexicale.
Dupa un arheolog rus, scrierea sub orice forma a ei “s-a nascut in sud-estul europei si nu in mesopotamia”, iar sumerienii ar fi preluat scrierea aceasta originara. Un alt rus, Boris Perlov, traducind tablitele de la Tart aria a aratat ca semnele de pe acestea sunt identice cu scrierea mesopotamiana, doar ca cele din carpati sunt cu un mileniu mai vechi (5 300 i.Cr.). Bulgarul Vladimir Gheorghiev a sustinut ca prima scriere din lume a aparut in sud-estul Europei, exemplu fiindul tot Tartaria.
Dealtfel, topica sumeriana arhaica, sensurile multiple ale grafemelor, afinitatile dintre limbile Spatiului solar, cuvintele izolate in vocabularul evoluat al popoarelor arhaice subliniaza si ele unitatea spatiului cultic primar si epicentrul carpatic al acestuia. Spatiul carpatic fiind un focar cultic major nu si-a permis folosirea noilor metode de exprimare, metode care i-ar fi scos din canoanele cultelor secrete. Metoda noua le zdruncina raportul cu fortel e tutelare, dialogul sonor le divulga continutul adoratiilor. Nu puteau oferii ofrande strigind in agora…strigind altarele zeilor Vulcan, Siriu, cind prin traditie milenara doar soapta era admisa, deci fara participarea la dialog a unei terte persoane.
Daca tinem seama de afirmatiile scriitorilor antici, Cultul Soarelui a fost intarit prin cinstirea zeilor interpusi intre om si Cosmos, fenomenul aprind o data cui ceramica. Astfel in Carpati, dupa ruga in taina, Dionisos era sarbatorit pe platouri , “in munti, noaptea, la lumina facliilor, in zgomotul tobelor si al cazanelor din bronz lovite, in cintece de fluiere, urlete de dansatori, tipete de femei despletite purtind in miini pumnale si serpi, in euforia oarba de “minie sacra”, in dansuri circulare, devorind animalele destinate jertfelor”. Aceste adunari cultice sa fi luat ulterior chipul modern al nedeilor?
Acestea pastreaza euforia dansurilor, belsugul ofrandelor, cromatica vesmintelor, s.a.
La carpatici, la egipteni si la alte neamuri s-a mentinut divinatia, capacitatea de a vedea, de a auzi, de a prognostica, de a profetii. In intreg Arealul Soarelui se practica talmacirea viselor (oniromancia), divinatia prin animale sacre (ex.vaca la indieni), profetia prin prevestitori eruditi, astrologia, semnificatia pozitiei stelelor fata de Soare, divinatia prin semne mantice, (ex. Tipatul la nastere), divinatia prin viziuni, lecanomancia, (interpretarea picaturii de ulei raspindita la suprafata apei. ) s.a
Toate acestea au avut o radacina comuna, au ramas in datini, au evoluat independent de la o zona la alta, as tfel conturindu-se elemntul specific.
Dupa cum se stie, fiecare zona si-a imbogatit vechea doctrina cu elemente particulare aparute intr-un indelungat proces evolutiv. Astfel ulterior, marele cult a luat chip deosebit, de la zona, la zona, fara ca esenta mitica sa scada din intensitate.
”Cultul autohton al Soar elui si-a pastrat fondul arhaic, consolidat aici inainte de primele migratii”
Deci raportul dintre Cer si Pamint a ramas asa cum a fost, omul pastrind permanent credinta in forta unica a Cosmosului si inchinindu-se unui unic TATA-CERESC. Vechile doctrine cultice si-au pastrat esenta in structura noi lor dogme, sau acestea si-au adugat numai vesminte sclipitoare.
Cultul Soarelui si-a impus in cutume si legi toate normele esentiale.

Virgil Vasilescu - "Simbol uri Patrimoniale" - editura Europa Nova - 1998