Ca perioada temporala, PROTOISTORIA se incadreaza, pentru existenta noastra traditionala, intre aproximativ 2000 i.Hr.-82 i.Hr., suprapunandu-se EPOCII METALELOR, structurata in: etapa BRONZULUI (2000 i.Hr.-1200 i.Hr.) si etapa FIERULUI (1200 i.Hr.-82 i.Hr.). Fiecare dintre acestea se subdivid in mai multe culturi materiale si spirituale, carora le-au corespuns diverse forme administrative. Precizam faptul ca BRONZUL (ARAMA) nu se gaseste in stare nativa, fiind un aliaj constituit din cupru, staniu, aluminiu, plumb etc. c4k17kg
In secolele BRONZULUI, teritoriul de astazi al Romaniei era locuit de grupari ale TRACILOR, despre care HERODOT (484-425 i.Hr.) a scris in “ISTORII” printre altele:”Dupa indieni neamul tracilor este cel mai mare…Daca ar avea o singura conducere si ar fi uniti in cuget, ei ar fi, dupa parerea mea, de neinfrant si cu mult mai puternici decat toate semintiile Pamantului. Dar unirea lor e cu neputinta si nu-i chip sa se infaptuiasca, de acea sunt ei slabi. Tracii poarta multe nume, fiecare dupa tinutul in care locuieste … ”.
Referirile marelui istoric si geograf HERODOT confera importanta tracilor in civilizatia timpului, constituind pentru cercetatori un important izvor narativ extern. Metalurgia bronzului a aparut in mileniul III i.Hr., fiind caracteristica inisial Orientului Mijlociu.
Din punct de vedere administrativ, TRACII erau organizati la inceputul mileniului II i.Hr. in triburi puternice, conduse de sefi militari. Este relevanta precizarea din “ILIADA” epopee atribuita lui HOMER, conform careia luptatori din triburi trace au participat la RAZBOIUL TROIAN (1230-1225 i.Hr.= ca aliati ai grecilor din cetatea asediata, fiind insa invinsi de aheii.
Militarii traci l-au avut in frunte pe RHESOS, apreciat pentru carul sau de lupta asemanator cu cel al yeilor. Legenda ori adevar, participarea homerica a detasamentelor de traci la acest razboi reliefeaza anumite sensuri de factura administrativa cum sunt: diferentierea etnica, stratificarea sociala, organizarea tribala, ierarhia militara, existenta unor comandanti de osti un anumit grad de “profesionalizare” in interiorul comunitatilor (agricultori, pastori, mestesugaeri ce confectionau arme, ostasi etc.). De baza a ramas insa proprietatea obsteasca asupra pamantului si a altor mijloace de productie.
Cel mai important grup social din etapa BRONZULUI era alcatuit din razboinici, care detineau cu titlul personal arme, unelte, locuinte. NCa dovada societatea tracica s-a organizat, initial, pe baze militare. Capeteniile razboinice posedau: arme ornamentate ca insemne ale puterii si functiei administrative, sceptre din piatra sau din bronz, descoperite de exemplu, la GAICEANCA (Bacau), respectiv, DRAJNA (Prahova), diverse valori de tezaurizare.
Mai multe triburi au format uniuni tribale, care aveau resedinte in asezari fortificate construite de regula pe inaltimi aparate prin santuri deseori umplute cu apa ori prin valuri de pamant sau din piatra. Asemenea adevarate centre administrativ-militare, datand din perioada bronzului s-au gasit la BRASOV, SIGHISOARA (Mures), RACATAU (Bacau) etc.
Uneori, sediile unional tribale aveau turnuri de supraveghere, iar in interior se gaseau locuinte dispuse adesea concentric in jurul unui spatiu liber central, dupa s-a observat in asezarea de la OTOMANI (Bihor). Tracii nord-dunareni stapaneau in raport de marimea triburilor, teritorii bine delimitate, aspect constatat la TEI (Bucuresti), unde asezarea de baza nu era fortificata,, iar locuintele de suprafata sau bordeeiele rectangulare (formand un unghi drept) se amenajau din chirpici, nuiele si stuf. Au existat in continuare si asezari tip “tell” sau ”atol”, intalnite inca din NEOLITIC, amenajate pe inaltimi artificiale.
Trainicia unor forme administrative se poate observa si in domeniul spiritual. Cele mai multe asezari, dar mai ales triburile si uniunile tribale, au avut lacasuri de cult: vetre altar (SICHISOARA), megaroane (incaperi speciale an case de locuit), pesteri cu gravuri (PESCARI-Turnu-Severin), reprezentari plastice antropomorfe (CARNA-Dolj), megalite (SARU DORNEI-Suceava) etc. De asemenea triburile sau uniunile tribale si-au amenajat necropole proprii, diferensiate in functie de pozitia sociala si de starea materiala a membrilor comunitatilor care le compuneau.
Principiile care guvernau formele administratiei tracilor din BRONZ gravitau spre centrele de factura militara. Exista, probabil, o evidenta cat mai clara a locuitorilor stabili care se puteau organiza in functie de oportunitati. Acestia aveau obligatii si drepturi certificate prin traditie sau stabilite de conducatorii locali, transformati cu timpul intr-o categorie privilegiata. Caracterul militar al societatii era, de regula, defensiv, uneori imbracand insa si haina atacului.

Stabilizarea preocuparilor economice din etapa bronzului a influentat pozitiv aspectele de ordin administrativ. Astfel s-a incheiat procesul de amalgamare si restructurare a triburilor. Spatiul locuit a devenit mai amplu, iar populatia a crescut, ceea ce se poate demonstra si prin analiza necropolelor, tot mai dense comparativ cu CALCOLITICUL. Dupa unele concluzii ale antropologilor, varsta medie a oamenilor din secolele bronzului nu depasea 20-25 de ani, copiii reprezentand aproximativ 40% din cei decedati si ingropati in cimitirele comunitatilor stabilite.
Organele de conducere ale uniunilor tribale erau: adunarea, sfatul si grupul sefilor militari. Pe timpul luptelor indelungate se constituia adunarea cetelor inarmate. Asemenea structuri demonstreaza ceea ce a scris HERODOT mai tarziu (secolul V i.Hr.), in sensul ca tracii erau intr-o permanenta confruntare interna. Numeroasele lor triburi indo-europene se luptau continuu pentru suprematie intr-un areal deosebit de vast: de la Dunarea mijlocie (SLOVACIA, Campia Panonica), pana acolo unde Marea Neagra se apropie de Marea Azov, de la mlastinile Pripetului (sudul POLONIEI), pana spre litoralul estic al Marii Egee. Prin urmare, teritoriul romanesc traditional a facut parte din imensul “arc tracic”, locuitorii bronzului carpato-danubian avand atat trasaturi comune, cat si particularitati fata de alte grupari ale tracilor.
Treptat, originalii “THRAX”, cum ii vor numi grecii, s-au diferentiat mai ales prin conturarea graiurilor specifice anumitor spatii geo-istorice, individualizandu-se tracii sudici (odrisii, moesii, laii, bessii) si tracii nordici (geto-dacii). Aceste departajari au avut loc in timpul trecerii de la etapa bronzului la cea a fierului.

*
* *

Dupa cum se cunoaste, perioada FIERULUI cuprinde etapa civilizatiei HALLSTATT(1200 iHr.-400 iHr.) si varsta LA TENE(400 iHr.-82 iHr.), avand numeroase aspecte locale, pornind chiar de la aceasta cronologie. Inca din HALLSTATT-ul timpuriu, care si-a preluat denumirea de la localitatea eponima din AUSTRIA ( savantul Herman Hildebrand), este confirmata unitatea de cultura materiala si spirituala a tracilor nordici.
Referindu-ne la unele aspecte administrative, reliefam initial importantele cresteri demografice comparativ cu perioada bronzului. Ca dovada aria ocupata de anumite resedinte tribale s-a extins, asa cum este cazul celei de la SANTANA(Arad), avand suprafete de aproape 80 de hectare, fiind aparata cu valuri de pamant, devenita loc de refugiu, in caz de pericol, pentru intreaga comunitate.
Diferentierea sociala s-a accentuat, a aparut aristocratia militara si ecleziastica ceea ce se poate ilustra si prin multitudinea obiectelor pretioase oferite ca ofrande in cazul tumulului de la LAPUS (Maramures), sau al gropilor rituale cercetate pe teritoriul localitatii REMETEA MARE(Timis).
Triburile si uniunile tribale s-au consolidat datorita stabilitatii, activitatii economice permanente, pregatirii militare. Locuitorii acestora au participat frecvent la realizarea de fortificatii de piatra, valuri de pamant, santuri de apa, obligativitatea unor asemenea munci generalizandu-se. Asa se poate explica densitatea pe intregul nostru areal a asezarilor perene fortificate, intarite incepand de la RACATAU (Bacau), pana la TELEAC(Arad), ori de la BODOC(Covasna), la CERNAVODA(Constanta).
In HALLSTATT a continuat locuirea in asezarea intarita de la BABADAG(Dobrogea), important centru economic si administrativ al etapelor anterioare. Au fost edificate mari asezari cu aspect de OPPIDUM, fortificatiile acestora avand santuri de aparare si valuri de piatra folosite ulterior, in mod frecvent pentru castrele romane.
Forma de proprietate s-a modificat comparativ cu etapa bronzului, in sensul accentuarii caracterului sau privat. Totusi, s-au mentinut, preponderent, drepturile egale asupra pamantului arabil, padurilor, pasunilor, apelor si altor suprafete agricole.
Etnia geto-dacilor s-a individualizat in cadrul populatiilor tracice, habitatul lor concretizandu-se in spatiul geo-istoric numit frecvent carpato-danubiano-ponto-nistrean. Asemenea importanta actiune de delimitare administrativ-teritoriala s-a produs in HALLSTATT-ul mijlociu fiind vizibila mai ales in aria culturii materiale BASARABI(Dolj), cu extensie pe malurile Dunarii mijlocii si inferioare.
La inceputul acestui proces etno-lingvistic, in Peninsula Balcanica indo-europenii s-au grupat sub denumirile de TRACI si ILIRI. Desi au existat vizibile interferente cu ilirii, totusi, locuitorii dunareni se plaseaza, pe timpul primei etape a fierului, in sfera economica si spirituala a tracilor.
Tot in perioada HALLSTATT, incepand cu secolul VIII i.Hr, autohtonii au intrat in contact cu civilizatia elena care a adus, prin coloniile pontice, noi formule administrative.Daca structurile de coordonare locala anterioare s-au mentinut in cea mai mare masura(adunarea, sfatul, conducatorii militari si religiosi, deveniti acum insa veritabili componenti ai aristocratiei tribale), grecii relevau alte modalitati, integrate deja statelor ajunse in ANTICHITATE.
Astfel, la intemeierea noilor asezari, grecii operau in conformitate cu anumite reguli cunoscute mai ales din “ISTORII”, scrisa de HERODOT (484-425 i. Hr). Familiile nobile (ghene) din metropola alegeau, pe viata, un conducator fondator (oikistes) care, insotit de marele preot, purtatorul focului sacru adus din vatra elena, fixa locul coloniei . Pamantul preluat era impartit in locuri egale si daruit, prin tragere la sorti, celor sositi sa dezvolte cetatea. Legaturile dintre alogeni si autohtoni se bazau mai ales pe schimbul de produse, folosirea materiilor prime ori a fortei de munca din zona ceea ce presupunea intelegere si colaborare benefice.
Asa a procedat, dupa izvorul amintit, HERMONASOS, fondatorul legendar al coloniei TYRAS din Nordul Marii Negre. Initial grecii au numit zona “neospitaliera”, apoi s-a generalizat si in limba elina termenul de “achsaena”, care inseamna “negru”, transformat insa pentru navigatori in spatiu maritim “ospitalier”. Un rol important pentru intemeierea coloniilor a revenit si oracolului de la DELFI. Preotii sanctuarului lui APOLLO “monitorizau” modul in care metropolele derulau actiunile colonizatoare, avand ca principal scop cresterea puterii lor economice si militare, a prestigiului polisurilor grecesti in lume.
In coloniile grecesti de la Marea Neagra puterea politica si administrativa apartinea POPORULUI (demos) alcatuit din toti cetatenii cu drepturi depline, fiind exclusi sclavii (unii cumparati de la autohtonii traci), apoi strainii si femeile. Autoritatea suprema era ADUNAREA (eclesia). In coloniile conduse dupa principiile democratice, activitatile cotidiene se realizau de un SFAT (bule’) ales ca for reprezentativ al locuitorilor, care pregatea intrunirile adunarii ordinare la date fixe, prin exceptie extraordinare. In HISTRIA, de exemplu, a existat functia de PRESEDINTE AL STATULUI, care indeplinea in acelasi timp si functia de PRESEDINTE AL ADUNARII.
Organismele de conducere, inclusiv cele de la HISTRIA, emiteau DECRETE ce cuprindeau, in preambul, numele presedintelui, alaturi de cel al preotului lui APOLLO TAMADUITORUL.Adunarea alegea si COLEGII DE DREGATORI, avand titluri onorifice pe durata unui an. In coloniile mai mari, dupa decizia metropolei, au existat, de asemenea, COLEGII DE STRATEGI, iar dupa caz, HELIAIA(tribunalul juratilor).
Institutiile administrative HISTRIA si TOMIS se asemanau cu cele ale MILETULUI, iar cele de la CALLATIS cu structurile MEGAREI. Asa se explica faptul ca in prima ipostaza cetatenii histrieni si tomitani au fost impartiti pana la venirea romanilor in functie de numele triburilor originare ioniene: ARGADEIS, AIGICOREIS, OINOPES si HOPLETES.In practica administrativa predomina inca principiul teritorial, mult mai usor de aplicat. Despre administratia HISTREI a scris si ARISTOTEL(384-322 i.Hr.)
In colonia CALLATIS, pentru primele secole cetatenii apartineau celor trei triburi doriene : HYLLEIS, DYMANES si PAMPHYLOI. Conducatorului i se spunea ”rege”, desi acesta era, in fond, un magistrat (arhonte) ales pe o perioada nedeterminata. Atributiile sale erau mai ales de natura religioasa. Membrii comisiei din SFAT, care se ocupa cu pregatirea lucrarilor ADUNARII, purtau numele generic de PROBULI.
Am prezentat aceste particularitati administrative, intalnite la coloniile grecesti de pe litoralul pontic aferente perioadei autohtone HALLSTATT, pentru a ilustra si pe aceasta cale superioritatea civilizatiei elene comparativ cu stadiul dezvoltarii altor etnii, mai ales balcanice. Diferenta de sistem in domeniul amintit, nu a impietat insa natura relatiilor generale dintre locuitorii carpato-danubieni si cetatenii originari din polisurile mediterenaneene, egeene ori asiatice, influentele fiind reciproce, deseori conlucrandu-se si pe plan militar.
Existenta coloniilor grecesti la Marea Neagra inca din HALLSTATT a determinat cresterea rolului administrativ al capeteniilor triburilor locale.Astfel, prizonierii capturati in luptele intertribale erau vanduti acum ca sclavi in aceste colonii, alaturi de alte “valori” dobandite pe diferite cai, primindu-se in schimb produse de lux aduse din metropole sau realizate in atelierele specializate de la HISTRIA, TOMIS, CALLATIS etc. Prin sporirea puterii economice a sefilor autohtoni, s-a facilitat vizibil aparitia si consolidarea aristocratiei tribale in aceasta etapa istorica.
O dovada in plus este si puterea militara a triburilor autohtonilor din Dobrogea de astazi, demonstrata in luptele de aparare contra armatei celebrului rege persan DARIUS I (522-486 i.Hr). Pe la 514-513 i.Hr, dupa informatiile furnizate de HERODOT, armata persana a luptat cu scitii, tot de neam iranian, ajunsi inclusiv intre Dunare si Mare (de unde, ulterior, denumirea din unele documente “SCHYTIA MINOR” ¬pentru aceasta zona), care amenintau insa, prin stapanirea lor de baza nord-pontica, frontiera septentrionala a marii puteri orientale.
In aceasta confruntare, persii s-au lovit mai intai de puternica rezistenta a autohtonilor, pe care, “parintele istoriei si al geografiei” ii consemna in secolul V, cand a scris ”ISTORII”,cu etnonimul de GETI, caracterizandu-I ca fiind “cei mai viteji si mai drepti dintre traci” . “Inainte de a ajunge la ISTRU, regele persilor birui mai intai pe GETI care se cred nemuritori. Caci TRACII, locuitori din SALMYDESSOS si cei care ocupa tinutul asezat mai sus de orasele APOLLONIA si MESEMBRIA- pe nume SCIRMIAZI si NIPSEENI- s-au predat lui DARIUS fara lupta. GETII, insa, pentru ca s-au purtat nechibzuit, au fost indata robiti, macar ca ei sunt “cei mai viteji si mai drepti dintre TRACI”. Desi invinsi de superioritatea armatei lui DARIUS I, faptele prezentate ulterior de autorul grec denota organizarea militara a traco-getilor, ca forma administrativa specifica acelor timpuri, incluzand mobilizarea luptatorilor, instruirea lor, organizarea in formatii de atac, inzestrarea cu echipament, existenta comandantilor etc.
Nu peste mult timp, invatatul grec THUCYDIDES(460-396 i.Hr.) a precizat in “ISTORIA RAZBOIULUI PELOPONESIAC”, eveniment derulat intre 431-404 i.Hr, ca locuitorii de la ISTRU si PONTUL EUXIN “se invecineaza cu scitii, au aceleasi arme si sunt toti arcasi calari”. Din asemenea paragraf se poate trage concluzia ca in HALLSTATT autohtonii erau despartiti de alte neamuri prin granite administrative. Ei stapaneau un teritoriu bine delimitat ce se acorda triburilor sau uniunilor gentilico-tribale, ori acaparat de sefii acestora.Viata militara presupunea numeroase activitati conexe, diriguite de un adevarat “aparat administrativ”, ce se preocupa de producerea alimentelor si armelor, cresterea cailor, ocrotirea civililor, construirea cetatilor de aparare etc.
Unul dintre primii conducatori militari si administrativi ai getilor, amintit spre finalul etapei HALLSTATT se numea CHARNABON, dupa cum precizeaza dramaturgul grec SOFOCLES(497-405 i.Hr), in opera sa “TRIPTOLEMOS”.Concretetea unor asemenea mentiuni se va multiplica in secolele urmatoare.
Cea de a doua “varsta” a fierului numita LA TENE (dupa cultura materiala celtica descoperita pe malul lacului NEUCHATEL-ELVETIA) a durat pe teritoriul nostru traditional de la aproximativ 400 i.Hr., pana in jurul anului 82 i.Hr, cand este atestata pe plan administrativ-politic constituirea statului antic de factura clasica sclavagista, condus de rex BUREBISTA (82-44i.Hr).
Predominante au fost in aceste secole uniunile de triburi puternice, cu teritorii bine delimitate si resedinte intarite . Cateva sunt bine cercetate si au devenit tipice pentru etapa LA TENE.Dintre acestea amintim pe cele identificate la: MARGARITESTI (Olt), BEIDAUD (Tulcea) sau STANCESTI (Botosani). Asezarea moldoveana avea doua incinte, suprafata era de aproximativ 45 de hectare, iar apararea se realiza prin valuri de pamant, lemn si piatra, numarul locuitorilor “arondati“ ridicandu-se, dupa unele calcule, la aproape 30 000 de oameni.
Uniunile de triburi erau conduse, ca si in HALLSTATT, de sefi militari , componenti acum ai unei adevarate elite aristocratice, care beneficiau, la disparitia lor pamanteana, de splendide morminte “princiare” din piatra. Semnificative sunt in acest sens descoperirile arheologice de la BAICENI(Iasi), AGIGHIOL(Tulcea), PERETU(Teleorman) si multe altele.
Proprietatea privata s-a diversificat, exprimandu-se mai ales in rase de cult, obiecte de podoaba si parada din argint aurit, coifuri de aur cu o toreutica de exceptie, mai ales zoomorfa, diademe si multe altele. Asemenea obiecte din metale pretioase reprezentau puterea celor ce le detineau, acordata uneori ereditar de ceilalti componenti ai uniunilor tribale.
Tot in LA TENE au inceput sa apara ca element heraldic-adminidstrativ insemne mitico-rituale, civile ori religioase, prin care sefii militari erau ocrotiti si innobilati, asa cum este simbolul capului de lup cu corp de dragon, devenit ulterior stindardul oficial al dacilor. Ca dovada, la BUDUREASCA(Prahova) s-a gasit un fragment ceramic din secolul IV i.Hr pe care se afla incizat acest motiv, transformat in scurt timp intr-un traditional semn de recunoastere a autohtonilor. Este prima dovada a integrarii geto-dacilor in “blazonul” lupului (secolul IV i.Hr.) urmatoarea devenind realitate prin cuprinderea acestui spatiu geo-istoric in lumea romana, ce a stabilit lupoaica in calitate de simbol intemeietor al cetatii eterne.
Astronomul PTOLEMEU DIN ALEXANDRIA (90-168) in lucrarea cartografica “INDREPTAR GEOGRAFIC” referindu-se la geto-dacii din LA TENE prelucreaza anumite informatii mai vechi oferite de MARINOS DIN TYROS (sfarsitul secolului I), precizand ca acestia au avut 12 mari triburi, printre care sunt amintite: albocensii, buridavensii, costobocii, piefigii, ratacensii si sabocii.Poemul anonim “CONSOLATIO AD LIVIAM” nominalizeaza tribul dacilor apuli, iar STRABON (64 i.Hr-21d.Hr) in “GEOGRAPHIA” a vorbit de tribul tyragetilor de la varsarea Nistrului (Tyras) in MAREA NEAGRA.
Anterior, aceste informatii certe, deosebit de utile pentru a ilustra structura demografica si administrativ-teritoriala specifica autohtonilor din LA TENE, istoricul grec EPHOROS (408/405-334 i.Hr.) a amintit despre carpizi, aflati langa DUNARE (ISTRU). IULIUS CAESAR(101-44 i.Hr) in cunoscuta opera “COMENTARII DE BELLO GALLICO”, referindu-se la Padurea Hercinica si la Fluviul Dunarea (Danubius), a scris despre “hotarele dacilor”, ceea ce insemneaza ca acestia stapaneau un teritoriu stabil, delimitat de cel al altor neamuri. Pe langa valoarea istorica intrinseca, referirea lui CAESAR se integreaza sensurilor administrative ale vremii, conform carora multe etnii aflate inca in PROTOISTORIE, comparativ cu statul roman ce strabatea ANTICHITATEA, isi delimitau arealul, pe care s-au straduit sa-l apere in fata expansiunii marilor puteri.
Prin coroborarea unor asemenea izvoare narative cu cele arheologice sau de alta natura, rezulta ca in LA TENE neamurile tracilor s-au individualizat pe zone foarte diferite, inclusiv lingvistic si religios.Autohtonii carpato-danubiano-pont-nistreni se numeau GETI in literatura elena, care i-a consemnat prin conexiune directa cu coloniile grecesti, mai ales spre partea inferioara a DUNARII, respectiv, DACI in scrierile latine, romanii plasandu-i in zonele vestice, acolo unde i-au cunoscut initial.Dar STRABON a concluzionat: ”Dacii au aceeasi limba cu getii”, aspect semnificativ si pentru domeniul administratiei din acele timpuri, care foloseau un grai unic pentru a se transmite si intelege regulile specifice uniunilor tribale.
In ultima faza LA TENE, pe baza celor relatate in “GETICA” lui IORDANES si in “ISTORIA ROMANA” a lui DIO CASSIUS, structura de baza a societatii geto-dacilor era formata din doua categorii fundamentale: a)TARABOSTES, care ocupau principalele demnitati politice, administrative, ecleziastice si militare, luptau ecvestru, li se amenajau morminte “princiare”, purtau ca semn distinctiv, de noblete, caciuli, ca urmare si termenul de PILEATI folosit de romani (pileus=caciula), b)COMATI producatori liberi-agricultori, mestesugari si negustori, luptau pedestru, purtau plete (cometai, in limba greaca=pletosi, ori copillati, in latina).
Resedintele tribale erau amenajate in cetati din piatra amplasate strategic pe inaltimi, asa cum s-a constatat arheologic la CETATENI (Arges), POLOVRAGI (Gorj), COSTESTI (Hunedoara), CAPALNA (Alba) etc. Treptat, unele resedinte tribale s-au transformat in adevarate centre administrative protourbane, intrate in literatura de specialitate cu nume ca: APOULON, DROBETA, NAPOCA, POROLISSUM, SORNUM, TIASUM , ori in DAVE, intalnite in toate zonele tarii.
In La Tène a continuat conlucrarea dintre autohtoni si coloniile grecesti. Majoritatea au fost conduse, din punct de vedere administrativ, de MAGISTRATI, atestati epigrafic mai ales la HISTRIA.
Forma de organizare prestatala a geto-dacilor in etapa finala a epocii fierului era, dupa o formula consacrata, DEMOCRATIA MILITARA. Istoriceste aceasta a realizat legatura dintre democratia gentilico-tribala si societatea divizata in grupuri umane diferentiate pregnant dupa avere. In consecinta, nu toti locuitorii aveau drepturi administrative egale, obligatiile celor de la baza piramidei fiind mult mai ample si costisitoare.
Organele de conducere in La Tène erau: adunarea luptatorilor, care adopta decizii ca for suprem, sfatul, compus din sefii de triburi si alti oameni cu experienta, conducatorul militar, ales la inceput de adunare, cu timpul devenind insa functie ereditara, numit in izvoarele narative BASILEU ori REX.
Forta militara, economica si organizarea administrativa a autohtonilor le-a permis acestora sa realizeze importante actiuni ofensive sau de aparare. In secolul al IV i.Hr, cea mai cunoscuta uniune tribala getica se afla in Sudul Moldovei si Basarabiei de astazi. Astfel, TROGUS POMPEIUS in “ISTORIA UNIVERSALA” aminteste conflictul dintre “rex HISTRIANORUM” si regele scitilor ATHEAS, anterior anului 339 i.Hr., derulat in apropiere de BRAILA .
In anul 335 i.Hr. ALEXANDRU MACEDON a realizat o expeditie nord-dunareana pentru a lichida un centru administrativ tribal care ajuta pe tracii sudici in luptele acestora cu macedonenii. Evenimentul a fost descris de PTOLEMEU AL LUI LAGOS, general al tanarului imparat si viitor rege al EGIPTULUI ELENISTIC, din care s-a inspirat istoricul roman ARRIAN. Pentru a inainta la nord de DUNARE ostasii macedoneni s-au folosit de sulitele lor lungi (sarissai) croindu-si cu greu drum prin lanurile de grau imbelsugat.
Getii aveau atunci, scriu izvoarele istorice, o armata constituita din 4000 de calareti si peste 10 000 de pedestrasi, care presupunea numeroase eforturi administrative spre a fi intretinuta, ca de altfel si muncile din agricultura. Desi victoria a revenit macedonenilor datorita mai ales rapiditatii atacului, ulterior armata autohtonilor a pricinuit infrangerea si uciderea lui ZOPYRION, guvernator al Pontului, numit in functie chiar de ALEXANDRU CEL MARE.
Expeditia lui ZOPYRION impotriva coloniei grecesti OLBIA si a altor asezari din nordul Marii Negre s-a sfarsit tragic, intrucat, la intoarcere(326 i.Hr.) a fost atacat in ”pustiul getilor” (azi BUGEAC), pierind impreuna cu toata oastea sa, care dupa unii istorici ai vremii era de 30 000 de soldati macedoneni.
Armata, ca institutie administrativa a etapei La Tène, s-a remarcat si sub conducerea regelui getilor sud-moldoveni DROMIHETE. Dupa DIODOR DIN SICILIA (90-20 i.Hr.) au fost invinsi succesiv, intre anii 300-290 i.Hr., AGATHOCLES si tatal acestuia LYSIMACH,diadohul Traciei ocupate de macedoneni.
Protector al coloniilor vest-pontice DROMIHETE si-a aparat teritoriul traditional nord-dunarean, iar LYSIMACH a fost luat prizonier, fiind apoi eliberat cu marinimia invingatorului, in schimbul recunoasterii puterii getilor asupra unor cetati grecesti.
Iata cum descrie in “BIBLIOTECA ISTORICA” autorul DIODOR DIN SICILIA acest episod: ”Ajungand ostirea lui LYSIMACHOS in puterea tracilor, acestia s-au strans la un loc, alergand in numar foarte mare si au cerut sa le fie dat pe mana regele (prizonier) ca sa-l pedepseasca caci, spuneau ei, cei care luasera parte la primejdii trebuie sa aiba dreptul de a chibzui asupra felului de a fi tratati cei prinsi. DROMICHAITES a fost impotriva pedepsirii regelui (prizonier) si-i lamuri pe ostasi ca este bine sa-l crute pe barbatul acesta. Daca l-ar omori pe LYSIMACHOS, a spus el , alti regi au sa-i ia domnia si se prea poate ca regii acestia sa fie mult mai de temut decat inaintasul lor. Dar crutandu-l, acesta, cum se cuvine, are sa se arate recunoscator tracilor care i-au daruit viata”.
Am reprodus acest extras din opera amintita intrucat se desprind anumite sensuri administrativ-militare. Aflam astfel ca organul suprem de conducere era adunarea luptatorilor, care l-a revendicat pe diadohul (regele) TRACIEI pentru a-l pedepsi. Totodata rezulta ca acest for se afla sub puternica influenta a conducatorului uniunii tribale respective, ceea ce arata ca democratia militara avansa deja spre formula statala antica.
Ca dovada, in ultimele veacuri La Tène sunt amintite tot mai multe nume de conducatori autohtoni, invingatori veleitari atat ai altor pretedenti locali la putere, cat si in cazul atacatorilor externi. Bunaoara, basileul ZALMODEGIKOS a aparat HISTRIA in mai multe momente critice, apoi RHEMAXOS din sudul Moldovei a invins pe tracii lui ZOLTES in fata aceleeasi cetati, eveniment inscris pe la 200 i.Hr. intr-un DECRET histrian. Regele OROLES (180-150 i.Hr.) din zonele Transilvaniei s-a luptat, dupa cum scrie TROGUS POMPEIUS, de doua ori cu bastarnii de neam germanic, ajunsi pe Prutul mijlociu. El a fost urmat de regele RUBOBOSTES.
Treptat si sigur, in Peninsula Balcanica au patruns romanii, avand obiectiv si cucerirea bazinului Pontic. In acest mod, nazuinta geto-dacilor de a avea acces la Marea Neagra a intampinat dificultati vizibile. Toate eforturile politice, economice, militare si administrative s-au concentrat in secolul I i.Hr. pentru constituirea unui stat geto-dac centralizat, capabil sa faca fata tendintelor cuceritoare manifestate de puterile timpului. Intr-un asemenea context, autohtonii au patruns in ANTICHITATEA europeana, iar ca urmare, structurile administrative se vor modifica in mod esential.