Dupa accentul care iese in relief in cursul desfasurarii acestei lupte, vom expune, din interes de sistematizare, mai intai lupta impotriva autoritatilor habsburgice, apoi pe cea impotriva iezuitilor si in sfarsit pe cea impotriva imixtiunii papale in Biserica Romana din Transilvania.

1. Lupta lui Inocentiu Micu Clain impotriva abuzurilor autoritatilor habsburgicesipentrudrepturilepoporuluiroman. — Indata ce a ajuns la Roma, la inceputul anului 1745, Clain a inaintat papei mai multe memorii, in care cerea sa intervina pentru ca: a) sa se confirme si execute cele doua Diplome leopoldine in favoarea romanilor uniti; b) domeniul episcopului din Blaj sa nu mai fie obligat sa plateasca teologului iezuit 300 florini pe an si ca teologul sa fie ales de episcop dintre credinciosii romani; c) sa fie destinat un nobil roman pentru apararea drepturilor romanilor in diferite foruri ale Transilvaniei 183. d5y1yb
Dar, inca la 25 februarie 1745, Conferinta ministeriala din Viena hotara sa fie informata Curia romana despre modul condamnabil si defavorabil uniatiei in care a lucrat episcopul Inocentiu Micu Clain si despre fuga lui, pentru ca Curia sa fie prevenita daca Inocentiu Micu Clain ar incerca sa se dezvinovateasca prin informatii false. Conferinta ministeriala mai cerea si imparatesei aprobarea sa se comunice Romei papale ca Inocentiu Micu Clain nu mai are voie sa revina in Transilvania fara permisiune, caci prin fuga sa a aratat ca este constient de vina de care a fost acuzat.
Intre timp Inocentiu Micu Clain, auzind ca imparateasa este indignata si ca a nascut un copil, o felicita la 5 martie 1745 in numele tuturor celor 100.000 de familii de romani uniti (ii declara pe toti romanii uniti dupa obiceiul sau!), cerand ca pe ei sa-i elibereze de opresiuni, iar pe el sa-l ierte ca a plecat la Roma in graba, fara sa ceara aprobarea ei, caci nu l-a indemnat la aceasta nici o vina, ci «pura necesitate» 184.
La 23 martie 1745, episcopul scrie presedintelui cancelariei aulice transilvane, Gyulaffi, explicand plecarea sa la Roma din modul nedrept in care a fost chemat la Viena, cerand voie sa se intoarca la «oitele sale». La aceeasi data scrie si vicarului sau Nicolae Pop de Beia, asigurandu-l ca la Roma lucreaza zi si noapte pentru natiunea sa asuprita si parasita si ca are nadejde ca prin ajutorul promis de papa inamicii lui vor fi infrinti 185.
In luna mai 1745 era gata sa plece la Viena; primise scrisoare de drum de la Congregatia De Propaganda Fide, care il informa ca despre chestiunile lui a scris si nuntiului din Viena sa-l recomande imparatesei. Dar de la Viena i s-a comunicat ca nu i se da voie sa se intoarca, iar Curia l-a oprit sa plece 186. Inocentiu Micu Clain, aflind de acestea, ameninta din nou, printr-o scrisoare din
8 octombrie 1745 catre nuntiu, ca daca Maiestatea Sa nu va usura situatia poporului sau, acesta se va desface de uniatie si prin aceasta interesele imparatiei vor avea cea mai mare paguba. Daca ar fi fost ascultate prezicerile lui, lucrurile n-ar fi ajuns aici. Cere sa i se comunice cauza pentru care este acuzat, ca sa dovedeasca nevinovatia sa. «Eu sunt gata sa-mi dau capul in piata publica din Viena, daca se va afla intemeiata macar una singura din aceste acuze. Sunt gata sa renunt si la episcopat, chiar nevinovat, dar nu inainte de a se fi dovedit si declarat nevinovatia mea». Se vede ca imparateasa, odata cu declaratia ca nu va mai permite episcopului sa se intoarca in tara, cerea Scaunului roman sa stoarca lui Inocentiu Micu Clain si demisia din episcopat187. Lupta lui Inocentiu Micu Clain continua pe tonul acesta inca un an. Intr-o serie de scrisori catre autoritatile austriece, catre nuntiul din Viena si catre diversi cardinali, el arata ca e invinovatit pe nedrept ca i se face nedreptate, nefiind judecat pe cale legala, ca plecarea lui la Roma n-a fost fuga unui om constient de vina lui, ci plecarea intr-un pelerinaj obisnuit episcopilor. Toate persecutiile din partea autoritatilor de stat isi au cauza, spune episcopul, in intrigile iezuitilor.
In scrisoarea catre presedintele Cancelariei aulice transilvane Gyulaffi, din 9 iulie 1746, scrie: Va scriu din nou intrucat «caderea poporului in schisma ma priveste si pe mine si Sacra Curte». «Teologul iezuit si superiorul iezuitilor de la Sibiu, prin rapoarte sigure, desi secrete, dar bine cunoscute de mine, s-au ingrijit la Augusta Curte pentru indepartarea mea de la episcopat si in acest fel au promis in zadar potolirea poporului; impotriva legilor fundamentale si a sfintelor canoane am fost chemat la Viena si supus unei cercetari incompetente, dat fiind ca sunt atat episcop cat si magnat». El cere sa fie date pe fata intrigile calomniatorilor sai, care, «impingandu-l la fuga, il acuza ca a fugit». Daca i s-a scris papei ca e zgarcit, neascultator, rebel, cere, conform legilor Ungariei, sa i se dea putinta sa se apere de calomnii, «caci nu lipsesc legile valide in Ungaria, prin care calomniatorii sa fie opriti prin judecata publica» 188.
Dar «prin toate ziarele tiparite in Europa se face cunoscut in ce mod in Ungaria si Transilvania oamenii probati prin fidelitatea lor sunt aruncati in temnita si pana azi nu pot obtine dreptatea prevazuta de legi» 189.
Inocentiu Micu Clain nu putea avea insa sanse sa obtina dreptatea in cauza sa, cata vreme pleda atacand pe iezuiti si cata vreme continua sa ceara concomitent cu aceasta drepturi pentru natiunea sa. Dar el continua sa ceara aceste drepturi, pe care intr-un memoriu, din 3 august 1746, catre cardinalul Albani, le enumera astfel:
«Episcopul de Fagaras cere drepurile Bisericii sale si executarea dispozitiilor leopoldine, iar punctele cererii intre altele sint: a) Preotii romani uniti sa se bucure de imunitatea bisericeasca si fiii lor sa fie liberi, dupa exemplul clerului maghiar. b) Dijmele romanilor uniti sa fie cedate clericilor romani... c) Atat nobilii cat si ceilalti romani sa fie admisi in oficii in proportie geometrica si in mod egal cu ceilalti; iar cei aruncati din oficii sa fie repusi... d) Pentru ca Diploma leopoldina prevede un teolog romano-catolic pentru noii uniti, din lipsa unui teolog roman, dar acum sunt teologi destui din natiunea romana, care invata si la Propaganda Fide, nu mai e necesar un teolog de alt rit. De aceea teologii iezuiti sa fie indepartati, cum au fost indepartati recent, in anii trecuti, din consistoriul din Strigoniu... e) Pentru ca in secret, dar in mod cert, se constata ca iezuitii au fost autorii persecutiilor pornite impotriva episcopului si ai caderii poporului din unire (...), sa se indeparteze iezuitii si sa se restabileasca puterea (episcopului)...

Daca au plangeri contra episcopului, sa fie comunicate unor acuzatori numiti si sa se procedeze conform ordinelor regale, iar episcopul sa se apere la Roma; iar daca au fost descoperite calomniile, sa se reintegreze onoarea episcopului si sa i se dea siguranta publica personala ca sa se intoarca la Biserica sa» 190.
Probabil in urma acestui memoriu cardinalul Albani a hotarat sa mai incerce o interventie in capitala Austriei pentru intoarcerea lui Inocentiu Micu Clain la Viena. Inocentiu Micu Clain ii da la 8 august 1746 o cerere in sensul acesta, rugandu-l sa obtina pentru cazul aprobam intoarcerii la Viena o «Charta de securitate» 191.
La 20 august 1746, cardinalul Albani comunica insa din nou lui Ino- centiu Micu Clain ca daca ar merge la Viena ar fi arestat, deci ar fi de preferat sa abdice de la episcopat, in schimbul unei congrue de intretinere 192.
Calitatea de conducator al Bisericii uniate din Transilvania fiindu-i acum pusa la indoiala si incercandu-se sa-l faca si pe el sa renunte la ea, nu i se mai recunostea nici dreptul de a lupta pentru drepturile poporului roman. Inocentiu Micu Clain trebuia deci sa puna deocamdata pe primul plan lupta pentru dovedirea calitatii sale de episcop si pentru recunoasterea acestei calitati. Iar pentru ca aceasta calitate i se nega de catre Imperiul habsburgic, si i se cerea si lui insusi sa renunte la ea, prin intrigile iezuitilor, Clain porneste mai intai la o lupta si mai apriga impotriva iezuitilor si impotriva amestecului autoritatilor de stat in treburile Bisericii Romane.

2. LuptaluiInocentiuMicuClainpentruaparareatitluluisiputeriisalede episcopimpotrivaiezuitilorsiaguvernuluiaustriac.— Bunea pretinde ca cearta lui Inocentiu Micu Clain cu iezuitii a fost mai mult o cearta pentru chestiuni materiale, nascuta din dorinta episcopului de a reduce beneficiile ce trebuia sa le acorde teologului iezuit 193.
E drept ca Inocentiu Micu Clain aminteste si de chestiunea aceasta in toate plangerile sale impotriva teologului iezuit. E drept iarasi ca Inocentiu Micu Clain, fiind foarte lipsit, punea pret pe latura materiala si in fiecare scrisoare din Roma cerea sa i se trimita bani. Dar ar insemna sa dam dreptate calomniilor iezuite, care prezentau pe Inocentiu Micu Clain ca pe un avar meschin, si sa nu vedem trasaturile mari ale caracterului lui, daca ne-am opri numai la latura materiala in lupta lui cu iezuitii. Inocentiu Micu Clain era mai presus de toate un om de principii, in lupta lui cu iezuitii el urmareste eliberarea Bisericii sale, caci ei voiau sa o supuna, ca pe orice Biserica locala, puterii lor si prin aceasta puterii centrale a papei, in aceasta si vede Inocentiu Micu Clain cauza dusmaniei iezuitilor impotriva sa: in opozitia pe care el a facut-o vointei lor de a supune Biserica unita din Transilvania.

Inca la 20 august 1746, cand afla prin cardinalul Albani ca Curtea din Viena refuza sa-i permita intoarcerea si-i cere abdicarea de la episcopat, Inocentiu Micu Clain inainteaza un memoriu contelui Harach in care expune toata disputa sa cu iezuitii. El arata cum din slabiciunea predecesorului sau, teologul iezuit si-a extins in mod abuziv tot mai mult atributiile in Biserica unita si a deschis si altor iezuiti drumul amestecului in treburile acestei Biserici, Acestia «si-au arogat, atat fata de-episcop cat si fata de cler, puteri absolute. Pentru ca au exoperat de la episcop ca parohiile sa se imparta in mai multe districte si aceste districte le-au supus rezidentelor celor mai apropiate ale iezuitilor, in asa fel ca parohii uniti sa nu indrazneasca sa faca nimic fara superiorii rezidentelor. Iar cand episcopul i-a obligat pe iezuiti sa dea socoteala despre aceasta administratie ceruta de ei, si sa presteze juramantul de ascultare si recunoastere a autoritatii lui, iezuitii, pretinzand puterea absoluta, au refuzat cele ce li se cereau, nascandu-se in ei o ura impotriva episcopului, care a crescut mereu pana astazi».
Fiecare nou iezuit a venit cu noi pretentii, de a caror aprobare legala s-a ingrijit. ªi-au adaugat astfel oficiul de judecatori in toate chestiunile (Officium generalis causarum auditoris). De unde prin diploma imparatului Carol al VI- lea, prin care se daruia episcopului domeniul din Blaj, se prevedea sa i se acorde iezuitului 300 florini din acest domeniu si hrana pentru un servitor si doi cai, iezuitii urmatori au obtinut sa li se intretina mai multi servitori si cai. Astfel au ajuns sa absoarba succesiv nu numai toate veniturile fundatiei episcopale, ci si alte bunuri episcopale si bisericesti.
Dar, dupa ce aminteste de aceasta in treacat, Inocentiu Micu Clain continua: «Dar ei isi aroga si o putere absoluta asupra episcopului, pentru ca iezuitul nu voieste sa presteze episcopului juramantul datorat si sa-i declare ascultare si supunere, nici nu ingaduie ca episcopul sa faca ceva fara consimtirea lui». Episcopul, opunindu-se acestor tentative si cerandu-le juramantul de supunere, iezuitii prin intrigile lor au facut ca episcopul sa fie chemat la Viena si sa i se ceara sau abdicarea, sau acceptarea dominatiei lor 194. Prin supunerea episcopului, iezuitii urmareau supunerea intregii Biserici unite si transferarea tuturor bunurilor ei materiale in posesia lor. Daca ne gandim ca iezuitii erau maghiari, intelegem ca prin aceasta actiune a lor se urmarea si o deznationalizare a Bisericii unite si a credinciosilor romani din ea. Lupta lui Inocentiu Micu Clain avea si in aceasta chestiune un caracter national.
«Starea Bisericii noastre este tulburata de faptul ca iezuitii se amesteca si in alte bunuri, voind sa le transfere la ei si astfel prin mijloace line, violente si serpuitoare, printr-o actiune succesiva si inlantuita, se dovedesc ca voiesc sa absoarba puterea si veniturile Bisericii» 195. Refuzand juramantul de supunere, iezuitul isi aroga puterea si hotararea absoluta in sesiunea sinodului si in toate chestiunile Bisericii si ale poporului, nemultumindu-se numai cu oficiul de teolog si de sfatuitor in diferite chestiuni, ci voind sa dicteze in aceste chestiuni196.
Iezuitii insa dadeau alt motiv interventiei lor impotriva lui Inocentiu Micu Clain la Curtea din Viena. Ei staruiau ca sa fie chemat episcopul acolo si sa i se ceara abdicarea de la episcopat, sau supunerea sub dominatia lor, pentru a stavili miscarea poporului de parasire a uniatiei. Acest motiv indicat de ei il reda Inocentiu Micu Clain insusi in plangerile sale. Inocentiu Micu Clain era, dupa iezuiti, cauza marii tulburari antiuniatiste izbucnita in popor, prin conditionarea mentinerii uniatiei de primirea drepturilor nationale. De aceea ei cereau un episcop supus puterii lor, fie ca acela ar fi Inocentiu Micu Clain, fie altul, pentru ca numai in felul acesta se va putea readuce poporul la uniatie, cu metodele recomandate de ei, renuntandu-se la lupta pentru obtinerea drepturilor nationale. Aceste metode constau in mod principal in apelul la forta armatei austriece. Deci salvarea uniatiei prin orice fel de metode constituia motivul mai adanc al pretentiilor de dominatie ale iezuitilor. Ei incepusera din vremea lui Inocentiu Micu Clain si continuau in absenta lui Inocentiu Micu Clain sa foloseasca aceste metode.
Inocentiu Micu Clain socotea ca tocmai prea marele amestec al iezuitilor, impreuna cu refuzul de a se acorda drepturile promise in schimbul unirii si folosirea fortei armate, au produs marea tulburare in popor, care va fi intensificata pana la ruina totala a unirii. El declara ca numai prin intoarcerea sa acasa si prin acordarea drepturilor promise se poate linisti poporul si se poate salva unirea, desigur in conditii de independenta bisericeasca, cum gandea el.
Deci atat Inocentiu Micu Clain cat si iezuitii isi propuneau, prin cearta pentru supunerea sau independenta Bisericii unite, sa lupte cu metode diferite pentru salvarea uniatiei. Desigur insa ca uniatia preconizata de Inocentiu Micu Clain era o uniatie sui-generis. Ea era nu numai o unire conditionata, ci o alianta mai mult teoretica intre Biserica Romana si Biserica Romano-Catolica, un fel de comuniune intre aceste doua Biserici, fara nici o supunere a Bisericii Romane celei Rornano-Catolice.
Inocentiu Micu Clain face vinovati pe iezuiti si de neconfirmarea de catre guvernul Transilvaniei a celei de a doua Diplome leopoldine. Pe cand Inocentiu Micu Clain cerea intai aplicarea acestei Diplome, adica acordarea drepturilor promise uniatilor romani, pentru a-si dovedi fidelitatea in uniatie, iezuitii cereau mai intai supunerea Bisericii unite sub ei si prin aceasta asigurarea catolicizarii si deznationalizarii ei treptate, pentru acordarea acelor drepturi:
«Pe urma acest decret a fost controversat pana azi prin staturile regatului si aceasta controversa, incurajata de interesul latent al iezuitilor, genereaza suparari domnitorului, neplaceri statului si ura necontenita Bisericii mele. Ca sa extirpez aceasta ciuma a pacii si aceasta sursa de ciocniri prin repunerea in vigoare a acestui decret, am imbratisat calea justitiei; aceasta si pentru ca controversele intre Biserica mea si staturile regatului se vedeau ca sunt suparatoare si scandaloase pentru sacra coroana si pentru tara. De aceea am cerut o comisie aulica mixta pentru definirea justitiei. Dar sustinatorii iezuitilor au fost descoperiti ca impiedica progresul acesteia, intre timp iezuitii, cu riscul pierderii a numeroase suflete, promoveaza si obtin de la Augusta Curte aplicarea principiului din acest decret, care este in interesul lor si imi promit mie, episcopului, aplicarea intregului decret daca nu ma voi opune intentiilor lor, impii (necredincioase n.n.) si nedrepte; dar deocamdata vaneaza, in acest timp, favoruri de la staturi impotriva Bisericii mele, prin tradarea poporului si impiedicarea (acordarii) acelor (drepturi) care sunt aratate ca avand sa se dea prin acel Decret leopoldin Bisericii si poporului» 197.
Clain apara autoritatea episcopului impotriva tuturor clericilor, deci si a iezuitilor, asezati pe langa el, cu temeiuri dogmatice si canonice. Prin porunca lui Hristos, episcopul este pastorul Bisericii, mirele ei, soarele spiritual:
«Deci precum o tara nu poate avea simultan doi regi, o turma doi pastori, o sotie doi barbati, cerul doi sori, astfel iezuitul nu poate fi nici superior nici egal episcopului prin natura si ratiune (...). Fiind supus episcopului, trebuie sa-i presteze juramant de supunere, cum presteaza toti subalternii si cum presteaza acest juramant regelui si papei, supusii lor (...). Dar acest juramant iezuitii refuza sa-l presteze. Prin ce ratiune a starii sale, sau prin ce poarta intra iezuitul in staulul si in Biserica episcopului? Numai papa este superior episcopului (...). Dar iezuitul nu poate sa-si aroge puterea papala asupra episcopului. Chiar daca prin autoritate papala ar fi declarat egal episcopului, cel egal nu are putere asupra celui egal. Deci cel putin ca pelerin, prin obligatia celui ce umbla din loc in loc, cat timp petrece intre hotarele jurisdictiei episcopale, pe care se sileste sa o nege, e obligat de cel mai adevarat drept sa se supuna episcopului. Nu-l poate scoate de sub acest drept episcopal pe iezuit nici imunitatea ordinului. Caci de aceasta iezuitul se bucura intre limitele colegiului sau, nu in arogarea puterii bisericesti, cat timp se afla sub jurisdictia episcopului, in afara manastirii lui»
198.
Dar pentru ca iezuitii au facut totusi asemenea lucru, ajutati de forta majora a puterii de stat, Inocentiu Micu Clain a apelat atat impotriva pretentiilor iezuite cat si a abuzurilor puterii de stat, la papa. De aceea a plecat de la Viena la Roma. «Prin aceasta perturbare a ordinii, produsa de iezuit, am facut recurs just la papa» 199.
In aceasta legatura Inocentiu Micu Clain aduce o multime de texte de legi ale fostului regat al Ungariei, care asigura libertatea episcopului impotriva puterii de stat. Sacrele canoane primite in fostul regat al Ungariei nu ingaduie nici o atingere impotriva libertatii si privilegiilor recunoscute Bisericii. Articolul
2 al Decretului Andreian, prevede ca nici regelui nu-i este permis ca sa atinga pe cineva in persoana si bunurile sale in baza unor pari secrete, pana ce acela nu e citat si dovedit ca vinovat 200.
Dar iezuitii nu l-au urmarit numai pana la Viena pe Inocentiu Micu Clain, ci si la Roma. Prin pari indreptate direct la Roma papala, sau prin mijlocirea Curtii din Viena, ei au reusit sa determine Scaunul Papal sa-i ceara lui Inocentiu Micu Clain demisia din episcopat pentru salvarea uniatiei in Transilvania. Dar staruintele cardinalului Albani pe langa Inocentiu Micu Clain pentru a obtine demisia lui au avut tocmai efectul contrar 201.
Inocentiu Micu Clain a recurs la masura extrema, excomunicand pe iezuitul Balogh, teologul Episcopiei din Blaj 202. Facand acest pas, el se bizuia si pe concursul clerului si poporului sau, caci protopopii Nicolae Pop de Balomir si Avram Pop de Daia ii cerusera indepartarea aceasta a teologului iezuit 203.
In actul de excomunicare sunt insirate toate actiunile iezuitilor pentru supunerea Episcopiei din Blaj, toate intrigile lor la Curtea din Viena pentru inlaturarea episcopului, toate argumentele lui Inocentiu Micu Clain pentru drepturile sale de episcop, impotriva masurilor intreprinse contra sa de Curtea din Viena.
Inocentiu Micu Clain a trimis papei decretul de excomunicare, pe care sa- l transmita: arhiepiscopului de Strigoniu, arhiepiscopului de Viena — pentru a-l comunica imparatesei —, episcopului de Alba Iulia. Totodata il roaga sa-i refuze iezuitului Balogh dezlegarea de aceasta excomunicare si cere permisiunea sa se intoarca la scaunul sau, dovedind cu mai multe scrisori din Transilvania ca numai intoarcerea sa ar putea aduce la liniste poporul, care paraseste in masa uniatia 204.
Plin de naivitatea bunei credinte, Inocentiu Micu Clain credea ca poate dobori el, episcopul valah, fortele coalizate ale puternicului ordin iezuit, ale imperiului habsburgic, ale nobilimii din Transilvania si ale Scaunului roman. El credea ca va putea reusi in lupta sa, bazindu-se pe forta de rezistenta a poporului sau. El avea dreptate sa creada ca pana la urma aceasta forta va reusi sa-si obtina libertatea si drepturile sale, dar pentru aceasta reusita se cerea timp, si nu era necesar sa-si paraseasca Biserica stramoseasca. Deocamdata Inocentiu Micu Clain avea sa cada victima acestei coalitii.
Inocentiu Micu Clain trimite decretul acesta si vicarului sau Petru Pavel Aron, spre aplicare. Dar Petru Pavel Aron nu mai era cu el. El se daduse de partea fortelor straine. Iar aceasta spartura in solidaritatea romaneasca a contribuit enorm la infrangerea lui Inocentiu Micu Clain.

Dar sa urmarim, in legatura cu aceasta, indemnurile lui Inocentiu Micu Clain trimise Bisericii sale, pentru a sta alaturi de el in lupta lui. Aceste indemnuri sunt interesante pentru ca in ele Inocentiu Micu Clain poate vorbi despre independenta Bisericii sale, fara restrictiile la care-l obligau scrisorile catre autoritatile Scaunului roman.

3. Indemnurile lui Inocentiu Micu Clain catre Biserica unita din Transilvaniadea-istaalaturiinluptasapentruindependentaeifatadeScaunul papal. — In aceasta faza finala si culminanta a luptei sale pentru independenta Bisericii din Transilvania, vazand ca e incoltit de toti si nu mai are nadejde la nici o autoritate straina, Inocentiu Micu Clain cauta sa dea un suport luptei sale indemnand, printr-o corespondenta bogata, Biserica sa-i stea alaturi. Era singura nadejde ce-i mai ramasese.
Inca la 10 septembrie 1746, Inocentiu Micu Clain scria vicarului sau, Petru Aron, sa evite el si toti credinciosii orice legatura cu teologul iezuit Balogh, «pana ce acela nu va inceta sa foloseasca resedinta mea si nu va renunta la uzurparea interzisa a veniturilor mele episcopale si nu va presta juramantul legal al oficiului de supunere si ascultare canonica». Aceasta interzicere statea in legatura cu alte chestiuni. Inocentiu Micu Clain auzise ca Aron vrea sa tina un sinod, fara ca el sa fie intrebat. Desigur ca prin aceasta voia sa procedeze la un act prin care Biserica unita sa arate ca nu mai e legata de Inocentiu Micu Clain. Era o actiune poruncita lui Aron de forurile superioare, concomitenta cu cea din Roma, care cerea lui Inocentiu Micu Clain abdicarea de la episcopat. Inocentiu Micu Clain ii scrie lui Aron in acea scrisoare: «Asteptasem o informatie de la domnia voastra despre acelea ce ti-au poruncit prin hotararea regala, de care, pentru ca n-am putut afla nimic pana acum, am auzit din alta parte, si anume ca trebuie sa se tina un sinod». Precum a refuzat sa se supuna cererii Romei papale de a demisiona, Inocentiu Micu Clain interzice tinerea unui astfel de sinod. «Nu stiu cu ce drept se poate face aceasta, fara stirea si aprobarea mea, fara propunerile mele, cu calcarea jurisdictiei mele episcopale si impotriva canoanelor, a legii si a obiceiului bisericesc stramosesc» 205. Precum se vede, Inocentiu Micu Clain afirma independenta Bisericii ortodoxe stra- mosesti, adica independenta ei dinainte de uniatie impotriva tuturor (Roma, Viena etc.).
In scrisoarea ce o trimite lui Petru Aron La 12 noiembrie 1746, impreuna cu decretul de excomunicare a iezuitului Balogh, Clain ii cere, dimpotriva, sa convoace un sinod, dar un sinod asa cum intelegea el, un sinod care sa afirme, nu sa sacrifice independenta Bisericii stramosesti. Acum Clain ii scrie de la Roma:
«Astfel, in virtutea sfintei si mantuitoarei ascultari si sub aceeasi anatema a excomunicarii si a suspendarii care decurge ipso facto si imi este rezervata mie in mod simplu si absolut, poruncesc sfintiei voastre, prin prezenta, in mod serios si cu autoritatea competenta, ca primind prezentele, indata sa convoci sinodul si sa-l tii cat mai repede si in el sa promulgi decretul prezent de excomunicare si sa faca sa se afiseze el si numele excomunicatului si pe usile bisericilor, cu interzicerea ca nimeni din cei ce se afla sub jurisdictia mea sa nu comunice cu acela, sub cenzura aceleiasi excomunicari, care decurge ipso facto si imi este rezervata mie» 206.
La aceeasi data Clain scrie protopopilor Nicolae Pop din Balomir, Avram Pop din Daia si Gheorgbe Timandi din Juc sa se puna in legatura cu Petru Aron, sa adune sinodul si sa publice decretul de excomunicare, iar despre acestea sa-l informeze indata : «Sa se publice decretul de excomunicare in limba romana, ca sa se faca cunoscute si sa se vada care este originea si adevarul persecutiei si in ce mod e privat poporul si Biserica, atat de fericirea temporala cat si de cea spirituala, si cum, persecutat fiind capul intregului corp, se incearca suprimarea membrelor. Eu, ca pastor al oilor, nu voi dezerta de la datorie pana ce ma vor urma oile si nu se vor departa de la Dumnezeu si de la dreptate si prin aceasta departare nu-si vor lucra osanda lor» 207.
Vicarul Aron, care nu facea acum nimic fara a intreba pe iezuiti, cere sfat nuntiului din Viena ce sa faca cu decretul de excomunicare al lui Balogh, trimis de Clain. In acelasi timp, la 14 decembrie 1746, scrie la Congregatia De Propaganda Fide, cerand ordinul acesteia, si aparand pe iezuit impotriva lui Clain. Aceeasi aparare a iezuitilor o ia si catre Clain intr-o scrisoare din aceeasi zi. In aceste scrisori, Petru Aron spunea ca poruncile lui Clain sunt razvratite si indeamna la razvratire (tumultuaria) si sunt jignitoare pentru imparateasa. In afara de aceea, daca s-ar publica, s-ar imparti Biserica in doua 208.
Nuntiul il sfatuieste pe Aron, la 18 ianuarie 1747, sa tina deocamdata in suspensie decretul de excomunicare, pana ce va cere indrumari de la Congregatia De Propaganda Fide. Congregatia aproba sfatul nuntiului si cere sa porunceasca vicarului ca pe viitor sa nu execute nici un fel de porunci ale lui Clain. Acest lucru il comunica nuntiul lui Aron prin epistola din 25 februarie
1747 209.
Bunea declara ca Aron a lucrat corect, neexecutind decretul lui Clain, caci iezuitul nu facuse nimic impotriva drepturilor lui 210. Dar Clain era condus de conceptia independentei stramosesti a Bisericii Romane, care la 1698 nu acceptase dogmele si canoanele catolice, pe cand Bunea exprima conceptia care se introdusese treptat in Biserica unita despre totala incadrare a Bisericii Romane in dogmele si dreptul canonic al Bisericii Romano-Catolice.
Apeland la traditia orientala a Bisericii sale, Clain arata cum, sub antecesorii sai din vremea «schismei», dreptul de pastor suprem al episcopului in dieceza s-a pastrat in tot timpul incepand de la Hristos, nefiind atins nici de catre turci si pagini 211.
Dupa ce a scris nuntiului in aceasta chestiune, cardinalul Lercari, secretarul Congregatiei De Propaganda Fide, a trimis pe clericul Silvestru Caliani la Inocentiu Micu Clain (la 3 februarie 1747), sa-i spuna ca:
«Pontificele suprem a fost foarte scandalizat ca domnul episcop a excomunicat pe teologul iezuit fara nici o forma, proces si motiv de excomunicare. Supremul Pontifice a cerut secretarului Congregatiei sa scrie lui Petru Aron sa nu se publice aceasta excomunicare, precum a si scris. Sacra Congregatie a dat ordin lui Petru Aron sa nu mai asculte de poruncile domnului episcop fara stirea Sacrei Congregatii. Daca domnul episcop va depune pe Aron din vicariat, Pontificele suprem il va face vicar apostolic si el va trebui sa ramana acolo. Daca episcopul va mai comite vreo insolenta la Roma cum a comis cu excomunicarea. Sanctitatea Sa voieste sa-l alunge din Roma.
Cardinalul Paolucci, nuntiul din Viena, a asigurat pe domnul episcop sa stea sub tutela lui si insusi domnul cardinal va dirija toata chestiunea lui. Cu toate acestea domnul episcop, fara stirea cardinalului, a plecat la Roma, ceea ce e semn de oarecare remuscare.
Teologul nu trebuie sa jure episcopului credinta, ci sa faca numai profesiune de credinta, pentru ca juramantul dictat de domnul episcop iezuitului este sofistic. Antecesorii domnului episcop au primit pe teolog si fondatorul
(imparatul Leopold) avea drept sa puna aceasta conditie, pe care a si pus-o. De aceea, daca domnul episcop nu voieste sa pastreze pe teologul latin, dupa porunca imparatului Leopold, care prevede ca teologul sa fie ales de arhiepiscopul de Strigoniu, sa renunte la episcopat» 212.
Roma papala se declara astfel impotriva intregii conceptii a episcopului Inocentul Micu Clain despre independenta Bisericii Unite Romane. Respingea chiar si ideea lui Inocentiu Micu Clain de a avea un teolog roman, de rit oriental, acum dupa ce au si romanii teologi pregatiti 213, pentru ca stia ca printr- un astfel de teolog nu s-ar asigura catolicizarea romanilor si dependenta Bisericii unite de Roma. Totodata ii nega lui Inocentiu Micu Clain orice drept de a mai da ordine in Biserica unita, dezbracandu-l in fapt de puterea de conducere a episcopiei sale.
Roma papala ii face cunoscut totodata ca, chiar de la inceput, repre- zentantul ei s-a opus plecarii lui Inocentiu Micu Clain de la Viena la Roma, pentru a cere protectia papei impotriva Curtii din Viena. Prin gestul acesta, Inocentiu Micu Clain era zvarlit ca un obiect netrebnic si deodata cu aceasta Biserica unita Romana era supusa total bunului plac al Vienei habsburgice si al

Ce-a facut atunci episcopul? Daca ar fi fost un catolic sau un unit convins, s-ar fi supus fara sa mai scoata nici un cuvint, renuntand la toata lupta lui. Dar Inocentiu Micu Clain nu face aceasta, ci porneste acum lupta deschisa impotriva Scaunului papal. Acum nu mai intalnim in scrisorile lui, de cat de tot rar, expresii despre recunoasterea papei ca episcop suprem, ca autoritate suprema de apel, expresii de care se folosise uneori pana acum, in vointa disperata de a gasi undeva un sprijin pentru sine si pentru obiditul sau popor. Acum lupta cu adevarat de unul singur, cea mai disperata lupta impotriva tuturor, cerand doar sprijinul poporului sau.
Aron l-a declarat, precum am vazut, «razvratit» si «razvratitor». Inocentiu Micu Clain s-a aparat in toate scrisorile sale de aceste epitete, aratand cat de mult l-au durut, in realitate, amandoi au avut dreptate. Inocentiu Micu Clain s-a comportat de acum, de fapt, ca un razvratit, impotriva Scaunului roman, caci chiar daca mai amintea teoretic de «summus pontifex», practic nu mai asculta de nici una din poruncile lui. Mai bine-zis, apela la primatul papei, numai cand credea ca poate obtine prin aceasta un sprijin pentru principiul de independenta pentru care lupta, adica numai cand credea ca papa va gandi ca el. Incat Aron avea dreptate din acest punct de vedere. Dar Inocentiu Micu Clain avea si el dreptate, refuzand aceasta caracterizare a lui, caci el cugeta ca Biserica sa n-a fost supusa niciodata Romei papale si aparand aceasta independenta nu se razvrateste impotriva nimanui, ci apara un drept de totdeauna al Bisericii sale.
De acum inainte conducerea oficiala a Bisericii unite va urma exemplul lui Aron; dar mai toti fruntasii si preotii acelei Biserici, vor continua sa gandeasca ca Inocentiu Micu Clain.
Intr-o scrisoare catre amintitul Caliani, de la 29 iulie 1747, Inocentiu Micu Clain nu se sfieste sa dezvaluie metodele mincinoase ale Vaticanului, in legatura cu unele puncte din cele care i s-au comunicat la 3 februarie 1747. El declara ca nu-i adevarat ceea ce i s-a comunicat atunci de catre Lercari, ca iezuitul isi are atributiile lui de la imparatul Leopold: «Iata ca minte nedreptatea! Iar mincinosului nu trebuie sa i se creada niciodata. Deci ceea ce se afirma impotriva adevarului deschis, se spera ca nu va fi corectat prin faptul ca s-a pierdut in momentul de fata dreptul».
Apoi nu-i adevarat, zice Inooentiu Micu Clain, ca Nuntiatura din Viena i- a cerut atunci sa abdice de la episcopat si de aceea sa nu plece la Roma. Dinipotriva, «Nuntiatura m-a oprit sa subscriu in fata autoritatii seculare si a comisiunii, supunandu-ma intentiilor vieneze si m-a indemnat sa stau pe pozitia dreptului si sa apar dreptatea Bisericii si privilegiile poporului. Acum aceeasi Nuntiatura sustine intentia iezuitilor, opusa intentiei sale de mai inainte, ca: sau sa tradez privilegiile Bisericii si sa semnez, supunandu-ma iezuitilor, intentiile vieneze, sau sa pierd oile, demisionind ca pastor» 214.

Dar, inca la 9 aprilie 1747, Inocentiu Micu Clain indeamna prin protopopii sai Nicolae Pop de Balomir si Avram Pop de Daia — tot clerul si credinciosii sa asculte de el cu orice pret si sa nu-l urmeze pe Aron: «Dumnezeu cere pocainta si indreptare si marturisirea tare a adevarului pana la suflet si singe si ascultare de episcopi si prin episcopi. Aceasta ascultare o cer si eu, sub pedeapsa sfintelor canoane si a sinoadelor ecumenice, cu atat mai mult de la supusii mei, cu cat legal ma obliga domniile voastre si aproape intreaga Biserica indurerata, sa rezist. Eu as fi venit deja la oile mele, dar Petru Aron si aderentii sai iezuiti impiedica drumul meu, pentru ca a incercat sa incrimineze functia mea apostolica in chip calomnios. Pentru a spala incriminarea si indrazneala printr-un asa-zis nou proces cauzat mie de Petru Aron, trebuie sa mentin puterea mea episcopala» 215.
Nemaiputandu-se referi acum pentru afirmarea puterii sale la sprijinul papei, Inocentiu Micu Clain se refera numai la sfintele canoane si la sinoadele ecumenice, in curat duh ortodox.
Intre timp, pentru ca Balogh devenise obiectul aversiunii generale prin excomunicarea lui de catre Inocentiu Micu Clain, el e schimbat si in locul lui e numit ca teolog iezuitul Pallovicz 216. Inocentiu Micu Clain insa nu se impaca nici cu aceasta simpla schimbare de persoana. In aceeasi zi (9 aprilie), scrie protopopului Ion Sacadate din Blaj, dindu-i o imputernicire lui si altor protopopi sa nu accepte pe Pallovicz, decat daca declara ca se supune lui ca episcop, ii presteaza juramantul de credinta si se va abtine de la excesele pentru care a fost excomunicat predecesorul lui, intre care, de la atributia de judecator general
(auditor), in chestiunile spirituale si de la salariu pentru aceasta slujba. Altfel il excomunica si pe Pallovicz, cum a excomunicat pe Balogh, care «impreuna cu aderentii lui si cu superiorii Societatis Iesu» a facut sa fie departat de la scaunul sau si sa nu-si poata apara oile «de voracitatea lupilor, care devasteaza Biserica noastra».
Totodata Inocentiu Micu Clain trimite o imputernicire ca sa ceara de la toti protopopii o declaratie daca mai voiesc sau nu un teolog iezuit care sa porunceasca in sinod, prin vot decisiv, episcopului, clerului, monahilor, care sa refuze ascultarea de Biserica si de episcop» sa refuze juramantul de credinta, sa tina pe episcop departe de Biserica prin tot felul de intrigi si calomnii. Protopopii vor intreba apoi despre toate acestea pe preoti si tot poporul. Sa se comunice tuturor ca cine nu va asculta de poruncile lui e suspendat din orice oficiu bisericesc si e supus cercetarii 217.
Se intelege ca asemenea porunci, care trebuia sa fie comunicate tuturor preotilor si intregului popor credincios, erau de natura sa tina in Biserica unita o mare agitatie si sa alimenteze miscarea de parasire a unirii.

Prin scrisori adresate mai multora in aceeasi zi, Inocentiu Micu Clain il face pe Aron vinovat din nou ca din cauza aliantei lui cu iezuitii nu poate reveni in scaun. Respinge afirmatia lui Aron din o scrisoare catre el, ca n-a putut proclama decretul de excomunicare al lui Balogh, pentru ca era un act razvratitor si pentru ca multi nu l-ar fi ascultat si s-ar fi impartit Biserica: «Iata tradatorii! Urmatorii lui Iuda, care trebuie alungati din Biserica, asemenea lui Iuda (...). Nu razvrateste cel ce cere dreptate si da asistenta celui ce cere dreptate» 218. Nu ma apar pe mine, zice Inocentiu Micu Clain, care azi sunt si maine nu voi mai fi, impotriva tradarii si parilor calomnioase ale lui Aron, ci Biserica si autoritatea episcopilor viitori. «Dar pieirea ta, prin tine, Israile! Eu sunt dispretuit pentru Dumnezeu si Dumnezeu este dispretuit in persoana mea. Va vedea ce roade va da neascultarea sa» 219.
Deoarece Curtea din Viena ridicase chestiunea daca mai sunt valabile actele de jurisdictie ale lui Inocentiu Micu Clain, savarsite la Roma, la 29 aprilie
1747, el isi apara acest drept catre arhiepiscopul Vienei. Iezuitul Pallovicz a intrat in dieceza sa fara sa i se ceara aprobarea. Desi spera, zice Inocentiu Micu Clain, ca prin excomunicarea lui Balogh iezuitii se vor abtine de la abuzurile lor, totusi:
«Cu asistenta superiorilor S. J., in dispretul deschis al puterii apostolice episcopale, al Sfintei Evanghelii, al sinoadelor ecumenice, al invataturii Bisericii universale si al insasi marturisirii de credinta pe care o porunceste Sfanta Biserica Romana, cu dispretul acestei excomunicari intemeiata pe legea canonica si pe legile Ungariei, excomunicatul a fost promovat la un post superior treptei lui 220, a fost suscitata o schisma intre protopopii si preotii mei, pe insusi vicarul meu provizoriu l-au indemnat sa-mi reziste si sa ma contrazica, iar de curand nu s-au temut sa introduca in dieceza mea pe un oarecare nou prezbiter pe nume Pallovici, fara prezentarea canonica datorata mie ca episcop, in continuarea delictelor savarsite de excomunicatul Balogh si spre uzurparea jurisdictiei episcopale» 221. «Nu poate sa suscite supararea Augustei Curti faptul ca eu exercit jurisdictia mea episcopala din Roma, nici nu trebuie si poate fi atribuita functia aceasta a mea scaunului apostolic (...). Jurisdictia rnea nu e impiedicata de nici o circumstanta de loc, o data ce, silit de calomniile iezuitilor, am fost chemat la Viena, de unde a trebuit sa plec pentru recurs la Roma. Faptul ca am emis in Roma decretul de excomunicare al iezuitului Balogh nu-l viciaza catusi de putin, caci l-am emis cu autoritatea apostolica si deci in numele Dumnezeului Atotputernic».
Arhiepiscopul Vienei sa arate Maiestatii Sale ca nu se poate trece peste aceasta excomunicare episcopala 222.

Inocentiu Micu Clain stia ca numirea noului teolog s-a facut de arhiepiscopul de Strigoniu, cu consimtirea ordinului iezuit si cu aprobarea Curtii din Viena si a Romei. ªtia ca toate aceste foruri au dezaprobat excomunicarea lui Balogh, facuta de el. Totusi el lupta impotriva tuturor, aparand principiul autoritatii apostolice a episcopatului si independenta Bisericii sale, aparand dreptatea impotriva «principiilor perverse ale iezuitilor» 223, ale tuturor uriaselor forte adverse coalizate impotriva lui.
La aceeasi data scria nuntiului din Viena, Serbelloni, argumentand ca el poate savarsi in Roma acte de jurisdictie pentru Biserica sa fara sa intrebe Scaunul apostolic si fara aprobarea Curtii vieneze: «Am inteles cu durere ca Eminenta Voastra, fie spre supararea Eminentei Voastre, fie spre ruina mea (nu indraznesc sa judec), intreaba daca anuntarea excomunicarii in dieceza mea s-a facut cu asentimentul sau porunca Sfantului Scaun si daca a fost supusa Augustei Curti?» ªtie ca aceasta intrebare s-a nascut din calomnia lui Aron si a iezuitilor, ca exercitarea functiei sale este razvratitoare si jignitoare pentru imparateasa. Inocentiu Micu Clain arata ca articolul 35 al Legii regelui Vladislav al Ungariei interzice sa se considere Roma papala ca prima instanta pentru rezolvarea chestiunilor locale. «Este o presupunere gresita ca eu ca epis- cop sunt privat in Roma de exercitarea puterii episcopale, caci puterea episcopala nu e conditionata de un loc. Deci eu pot dispune, fara incuviintarea si stirea Sfantului Scaun, in dieceza mea si pot exercita oficiul meu pentru ea». Asa a facut un episcop in fostul regat al Ungariei care a excomunicat din Roma capitlul sau, fara stirea Scaunului roman.
Inocentiu Micu Clain respinge acuza lui Aron ca actele lui sunt raz- vratitoare, cand legile Ungariei nu le socotesc ca atare. Tocmai actele abuzive ale iezuitilor provoaca dezordine in Ardeal 224.
In scrisoarea din 29 aprilie 1747 catre Silvestru Caliani, ca raspuns la scrisorile aceluia din drum spre tara, dupa ce transmite prin el lui Rednic, care-si incepuse noviciatul de calugar, sfatul sa-l asculte pe el ca episcop, ii spune lui si lui Rednic ca se pot apropia de episcopul de Muncaci, dar sa fie cu grija:
«Sa nu se increada celor promise, caci de ani multi se promit de multi multe, dar in fapt se fac altele. Iata, prea eminentul cardinal si Sacra Nuntiatura din Viena m-au oprit sa ma infatisez in Viena inaintea civililor, ca sa nu prejudiciez dreptul starii bisericesti. Am urmat acest sfat si cand trebuia sa-mi apar dreptul a disparut asistenta sfatuitorilor. Caci acum e invinovatita justa mea prudenta, de care m-am folosit facand recurs la Roma, si urmarea sfatului mai inalt, spunandu-se ca am fugit ca sa evit cu precautie raul suscitat (...). Am aparat legea; deci nu faptele mele si oficiul meu, ci invatatura lui Hristos, legile sfinte si omenesti sunt invinovatite. Nu putem sluji lui Dumnezeu, Care este adevarul, si sa fim placuti lumii, care e mincinoasa (...). Cine asculta de episcopul sau, prin el si in el asculta de Dumnezeu insusi» 225.
O aspra scrisoare scrie Inocentiu Micu Clain lui Petru Aron, la 3 iunie
1747, invinuindu-l de tradarea sa si a episcopilor viitori, mustrandu-l pentru alianta cu iezuitii si pentru calomniile trimise la Viena si la Roma 226.
In aceeasi zi scrie o noua scrisoare, dupa altele, magistrului postei din Alba Iulia, Ioan Dragos, in care explica de ce nu poate pleca din Roma in Transilvania: pentru ca nu vrea sa tradeze Biserica sa si autoritatea episcopala, supunandu-se iezuitilor:
«Sint asezat de Dumnezeu pastor Bisericii mele, sunt obligat prin juramant sa apar drepturile ei si ale succesorilor mei si de aceea nu pot pleca de aici pana nu e terminata cauza conform justitiei. Prin uneltirile iezuitilor, se staruie pentru tradare. Eu insa nu pot trada autoritatea mea episcopala si a succesorilor mei si sa ma fac partas de pacatele altora. Biserica are un singur pastor, care este obligat sa fie aparatorul ei, nu sa o loveasca. Daca as fi voit sa o lovesc, nu as patimi cele de acum, dar ar trebui sa ma tem pe drept de cele eterne. Iar pentru ca patimesc cele de fata pentru Biserica, cele eterne ma ridica la speranta. Sa tradez autoritatea episcopala, care sub stapanirea turceasca
(inainte de 1700) s-a pastrat intacta? (...). Daca oile mele nu ma asculta, sau ma parasesc, vor vedea unde vor cadea si se vor abate. Eu nu voi inceta sa starui pentru dreptate si sa-mi implinesc datoria. Acestea sunt motivele care ma retin aici, caci nu pot sa ma intorc in Ardeal cu o buna constiinta fara salvarea autoritatii episcopale si a drepturilor Bisericii» 227.
Desi lanturile se strangeau tot mai mult in jurul leului, desi i se promitea si alternativa reintoarcerii in scaun daca renunta la lupta, el continua sa lupte. Cu ce speranta? Cu speranta, ca prin solidaritatea poporului sau cu el va invinge pana la urma. Iar daca nu, pilda sa de martir pentru dreptatea Bisericii si a poporului sau va insufleti alte lupte viitoare, care pana la urma vor fi incununate de biruinta.
La 10 iunie 1747 cerea sprijin generalului Anosti din Viena, pe langa Curtea imperiala, pentru Biserica si poporul sau. Caci isi dadea seama ca adversarii i-au inchis si drumul memoriilor catre imparateasa. «Eu ma consum in opresiuni si persecutii, dar cea mai mare povara dintre relele ce le suport socotesc ca este aceea ca orice posibilitate de a fi auzit imi este taiata. Eu am transmis multe cereri catre Majestatea Sa, atat pe cale ordinara cat si secreta, dar mi se spune ca Majestatea Sa a declarat ca n-a primit de la mine nici o cerere»228.
Nuntiul din Viena si arhiepiscopul vienez nu-i facusera nici macar acest serviciu de intermediari a cererilor sale, cu toate ca il asigurasera de aceasta. Inocentiu Micu Clain il ruga pe generalul Ariosti sa intervina la imparateasa pentru usurarea «poporului sau oprimat si a Bisericii sale». La fel il ruga in aceeasi zi pe contele Kolobrad 229.
La fel se cauta taierea legaturilor lui prin corespondenta cu cei din Transilvania, urmarindu-se izolarea sa completa. Erau urmariti cei ce stateau in corespondenta cu Inocentiu Micu Clain. La 17 iunie 1747 Inocentiu Micu Clain scria magistrului postei din Juc, Ioan Timandi, ca «poate arata scrisorile sale tuturor, caci eu nu obisnuiesc sa-i descopar pe cei carora le scriu, ca nu cumva dusmania celor rai sa aiba ocazia de a vatama pe cei buni. Asigur pe Domnia Voastra ca nu voi dezvalui numele si persoana celui ce-mi scrie» 230.
In doua scrisori, de la l iulie 1747, catre protopopul Gheorghe Timandi si Ioan Sacadate, Inocentiu Micu Clain spunea ca a aflat cum «impotriva tuturor privilegiilor Bisericii Romane si a sinoadelor ecumenice (...) Biserica mea de rit grec e dispretuita, oprimata si subordonata de iezuitii de ritul latin», in absenta capului ei, si intreaba ce fac protectorii unirii 231.
Intre timp, probabil in luna iulie 1747, o parte din protopopi s-au adunat si au adresat lui Inocentiu Micu Clain o scrisoare in care merg mai departe ca el in afirmarea independentei Bisericii Romane 232. Ei fac si unele reprosuri lui Inocentiu Micu Clain: a cautat sa aduca pe romani la unire prin persecutii, a plecat la Roma, unde n-avea ce cauta, si a numit un vicar neales de Biserica (pe Aron, in 1745), conform traditiei Bisericii stramosesti. Ei se refera la libertatea pe care a avut-o Biserica Romana, aceeasi acum cu cea de totdeauna, cu cea dinainte de 1700, din tot trecutul. Deci nu prin unire a devenit libera. «Religia noastra a fost totdeauna tolerata in aceasta tara. Bisericile noastre vechi o dovedesc suficient». Ei se refera la un privilegiu acordat in 1609 Bisericii Romane de Gabriel Bathory, pe care-l anexeaza la scrisoare, sub litera A, si prin care preotii, chiar daca sunt fii de iobagi, sunt liberi sa emigreze si liberi de sarcinile publice:
«Ilustritatea Voastra va vedea ce mari schimbari s-au produs de la acel timp pana la acela cand s-a facut unirea cu religia romano-catolica. Dumnezeu stie daca ea s-a facut din dorinta clerului sau contra vointei lui», desi prin rescriptul imparatului Leopold din 12 septembrie 1701 se vede «ca n-a vrut prea augustul imparat ca unirea sa se faca prin violenta, cum facea Ilustritatea Voastra, prin sfatul unora, cu smulgeri si atatea aruncari in inchisoare ale atator amarati de preoti, silindu-i la unire. Din aceasta cauza, vai! cate rele n-au venit, nu este limba omeneasca sa exprime; era necesar sa se ia acestea bine in considerare de mai inainte. Poate imparateasa de azi n-ar mai voi sa-si instraineze supusii sai, silindu-i cu frica si cu puterea la unire, din cauza careia pana azi multi au fugit». Nu stim ce face Ilustritatea Voastra, nu de patru zeci de zile, ca Moise, ci de patru ani. Dar clerul, care trebuia sa spere in mai bine, cade mereu in mai rau. Sa nu te miri ca n-am intervenit cu rugaminti la Viena, ci ne miram ca Ilustritatea Voastra pe care o credeam la Viena, unde lupta, ne scrie din Roma scrisori despre vicariatul «care nu-i obisnuit in ritul nostru (...). Caci pana in zilele Ilustritatii Voastre, n-a fost numit un vicar fara alegere, pe care nici nu-l cunoastem bine. Ilustritatea Voastra si-a luat rodul. Scrisoarea Ilustritatii Voastre, prin care nu voieste sa se tina sinodul mare, nu o putem urma, caci fara sinod pierim toti, atat spiritual cat si trupeste. De aceea, iata, cati am putut sa ne adunam, am scris aceasta scrisoare pe care daca o va judeca de buna poate s-o arate si altora. Daca Ilustritatea Voastra ar voi sa auda rugaciunile noastre, sa trimita scrisoare ca sa se tina sinodul mare, autorizand pe oarecari protopopi, dar nu pe vicar, sa o trimita noua si sa grabeasca Ilustritatea Voastra trimiterea scrisorii, ca sa ne putem aduna pana la Sfantul Dumitru. Caci si obiceiul vechi si canoanele ne obliga la aceasta. ªi ceea ce va judeca de folos, sa propuna clerului. Sa ne porunceasca repede cele de folos, caci daca nu va veni scrisoare pentru convocarea sinodului, s-ar putea sa se tina si fara bine- cuvantarea sa. Caci clerul se pierde din disperare».
Se pare ca drept raspuns la aceasta scrisoare Inocentiu Micu Clain a anuntat la 15 iulie 1747 pe protopopii Ioan Sacadate si Timandi ca va da dispozitii sa se adune sinodul. Mai intai ii informeaza ca i s-a propus, in numele papei, in mod formal sa abdice de la episcopat. Le comunica ce-a raspuns el din cuvant in cuvant, ca ei sa le transmita tuturor preotilor cat mai repede: «Eu nu voiesc si nu pot, in constiinta, sa parasesc oile mele. Ma opresc de la aceasta drepturile ce mi s-au incredintat prin cuvintele de la Ioan (X, 11): «Domnul invinovateste pe «pastorul naimit». Printr-un decret al sau transmis in secret lui Galiani, vor vedea drepturile sale canonice care il impiedica sa demisioneze. Ei sa stea ferm pe langa el. Cauza acestor neajunsuri e Petru Aron. El a marit pu- tinta persecutiei pentru ca a creat o factiune care se opune Bisericii si episcopului. Le spune ca va da dispozitie sa se adune sinodul, «pentru a hotari in acelea ce a prezentat Sfantului Scaun, pentru a proteja puterea mea episcopala apostolica». Cu Petru Aron sa nu mai comunice, pana ce sau va face pocainta, pe care o mai asteapta putin timp, dupa a treia admonestare ce i-a facut-o, sau va primi de la episcop sentinta pe care o merita. Acestea sa fie anuntate spre urmare intregului cler, cu pedeapsa excomunicarii 233.
Aceasta pocainta neproducandu-se, la 25 august 1747, Inocentiu Micu Clain scrie mai multor protopopi, anuntandu-le depunerea si excomunicarea lui Petru Pavel Aron si numirea protopopului Nicolae Pop din Balomir ca vicar. Prin magistrul postei din Alba Iulia transmite scrisori in acest sens protopopilor Ioan Sacadate din Blaj, Avram Pop din Daia, Maniu din Armeni, Maniu din Brosteni, Maniu din Tiur, arhimandritului Manastirii din Blaj, Leontie Moschonas, Zaharie din Hunedoara, Gheorghe din Dobra, Samuil din Bistrita, Gheorghe Timandi din Juc, Chira din Sovata, Ioan din Turda, Atanasie din Nasaud, Precup si altii. Inocentiu Micu Clain recurge la excomunicarea lui Aron ca sa poata produce o manifestare oficiala a Bisericii sale pentru el, pentru ca intemeiat pe ea sa reziste, tot mai marilor presiuni prin care i se cerea abdicarea de la episcopat. Inocentiu Micu Clain inainta in atitudinea sa de «razvratire».
Scrisorile amintite le insotea de urmatoarea scrisoare catre magistrul postei din Alba Iulia:
«Deoarece aici se fac presiuni tari (per fortia urgentur) ca sa renunt la episcopat, iar aceasta n-o pot face fara asentimentul Bisericii mele, anexez ultimele dispozitii. Daca oile ma vor parasi, sunt scuzat in fata lui Dumnezeu. Trimit deci cele anexate, ca sa am cat mai repede raspunsul sau ajutorul Bisericii» 234.
Inocentiu Micu Clain se sprijinea, in buna traditie ortodoxa, pe Biserica, impotriva dictaturii papale. Scrisorile sale catre protopopi au toate acest cuprins:
«Pentru ca Petru Aron rezista de mai mult de un an poruncilor mele si pune la indoiala puterea mea apostolica, nesocoteste decretul meu adresat intregului cler, apara pe iezuitul excomunicat, ajuta la violarea imunitatii
"bisericesti si la rapirea veniturilor episcopale, recurge, trecand peste mitropolit, contra mea si a venerabilului cler, la trepte bisericesti mai inalte, cu incriminari calomnioase, si savarseste si alte excese in mod incorigibil, de aceea l-am depus din vicariat, l-am suspendat din treptele hirotoniei si l-am excomunicat, pentru care motiv domnia voastra il va evita, sub pedeapsa de excomunicare, si va face sa fie evitat si de supusi. Am numit vicar general pe Rev. Prot. Dl. Nicolae-Pop de Balomir si am poruncit sa se tina sinodul cat mai repede. De-aceea poruncesc domniei voastre, sub pedeapsa de excomunicare, ca: trecand peste toate impedimentele sa vina la sinod si sa se sfatuiasca cu numitul domn vicar Nicolae Pop pentru linistirea controversei, pentru, imunitatea si linistea Bisericii si pentru implinirea cat mai grabnica a poruncilor mele» 235.
La aceeasi data, incunostiintand pe protopopul Nicolae Pop din Balomir ca l-a numit vicar general, face ultimul pas in «razvratirea» sa impotriva autoritatii papale. Mai intai ii spune lui Balomir ca ar fi cedat presiunilor de renuntare la episcopat pentru a gasi linistea, dar nu poate deroga de la obligatia ce i-o impune libera alegere a sa ca episcop de catre Biserica, cler si popor. «De aceea sa fie sigura domnia voastra si venerabilul cler ca orice vesti s-ar raspandi despre retragerea mea„ de nu vor vedea manuscrisul meu, sa stie ca totul e fals». Amintind de-excomunicarea lui Aron, ii spune ca, conform Conciliului Tridentin (sess. XXII, De reform.), nu le poate ajuta nici dezlegarea papala celor excomunicati, inainte de restituirea celor insusite de ei in mod nedrept. ªi acestei cenzuri ii e supusa si demnitatea regala:
«Deci, fie ca se invoca dispozitii papale, fie regale, in virtutea sfintei ascultari si sub cenzura excomunicarii canonice pronuntate si a suspendarii ce decurge ipso facto din ea, sa se puna in fata ca raspuns invatatura Apostolilor si a Bisericii si sfintele canoane si porunca prezenta a mea si sa se provoace la randuiala canonica a dreptului. Caci pana ce episcopul legitim ales nu e condamnat printr-un proces legal de drept canonic, el nu poate fi privat de demnitatea si puterea lui, fara prejudicierea Bisericii. Existand deci puterea mea episcopala, sa se publice indata sentinta anexata impotriva lui Petru Aron si sa se comunice venerabilului cler decretul anexat (despre numirea lui Nicolae Pop ca vicar); sa se tina sinodul cat mai repede posibil (...). Concluziile sinodului sa mi se supuna cat mai repede spre confirmare (...). Anexez sentinta ce trebuie predata lui Petru Aron, sub sigil, ca sa nu nege ca a primit-o, iar exemplarul autentic sa-l conserve domnia voastra spre publicare. Ca pe Petru Aron nu-l scoate de sub pedeapsa mea, cum se zvoneste, nici pretinsul privilegiu de pretins vicar apostolic, e dovedit atat in anexe cat si in cele de mai sus. Aron, trecand peste mitropolit, si-ar fi procurat sau vrea sa-si procure un rescript cu privilegiul de vicar apostolic, direct de la Roma. Nesocotirea mea, a Bisericii mele si a clerului, savarsita de Petru Aron se constata din aceea ca, conform Tit. II, II, P. I,, op. Trip., «Pontificele in Ungaria nu poate conferi beneficii». Acest privilegiu (al Ungariei) l-a confirmat Conciliul din Constanta si de aceea Sigismund si Matei Corvin au stigmatizat pe violatorii acestui privilegiu ca tradatori de patrie, sub semnul infidelitatii. Iata ca Aron se dovedeste tradator si vrednic de degradat prin atentatul sau care nu poate fi atenuat prin tradarea iezuita sau prin vicariatul apostolic (...). Imi compete mie ca episcop, iar, in caz de vacanta a scaunului, venerabilului cler, sa numeasca pe vicar. Aron voieste sa dezbrace Biserica de aceasta putere. Deci el vatama Biserica. Nu e valabil argumentul superioritatii nu este nici o egalitate cu vicariatul de Muncaci, pentru ca acel district este sub jurisdictia teritoriala a episcopului de Eger (...). Eu insa sunt episcop grec si am jurisdictia proprie. Toate acestea voiesc sa se comunice cat mai repede domnilor protopopi, pe care va trebui sa-i convoci ca sa tratati despre data sinodului. Totusi cele de mai sus se pot implini, neasteptandu-se sinodul» 236.
Decretul de numire al lui Nicolae Pop din Balomir, e dat in anexa la scrisoarea de mai sus 237.
Mentionam ca lui Inocentiu Micu Clain i se pusese in vedere si de Viena habsburgica si de Roma papala sa nu mai dea porunci in Transilvania si i se spusese prin Caliani ca papa va numi pe Aron ca vicar apostolic, deci sa nu-l excomunice. Inocentiu Micu Clain a trecut peste toate acestear deplin constient.
In aceeasi zi, Inocentiu Micu Clain scrie lui Silvestru Caliani sa comunice lui Nicolae Pap de Balomir, toate cele ce i le-a incredintat oral la Roma 238.
Tot la 25 august 1747, un apropiat al lui Inocentiu Micu Clain, Petru Novac, scria din Roma unui protopop, dandu-i sfaturi sa se lucreze in mod conspirativ: «Fac cunoscut parintiei voastre, ca preasfintitul papa ofera domnului episcop abdicarea in schimbul unei rente anuale. Domnul episcop a raspuns ca nu poate abdica fara consimtamantul clerului. Mai notific parintiei voastre, ca la cererea domniilor voastre, domnul episcop a indicat acum sa se tina sinodul si l-a facut pe domnul protopop de Balomir vicar general, iar Aron este suspendat si excomunicat». Toti sa stea langa Balomir si sa nu mai comunice cu Aron. Ca Aron voieste sa zadarniceasca toata lupta lui Inocentiu Micu Clain pentru privilegiile Bisericii. «El a promis iezuitilor ca daca vor lucra sa ajunga el episcop, nu va mai solicita nici un privilegiu si va mentine pe iezuit in manastire. Deci sa ia seama bine Domniile Voastre ce fac, ca sa nu se piarda. Am auzit ca daca domnul episcop il va depune din vicariat, Aron va deveni vicar apostolic. Daca va fi asa, nici unul din domniile voastre sa nu accepte, sa nu-l mai asculte in nimic, ci sa serveasca vicariului legitim pe care il va numi domnul episcop. ªi vazand Curtea din Viena ca Domniile Voastre veti sluji tare episcopului, va ceda ca sa-i acorde dreptatea care trebuia sa i-o dea, pentru ca nu pot aproba nici un fals contra domnului episcop. De aceea va scriu cu incredere Domniilor Voastre, sa lucrati cu prudenta, ca sa nu se stie ca vrea sa se tina sinod pana nu se vor aduna, intai sa se propuna si sa dea in scris ca sa strige toti deodata: «Sa vina episcopul nostru. Sa vedem ce face. Sa ni se dea, sa comunice cu noi si sa dea in scris si daca nu va veni episcopul nostru, toti ne vom retrage din unire. Pana ce am fost uniti ne-au promis multe, dar pana azi, in afara de promisiuni, n-am obtinut nimic». ªi contra iezuitului trebuie sa strige cu tot clerul ca sa plece din manastirea Vasilianilor. Iezuitii au scris multe papei contra episcopului, «dar de la Domniile Voastre nu a vazut nici o scrisoare. Sapienti sat».
Novac incheie, rugindu-1 pe adresant sa arate scrisoarea si altor protopopi, caci le-ar fi scris el, «dar ma tem ca scrisorile vor fi impiedicate si le vor vedea adversarii» 239.
Aproape in acelasi timp, la 28 august 1747, un grup de 16 protopopi, convenind cu o ocazie oarecare si reprezentand tot clerul, scrie ca a «auzii dintr- un zvon ca i se cere sa renunte la scaun». De aceea, «cu o inima si cu un glas, care sunt si ale tuturor celor absenti, potrivit protestului umil de mai inainte, ne- am opus si ne opunem: nu voim si nu dorim ca Ilustritatea Voastra sa paraseasca, intr-o situatie atat de tulbure, clerul si poporul credincios care e amenintat de o si mai mare ruina spirituala, parasind episcopatul. Mai ales pentru ca toata aceasta natie necajita lacrameaza fara incetare, se zvarcoleste in gemete negraite si nu e cine sa o mangaie, Va rugam cu staruinta, pentru mantuirea lor, sa va intoarceti cat mai repede si sa nu renuntati la episcopat, caci pierim si noi si neamul insusi, Prea Ilustre Domn; suntem parasiti de toti, se intrebuinteaza impotriva clerului puterea seculara si se dispune in tot felul de noi». Poporul credincios declara ca daca inger din cer ar veni, nu l-ar asculta, ci numai pe Inocentiu Micu Clain il vrea. In numele tuturor subscriu cei dintii trei, care sunt asesori consistoriali: Leontie Moschonas, Avram Pop, protopopul din Daia si Ioan Sacadate, protopopul Blajului 240.
Lucrurile se precipitau insa si la Roma. La 9 septembrie 1747 Inocentiu Micu Clain scria vicarului sau Nicolae Pop de Balomir ca la l septembrie «papa a poruncit sa mi se ceara a patra oara sa abdic de la episcopat, renuntand la toate conditiile ce le-am trimis Rev. Domn Protopop Sacadate spre comunicare celorlalti. Dar pentru ca nu o pot face aceasta, cu nesocotirea Bisericii mele, mi s-a interzis sa ies dintre zidurile cetatii, astfel ca sunt captiv pentru Biserica». Inocentiu Micu Clain nu confunda Biserica cu papa. Ii cere lui Balomir din nou sa execute toate cate i le-a scris la 25 august. Deoarece a auzit ca episcopul rutean unit din Muncaci voieste sa-i uzurpe jurisdictia, Inocentiu Micu Clain ii scrie :
«Drepturile sacre opresc privarea episcopului de demnitatea lui si daca toate cele sacre ar putea fi casate, legile Ungariei obliga si pe rege sa observe acest principiu (...). Astfel, episcopul de Muncaci nu poate uzurpa drepturile altuia si nici nu trebuie sa fie primit (...). Daca papa poate trece in acest caz, prin dispensa, peste toate legile, el nu poate trece peste legile Ungariei. cat priveste drepturile canonice, dispensa este o specie de gratie si de beneficiu, care nu se confera celor ce nu o voiesc. Biserica nu cere aceasta gratie si acest beneficiu si impotriva Bisericii nimeni altul nu are dreptul sa ceara acest beneficiu si sa-l obtina sp