In afara de cercetare si conservare, scopul esential al muzeului in societatea contemporana este educarea.

Aceasta activitate a muzeului este com­plexa, contribuind atat la instruirea publicului larg cat si la dezvoltarea imaginatiei si sensibilitatii lui. Muzeul ofera prin expo­zitiile sale permanente sau temporare un numar bogat de cunostinte grupate intr-un sistem organizat. Privit sub acest aspect, el indeplineste si rolul unui centru de documentare, dand vizitatorilor o serie de infor­matii curente intr-o forma atractiva si vie, usor accesibila. Prin modul de organizare a unei expozitii, muzeul poate contribui la sti­mularea gandirii, spiritului de observatie, deductiei logice etc. In al treilea rand, in­deosebi muzeele de arta, au un rol important in dezvoltarea imaginatiei si sensibili­tatii. Ele pot exercita asupra individului o influenta mai puternica decat scoala, care in genere stimuleaza facultatile intelectului, imbogatind cunostintele, mai mult decat sen­sibilitatea si imaginatia. Numai simplul con­tact direct cu marturia istorica sau opera de arta trezeste in vizitator sentimentul de respect si admiratie fata de adevar si perfec­tiune. In aceeasi masura, muzeele cu profil istoric joaca un rol de prima importanta in educatia patriotica si cetateneasca a vizita­torilor, relevandu-se trecutul si prezentul tarii, personalitatea si activitatea celor care si-au daruit intreaga lor munca ideii de progres, contribuind la imbogatirea stiintei, tehnicii si culturii.

Programele educative ale activitatii mu­zeale sunt legate in multe tari, ca si la noi, cu acelea scolare. In cadrul muzeelor, copiii si tineretul sunt initiati sa cunoasca si sa pretuiasca in profunzime creatia omeneas­ca, pe plan national si universal. Din aceas­ta pricina, in multe muzee din lume, copiii fac nu numai lectii, dar lucreaza in ateliere si laboratoare special organizate pentru ei.

Formarea intelectuala si etica a copiilor prin muzeu nu se limiteaza azi doar la vizitarea expozitiilor, insotiti de profesorii lor sau de specialistii muzeului. Este vorba de a-l pune pe copil in contact direct cu un anumit fenomen stiintific sau de creatie spirituala, antrenandu-l chiar in aplicarea lui practica. Unele muzee sunt uti­late in mod special cu ateliere si laboratoa­re, in care copiii pot lucra singuri sub indrumarea unui specialist, care le explica chiar mecanismul unei masini, un fenomen fizic, chimic sau biologic din natura, sau pro­cesul de creatie a unei opere de arta, ince­pand cu tehnica. Aceasta noua forma de invatamant prin muzee nu se adreseaza exclusiv copiilor, ci participa la ea si oa­menii maturi, care au o anumita inclinare pentru tehnica, istorie, arta s.a., folosindu-si in acest scop timpul lor liber, pentru a se recrea. Prin aceste ateliere, muzeul stimuleaza nu numai unele talente latente, dar mai ales indemnul catre o preocupare recreativa, in acelasi timp creand terenul si climatul spi­ritual necesar pentru a intelege mai adanc fie fenomenele naturii, fie creatia omeneas­ca de-a lungul istoriei, fie descoperirile vre­mii.

Actiunea educativa a unui muzeu de­paseste uneori chiar profilul lui, in sensul strict al cuvintului. De aceea toate muzeele mari, in mod obligatoriu, sunt inzestrate cu sali de conferinte, folosite si pentru pre­zentarea filmelor, sali de auditii muzicale, sali de expozitii experimentale sau cu teme si obiecte care se adreseaza publicului.