In "Los Angeles Times" din 27 octombrie 2002, cunoscutul analist militar William Arkin dezvaluia ca secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, activase o structura secreta a Pentagonului - "Intelligence Support Activity" (ISA) - care nu mai actionase din perioada razboiului "contras" din Nicaragua. s7e2el
Potrivit unui document secret, pregatit pentru Rumsfeld de "Defence Science Board" din cadrul Pentagonului, noua organizatie era denumita "Proactive, Preemptive Operations Group" (P2OG) avand misiunea de a actiona complet acoperit, in scopul de a "provoca acte violente" - care sa justifice apoi interventia trupelor americane. Potrivit "Los Angeles Times", "P2OG" avea un buget de 100 de milioane de dolari, care putea fi oricand suplimentat. William Arkin sustine ca P2OG urma sa execute operatiuni militare menite sa compromita rezistenta irakiana - asasinate, rapiri de activisti si ziaristi independenti, sabotaje, dezinformari active - actiuni care se manifestau prin atacuri teroriste asupra unor civili (inclusiv asupra unor americani), "combatand terorismul" prin provocarea lui.

Compromiterea rezistentei si "strategia tensiunii"

La 1 mai 2005, Peter Maas sustinea, in articolul "The Salvadorization of Irak?" din "The New York Times Magazine", ca trupe speciale controlate de Pentagon au declansat in Irak operatiuni de tipul celor desfasurate de "ISA", in anii '80, in Nicaragua, Honduras si El Salvador. Mai mult, Peter Maas dezvaluia ca in fruntea fortelor pro-americane din Irak au fost identificati doi veterani ai acestui gen de operatiuni din America Latina, specialisti care se ocupa cu "salvadorizarea" regiunii. Este nominalizat James Steele, actualmente consilier al noului guvern de la Bagdad. Steele este unul dintre cei mai importanti experti americani in contra-insurgenta. In anii '80, el a condus "55 US Army Special Forces" din Salvador, antrenand acolo asa-numitele "echipe ale mortii". "Multi civili habar n-au cine conduce de fapt, activitatile teroriste", i-a explicat Steele lui Maas. "Prin ceea ce facem, civilii pot vedea cu ochii lor, direct, "calitatea umana" a insurgentilor. Civilii trebuie sa inteleaga ca rezistentii sunt cu totii niste hoti si niste banditi periculosi. Ca sunt "murdari" (dirty). In orice persoana gasesti calitati si defecte, bine si rau. Misiunea noastra este sa aratam opiniei publice internationale ca rezistentii sunt doar cei "rai"."

Al doilea veteran american al "contra-insurgentei" prezent in Irak este Steve Casteel, care a activat ani de zile in "razboiul drogurilor" din Bolivia, Peru si Columbia, unde a fost implicat in "vanarea" fostului agent CIA Pablo Escobar, "creierul" Cartelului de la Medellin.

In "Razboiul drogurilor" din America Latina, misiunea lui Casteel era dubla: pe de o parte, fortele pro-americane pregatite si conduse de el trebuia sa anihileze rezistenta din zona; in al doilea rand, urmand "strategia tensiunii", actiunile grupului lui Casteel aveau scopul, mai larg, de a instaura un "climat de frica" printre cetateni. Climat care putea justifica apoi "masurile de securitate", introduse de regula prin incalcare flagranta a drepturilor omului. Steve Casteel este in momentul de fata "consilier" al noului ministru irakian de Interne. El i-a explicat lui Peter Mass cum a gasit doi indivizi pe care i-a pus sa afirme ca au avut "relatii homosexuale" intr-o moschee. Lucrurile acestea - explica Casteel - impresioneaza intotdeauna opinia publica si mass-media.

Administratia de la Washington a fost socata si de dezvaluirile lui Seymore Hersh, la 17 ianuarie 2005, in "The New Yorker". Articolul, intitulat "The Coming Wars" ("Razboaiele urmatoare"), sustine ca P2OG (solutia "Salvador") - compromiterea in ochii opiniei publice internationale a rezistentei din Irak - urmeaza un plan secret, purtat de o unitate speciala, numita "Intelligence Support Activity" (ISA), apoi "Gray Fox" ("Vulpea cenusie"), iar acum "P2OG", "Grupul de Operatiuni Proactive si Preventive".

La sfarsitul lui februarie 2005, editura "Frank Cass" din Londra a lansat cartea lui Daniele Ganser "NATO's Secret Armies". Daniele Ganzer este analist la "Center for Security Studies", in cadrul lui "Federal Institute of Technology" din Zurich. Cartea dezvaluie ca - in epoca razboiului rece - guvernele occidentale si serviciile secrete au conspirat (printr-o organizatie clandestina a NATO, cu ramificatii in toate statele occidentale) pentru a implementa "strategia tensiunii": atacuri ale unor grupuri asa-zis "terorist-comuniste" in propriile tari, asupra propriilor cetateni, pentru a manipula astfel populatia contra "sistemului comunist" (Actiunile "Brigazilor rosii", atentatul din Gara Bologna, activitatea "Propaganda Due" etc.). In realitate, autorii acestor crime erau membri ai retelei NATO, cunoscuta abia in 1990 drept organizatia "Gladio".

Umbrele organizatiei "Gladio" peste Europa

In anii razboiului rece, NATO a organizat o retea terorista internationala, al carui scop aparent era - in cazul unei invazii sovietice in Occident - sa actioneze "in spatele frontului", in spatele sovieticilor.

Anchete intreprinse insa in 1990 - la terminarea razboiului rece - in mai multe state occidentale, au aratat ca obiectivele retelei numite "Gladio" erau in realitate, mult mai ambitioase. Pana sa astepte "invazia sovietica", "Gladio" a actionat terorist timp de aproape 40 de ani - cu finantare CIA - in mai multe tari, in care partidele de stanga amenintau sa vina la putere. Reteaua "Gladio" se face vinovata - conform anchetelor din 1990 - de asasinate, atentate, rapiri de oameni politici, bancheri, generali si ziaristi, crime pe care mass-media le atribuia "terorismului comunist". Doua trasaturi merita o atentie speciala: 1) faptul ca "Gladio" isi "deghiza" intotdeauna actiunile sangeroase ca apartinand unor "grupuri comuniste" (exemplul "Brigazilor rosii" italiene, ale "Armatei rosii" japoneze); 2) actiunile teroriste ale "Gladio" erau executate impotriva propriilor cetateni, pentru a-i convinge de "pericolul comunist" si a-i determina astfel sa accepte mai usor "masuri de securitate" excesive, inclusiv guverne de "mana forte" ori militare.

Astfel, sute de cetateni inocenti au murit in atentate atribuite si mediatizate ca apartinand "subversiunii stangii radicale comuniste".

Notoriu ramane atentatul din Gara Bologna, din 1980, care a dus la moartea a 85 de persoane, si a sute de raniti, fiind initial - atribuit "radicalilor de stanga". Anchetele ulterioare au scos insa la iveala faptul ca grupari de extrema dreapta organizasera atentatul, care avea drept obiectiv strategic "cresterea tensiunii" si promovarea agendei politice a extremei drepte. Abia in 1990 patru neo-fascisti italieni au fost arestati si condamnati pentru atentatul din Gara Bologna.

Obiectivul operatiunii fusese insa indeplinit: inamicii (in acest caz "comunistii") fusesera "demonizati"; iar opinia publica fusese "infricosata" suficient ca sa accepte cresterea puterii statului in materie de "securitate nationala" si de masuri "anti-tero".

Creata in 1956, de Allan Dulles (CIA), Sir Stewart Menzies (MI6) si de primul-ministru belgian, Paul Henri Spaak, reteaua "Gladio" s-a raspandit rapid in toata Europa Occidentala, sub diferite denumiri. Astfel, in Franta, reteaua s-a numit "Glaive", si a fost implicata in atentatele contra generalului De Gaulle, sustine Paddy Agnew in "Irish Times" din 15 noiembrie 1990. In Marea Britanie, reteaua s-a numit "Stay Behind", afirma David Pallister in "Guardian" din 5 noiembrie 1990. In Belgia, reteaua "Gladio" aveau pseudonimul "SDR-8", sustine John Palmer in "Guardian" din 10 noiembrie 1990, care descrie pe larg arsenalele secrete ale retelei. In Austria, reteaua "Gladio" avea pseudonimul "Schwert" (Sabie), scrie Richard Norton-Taylor in "Guardian", din 16 noiembrie 1990. Norton-Taylor s-a ocupat si de "Gladio" german, dezvaluind ca oficiali britanici si francezi din retea au vizitat o baza de antrenament "Gladio", construita cu banii CIA. Grecia (Organizatia "Sheepskin"), Elvetia (P26), Turcia (Special War Department), ca si Suedia, Portugalia, Norvegia, Luxemburg - completeaza o vasta retea terorista europeana. Organizata la cel mai inalt nivel de serviciile secrete NATO. Finantata in fiecare tara cu participarea generoasa a CIA.

Italia anilor '50-'80 - modelul tipic pentru operatiunile "Gladio"

Cele mai importante operatiuni "Gladio" s-au desfasurat in Italia. Explicatia este simpla: Partidul Comunist Italian (PCI) era cel mai puternic partid comunist din Occident in epoca razboiului rece. Asa ca, intre 1945-1980, PCI ameninta sa ia puterea - prin alegeri - fie singur, fie aliat cu socialistii italieni. Ceea ce ar fi insemnat un dezastru pentru NATO, data fiind pozitia geostrategica a Italiei si expansionismul URSS. Asa ca actiunile unor grupari "terorist-comuniste", organizate de "Gladio", au atins in Italia pragul cel mai inalt. Potrivit unui document furnizat anchetei din 1990 de fostul premier Giulio Andreotti, "CIA si SIFAR (serviciul secret italian) au schitat in noiembrie 1956, planul "Gladio", pentru a forma circa 1000 de luptatori de gherila si spionaj. Baza de antrenament se afla in Sardinia, iar "Gladio" dispunea de 139 de arsenale secrete in nordul Italiei (Wolfgang Achtner, "Sunday Independent", 11 noiembrie 1990).

Care era structura "Gladio" in Italia? Recrutii erau antrenati in secret la baza de la Capo Marragui, din Sardinia, de instructori americani si britanici, scrie Charles Richards si Simon Jones in "Independent", din 16 noiembrie 1990. Cei doi continua astfel: "Erau organizati in 40 de celule independente. Sase celule pentru spionaj, sase specializate in "rute de salvare", zece pentru sabotaje, 12 pentru lupte de gherila, si alte sase celule pentru comunicatii cladestine radio. "Gladio" dispunea de 139 de arsenale secrete, cele mai multe ascunse in nord-estul Italiei, in regiunea Gorizia."

In 1964, cand "deschiderea catre stanga" a premierului crestin-democrat Aldo Moro ameninta cu un succes comunist in alegeri, dreapta italiana a pregatit un plan alternativ, printr-un guvern de "salvare nationala".

Generalul Giovanni de Lorenzo, comandantul carabinierilor (fost sef SIFAR), conducatorul secret al "Gladio", a pus la punct planul loviturii de stat "Piano Solo", impreuna cu alti 20 de ofiteri, cu stirea si consimtamantul presedintelui italian Antonio Segni. Planul "Piano Solo" urmarea asasinarea lui Aldo Moro. A fost abandonat, in urma unui compromis intre socialisti si crestin-democrati, care au format guvernul fara comunisti.

Intre 1969 si 1984, toate atentatele cu bombe, asa-zis "comuniste", au fost opera "Gladio". Vincent Vinciguerra, un fascist arestat pentru atentatul din 1972, a declarat la proces: "Fiecare atentat din Italia dupa 1969, este legat de grupurile "Gladio". Ordinele veneau de sus, de la anumite institutii de stat, mai ales de la structura paralela a Ministerului de Interne (Wolfgang Achter, "Sunday Independent", 11 noiembrie 1990).

In 1978, "Brigazile rosii" il rapesc si apoi il asasineaza pe premierul italian Aldo Moro, cel care fusese - in 1964 - "tinta" puciului "Piano Solo". "Vina" lui Moro: "compromisul istoric" cu comunistii!

Este interesant ca, in tot timpul captivitatii lui Moro, acesta a fost ascuns intr-un apartament din Milano, care apartinea de fapt, serviciilor de contra-informatii ale Italiei, unde nu-l putea cauta nimeni.

Cine era comandantul "Brigazilor rosii": Giovanni Senzami, fost inalt functionar in Ministerul de Interne italian si agent platit al SUA. Vinovat si de rapirea crestin-democratului Ciro Cirillo.

Adjunctul sefului politiei din Genova, Arrigo Molinari - care a sustinut ca liderul "aripii militare" a "Brigazilor rosii", era Giuseppe Santovito, coleg in Ministerul de Interne italian cu Giovanni Senzani - sustine ca SISMI (serviciul secret militar italian) era perfect la curent cu "jocul dublu" al "Brigazilor rosii".

Un fel de "operatiuni sub steag ideologic strain": "Brigazile rosii" declarau ca actioneaza la "comanda" Partidului Comunist Italian. Alt atentat - pus in seama "terorismului comunist" - executat de "Gladio", a fost explozia din Gara Bologna, din 2 august 1980, care s-a soldat cu 85 de morti si sute de raniti. Dupa ce mass-media italiene au "muscat" din dezinformare, si au "infierat" terorismul comunist al "Brigazilor rosii", ancheta ulterioara a stabilit cu totul alti vinovati decat "comunistii". La 18 iulie 1990, Curtea de Apel din Bologna i-a condamnat pe adevaratii vinovati de atentatul din Bologna: neofascistii Valero Fioravanti, sotia sa, Francesca Mambro, Massimiliano Fachini si Sergio Pieciafuoco, precum si alti noua complici in atentat.
Interesant este ca Licio Gelli - Marele Maestru al organizatiei pseudo-masonice "Propaganda Due" - si Francesco Pazienza, un agent secret cu multiple relatii in Italia, Franta si SUA, au fost achitati in proces. (Fiona Leney, "Independent", 19 iulie 1990)

Constituirea de catre reteaua "Gladio" a NATO de grupari asa-zis "terorist-comuniste" - care incercau in Europa sa compromita adversarii politici de stanga (prin asasinate, rapiri de persoane publice si atentate) - constituie un important capitol de cultura a "contra-insurgentei". Strans legat de reluarea acelorasi procedee in Irak. De data aceasta pentru compromiterea rezistentei islamiste.

Planul "Northwoods": Operatiuni sub acoperire americane, vinovati "cubanezii"

Trebuie sa amintim aici, ca un alt element de cultura a contra-insurgentei, si planul "Northwoods" - pregatit in 1962 de generalul William C. Westmoreland - pentru a se putea justifica o viitoare invazie americana in Cuba lui Fidel Castro, dupa umilitorul esec de la "Golful Porcilor".

Operatiunea "Northwoods" preconiza o serie de "actiuni teroriste" ale fortelor speciale ale Pentagonului, "atribuibile" regimului de la Havana. Deturnari "aranjate" de avioane civile americane (care erau ulterior distruse), cu probe "plantate" de submarine. Atentate in marile orase ale SUA, care ar fi condus apoi FBI-ul pe urmele unor organizatii secrete cubaneze. Sabotarea primului zbor amerian cu om la bordul unei nave cosmice (astronautul John Glenn) implicand Cuba etc etc., erau propuse de generalul William Westmoreland. Toate aceste atacuri "teroriste" urma sa convinga opinia publica americana de "primejdia cubaneza" si sa alimenteze isteria anti-Castro din SUA. Tot asa cum "Gladio" marea "tensiunea politica" in Europa, prin operatiuni teroriste "sub steag strain".

Amanunte despre "Operatiunea Northwoods" - descoperita de scriitorul James Bamford in arhivele lui "National Security Agency" - au fost prezentate in cartea "Body of Evidence", care a aparut in vara lui 2001. Cu doar cateva luni inaintea tragediei de la 11 septembrie. O tragedie care a schimbat lumea. Acum, "dusmanii" Americii nu mai sunt cubanezii sau comunistii, ci "islamistii".

"FM30 -31B": operatiunile "din spatele frontului"

O lucrare de referinta cu privire la operatiunile "sub steag strain" este "Manualul de teren FM30-31B" al Pentagonului, redactat tot de generalul William C. Westmoreland, la 18 martie 1970. Documentul se refera, desigur, la realitatile razboiului rece, insa metodele recomandate nu si-au pierdut cu nimic actualitatea.
Manualul Pentagonului are ca tema "operatiunile de stabilizare interna", purtate de gruparile care actioneaza "in spatele frontului". Conditia reusitei - afirma manualul - consta in colaborarea Pentagonului si a CIA cu serviciile secrete nationale din Europa Occidentala a timpului. FM30-31B noteaza: "Recrutarea membrilor importanti ai serviciilor secrete ale tarilor gazda, ca agenti ai nostri pe termen lung, are o importanta cruciala". Se recomanda, intre altele, recrutarea ofiterilor care au avut legaturi anterioare cu Pentagonul si CIA. Precum si a celor care au beneficiat de burse americane si antrenament in baze SUA.
Manualul descrie mai multe tipuri de operatiuni ale gruparilor care actioneaza in "spatele frontului". Se atrage atentia ca exista momente cand guvernele tarilor gazda sunt pasive sau nedecise, ori - in termenii serviciilor americane - nu reactioneaza efectiv. Asemenea situatii - subliniaza manualul - apar atunci cand guvernele gazda renunta la uzul fortei. Altfel spus, cand se angajeaza in tratative cu adversarii politici (la nivelul anilor '70, aceasta insemna "tratative cu comunistii").

Ce recomanda manualul in situatia ca apar tratative cu stanga? "Agentiile de informatii ale SUA trebuie sa aiba mijloacele, in acele momente, de a lansa operatiuni speciale care sa convinga guvernul tarii gazda si opinia publica de realitatea pericolului insurgentei".

Altfel spus, serviciile americane recurg la strategia "cresterii tensiunii", atunci cand guvernul tarii gazda are intentia sa se angajeze in tratative: o formatiune asa-zis comunista - ca "Brigazile rosii" - asasineaza un om politic de dreapta, sau executa un atentat, care dovedeste ca "nu se poate trata cu teroristii comunisti". Astfel, se "dinamiteaza" tratativele si se revine la linia de forta, preconizata de dreapta politica.

De la fortele speciale "ISA" si "Gray Fox", la "P2OG"

Seymore Hersh relateaza in articolul "The Coming Wars" discutia cu un inalt oficial din serviciile secrete americane. "Iti mai aduci aminte de echipele mortii din El Salvador?", l-a intrebat oficialul pe Hersh. "Noi le-am creat. Si tot noi le-am finantat", a spus acesta. "Obiectivul nostru in Irak, este sa contactam cat mai multi irakieni pentru a crea acolo "echipe ale mortii", care sa ne serveasca obiectivele. Si n-o sa mergem la Congres pentru aceasta!

Hersh declara in articol ca teoreticianul formarii acestor "pseudo-teroristi" islamisti pro-americani este John Aquilla, profesor de analiza a Apararii la "Naval Postgraduate School" din Monterrey (California), si consultant pe probleme de terorism al unei mari corporatii. Intr-un articol publicat de "San Francisco Chronicle", Aquilla sustine: "Pentru a combate eficace o retea terorista este nevoie sa creezi una paralela". Adica, o "pseudo-retea", care actioneaza exact dupa modelul celei veritabile, dar la ordinul secret al armatei americane. Aceasta "pseudo-retea" terorista trebuie formata exclusiv din irakieni. Dintre care cei mai multi sunt convinsi ca actioneaza in rezistenta autentica.

Acest gen de activitati ale contra-insurgentei au debutat in 1980, cu ocazia luarii ostaticilor americani din Teheran, iar forta speciala a purtat denumirea de "Intelligence Support Activity" (ISA). Era cea mai secreta unitate speciala americana. Doar cateva persoane din Pentagon stiau de existenta ei.

Ulterior, ISA a fost expediata de presedintele Reagan in Nicaragua, pentru a sprijini fortele "contras", in El Salvador si Honduras.

In 1982, secretarul Apararii - Frank Carlucci - constata intr-un raport secret ca ISA devenise o forta "lipsita de coordonare si de control", recomandand restructurarea sa. La acea data, ISA era implicata in "razboiul drogurilor", precum si in operatii de contra-terorism in America de Sud si in Orientul Mijlociu.
Restructurata, ISA - avand codificarea "Gray Fox" (Vulpea cenusie) - a actionat adanc acoperit in Bosnia si in Somalia.

Putini stiu ca, prin interceptarea telefoanelor si infiltrare, unitatile "Gray Fox" l-au arestat pe fostul agent CIA, Pablo Escobar, seful Cartelului Medellin.

Unitatile "Gray Fox" actionau fara insemne militare. In Afganistan, "Gray Fox" a facut parte din grupurile secrete operative, alaturi de "Special Activities Division" a CIA si de "Joint Special Operations Command" a Pentagonului.

Intre timp, un nou "Campaign Support Group" a fost constituit la Fort Bragg (North Carolina), si un "Special Operations Joint Interagency Collaboration Center", cu baza la Tampa (Florida), ca grupuri secrete operative. "Campaign Support Group", cu baza la Fort Bragg, a fost creat pentru a sprijini actiunile acoperite ale lui "Joint Special Operations Command" (mai cunoscut drept "DELTA FORCE") din cadrul Pentagonului. Comandantul "CSG" - general-maior Dell L. Dailey - nu are o biografie publica. William Arkin scrie in "Los Angeles Times" ca gen. Dailey dispune de o intreaga flotila de aviatie, echipata pentru operatiunile secrete. Printre acestea, se numara avioane si elicoptere de fabricatie si cu insemne militare ruse, plasate in Uzbekistan si la doua baze din Pakistan: Shahbaz si Shamsi.

In raportul secret "2002 Summer Study on Special Operations" inaintat secretarului Apararii, Donald Rumsfeld de "Defence Science Board" al Pentagonului, se solicita "noi strategii, reactii si organisme in razboiul cu Terorismul". In acest context, s-a recomandat si constituirea unei unitati pentru "operatiuni adanc acoperite", care sa includa in principal irakieni - unitate numita "Proactive, Preemptive Operations Group" P2OG) - care sa joace in Irak rolul de "pseudo-grupare islamista", conform teoriilor lui John Arquilla. Sa deruteze si sa compromita rezistenta irakiana reala. Unitatea "P2OG" a devenit operativa din 2004.
Vladimir Alexe

https://www.ziua.ro/display.php?id=14760&data=2005-06-11