i1d17dm
Loc prielnic pentru dezvoltarea unei asazari,oameni s-au stabilit in Hunedoara din cele mai vechi timpuri.Urme ale vietii materiale pe aceste meleaguri pot fi intalnite in bogata statiune arheologica de pe dealul Sinpetru, la poalele caruia se afla asezat castelul.
Pozitia deosebit de favorabila pentru aparare a acestui deal,situate intre vaile Cernei si Zlas-tiului,principalele cai de acces in tinutul padurenilor si faptul ca el domina rascrucea drumului vechi spre Hateg,explica puternica lui fortificare si indelungata lui folosire.
Tinut bogat,Hunedoara a intrat de timpuriu in contact cu maghiarii,relatii sporadice de negot fiind confirmate de monedele unguresti din secolul al XI-lea gasite in localitate,pe un deal din vecinatatea cetatii de pe Sinpetru (deal numit in veacul trecut al Comorilor,situate aproximativ in spatele combinatului siderurgic).Despre o stapanire maghiara efectiva in aceste parti pana in a doua jumatate a veacului al
XIII-lea nu se poate insa vorbii.
Prima mentiune documentara din 1399 confirma intru totul rostul acestei cetati de la Hunedoa-ra.Pe drumul de negot pe care trec negustorii Transilvaniei(clujeni,atestati documentar in 1377,apoi cei care vand sarea de la Ocna Sibiului,amintiti in 1439) a avut loc un incident.Niste negustori sibieni ,care au trecut cu marfuri pe aici,au omorat,in imprejurari pe care istoria nu le-a consemnat,un ostas din garnizoa-na Hunedoarei.Pentru a razbuna moartea tovarasului lur de arme,ostasii de aici,impreuna cu cei de la Hateg,jefuiau si intemnitau pe toti negustorii sibieni care treceau prin dreptul celor doua cetati.Negustorii, prin conducatorii lor,s-au plans regelui de primejdia care ii ameninta.Asa se face ca in 1399 regele a emis un ordin,prin care se interzice comandantilor celor doua cetati sa mai atace pe negustorii sibieni.
Aceasta prima cetate,cu o suprafata mai mica decat castelul de astazi,avea o forma ovala,cu axa indreotata spre nord,zidurile ei putand fi observate si astazi cu usurinta.Privind de pe podul castelu lui zidul turnului nordic ,se poate distinge bine un colt al primei cetati,zidit din pietre fasonate si deasupra caruia s-a cladit ulterior impozantul turn.O portiune importanta din prima cetate se pastreaza in aripa de sud a castelului,inglobata intre zidari ulterioare;in special un colt al zidului,inalt de aproape cinci metri,se poate vedea liber in curtea interioara din parte de sud-est.S-au pastrat de la acesata cetate si elemente de arhitectura,care confirma epoca construirii ei:a doua jumatate a veacului al XIV-lea.Este vorba de ramele sau ancadramentele de piatra a doua usi,una din dreptul fantani,astazi astupata de ziduri ulterioa re si cealalta in curtea interioara amintita.Arcul este in semicerc,potrivit stilului romantic,dar muchia interi oara a celor doua ancadramente este tesita,potrivit stilului gotic.Suntem in epoca in care goticul incepe sa se raspandeasca in Transilvania.
Procesul de faramitare feudala era in Transilvania,in acea epoca,in plina desfasurare.Datori ta acestui fenomen istoric,caracterizat prin intarirea clasei nobiliare in dauna puterii regele si exprimat in fapt,prin marirea suprafetei mosiilor feudale pe seama teritoriului tarii administrat de rege prin interpusii sai,fortateata regala de la Hunedoara trece in stapanirea feudala.In anul 1409 cetatea este daruita lui Voicu.<<Noi Sigismund,rege al Ungariei...-glasuieste printre altele hrisovul-dam,daruim si harazim lui Voi cu,fiul lui Serb>>-si rudelor sale printre care si fiului sau Iancu-<<pentru stralucitele sale merite militare, domeniul regal,fanetele,pasunile,padurile,apelesi elesteele,dupa vechile si adevaratele ei hotare.>>
Legenda spune ca,poposind pe meleagurile Hunedoarei,regele Sigismund al Ungariei si petrecand o vreme pe aici dupa ce a plecat i-a daruit mamei lui Iancu de Hunedoara,Elisabeta un inel.Intorcandu-i vizita Elisabeta,Iancu si unchiul sau Gaspar de Marginea in drum spre resedinta regala,spune in continuare legenda,in timp ce copilul se juca la un popas cu inelul,un corb atras de stra lucirea lui se repezi si luand inelul in cioc zbura pe un copac din apropiere.Iancu s-a repezit a luat arcul unchiului sau si a tras in corb nimerindu-l si salvand astfel pretiosul inel.Ajunsi la Buda,impresionat de povestea cu inelul si corbul,Sigismund de Luxemburg hotara ca blazonul lui Iancu sa fie un corb cu inelul in cioc.De atunci a ramas, pana astazi, blazonul care reprezinta Hunedoara si implicit Castelul Corvinilor,I corbul cu inelul in cioc.
Cetatea a fost marita in vremea domniei lui Iancu de Hunedoara.Se construieste o noua incinta prevazuta cu metereze cu cate patru turnuri rotunde,la fiecare colt,turnul de poarta de pe latura de est si cunoscuta galerie Ne Boisa,ca si turnul cu acelasi nume,de pe latura de sud a cetatii,inspre dealul Sinpetru.Construit foarte probabil dupa un model vazut de Iancu in Boemia in timpul rasboaielor husite,nu este exclus ca Ne Boisa sa fie cladit dupa constructia asemanatoare a cetatii Welhartitz,din 1332,de langa Horazdiowice.Cetatea era gata in jurul anului1443 iar Iancu cere papei-potrivit obiceiului statornicit-o ca pela dedicata fecioarei Maria.
O noua etapa de constructii va incepe la Hunedoara curand dupa terminarea puternicei cetati zidite in prima jumatate a veacului al XV-lea.De fapt se va construi un nou castel,cel de astazi,si care tine seama numai in parte de vechile regului ale arhitecturii militare.
Cand au inceput lucrarile la Hunedoara este deocamdata greu de precizat. Dupa sapte ani dupa ce ceruse privilegiul pentru capele sf.Fecioare,in 12 aprilie 1450 Iancu de Hunedoara cere din nou Romei un privilegiu de a construi in <<cetatea Hunedoarei>>o alta capela dedicata sf.Ioan Botezatorul.
Alte mentiuni documentare sunt din 1452.La 24 august,in anul amintit,Iancu de Hunedoara acomandat la Viena 12 butoaie cu 380 bucati de tabla pentru<<lucratorii nostri de la Hunedoara>>.In fine,cunoscuta inscriptie din sala cavalerilor din 1452 confirma epoca incheierii unei etape a constructiilor care se desfasurau la castel.Capela si palatul, in mare,erau terminate in 1452.In 1453,potrivit unei inscriptii citite in veacul trecut,s-a construit scara spirala cu frumosul ei portal,creeandu-se un nou acces in mareata sala de la etajul palatului.Accesul se facea initial prin latura de sud,pe vechea scara care permi tea intrarea la bastionul din coltul sud-vestic,numit mai tarziu Capistrano si la meterezele de pe zidul de pe latura vest.Aceasta scara, vizibila si astazi,a fost parasita dupa ce s-a construit in veacurile urmatoare aripa sudica a castelului,in forma de astazi.Traditia unei intrari din curte in aceasta parte a castelului s-a pastrat insa,dovada golul de usa de la etajul aripii sudice si urmele celor doua scari de lemn.
In aceeasi epoca se construieste turnul de poarta de pe latura de vest,impunatorul pod peste prapastia in care curge Zlastiul si desigur,intr-o prima forma,o precetate-numita mai tarziu cetatea husarilor,iar astazi Curtea Corvinilor.
In timp ce lucrarile la castel erau in plina desfasurare,la sfarsitul lui iulie 1456 Iancu de Hu Nedoara reputeaza la Belgrad ultima si cea mai mare victorie a sa asupra turcilor.Oastea sultanului Mahomed a fost infranta.Iancu este sarbatorit in intreaga Europa,dar moare curand de ciuma.El este inmormantat la11 august 1456 la Alba Iulia,in capitala Transilvaniei,unde i se vede si astazi sarcofagul.Cat a fost plecat in razboi lucrarile la castel au fost supravegheate si conduse de energica sa sotie Elisabeta Szilarghyi.
Dupa moartea lui Iancu conducerea tari va fi luata de fiul sau cel mare Ladislau de Hune Doara alaturi de unchiul sau din partea mamei,Mihai Szilarghyi,un viteaz comandant de osti.Ladislau,din nefericire,va cadea victima intrigilor nobilimii si va fi executat prin decapitare la Buda,in 16 martie 1457,iar Matei,fiul cel mic al lui Iancu,este dus in captivitate la Praga.Nefericita mama,Elisabeta,avea sa primeasca aceste triste vesti si sa indure amarul in castelul de la Hunedoara,inconjurata de mesteri si pietrarii care continuau munca fara preget.Dupa inca un an insa,in ianuarie 1458,Matei,gratie dibaciei unchiului sau,Mihai Szilarghyi,urca treptele tronului venind direct din inchisoare.
Schimbarile petrecute in familia Corvinilor se reflecta si in lucrarile care se desfasurau in castel.Un bun exemplu il ofera balustrada tribunei de la capela.Aici piesa centrala nu mai este corbul,ci tapul,stema Elisabetei,semn ca dansa este stapana castelului si al domeniului.
Dar dincolo de aceste aspecte formale,mai importanta pentru istoria castelului este aparitia elementelor renasterii,primele ei manifestari pastrate in arhitectura Transilvaniei.
Ideile Renasterii patrund greu si isi fac loc folosind deseori forme vechi de exprimare.La Hunedoara se poate urmari usor acest fenomen.Astfel in sala Dietei sunt doua usi,(una care da in cunos cuta galerie si alt spre scara spirala,)a caror ancadrament de piatra are un profil gotic,dar care se inchide intr-un arc semicircular,marturie a unei prime manifestari a Renasteri.In aceeasi etapa de lucru,un an mai tarziu,la portalul scarii spirale,(timpanul care reprezinta stema lui Iancu de Hunedoara,sustinuta de doi he ruvimi),noua concerptie este si mai evidenta.
In constructiile care se fac in a doua jumatate a veacului al XV-lea,aripa nordica -; numi ta aripa Matei -; si mai ales logiile deschise,precum si impodobirea cu zugraveli exterioare,a castelului do vedesc ca ideile Renasteri devin dominante la Hunedoara.
Lucrarile se incheie in jurul anului 1480,dupa aproape un secol de munca continua.Asa se explica de ce la Hunedoara sunt prezente toate fazele stilului gotic,de la primele influente,muchiile goti ce pe usile de la prima cetate din veacul al XIV-lea,pana la stilul asa numit flamboaiant.Renasterea,ale carei prime manifestari sunt semnalate incepand de la mijlocul secolului al XV-lea,isi da si ea contributia din plin.Goticul si Renasterea dau astfel trasatura caracteristica castelului de la Hunedoara.
Elisabeta Szilarghyi moare in 1482,lasand pe fiul ei in plina glorie.Dupa moartea regelui Matei la Viena,in 1490,averea,deci si castelul de la Hunedoara,revine lui Ioan Corvin,fiul sau.Familia Corvinilor se va stinge apoi prin moartea fara urmasi a sotiei lui Ioan Corvin.Al doilea ei sot,principele George de Brandenburg,vinde in 1526 domeniul si castelul Hunedoarei familiei de Ening Torok,dupa ce,in prealabil,transportase intreaga avere mobila si arhiva castelului in Germania.Stapanirea acestei familii a durat tot veacul al XVI-lea,pana la stingerea ei.
Veacul al XVII incepe in istoria Hunedoarei cu incidentul sangeros din august 1600, cand targul este distrus de ostenii lui Mihai Viteazul.Cronica in care se relateaza aceste fapte nu amintes te insa de atacarea castelului de catre ostirile romanesti.
Castelul si domeniul Hunedoara,cu cele 40 de sate ale sale,intra in posesia familiei Bethlen,mai precis in stapanirea lui Gabriel Bethlen,principele Transilvaniei,in virtutea unui vechi principiu de drept feudal,potrivit caruia averile nobililor morti fara mostenitori reintra in posesia coroanei.
La castel incepe o noua etapa de constructii.Pe latura de est,intre turnul vechi de poarta si capela, se construieste un nou corp de cladire,de fapt al doilea palat.Acum se construieste si aripa sudica,dupa cum o dovedesc inscriptiile<<1618>>si<<1622>>,aflate pe ancadramentele a doua ferestre de la etajul al doilea.In felul acesta se incheaga constructiile tuturor aripilor castelului asa cum s-au pastrat pana astazi.Se fac insa si transformari care altereaza vechea arhitectura gotica.Astfel,fru moasa sala de la etajul vechiului palat gotic este radical transformata prin desfiintarea vechii boltiri si compartimentarea ei.
Pe latura de vest,dincolo de rau,cetatea husarilor este amenajata intr-o curte gospo dareasca prevazuta cu o foarte frumoasa poarta de intrare,cu decoratie sobra in aceeasi maniera a Renasterii.
Probabil in aceasta vreme s-a caldit si moara a carei ruine pot fi vazute sub pod.Un sistem de scripeti cu lant permitea sa se ridice pe pod <<venitul din moara>>,cum spune un document al epocii.Moara are o deosebita semnificatie istorica,ea reprezentand o marturie a exploatarii taranilor de catre nobilimea feudala.
Lucrarile de constructie s-au treminat prin anii 1623-1624,la Hunedoara locuind in aceea vreme Petru si Stefan,nepoti de frate ai lui Gabriel Bethlen.Dupa moartea lor castelul trece succesiv prin mana mai multor stapani,dintre care este de amintit familia Zolyomi.Se pare ca aceasta familie isi avea resedinta in latura de sud,de unde si numele de Zolyom dat acestei aripi.
Printre ultimii stapanitori ai castelului au fost principi Transilvaniei Emeric Tokoli si Mihai Apafi.Schimbul acesta des al stapanilor se explica prin lungul si complicatul proces inceput in 1666 pentru revendicarea dreptului de stapanire asupra castelului si domeniului sau,iscat intre numerosii pretendenti,urmasi ai familiilor nobile care au stapanit la Hunedoara.
Cel din urma stapanitor al castelului a fost Mihai Apafi al II-lea,ultimul principe al Tran Silvaniei pana in 1699,anul pacii de la Carlovat, in urma careia Transilvania este enexata Austriei.In 1722,dupa moartea lui Apafi,averea este preluata de statul austriac,in castel instalandu-se sediul administratiei mimiere si locuinta functionarilor.Castelului i se aduc unele amenajari si compartimentari de terminate de noua lui functie.Capela este redata cultului catolic.
Desi austriecii l-au transformat in sediul unei institutii administrative si in depozit de fierarie provenita din atelierele care prelucrau minereurile din imprejurimi,castelul de la Hunedoara va incepe treptat sa capete o noua functie,aceea de monument istoric.Cu alte cuvinte,prin insa-si prezenta lui castelul transmite in primul rand amintirea vie a celuia care l-a cladit si a carui memorie o evoca,aceea a lui Iancu de Hunedoara;dar el transmite un mesaj artistic,prin eleganta proportiilor,prin sobrietatea arhitecturii,prin maestria sculpturii si originalitatea zugravelilor sale.
Calitatile de monument istoric ale castelului de la Hunedoara sunt descoperite treptat si impartasite intai de calatorii care trec pe aici si isi noteaza impresiile precum si de artistii graficiei care ii redau imaginea.Incepand din secolul al XIX-lea el este subiectul a numeroase descrieri si a primelor cercetari stiintifice.
In 1817 s-a facut o reparatie generala a cladirilor,dar abia terminate lucrarile,trasnetul distruge partial castelul.
La 13 aprilie 1854, la 11 noaptea,a izbucnit un incendiu in incaperile din partea nordica.
Focul,intetit de un vant puternic,a cuprins in cele din urma intregul castel.Parasit,el urma sa aiba soarta atator ruine.
Este meritul unui medic,Ludovic Aranyi,care in urma unei sustinute campanii publice reuseste sa impuna primele masuri de protectie si inceperea unor lucrari de restaurare.
Lucrarile au inceput in 1868 sub conducerea arhitectului Francisc Schultz,care restaureaza sala cavalerilor.Dupa moartea acestuie,in 1871,conducerea lucrarilor este preluata de arhitectul Steindl,constructorul monumentalei cladiri a parlamentului din Budapesta.Acesta urmarind transformarea batranei cetati intr-un castel regal,voia,asa cum se exprima o gazeta a epocii,<<sa imbine farmecul medieval cu comfortul secolului al XIX-lea>>.El construieste acoperisul actual,mult prea inalt fata de cel original,care poate fi vazut in stampele de dinainte de incendiu.Tot acum este asezata- fara vreo justificare istorica -;o statuie de metal reprezentand pe Iancu de Hunedoara,in varful acoperisului de pe turnul buzduganului.Steindl fiind reprezentantul curentului neogotic,lucrarile intreprinse de el la Hunedoara se incadreaza in acest curent;trebuie precizat insa ca nu a fost vorba de o restaurare,ci de transformari cu scopuri utilitare.Dupa Steindl,restaurarea a fost incredintata unui om fara nici o pregatire,un antrepre nor de lucrari care,printre altele,a acoperit cu tencuiala faimoasa fresca a legendei lui Ioan de Hunedoara.
Lucrarile intrerupte,au fost reluate abia in 1907 de catre arhitectul Stefan Moeller,primul care a abordat problema restaurarii castelului de la Hunedoara de pe baze stiintifice.Efortul principal al lui Moeller a fost indreptat spre remedierea denaturarilor facute de predecesori sai,iar in ceea ce priveste aspectul, stiintific al restaurarii, a adus o contributie de seama la stabilirea etapelor de constructie.
Infaptuindu-se visul de veacuri al poporului nostru,Unirea,armata romana paseste pe pamantul Hunedoiarei la 18 decembrie 1918.
Castelul de la Hunedoara este luat in grija Comisiei Monumentelor Istorice.Se executa intre anii 1926-1936 unele lucrari de intretinere si i se asigura un paznic.Mai tarziu,in anii imediati de dupa eliberarea tari,intre 1947-1950,se reface podul de acces,iar cu prilejul comemorarii a cincii veacuri de la moartea lui Iancu de Hunedoara,in 1956.se incepe restaurarea integrala a castelului.
In prima etapa s-a lucrat la sala Dietei si la capela.iar incepand din 1965 sa urmarit desavarsirea lucrarilor de restaurare la Hunedoara.

ITINERAR IN CASTEL

Arhitectura impunatoare a castelului de la Hunedoara se ofera privitorului in toata maretia ei numai dupa ce se traverseaza incinta cetatii husarilor si s-a ajuns in dreptul podului.In stanga turnului de intrare se ridica maretul turn al buzduganului,constructie facand parta din prima certate a lui Iancu.El se sprijina,pe zidurile vechiului castru din secolul al XIV-lea,iar din varful invelitorii domina statuia lui Iancu de Hunedoara.Zugraveala care-l impodobeste va fi examinata mai indeaproape de pe terasa Bethlen.
Turnul de poarta,cu silueta lui masiva,dateaza din veacul al XV-lea,din a doua etapa de constructii.In dreapta turnului de poarta se afla aripa care cuprinde palatul cu cele doua Sali festive ale castelului,a cavalerilor si a dietei.
Tot de pe pod,aripii orincipale a castelului,se vede galeria si turnul Ne Boisa.In capatul podului se afla o statuie de piatra din 1664 care reprezinta pe Sf. Ioan Neponuk.
Sub poarta,in partea dreapta,se poate vedea vatra la focul careia se incalzeau ostenii de odinioara.
In stanga, tot sub poarta, se intra in camera de garda,numita<<casa nemtilor>>.Din <<casa nemtilor>> se patrunde,coborand cateva trepte in subsolul asa-numitului bastion pentru tortura.
Prima incapere care se viziteaza de obicei la castel este sala cavalerilor,inpresionanta prin solemnitatea ei.Vasta sala este inpartita in doua,de cinci masive coloane octogonele din marmura rosie,are sprijina nervurile si boltile gotice.Cheile de bolta sunt frumos sculptate,cu blazoane si elemente florale de o deosebita gratie.Denumirea de <<sala cavalerilor>> este intalnita in literatura si a fost data de numitorii acestora ca sa deosebeasca asemenea incaperi cele ale femeilor si slugilor.
Alaturi este scara spirala,construita,dupa cum s-a amintit,in1453.Portalul ei este incadrat de un coronament care subliniaza maretia intregii compozitii sculpturale.Cele doua pinacluri -; element decorativ specific artei gotice -; care marginesc coronamentul,se sprijina pe cate o consola decorata cu frunze stilizate.
In mijlocul acestei compozitii gotice,in piatra care formeaza timpanul,este sculptata stema lui Iancu de Hunedoara,asa cum i-a fost confirmata de regele Ladislau al V-lea la 1 februarie 1453 ; doi ingeri,cu un picior ingenuncheat,gata sa se ridice,sprijuna cu mainile stema incadrata de patru lobi.
Intr-un decor de frunze stilizate,compozitia este dominata de blazonul lui Iancu de Hunedoara.Insemnele, doua cate doua,dispuse in diagonala,reprezinta corbul cu inelul in cioc.
Treptele de piatra ale scari spirale,dispuse in forma unui urias evantai,sunt o marturisire a sistemului de constructie a vremii intalnit la numeroase constructii medievale.
Pe latura opusa palatului se afla capela castelului,constructie contemporana cu aripa de vest.La capela retine atentia tipul de plan.Daca in interior absida este poligonala,petetiiei exteriori se inchid intr-un unghi format din intretaietea celor doua ziduri laterale dispus chiar in axul biserici.In capela, trebuie remarcate cele doua coloane ce sustin tribuna,ale caror capitele sunt impodobite cu frunze de vita si struguri.Merita atentie si balustrada tribunei,ramasa neterminata;mesteri de acum cinci veacuri n-au traforat toate pietrele,asa ca numai o parte din dantelaria de piatra este lucrata in intregime.In mijlocul ba lustradei se afla stema Elisabetei Szilarghyi,lucrare de inalta maestrie,cadrul semicircular care o delimitea za lasand sa se intrevada aceleasi influente ale Renasterii.
Dupa capela se viziteaza de obicei putul castelului,numit in veacul al XVII-lea poetic <<fantana vie>>,unlu din punctele de atractie pentru vizitatorii Hunedoarei.El nu atrage prin adancime
(28m),ci mai ales pentru legenda legata de saparea acestui put.Sespune ca ,dupa una din bataliile sale Iancu de Hunedoara ar fi adus ca prizonieri la castel cativa din conducatorii ostirii otomane.Trei dintre ei au fost pusi sa sape o fantana,promitandu-li-se libertatea daca vor da de apa.Desigur nimeni nu se astep ta ca sapand in stanca, ei sa gaseasca un izvor.Dar dragostea de libertate a prizonierilor i-a indemnat sa inceapa lucrul in speranta ca vor scapa de robie.Ei au sapat fantana,larga de doi metrii si jumatate,cu tar nacoapele si cu dalta;potrivit legendei,au lucrat,timp de cinsprezece ani,pana au dat de apa.Cand cei trei prizonieri s-au infatisat apoi sa-si ceara libertatea promisa,ea le-a fost refuzata.Pe zidul capelei langa fantana,spune povestea,cei trei turci si-au scris in limba lor amarul plin de revolta:Apa aveti dar suflet nu.
Insa inscriptia,in limba turca,descifrata si interpretata de catre un specialist-Mihai Guboglu-este departe de a cuprinde textul pe care-l povesteste legenda.Textul ei suna astfel:<<Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan,care traieste ca rob la ghiauri,in cetatea de langa biserica>>,iar dupa caracterele literelor si a limbii in care a fost scrisa,inscriptia a fost datata in a doua jumatate a secolului al XV-lea.
De la fantana,mergand pe zidul de incinta,prin spatele capelei,se ajunge la asa-numita <<terasa Bethlen>> sau <<bestionul munitiilor>>.Privind spre castel,se poate vedea mai intai fragmentul din zidul de aparare,din secolul al XV-lea,cu creneluri si metereze,iar in spatele lui asa-numita <<groapa a ursilor>>.Denumirea acestei gropi apartine fanteziei populare,la fel ca si povestirea potrivit careia domnitele priveau prin ferestrele aripei Matei cum animalele salbatice sfasiau pe dusmanii aruncati in ea.
Tot de pe terasa Bethlen,in capatul ei,se vede turnul pictat,numit in secolul al XVII-lea <<bastionul buzduganului>>,cel mai inalt si bine conservat dintre turnurile primei cetati a lui Iancu.El este in intregime pictat cu motive geometrice (romburi albe alternand cu altele de un rosu caramiziu),iar peste ele,la o inaltime apreciabila,este pictata o uriasa gura de tragere,desenata desigur pentru a intimida pe eventualul agresor.
Revenind in curtea castelului,in dreapta se afla aripa nordica sau aripa Matei.Aripa Matei,numita astfel pentru ca a fost construita in a doua jumatate a veacului al XV-lea in timpul regelui Matei Corvin,are o mare importanta in istoria artelor din tara noastra.Tinand seama de elementele de arhitectura ale acestei parti a castelului,indeosebi logiile orientate spre curte,istoricii au constatat ca ea reprezinta prima constructie din Transilvania,cladita in stilul Renasterii.
Din logii printr-un culoar,se ajunge in sala Dietei.Din curte,scara spirala conduce tot acolo.Sala Dietei are acalasi aspect ca si sala cavalerilor,fiind insa mult mai inalta si mai impunatoare decat sala de la parter.Sala Dietei a fost botezata astfel in secolul trecut,de un autor,care scria plin de fantezie ca in timp ce barbatii dezbateau problemele la ordinea zilei,jupanitele se retrageau in logii de unde asistau la dezbateri.Sala Dietei a fost distrusa in secolul al XVII-lea fiind restaurata intre anii 1956-1957 fiind adusa , prin restaurare,la aspectul ei din secolul al XV-lea.
De-a lungul salii,pe partea de vest,pe toata lungimea ei,se gaseste coridorul cu bal conase.Boltile gotice au fost desfacute in veacul trecut.Restaurarea lor a fost usurata pentru ca s-au pastrat piesele originale ale nervurilor si s-a cunoscut dupa unele planuri vechi,traseul lor.Usile care fac legatura cu sala,ca si nisele prevazute cu banci,sunt iarasi,prin profile si traseul chenarelor,marturii ale Renasterii.
Din sala Dietei se ajunge in aripa sudica a castelului.Prima incapere,are pe mijlocul ei trepte inguste,care coboara spre un loc stramt si intunecos.Sepoate distinge in acest gol fragmentul, dintr-un ancadrament gotic,al unei usi si zidurile dispuse paralel care formeaza peretii culoarului.Un coridor se afla si la un nivel superior.
O marturie a primei cetati a lui Iancu este turnul din coltul de sud-vest,numit mai tarziu<<al paharnicului>>.Incaperea din turn are planul patrat,desi turnul este circular.Aspecutl de astazi,este cel din timpul transformarilor facute la castel catre mijlocul veacului al XV-lea.Incaperea este boltita,nervurile gotice avand acelasi profil ca cele ale capelei.Piesa cea mai interesant a incaperii este insa caminul,frumos decorat si datand din aceeasi epoca,unica piesa de acest gen care s-a pastrat in castel.
Dupa turnul paharnicului se viziteaza faimoasa galerie Ne Boisa si turnul cu acelasi nume,fortificatie de avanpost a primei cetati construita de Iancu de Hunedoara.Ea este singura parte a castelului care s-a pastrat intocmai,nealterata de amenajari ulterioare.Interiorul galeriei si al turnului este auster.Incaperile n-au servit drept locuinta niciodata,ci au fost intotdeauna pozitii de lupta pentru ostasi,afirmatie confirmata de altfel de gurile de tragere de diverse forme si de gurile de aruncat pietre si smoala de la ultimul nivel,al patrulea.
Reantorsi in curte,ramane de vizitat aripa de vest,aripa Bethlen,construita in veacul al XVII-lea si lipsita astazi de interes artistic.Galeria,sustinuta de coloane octogonale,care placheaza fatada spre curte a acestei aripi,a fost construita in veacul trecut,intre anii 1870-1873.Prin scara acestei galerii se patrunde in imensa sala care formeaza etajul aripii Bethlen.
In aripa aceasta,numita <<palatul mare dinspre oras>>,se afla la etaj o mare sufragerie.Pe tavan,.bogat decorat in stucaturi,era zugravita stema principelui Emeric Tokoli.
Incendiul din 1874 a distrus totul.Unica mentiune documentara existenta a fost insuficienta pentru o restaurare a etajului.De aceea s-a executat un tavan de lema,casetat,care se se potriveasca cu caracterul salii.Tot in cursul restaurarii s-au redeschis spre gradina o fereastra si un balcon ce fusesera zidite.
A ramas nementionat in aceasta descriere a castelului turnul din coltul sud-estic,al primei cetati a lui Iancu.Nu este o omitere, dar pentru ca in urma constructiilor din secolul al XVII-lea a ramas izolat,a fost numit <<bastionul pustiu>>,la exteriorul lui se mai pot distinge inzidite vechile crenele care-i incununau partea superioara in epoca primei cerati a lui Iancu de Hunedoara.
Vizita castelului de la Hunedoara se incheie aici.Rezumand,se poate spune ca se cunosc mai multe etape de constructie,fiecare lasandu-si amprenta ei.
Rezulta dar ca fiecare epoca si-a dat contributia ei la dezvoltarea castelului de la Hunedoara,unul din cele mai valoroase monumente istorice ale tarii noastre.