v8p15pd

Structurile palatale miceniene sunt cunoscute in urmatoarele asezaminte din Grecia continentala: Argolida, (1) Micene, (2) Tirint.

Messenia: (1) Pilos
Laconia: (1) Menelaion
Atica: (1) Atena (probabil)
Beotia: (1) Teba, (2) Gla, (3) Orchomenos (probabil)
Thessalia: (1) Iolkos (posibil)
Cele mai bine pastrate palate pe deplin intregi sunt cele din Pilos, Tirint si Gla. Cele din Micene si Menelaion sunt doar partial pastrate, in timp ce cele din Teba si Orchomenos au fost numai partial expuse pericolelor. Palatul din Atena a fost aproape in totalitate distrus, astfel incat cu greu putem afirma altceva decat ca a existat un palat pe Acropole. O mare cladire la Iolkos este considerata (de descoperitorul ei) a fi un palat, dar singura parte din ea, care a fost expusa, nu dovedeste ca ar fi fost un palat.

Cea mai veche constructie palatiala care a fost cercetata este cea din Menelaion, din perioada LH IIB-IIIA1 (cca.1450-1400 i.Chr.). Palatele din Micene, Tirint si Teba nu pot fi mai vechi de LH IIIA2 (cca.1400-1340 i.Chr.), in timp ce cele din Pilos si Gla nu au fost construite mai devreme de LH IIIB (cca.1340-1200 i.Chr.). Datele construirii structurilor palatale din Atena, Orchomenos, Iolkos, sunt fie necunoscute, fie nepublicate. Cladirea Menelaion a fost distrusa in perioada LH IIIA1 si nu a fost reconstruita la aceeasi scara pana in LH IIIB. Cladirea palatala din Gla a fost distrusa la inceputul LH IIIB. Palatele de la Micene, Teba si Pilos, precum si complexul Menelaion, reconstruit, au fost distruse la sfarsitul LH IIIB. Palatele din perioada LH IIIC nu sunt cunoscute si aceasta perioada (sec.12 si 11 i.Chr.) pare a fi comparabila cu perioada postpalatiala din Creta, in sensul absentei unor complexe administrative intinse.

TRASATURI COMUNE MAI MULTOR PALATE MICENIENE

Aceasta apare la Pilos, Tirint, Micene, Menelaion si probabil la Orchomenos. Unitati de megaroane mai mici si mai putin elaborate „innoite” apar in pozitii mai putin centrale la Gla. Trasaturile caracteristice ale acestui subansamblu sunt: (a) divizarea in trei: veranda, vestibul si camera tronului; (b) caminul mare circular, localizat in centrul camerei tronului; (c) patru coloane aranjate sub forma de patrat in jurul caminului din camera tronului; (d) un tron pe mijlocul peretelui din partea dreapta in camera tronului (cu certitudine doar Pilos si Tirint, dar probabil si la Micene); (e) pardoseala tencuita si decorata cu modele pictate, cum se gasesc in camera tronului, in vestibul si pe veranda (Pilos, Micene si Tirint); (f) acces la camera tronului doar din vestibul, printr-o intrare plasata axial; (g) doua coloane, pe veranda; (h) o bogata decorare a peretilor cu ajutorul frescelor, in intreg subansamblul. Megaronului Menelaion ii lipseste caminul central, coloanele si majoritatea trasaturilor listate mai sus, dar constructia palatului este comparabila ca realizare globala cu planul arhitectural al palatului Pilos.

O curte intinsa se gaseste chiar in fata megaronului din Micene, Tirint si Pilos. Aceasta curte este inconjurata de colonade, din trei parti si jumatate la Tirint, din doua parti si jumatate la Pilos si probabil dintr-o parte si jumatate la Micene. La Tirint si Pilos se intra in curte printr-o propilee plasat pe axa scurta a acestei curti dreptunghiulare. La Micene se intra in curte fie printr-un coridor, fie din partea superioara a asa-numitei „Marea Scara”.

A doua camera a tronului sau „Megaronul reginei”: aceasta trasatura este atestata la Tirint (sub forma unui ansamblu de megaron format din 2 camere, camera tronului avand un camin central dreptunghic, in timp de terasa din fata se deschide intr-o curte partial „impodobita” cu coloane), la Pilos (o singura camera elaborat decorata, in aripa estica cu un camin central circular dar fara un tron) si la Micene (o singura camera cu tronul langa peretele de nord, in cealalta parte a curtii din subansamblul megaronului principal).

Baia este atestata la Pilos si Tirint. In nici una din cele 2 situatii aceasta nu este in apropierea nici unuia din ansamblele megaronului. Fiecare are propria anticamera.

Plasarea palatelor din Micene, Tirint, Pilos, Menelaion si Gla pe varfurile dealurilor sau pe aflorimente din calcar, pot fi considerate dovezi ca privelistea era o preocupare comuna a arhitectilor ce construiau palatele miceniene, dar e si mai probabil ca ocupantii acestor palate ar fi dorit sa locuiasca deasupra oricaror alte structuri din capitalele respective ca simbol al statutului lor social ridicat. De aceea palatele miceniene domina peisajul natural asa cum monarhul micenian il domina pe cel social.

TRASATURI INDIVIDUALE SPECIFICE ANUMITOR PALATELOR

In ultima sa faza, Pilos se caracterizeaza prin zone extinse de inmagazinare si ateliere in jurul megaronului central (dar separat de acesta prin coridoare) si prin cladiri independente adunate in jurul corpului central al palatului. O sala de banchete, comparabila cu cele din palatele miceniene si ca si acelea, despartite de celelalte parti ale palatului, este localizata in aripa de vest. Un subansamblu format dintr-o singura camera, spre partea sud-estica a partii principale a palatului in interiorul unui complex de camere, identificat ca arsenalul palatului, este deseori considerat ca fiind un posibil altar, dar dovada unei asemenea intrebuintari este fortata. Asezarea ca un intreg nu a fost fortificata in perioada LH IIIB, desi ea pare sa fi fost fortificata inca din faza anterioara, LH IIIA.

La Tirint, doua curti aditionale incapatoare preced curtea din fata megaronului, cele trei fiind unite prin doua propilee in forma de „H”. Curtea cea mai indepartata de centru, la care se putea ajunge printr-o serie de porti, plasate dinspre intrarea principala pana la citadela, este flancata spre est de o colonada care se gasea in fata unei serii de camere patrate, un ansamblu arhitectural posibil modelat dupa „Agora” din LM IIIA (minoicul tarziu), la Ayia Triadha in Creta. Sub camerele patrate se gasesc o serie de camere subterane cu bolta asezata pe consola, asa-numitele „Galerii Estice”. Ca si setul asemanator de „Galerii Sudice” in partea sudica a citadelei, aceste camere subterane probabil au servit ca si camere de depozitare, comparabile functional cu magaziile din aripile vestice ale palatelor minoice.

Cea mai distinctiva trasatura a palatului de la Micene este „Marea Scara”, o scara monumentala care in doua etaje ofera acces spre curtea palatului dinspre terasa de mai jos spre sud.

Asa-numitul palat de la Gla este cu totul deosebit fata de palatele din Micene, Tirint si Pilos in ceea ce priveste modelul. Sub forma de „L”, nu are un subansamblu megaron central dominant si ii lipseste curtea care precede megaronul principal. Cu toate acestea , este localizat pe locul cel mai inalt in interiorul zidurilor citadelei si in felul acesta este comparabil, cel putin in ceea ce priveste localizarea, cu palatele din Tirint si Micene. Cele 2 aripi sub forma de „L” sunt flancate de un coridor principal si camerele separate din interiorul unei aripi corespund (ca marime si amplasare) camerelor din cealalta aripa. Acest efect simetric se repeta in complexul cel mare al cladirilor (numit „Agora” fara vreun motiv anume), localizat spre sudul palatului in interiorul perimetrului zidului. Particularitatile arhitecturale ale palatului Gla sugereaza ca palatul a avut o functionalitate diferita de cea a palatelor din Argive si Messenia, de unde ne-au provenit majoritatea dovezilor in ceea ce priveste arhitectura palatala miceniana.

O COMPARATIE INTRE ARHITECTURA PALATELOR MICENIENE SI MINOICE

Localizarea subansamblului megaronului central in interiorul fiecaruia dintre cele 3 mai bine pastrate palate miceniene, indica clar faptul ca acesta era centrul arhitectural al intregii structuri palatale. Un vizitator al palatului era inevitabil condus, intr-adevar ghidat, spre megaron. Din faptul ca megaronul continea un tron situat pe peretele drept al camerei principale (a se compara pozitia tronului din „Camera Tronului” in Cnossos in perioada timpurie, si de asemenea prezenta unui al doilea tron in „Megaronul Reginei” in Tirint si in asa numita „Camera Tronului” la Micene), la fel ca si din infrumusetarile decorative extraordinare in complexul megaronului, acest subansamblu pare foarte probabil sa fi fost locul unde autoritatea administrativa a palatului isi avea resedinta. In acest sens arhitectura palatala miceniana poate fi caracterizata ca centripeda in contrast cu cea centrifuga, caracteristica arhitecturii palatale minoice. A se nota blocul megaronului dintr-un palat micenian este izolat si nu este parte integranta a unui subansamblu asa cum par a fi toate spatiile mari elaborat decorate din palatul minoic.

Palatele miceniene reflecta mai multa individualitate in modelul lor decat palatele minoice, in sensul ca primele au mai putine trasaturi care se repeta mai des decat cele din urma -; minoice. Trasaturile individuale in interiorul palatelor miceniene par sa fi fost adoptate aproape la intamplare din Creta (dupa bunul plac al unui conducator): sala banchetului din Pilos; „Marea scara” din Micene; zidul cu multiple deschizaturi legand terasa de vestibul in megaronul din Tirint, intr-o mica masura comparabil cu despartitura miceniana a zidariei si usilor; intrebuintarea generoasa a colonadelor in Tirint. Mostenirea miceniana din Creta, in ceea ce priveste arhitectura palatului pare sa se fi constituit in principal din conceptul de palat ca si centru administrativ. Inima palatului micenian, sala principala a tronului cu caminul mare in centru, este pur si simplu o versiune monumentala a casei particulare comune, din perioada EH III si MH si nu are nici o legatura cu formele arhitecturale minoice. Trasaturile arhitecturale individuale minoice sunt cu certitudine preluate de micenieni, dar acestea sunt adoptate mai degraba selectiv decat in intregime, cu exceptia probabil in cazul folosirii pe scara larga a frescelor, a zidariei taiata in piatra si a coloanelor ingustate in partea de jos. Acestea din urma sunt atribute arhitecturale de mai putina importanta decat modelele spatiilor arhitecturale. Ca si in cazul formelor arhitecturale funerare, mai ales tholos, micenienii au adoptat anumite elemente miceniene dar le-au modificat pentru a corespunde nevoilor lor sociale. Atat in ceea ce priveste palatele cat si tholosurile, clasa conducatoare miceniana, mai degraba decat populatia de rand, este cea care a absorbit formele minoice in practicile de constructie din Grecia continentala. O data cu caderea acestei clase conducatoare ca forta politica dominanta, in jurul anului 1200 i.Chr., formele minoice reprezentate de arhitectura de palat micenian, sistemul de scriere de tip B liniar si chiar tholosuri in alte zone decat Messenia si Thessalia dispar din Grecia continentala.

In timp ce palatul minoic se clasifica drept un tip de constructie, deoarece consta intr-o combinatie de subansambluri care se repeta in mod constant, palatul micenian nu este imediat recunoscut ca un tip, deoarece subansamblurile din care este constituit sunt foarte variate. Intr-adevar, este poate legitim sa consideram palatul micenian pur si simplu ca un megaron sofisticat din perioada helladica mijlocie, cu natura si gradul de elaborare specific fiecarui monarh individual. In aceasta directie, merita subliniate din nou ca trasaturile minoice adoptate in palatele miceniene constau din forme relativ simple si niciodata dintr-un complex de doua sau mai multe spatii arhitecturale. Acest accent pe circulatia luminii si a cerului in arhitectura minoica este complet ignorata de natura cumva inchisa si inghesuita a modelului de palat micenian. Sa ne imaginam cum ar arata interiorul salii tronului micenian cu un foc care ardea permanent in caminul central. Nu exista nimic in arhitectura domestica miceniana comparabil cu vilele si conacele din Creta neopalatiala. „Orasele de jos” existau in partea de jos a dealurilor din Micene, Pilos, Tirint, dar putine din acestea au fost clarificate si este imposibila compararea unui oras micenian cu astfel de echivalenti micenieni, ca Gournia sau Palaikastro, in pofida incercarii facute in timpul expeditiei unui grup din Minnesota in Messenia, la sfarsitul anului 1960 si inceputul anilor 1970 de a expune planul unei intregi asezari miceniene la Nichoria. Culmea pe care era situat centrul palatului micenian era intotdeauna rezervata resedintei monarhului si a dependintelor acestuia si in mod frecvent aceasta distinctie intre domeniul regal si cel al oamenilor de rand, era accentuata prin construirea unor ziduri masive de fortificatii in jurul primei constructii. O astfel de distinctie lipseste in Creta nu doar pentru ca palatele minoice erau intotdeauna plasate pe varful dealului (Mallia, Zakro) dar si pentru ca fortificatiile minoice neopalatiale erau dupa toate intentiile si scopurile, inexistente.

Este important sa facem distinctia intre „palat” (termen menit sa defineasca arhitectura rezidentiala rezervata regalitatii) si „citadela” (termen care marcheaza o asezare fortificata dar nu in mod implicit si locul unei resedinte regale). Pilos in perioada LH IIIB este palat dar nu si citadela; Micene, Tirint si Atena sunt si palate si citadele. Teba este un palat dar poate nu si o citadela.

Pe directiile cronologiei relative a palatelor, intrebuintata pentru perioada Epocii Bronzului minoic din Creta, se poate stabili urmatoarea cronologie a palatelor miceniene pentru Grecia continentala doar in timpul Epocii Bronzului Tarziu:

LH I-IIA miceniana timpurie (cca.1680-1500 i.Chr.)

LH IIB-IIIA1 protopalatial (cca.1500-1400 i.Chr.)

LH IIIA2-IIIB neopalatial (cca.1400-1200 i.Chr.)

LH IIIC postpalatal (cca.1200-1050 i.Chr.)

Exista tentatia de a asocia inceputul perioadei protopalatiale sus-numita, cu distrugerea de orizont din LM IB care marcheaza sfarsitul perioadei neopalatiale in Grecia. In mod asemanator, linia de demarcatie intre sus-numitele perioade protopalatiale si neopalatiale este posibil a avea legatura cu distrugerea palatului din Cnossos in perioada timpurie LM/LH IIIA2, cca. 1385/1375 i.Chr. Pana acum, singura cladire identificata a fi palat micenian protopalatial este Menelaionul din perioadele 1 si 2 in Laconia, desi cercetatorul care a facut sapaturile la Tirint pretinde ca cel mai timpuriu palat de acolo, sub megaronul LH IIIB, dateaza din perioada LH IIIA1.