k9g17gv


Dupa anul 1526, pana la 1699 si chiar mai tarziu, Europa centrala a fost scena unui razboi frecvent intre
Imperiul habsburgic s i cel otoman. Intre anii de mai sus, un rol important in conflict l-au avut partile din fostul regat medieval ungar care, dupa 1526, au ajuns fie sub dominatie austriaca fie sub protectorat otoman.
In a doua situatie s-a aflat Transilvania, ai carei principi, in majoritate au preferat protectoratul sultanului si au fost ostili tendintelor Casei de Habsburg de a anexa Transilvania.
Motivele acestei atitudini au fost explicate din multe punte de vedere. Din timpul sultanului Soliman II
Magnificul, Imperiul turcesc incetase de a nai fi privit ca un „corp strain” in Europa. El devenise un factor normal al echilibrului european, dovada fiind aliant a pe care i-a oferit-o Franta in 1535-36. Atitudinea Europei crestine fata de otomani, chiar daca pe fata mai proclama princip ii ideologice-religioase, in realitate nu mai era dictata de acestea, ci de calcule politice si economice. Atitudinea prootomana a principilor Transilvaniei n-a fost nici ea altceva decat o expresie a realismului politic, si nu o „tradare a crestinatatii”, cum i s-ar fi spus cu un seco l-doua mai inainte.

In timp ce opozitia crestinism-islam a scazut in in tensitate, in lumea crestina a izbucnit o alta, determinata de aparitia curentelor de reforma religioasa s i de reactia impotriva lor, prin miscarea contrareformei.
In Transilvania, toleranta interconfesionala s-a impus ca un principiu de stat, paralel cu afirmarea intransigentei catolice a contrareformei in Imperiul habsburgic, dupa Conciliul de la Trento. Pozitia determinanta a protestantismului in Transilvania in secolul al XVIII-lea - privit de Inalta Poarta cu mai multa bunavointa decat catolicismul -; a facut ca politica prootomana a principilor ardeleni sa serveasca si apararii libertatii credint elor protestante in fata manifestarilor intolerante ale contrareformei sprijinite pe plan european de blocul hispano austriac.
Gradul de autonomie a Transilvaniei, in ciuda protectoratului turcesc, era mai ridicat decat acela al provinciilor apusene din fostul regat maghiar incorporate in Austria. De aici a rezultat faptul ca prin cipii s i nobilii din Transilvania s-au putut considera pe ei insis i factorul capabil sa refaca unitatea Ungariei istorice, bazandu-se
in acest scop pe sprijinul tacit al sultanului, pe aliante antihabsburgice, in primul rand pe nobilimea protestanta din Ungaria superioara (Slovacia) s i din zona de dincolo de Dunare.
In cazul celor din urma, intra in joc si tensiunea creata de tendintele absolutiste ale Habsburgilor, care micsorau ori suprimau drepturile starilor privilegiate s i ale dietelor locale.
La inceputul secolului al XVII-lea in Europa centrala s-a dezvoltat un conflict, intre cauzele careia s-au amestecat elemente vechi si noi: autonomismul nobiliar s i centralismul monarh ic, ecumenismul catolic si particularismul „national” protestant, confruntarea intre doua imperii expansioniste s i relansarea unor aspiratii de unitate s i independenta politica din partea popoarelor din acest spatiu de confruntare s .a.m.d.
Razboiul de treizeci de ani s i interventia repetata a Transilvaniei in conflict au fost determinate de aceste cauze. Cea mai apropiata motivatie juridica a intervent iilor militare ale Transilvaniei -; lasand la o parte antecedentele din secolul al XVI-lea -; a fost oferita de evenimentele din 1607-1608. Atunci, in urma incalcarii de catre Habsburgi a unui tratat incheiat la Viena, care prevedea respectarea privilegiilor starilor si ordinelor din
Ungaria, a izbucnit o revolta nobiliara, cu sprijinul vestitilor „haiduci”. Starile din Cehia, Austria, Moravia si
Ungaria au incheiat o confederat ie in vederea apararii reciproce a privilegiilor lor. Principii Transilvaniei au interpretat tratatul de la Viena in sensul ca ei vor avea dreptul sa intervina pentru apararea privilegiilor starilor din
Ungaria, daca acestea ar fi amenint ate de imparat.
In anii 1618-1620 revolta ceha a creat o situat ie politica ce reclama punerea in aplicare a prevederilor confederatiei de stari din 1608. Ea punea problema obligatiei de solidarizare a starilor din Austria, Moravia si
Ungaria, iar angajarea ultimelor implica s i interventia Transilvaniei. Nobilii protestanti din Ungaria au intreprins demersuri insistente pe langa principele Gabriel Bethlen sa intervina in apararea lor, a cehilor si a intregului protestatism central-european, amenint at de absolutismul habsburgic si contrareforma catolica.
Turcilor nu le displacea sa-i vada pe Habsburgi prins i in aceasta tesatura de conflicte, asa ca ei au
incurajat discret ambitia personala a lui Bethlen de a deveni rege al unei Ungarii reunificate sub sceptrul sau.
Inca de la inceputul domniei (1613), Bethlen era rau vazut la Viena, unde era numit „Turcorum creatura”. Biografia sa anterioara -; trebuie sa recunoas tem -; justifica suspiciunile Vienei. Principele a raspuns

acestei atitudini cu o ostilitate constanta. Indata dupa ocuparea demnitatii princiare, Bethlen a supus aprobarii
Portii un plan de razboi impotriva Habsburgilor. A solicitat ajutorul sultanului si i-a oferit suzeranitatea asupra teritoriilor pe care le va cuceri, dar fara ca acestea sa devina tributare Port ii. O Ungarie unificata, cu un statut diferentiat in raport cu suzeranitatea otomana; astazi, diplomatia i-ar fi zis, probabil, o Ungarie „cu doua viteze”.
Idealul politic al lui Bethlen pare a fi fost personalitatea si opera lui Matia Corv inul. Ca s i acesta, el se gandea sa-s i intinda domnia asupra Ungariei, Moraviei, Cehiei si Sileziei, iar in cazul unor tratative cu cehii, trimisii sai au facut aluzie chiar la pretentii asupra Austriei, Spaniei, Carintiei si Carnioliei.
Dintre campaniile intreprinse de Bethlen impotriva Imperiului, mai importanta a fost cea dintai, dintre
1619-1622. Fiindca in cursul ei, principelui ardelean i-a reusit reunificarea „de facto” a provinciilor coroanei ungare care, dupa Mohacs, ajunsesera sub Habsburgi; de asemenea, el a dobandit titlul de rege al Ungariei -; ales, dar nu s i incoronat -; iar armata lui si a aliatilor sai a ocupat Bratislava si a inaintat pana la Viena.
Obiectivele urmarite de Bethlen n-au putut fi in intregime atinse. Sultanul, des i a aprobat campania, cat si asumarea titlului regal, nu l-a sprijinit in continuare decat cu ezitari, iar in unele momente i-a chiar oprit pentru un timp actiunea. Polonia a organizat in spatele frontului sau diversiuni militare. N-au lipsit nici disensiuni in tabara nobiliara transilvano-ungara: au aparut temeri ca autoritatea in cres tere a lui Bethlen ar putea sa se stabilizeze intr-un absolutism, pana la urma la fel de putin atent la interesele starilor, ca si cel habsburgic. In fine, hotaratoare a fost catastrofa militara ceha de la Muntele Alb (8 noiembrie 1620), dupa care aliant a antihabsburgica a fost destramata sau descurajata si Bethlen s-a vazut izolat, trebuind sa incheie pacea, de altfel destul de avantajoasa, de la Nikolsburg (Mikulov), din 1622.
Intre ianuarie-aprilie 16 20 principele incheiase atat o alianta cu cehii, cat s i un armistit iu cu imparatul.
Raporturile sale cu starile din Ungaria superioara si de apus nu erau inca reglementate pe o baza oficiala. In situ at ia aceasta, oarecum de provizorat, Bethlen a convocat la 31 mai 1620 marea dieta de la Banska Bystrica.
Aceasta, datorita prezentei de delegatii imperiale cehe, austriece, morave, sileziene, poloneze, franceze, turcesti, si contactelor proiectate sau stabilite in cursul ei cu Poarta s i cu Venet ia, poate fi socotita si ca o importanta conferinta internat ionala. Ea a insemnat manifestarea din partea lui Bethlen a unei viziuni politice largi, a unei
incercari de reglementare globala a situatiei politice care se crease in Europa centrala.
Intr-o prima faza a lucrarilor dietei, principele pare sa fi sperat ca impunatoarea raliere de reprezentant e politice, sosite la invitatia sa la dieta, va determina pe trimis ii imperiali la un compromis favorabil planurilor sale.
Des i solii sultanu lui adusesera incuviintarea pentru alegerea lui Bethlen ca rege al Ungariei, trimisii imperiali au refuzat aceasta pretentie s i au pus un accent categoric pe retragerea tuturor trupelor straine din provinciile supuse dominatiei habsburgice. Pozitia imperiala nu putea duce decat la intreruperea tratativelor. Din acel moment, atentia lui Bethlen s-a indreptat asupra unui acord cu starile ungare si asupra aliantei cu provinciile rasculate contra imparatului.
Astfel, documentul fundamental al dietei a devenit „Propunerile” in 15 articole inaintate de principe, la 3 iulie 1620 s i luate in dezbatere incepand cu 8 iulie.

Din aceste propuneri exista o copie in limba germana, in arhiva din Bratislava. Katona (in Historia critica regum Hungariae, XI, XXX, p. 405-417), sust ine ca ele au fost prezentate dietei in limba maghiara (ceea ce, pentru acel timp, este verosimil) s i le reproduce astfel in lucrarea sa, dar cu omisiuni. De la el le-a preluat si rezumat Horvath Mihaly, in a sa Magyarorzag törtenete, vol. V.
Noi am examinat copia exemplarului in limba latina, din Arhiva Nationala Ungara, arhiva Eszterhazi, fondul Eszterhazi Miklos, Nadori Iratok. Acest exemplar pare a fi complet, e scris intr-o destul de buna latina si este probabil o versiune de cancelarie, paralela cu cea maghiara, care se afirma ca a fost expusa in dieta de
Bethlen personal.
Propunerile contin, in prima parte, o prezentare si o justificare a politicii p rincipelui pana in acel moment. Apoi, o incercare de a formula bazele unui acord general intre partile aflate in conflict. Cel mai mu lt accentueaza insa intentia sa de a servi cauzei Ungariei: „apararea patriei s i readucerea ei la starea de pace de mai
inainte” (Conservatio patriae nostrae et in prio rem pacis statum reductio).
Intentia de a ajunge la o pace completa si definitiva revine mereu in articolele propunerilor. Bethlen enunta ca principii ale acestei politici: alianta cu cehii si cu p rovinciile unite cu regatul Boemiei, respectarea
incetarii ostilitatilor cu Imperiul, consultarea si acordul in toate privint ele cu starile Ungariei.
Relatiile cu Imperiul erau greu de solutionat, fiindca principele ar fi dorit sa ment ina poarta deschisa pentru tratative, dar s i alianta cu cehii, in timp ce imparatul nu resp ecta armistitiul cu aces tia. Era o situatie delicata, care il face pana la u rma sa declare ca este gata sa se conformeze parerilor dietei (parati erimus…opinioni Dominorum Nostrorum adhaerere et cedere), adica sa evite riscurile unor decizii proprii.
Problema il preocupa asa de mult, incat s apte din articolele de propuneri (de la nr. 3 la nr. 9) ii sunt consacrate, cu repetitii, s i cu mereu reafirmata intentie de a actiona in consens cu dieta. Declara inca o data ca-i lasa dreptul de a decide asupra relatiilor cu Imperiul (… quanto utilius et consultus arbitrabantur, ita tractent et concludent).
Intr-un alt articol, manifesta dorinta unei depline unitat i de vederi cu dieta (nos non ad aliud quam mutuam intelligentiam et unitatem, tam in prospero, quam adverso rerum successu, confirmemus et obligemus).
Sunt expesii semnificative ale conceptiei politice a lui Beth len, subliniind vointa sa de viitor suveran „nat ional” de a guverna o monarhie cu reprezentarea starilor, in strict acord cu ele. E posibil sa fi avut in vedere modelul olandez.
Trei articole (nr. 10-12) se ocupa de alarmantele greutati financiare pentru intretinerea armatei si a fortificatiilor, care, spune el, nu poate fi neglijata, cu toata vointa s i straduinta de pace. Dieta este indemnata sa se gandeasca la o sursa permanenta de finantare suficienta a efortului militar. Nu cu mu lt inainte, Bethlen ceruse cehilor, ca pret al ajutorului sau, suma foarte mare la 400.000 de guldeni, din care aces tia, cu mari greutati, i-au putut achita doar un sfert. In ce prives te veniturile interne, inca la 5 mai 1620, din Košice. Bethlen se plangea lui
Thurzó Saniszló (Slanislaus): „Én soha ilyen orszagot nem halottam, sem lattam, melyben az dicat ilyen nehezen adjak meg…”*

Articolele ultime sunt consacrate relatiilor externe, adica misiunilor diplomatice in pregatire pentru
Praga, Cracovia s i Istanbul, s i tratativelor cu numeroasele solii prezente la dieta. Pentru toate aceste misiuni, cere dietei sa aleaga persoane competente, fiindca -; spune principele -; „nu stiu daca vreodata, cred mai degraba ca niciodata… nu s-au adunat in acelas i timp la o singura dieta a regatului Ungariei atatea solii solemne” (vix aliquando, imo forte nunquam … tam solennes legationes ad u nam Regni Hungariae diaetam simul et semel concurerunt).
Aceasta constatare, facuta de Bethlen cu evidenta satisfactie, ne permite sa incheiem cu concluzia ca dieta de la Banska Bystrica a fost un adevarat eveniment international, poate cel mai important in primii ani ai conflictului care avea sa se numeasca razboiul de treizeci de ani. Transilvania s i principele ei, care va fi ales rege de dieta la 25 august 1620, au ocupat pentru scurt timp rolul de „placa turnanta” a evenimentelor internat ionale din Europa centrala.