j9r5rr
Grigore Ghica se arata de la bun inceput un om nou pentru timpuri noi: interesat in a restabili privilegiile principatelor ºi in a da un nou impuls activitaþilor naþionale, el insuºi un patriot desavarºit ºi energic, susþinator al reinfiinþarii invaþamantului naþional prin opera lui Gh. Lazar
(in anii 1818-1821)1, (ulterior al reorganizarii ªcolii de la Sf. Sava2, iniþiator al trimiterii primilor bursieri romani la Pisa ºi ulterior la Paris3 ).
Cunoscator al evoluþiilor eteriste ºi dornic in a profita de moment spre a obþine recapatarea drepturilor þarilor romane numele lui se afla la locul de onoare alaturi de cel al marilor boieri: Brancoveanu ºi
Vacarescu4 , in scrisoarea ce il imputerniceºte pe Tudor la ridicarea norodului, iar ulterior numele lui apare pe o serie de memorii solicitand refacerea privilegiilor naþionale5. Un astfel de trecut nu a putut decat sa il recomande partidei naþionale ºi sa il ajute a devenii domnitor. Odata ajuns in scaunul þarii tot acest trecut i s-a impus ºi l-a transformat prin deosebita sa corespondenþa cu cavalerul de Gentz intr-un propagator al ideii capitulaþiilor in mediul diplomatic european. Maniera sa decisa ºi abundenta in informaþii, dar in acelaºi timp diplomatica il impun atenþiei noastre, astazi, ca unul dintre personajele remarcabile ale luptei pentru capitulaþii in perioada imediat urmatoare momentului 1821.
Astfel in iunie 1823, Gr. Ghica ii scria corespondentului sau vienez o ampla pledoarie pentru drepturile Principatelor, atat in faþa Rusiei cat ºi a
Turciei: „dupa Constituþiile (capitulaþiile -; n.n.) fundamentale ale principatelor, constituþii care au fost sancþionate formal, dupa ce Poarta a primit aceste

Daca dvs. inþelegeþi prin capitulaþii o convenþie formala realizata intre aceasta þara ºi Poarta, aveþi dreptate de a revoca existenþa lor, dar deoarece prinþul Mircea, primul a pus Valahia sub protecþia binevoitoare a
Sublimei Porþi, daca acesta era prea mandra, prea impérieuse, pentru a face o convenþie cu el. Sultanul Baiazid pentru a constata acest act, a socotit ca face acest lucru acordandu-i acestui nou tributar un hatiºerif, in care, dupa ce a fixat tributul pe care Valahia trebuia sa il plateasca anual ca preþ al protecþiei, el a adaugat ca aceasta þara va fi guvernata intotdeauna de prinþii sai dupa legile sale ºi dupa tradiþiile existente pe care le confirma in intregime.
Sultanul Mahomed II a facut ºi el sa fie trimis in anul (loc alb) un hatiºerif in acelaºi sens, unde mai spune ca turcii nu trebuie sa intre in
þari sub protecþia sa, numirea prinþilor straini in administrarea þarii, trebuie sa fie privita ca o inovaþie ºi ca un atentat adus tratatelor care garanteaza aceste Constituþii, Rusia ea insaºi a propus la
Kainardii dintr-un singur motiv, reinscrierea acestor vechi privilegii”6 , acelea de a ferii principatele de intrigile greceºti. In dificilul moment al redactarii acestei scrisori, domnul se confrunta atat cu diversele pretenþii ale Porþii cat ºi cu cerinþa Rusiei de a se revenii la sistemul domnilor fanarioþi, ambele cerinþe incalcand autonomia prevazuta prin capitulaþii a Þarilor Romane.
Lucru pe care domnitorul il face astfel cunoscut intr-o noua scrisoare din
8/20 noiembrie 1823 clar cavalerului de Gentz ºi prin el curþii vieneze drepturile inalienabile de care se bucura principatele: „Dorinþa mea e de a aduce cateva observaþii la partea relativa la capitulaþiile celor doua principate
ºi la pretenþia contestabila a Rusiei… Trebuie avut mult curaj sau sa presupui pe cititori mai puþin instruiþi pentru a vorbi de capitulaþiile pe care sultanii
Mahomed II, Soliman II, ºi Mahomed IV le-au acordat Principatelor, sau sa pretinzi ca aceste capitulaþii pe care nimeni nu le-a vazut ºi pe care nici o istorie nu le menþioneaza au fost confirmate de tratatele dintre Rusia ºi
Poarta. Acesta conþine doua lucruri diferite: 1. Capitulaþiile þarii ºi 2.
Reconfirmarea acestor capitulaþii prin tratatele intre Rusia ºi Poarta.

afacerile interne ale þarii. Un alt hatiºerif apara de acuzaþie, citaþie ºi judecata un supus valah in faþa altui tribunal, decat acela al Principatelor.
In 1767, Sultanul Mahomed IV a trimis prinþului domnitor pe atunci, Grigore Ghica, un hatiºerif asemanator, indreptat mai ales contra turcilor care urmareau arbitrar sa intre in þara.
Este de remarcat ca in toate aceste firmane, Valahia este reprezentata formal ca o þara separata de restul imperiului otoman, avand propriile sale legi ºi guvernul sau separat.
Dar actul cel mai recent ºi cel mai decisiv in aceasta privinþa este hatiºeriful pe care bunatatea inepuizabila a sultanului Selim al III-lea a binevoit sa ni-l acorde in anul 1802. Toate tradiþiile vechi, toate privilegiile
þarii au fost numite ºi confirmate in totalitatea lor, in mod solemn ºi pentru totdeauna.
Putea Sublima Poarta sa recunoasca mai clar constituþia ºi imunitaþile celorlalte privilegii ale þarii decat a facut-o in maniera hatiºerifului susmenþionat?
ªi daca terminologia diplomatica nu ii poate da acestora termenul de capitulaþie cel puþin in semnificaþie ºi forma?
Iertaþi, d-le unui valah, a pleda cu aceasta ocazie, cauza cea mai importanta a patriei sale: daca nu ar fi decat ca aceste tratate incheiate intre puteri ar fi inutil, ar fi chiar ridicol sa ma hazardez cu observaþiile mele personale in faþa unui asemenea judecator. Dar cum nu este decat chestiunea hatiºerifelor date de Sublima Poarta, in timpuri diferite, care s-ar putea sa nu fie aºa de bine cunoscute ma alin gandindu-ma ca veþi gasi ardoarea mea demna de indulgenþa dvs”7 … „Daca imi este permis sa avansez o opinie, facand abstracþie de toate aceste tratate o voi face rezumand-o astfel:

„Dreptul pe care Rusia il are de a intervenii in favoarea celor doua principate e din nou clar ºi expres oprit”9 (prin hatiºeriful din 1802
-; n.n.).
Toata aceasta uriaºa demonstraþie este extrem de interesanta, in primul rand prin poziþia celui care o face, caci e unul din rarele cazuri cand domnitorii principatelor imbraþiºeaza aceasta teorie a capitulaþiilor
ºi o exprima in prim planul relaþiilor internaþionale. Apoi prin cel caruia ii e adresata, personaj cheie al diplomaþiei europene post 1815 ºi catuºi de puþin in ultimul rand prin subtilitatea cu care sunt demontate toate pretenþiile Rusiei de a impune un protectorat abuziv ºi exploatator asupra
Principatelor.
Dezvaluirile pe care scrisoarea le aduce in privinþa nenumaratelor vexaþiuni la care erau supuse Principatele de curtea suverana ºi cea protectoare.Simþul diplomatic cu care se realizeaza contracararea pretenþiilor Rusiei de a crede ca actele capitulaþiilor ii aparþin doar ei ºi sunt inscrise doar in actele bilaterale cu Poarta. Vechimea acestor acte
ºi respectarea lor pana in timpurile moderne sunt argumentele forte pe care Grigore D. Ghica le impune cu patos in corespondenþa sa ilustrand astfel drepturile romanilor ca acte internaþionale necontestabile ºi create prin efortul propriu.
Domnitorul nu ezita intr-o alta scrisoare sa iºi ilustreze clar conduita ferma pentru apararea acestor acte: „Fiecare om supus al Porþii sau strain, va gasii mereu langa mine protecþia pe care constituþiile (capitulaþiile)
Principatului ºi tratatele i-o acorda, dar nici o persoana sa nu se amageasca ca va putea obþine vreodata ceva ce va fi contrar acestor doua puncte care formeaza baza acþiunilor mele (5/17 martie 1824)”10 .
ªi intr-adevar in momentele de dificultate, momente in care domnitorului i se cere fermitate in apararea capitulaþiilor el o face, astfel la 22octombrie/3noiembrie, el ii scrie lui Gentz in legatura cu purtarea lui
Cuciuc-Ahmed-aga „dar era posibil ca marele aga al bestiilor turceºti sa

faca in mod arbitrar o execuþie cand exista in þara un prinþ, singur deþinator al acestei puteri dupa tratate?”11.
Aceasta mandrie naþionala de a fi roman ºi de a fi dupa tratate ºi mai ales dupa capitulaþii stapanul de necontestat al acestui principat il va face sa scrie in noiembrie 1825 cu o duritate deosebita in legatura cu relaþiile sale cu Minciaki: „El (consulul rus -; n.n.) a cautat in fiecare moment sa ma faca sa imi amintesc, de privilegiile þarii, a carei inviolabilitate este, spune el, garantata prin tratate. I-am spus ca nu e persoana in aceasta lume mai interesata decat mine in a observa cu cea mai mare atenþie aceste privilegii, binele patriei depinde de ele ºi eu nu sunt strain de acest bine”12 .