Doua fenomene de amploare marcheaza inceputurile Europei moderne in plan spiritual in istoria Europei: primul este Renasterea care a fost considerata in mod obisnuit ca reprezentand relansarea la un nivel calitativ superior a creatiei in domeniul literelor si artei prin redescoperirea si imitarea creatiilor culturii clasice antice grecesti si romane. Aceasta conceptie traditionala a fost contestata insa in istoriografia secolului XX. Un alt istoric francez, Jean Deaulmont, intr-o lucrare de sinteza intitulata „La civilisation de la Rennaissance” (Paris, 1967) opteaza pentru parasirea ideii de „epoca intunecata” a Evului mediu, aratand ca reinvierea literelor si artelor antichitatii dupa veacuri de obscuritate intelectuala a fost la vremea sa un slogan-manifest al generatiei tinere convinsa ca ea este purtatoare de innoiri fundamentale si a spiritului de regenerare. Era insa si o proba de injustitie pentru ca nu tinea seama si respingea ca barbare realizarile arhitecturii romane si gotice, subtilitatile gandirii scolastice, vigoarea Scolii flamande timpurii cu radacini populare si altele. Creativitatea unei epoci poate fi criticata dar niciodata negata total. f3q6qb
Optica de mai sus ignora totodata avantul ce a cuprins in secolele XV-XVI stiinta ,tehnica, economia, gandirea politica, avant ce a adus in toate aceste domenii elemente de civilizatie absolut noi pe care antichitatea nici nu le-a banuit si care sunt, evident, urmarea dezvoltarii societatii medievale. Prin urmare, Renasterea a insemnat afirmarea exploziva a spiritului modern in cultura europeana. Se poate de aceea aprecia ca ea a fost, in primul rand, „nastere” si doar in al doilea rand „renastere”.
Cercetatorii definesc Renasterea drept momentul promovarii Occidentului in fruntea civilizatiei europene care, la randul ei, egalase si depasise civilizatiile extra-europene. Acest moment a fost determinat de intreaga dezvoltare a societatii europene occidentale, preluata in ritm sustinut in secolele XI-XII si marcata de avantul comertului si de avantul oraselor (urbanizarea medievala). Apar astfel premisele unei renasteri economice, bazata pe inceputurile capitalismului, a diviziunii muncii si a manufacturii (un mestesugar face doar o singura operatiune).
Prin concentrarea capitalului si aplicarea lui in industrie, prin emanciparea taranilor (desfiintarea serbiei), prin aparitia bancilor si rolul bancherilor, intrebuintarea calculului si utilizarea unui sistem de contabilitate, aparitia cambiei (scrisoare de schimb), formarea spiritului capitalist. Astfel s-au realizat mari acumulari de bogatii in mainile unei categorii sociale care incepe sa traiasca in confort si lux. Aceasta categorie va incuraja si sprijini productia artistica prin abundenta de comenzi care ii va face pe artisti sa-si exerseze creativitatea care devine rentabila, ameliorand conditia sociala si profesionala a creatorilor de arta si atragand spre aceasta bransa mii de talente care in secolele anterioare ramasesera nevalorificate.
Din punct de vedere politic, prin centralizare statala apar monahii statale si, prin aplicarea principiului echilibrului interstatal, Europa s-a plasat politic intre coordonatele istorice moderne.
Intre componentele esentiale ale spiritului modern se inscrie individualismul. Daca in Evul mediu omul me se cunostea pe sine decat in ipostaza de apartenenta la o rasa, popor, familie (la o comunitate), in Renastere toate aceste „lanturi” se rup si dintre aceste ansambluri apare omul modern liber. Individualismul sau definitoriu se manifesta in predilectia pentru portret, in gustul pentru glorie: in locul anonimatului modest al artistului medieval apare ostentarea numelui si a personalitatii creatorului de arta; semnarea tabloului si a operei literare este de rigoare si fiecare incearca sa devina cat mai cunoscut si laudat.
Spiritul Renasterii a fost unul al idealismului, al cultului pentru frumos, pentru eruditie, pentru spirit. In planul gandiri politice, acest spirit a fost variat si contradictoriu. El a formulat principiul ratiunii de stat cu justificarea deciziilor politice, cu ignorarea normelor morale individuale. Acest lucru a trezit un „nationalism” fundamentat pe istirie, pe gloria trecutului si a stramosilor.
Idealismul Renasterii s-a caracterizat si prin avantul erudit spre redescoperirea operelor artistice, literare si filozofice ale antichitatii. In el, oamenii Renasterii isi regaseau propria conceptie despre om, care devine faptura cea mai de prea a creatiei, subiectul de predilectie al reprezentarii artistice, al descrierilor literare si al reflectiilor filosofice.
Eruditii Renasterii au constituit un curent literar numit Umanism datorita antropocentrismului viziunii sale asupra lumii. Entuziasmul redescoperirii valorilor spirituale ale antichitatii i-a condus pe oamenii Renasterii de la creatiile culturii latine (care le erau accesibile direct deoarece Evul mediu a perpetuat cunoasterea acestei limbi) spre cele ale culturii grecesti. Cum in Occident cunoasterea limbii grecesti se pierduse, pe invatatii din Apus i-a cuprins o frenezie a invatarii acestei limbi. Sunt adusi profesori bizantini cat si editii in original ale filozofilor si poetilor tragici greci. Locul lui Aristotel, filosoful sub a carui influenta statuse rationalismul scolasticii e luat de Platon. Afinitatea a fost atat de accentuata incat la Florenta s-a infiintat un cerc de studii -; Academia platonica. Astfel constiinta europeana incorpora un nou univers spiritual, fundamentandu-se ideea ca sursele spiritualitatii europene se afla in cultura „Eliadei” si in „miracolul” grec.
Preferinta generatiilor renascentiste pentru creatia literara si artistica a mers cu un pas inaintea preocuparilor tehnico-stiintifice, fara ca acestea sa fie neglijate sau sa stagneze. Un singur exemplu este elocvent: in jurul anului 1450, Jovan Gutenberg, la Mainz, inventeaza tiparul care insemna un factor de cea mai mare importanta pentru progresul societatii. Dupa aparitia si raspandirea scrierii, tiparul a insemnat cea mai importanta „revolutie culturala” din istorie pentru ca, dupa aproximativ o suta de ani de la descoperirea sa, perfectionarile tehnice si raspandirea sa vasta au pus la dispozitia persoanelor carti relativ ieftine, cartea reprezentand un instrument foarte eficient de raspandire a cunostintelor.

In arhitectura se afirma Philippo Brunelstein, cel care ridica cupola Catedralei din Florenta, apoi Leon Battista Alberta, care a contribuit la universalitatea arhitecturii; Donatello Bramante, primul mare arhitect al Romei Renasterii si daotrita caruia a aparut Catedrala „Sf. Petru” din Roma (el a inceput constructia); Michaelangello Bonarotti, cel care a sistematizat Piata Capitoliului si a realizat proiectul cupolei si a continuat constructia Catedralei „Sf. Petru”.
Structurile Renasterii cunosc o puternica afirmare prin marii ei reprezentanti:
• Donatello -; conceptie artistica noua, autor al statuilor Sf. George, David, Gattamelata, Condotievo;
• Andrea Verochio -; in atelierul sau s-a format Leonardo daVinci; el a realizat Toma Necredinciosul si statuia lui Bartolomeo Colleone;
• Michaelangello Bonarotti -; arta suprema era sculptura; a realizat David, Moise, Florentzo II de Medici, Isus, Noaptea.

Pictura cunoaste o stralucire deosebita. Se afirma o serie de scoli:
• Scoala florentina din nordul Italiei, reprezentata de Massaccio (Adam si Eva, Plata tributului), Sandro Boticelli, Pierro de la Francesca, Andrea Maltegna, Antonello daMessina. Cele mai inalte culmi au fost atinse de Leonardo daVinci prin Fecioara din grota si Gioconda;
• Scoala venetiana, reprezentata de Giorgione, Tizian, Tintoretto;
• Scoala romana, reprezentata de Rafael si Michaelangello care picteaza Capela Sixtina, unde se desfasoara scenele Genezei, Fresca Judecatii de Apoi.

Umanismul
Inceputul literaturii culte este marcat de Dante Alligheri cu „Divina comedie”, in care italienii din secolul XIV au vazut o enciclopedie a tuturor stiintelor. Abia in secolul XIX italienii au descoperit ca Dante a creat Limba literara italiana si una din cele mai geniale opere a tuturor literaturilor.
• Francesco Petrarca, primul cercetator umanist si primul mare poet liric modern;
• Giovanni Bocaccio, scriitor prolific, culegator de nuvele -; „Decameronul”, prima realizare artistica in proza a literaturii moderne, o oglinda realista a vietii din Florenta secolului XIV si o satira aspra impotriva prostiei, lacomiei, desfraului, ipocriziei;
• poetul Lodovico Aliosto, creatorul poemului eroi-comic;
• poetul Torquato Tasso -; poemul „Ierusalemul eliberat”.

In Franta:
• Francois Rabelais cu romanul „Gargantua si Pantagruel” parodiaza romanul cavaleresc medieval, satirizeaza toata societatea medievala aflata in descompunere la acea data;
• Pierre de Ronsarc, cel mai mare poet francez, conducatorul Pleiadei si autorul unei serii de sonete si elegii care elogiaza idealul personalitatii umaneeliberate de orice constrangere.
• Michel de Montaigne, cel mai mare filosof al secolului sau; in opera sa „Eseuri” pledeaza pentru gandirea libera impotriva dogmelor si superstitiilor.

In Spania:
• Miguel de Cervantes -; „Don Quijote”, o capodopera a literaturii universale, roman care este conceput si proiectat ca o satira aspra impotriva literaturii cavaleresti;
• Lope de Vega -; cel mai mare dramaturg spaniol, a scris numeroase piese de teatru (comedii de capa si de spada), iar prin dramele sale este precursorul „dramei libertatii”;

In Anglia:
• Thomas Morris -; „Utopia” denunta realitatea epocii sale si cauzele mizeriei taranilor in opozitie cu realitatea dintr-o tara imaginara, Utopia;
• William Shakespeare -; personalitate dominanta, unul dinrte cei mai mari scrritori mondiali, a creat o opera complexa: drame istorice („Richard III”, „Henric IV”, „Henric V”), comedii („Vsul unei nopti de vara”, „Nevestele vesele din Winsdor”), tragedii („Romeo si Julieta”, „Hamlet”, „Othello”, „Regele Lear”).

Si in alte tari Umanismul are creatori si creatii remarcabile:
• in Germania -; Martin Luther cultiva limba vie, nationala; traduce „Biblia” in dialect roman;
• in Tarile de Jos -; Erasmus de Rotterdam, om de o cultura vasta, mare polemist; lucrarea „Lauda nebuniei” satirizeaza societatea veche medievala;
• in Tarile Romane apar traduceri si prelucrari de genul celor cultivate in Renastere: „Biblia” de la Bucuresti (1688) are o insemnatate echivalenta cu „Biblia” lui Martin Luther pentru Germania; a fost prelucrata Psaltirea „Preversuri intocmite” (1673), o adaptare originala a Psaltirei la versificatia poeziei populare.

Umanismul a contribiut la cultivarea constiintei etnice. Teza latinitatii poporului roman este un produs al Renasterii in Tarile Romane. Ea a fost desemnata de cronicari ca Nicholaus Olahus, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino si mai ales de Dimitrie Cantemir.