p3l24li
Organizarea regimului de Stari prin Regulamentul Organic. Reformele constitutionale ale Revolutiei din 1848. Desfiintarea privilegiilor si a reprezintarii Starilor.
Aceasta ultima perioada, in care se desavarseste tranzitia spre formele moderne ale vietii de Stat, este desigur si cea mai bine cunoscuta. A reface istoria ei din punct de vedere politic, ori chiar social, dupa atatea lucrari cari au urmarit acelasi obiectiv, si in momentul in care comemorarea centenarului revolutiei din 1848 o asaza din nou in centrul preocuparilor, ar depasi cadrul acestor cercetari, fara folosul unei contributii deosebite. Este de altfel un subiect care, mai mult inca decat altele, cere a fi examinat intr-o atmosfera de liniste si seninatate, fara ca imprejurarile actualitatii sa-i determine interpretarea si intelesul, intr-o directie sau in alta. Ne vom margini deci, spre a implini scopul acestei expuneri, sa amintim trasaturile principale ale regimului de Stari privilegiate, mecanismul functionarii sale in perioada regulamentara, precum si dezvoltarea tendintelor ce au dus in cele din urma la desavarsita sa inlocuire. Toate datele problemei sunt cunoscute; noua poate fi doar integrarea ei in procesul general de decadere si disparitie a Starilor, in era parlamentarismului liberal ce stapaneste Europa in secolul al XlX-lea.
1. ORGANIZAREA REGIMULUI DE STARI PRIN REGULAMENTUL ORGANIC
Despre Regulamentul Organic si regimul instituit de el, intalnim, atat la contimporani cat si la istoricii mai recenti ai acestei epoci, parerile cele mai deosebite.
„Nu s-ar putea contesta, scrie in memoriile sale economistul Nicolae Sutu, beizadeaua care adauga la bogatele sale cunostinte o temeinica experienta administrativa, ca tratatul din Adrianopol si Regulamentul Organic au deschis Principatelor o era de prosperitate: primul, inapoindu-le o mare parte din neatarnarea pe care o pierduserS, inconjurand industria si comertul cu garantii cari le fac sa prospere si distrugand piedicele ce le tineau incatusate; celalalt, organizand administratia interioara a tarii pe baze regulate si legale.

in adevar, inaintea pacii de la Adrianopol, principatele, considerate ca granarele Portii, erau obligate sa procure Constantinopolului, cu pret fix, adica sub valoarea lor, produsele agriculturii, ca graul, mieii, lemnele. Comertul liber era aproape inexistent, cultura pamantului ramanea stationara, marginita la satisfacerea consumatiei interne. Valoarea pamantului si a mosiilor, calculata pe venitul lor, reprezinta de abia jumatate si, in unele localitati, a treia si chiar a patra parte din valoarea lor actuala. Cultivatorul, ce , , I.«. >^I vuii Kuuiputai ai ia luaic umilirile vernamantului, ispravnicului, subadministratorului si proprietarului. Ca sa scape de ele, ;fera sa intre in categoria «scutelnicilor» sau a «breslasilor», daruiti boierilor sau inastirilor, ceea ce il obliga fata de proprietar la o redeventa sau la un spor de munca, na la 30 sau 40 de zile pe an. Taranul era in, de, obste sarac si traia in mizerie, si ca toti ii cari nu sunt siguri de a se folosi de munca lor, se deosebea prin lene si betie.
Regulamentul schimba dintr-o data acest regim ticalos; agricultura lua un avant >gresiv si comertul de export se dezvolta proportional a...i Cultivatorul putea, de atunci respire si sa lucreze pentru el; veniturile statului s-au indoit in mai putin de 15 ani, si ;le ale particularilor crescura intr-un mod si mai surprinzator. Sistemul guvernamental schimba in acelasi timp infatisarea. Un consiliu administrativ, un corp legiuitor, instante ecatoresti, o militie nationala regulata, un corp de jandarmi, o carantina, municipalitati, ifarsit toate mijloacele unei administratii legale si progresive inlocuira la 1 ianuarie \2 haosul care exista pana la 21 decembrie 1831"'.
Nu mai putin entuziast se arata in una din scrierile sale economistul de scoala liberala :xandru Moruzi, si el nepot de Domnitor, dar partas al miscarii revolutionare de la 1848 Moldova: „Esti izbit de uriasa dezvoltare a institutiilor noastre, in scurtul rastimp ce parte tratatul din Paris de acel din Adrianopol. Aceasta dezvoltare, orice s-ar spune, o arim dispozitiunilor cuprinse in Regulamentul Organic de la 1832. Cu toate cesiunile facute spiritului vremii, obiceiurilor si situatiei tarii, Regulamentul nu a fost putin binefacator pentru noi. El punea capat carmuirii bunului plac; aseza o iinistratie regulata; statornicea contributiile; garanta egalitatea in fata legii in materie la. Dar cea mai mare binefacere a sa, acea care dupa treizeci de ani, ne-a facut sa gem un grad de prosperitate asa ca sa fim judecati vrednici de a primi o Constitutie meiata pe principiile unei perfecte egalitati, cuprinzand aceeasi suma de libertate ca ;le cele mai inaintate: este libertatea comertului2.
Pana si Stefan Dascalescu, putin favorabil epocii si oamenilor pe cari ii descrie in mnarile sale, socotind Regulamentul de „vitios, ba foarte vitios, ca impartia tara in i, in privilegiati si neprivilegiati", totusi crede „ca pe atunci era de lipsa sa fie ceva, sa cuiasca haosul si anarhia: si Regulamentul a prins bun loc, zica orice vor zice utopistii ti in urma"3.
Ce au crezut acesti „utopisti", ne-o spune in primul rand fapta lor: arderea pe rug a ulamentului si a Arhondologiei, dupa ce Mitropolitul Neofit „impreuna cu prea inciosul popol al Capitalei" a afurisit si anatematisit „atat Regulamentul, cat si pe i cari vor voi sa-1 mai aseze sau sa carmuiasca tara dupa legiuirile acelui Regulament", septembrie 18484. inca din august a aceluiasi an, memoriul lui A. G. Golescu formula devarat rechizitoriu impotriva asezamantului, care rapise tarii autonomia, aruncase reul birurilor asupra claselor sarace ale societatii, oprise libera mutare a taranilor,
intr-un cuvant, se poate spune ca acest Regulament a contribuit puternic sa coboare nivelul moralei publice si ca a impiedicat cu desavarsire dezvoltarea prosperitatii tarii"1. Istoricii, cari au avut de examinat mai tarziu aceste imprejurari, n-au retinut aceasta din urma invinuire, ce se dovedeste de altfel cu totul neintemeiata; in lumina evenimentelor ce au urmat, ei staruiesc insa asupra laturii de neegalitate care desparte formal, si mai radical decat chiar in trecut, categoria privilegiata de ceilalti locuitori ai tarii. „Nu se poate tagadui, scrie in capitolul respectiv al Istoriei Romanilor A. D. Xenopol, ca regulamentul organic constituie un progres simtitor asupra starei haotice de mai inainte a...i in chip absolut el ramanea cu mult in urma unei legiuiri, ce ar fi tinut seama de aspiratiile si nevoile omenesti. El nu recunostea principiul cel mare al libertatei si mai mult inca nici pe acel al egalitatii proclamate de revolutia franceza, si urma inainte a trata omenirea ca si cand ar fi isvorat din doua soiuri de sange deosebit, acel al nobililor si acel al taranilor a...i"2. „Regulamentul, adauga el mai tarziu, avu mai ales un mare efect asupra ideilor egalitare si deci si de libertate, prin ascutirea tocmai a regimului privilegiului care isi infipse mai adanc pironul in sufletul poporului roman"3. Desigur nu trebuie sa ne asteptam la o judecata mai putin severa din partea lui Septimiu Albini, in „Introducerea" sa la Colectia „Anului 1848 in Principatele Romane": recunoscand „ca fata de anarhia si volnicia de mai inainte, Regulamentul Organic constituia un oarecare progres", el ii aducea trei capete principale de acuzare: „starea revoltatoare creata prin Regulament taranilor", sistemul electoral, „care facea din Obsteasca Adunare o parodie parlamentara" si „mantinerea rangurilor si privilegiilor"4. Pentru Filitti, care a facut o amanuntita analiza a tuturor dispozitiunilor regulamentare5, progresul fata de trecut e neindoielnic6, motivele de nemultumire fiind mai mult de ordin politic. Iar Nicolae Iorga care, dupa cum se va vedea, a mai avut si alte pareri, socoteste opera indeplinita ca instalarea „unei administratii birocratice destul de complicate a...i Un mare volum de regulamente in intelesul strict al cuvantului inlocuia legile ce trebuiau votate — a caror originalitate si independenta se gaseau astfel impiedicate — si se substituiau continutului de principiu simplu si logic, al unei adevarate Constitutii, asa cum se formase in mintea acelor cari alcatuisera propunerile"7. Toate aceste aprecieri se intemeiaza pe date, cuprinse in textul insusi al acestei legiuri si in manifestarile deosebite la care a dat loc aplicarea ei: dupa cum se insista asupra laturii nationale, sau a acelei politice si morale, se pot gasi indreptatiri atat pentru parerile favorabile, cat si pentru criticele ce i s-au adus. Ni se pare insa ca judecatile mai vechi au avut prea mult in vedere „absolutul", si nu au tinut seama indeajuns de posibilitatile reale ce erau atunci in Principate, de a introduce o Constitutie, macar in spiritul Chartei revizuite pe care se intemeia domnia regelui francezilor, Ludovic Filip, in
Otoman si a Rusiei invingatoare a lui Nicolae I, cu rasunetul imediat al insurectiei polone si a infrangerii ei din 1831, ce sistem politic se putea institui in tarile romanesti, altul decat al acelor Stari privilegiate, cari se afirmasera pana atunci ca factorii constitutionali nediscutabili, si statornici ai carmuirii lor? in tarile germane si austriace, aceasta era inca formula stapanitoare a vietii de stat: spiritul lui Metternich veghea la mentinerea ei. Speculatii in abstract se pot face la infinit; valoare istorica au insa consideratiunile, ce se pot sprijini pe relativitatea inexorabila a imprejurarilor politice si sociale, cari se impun unei anumite epoci si unei anumite situatii geografice. Privite in aceasta lumina, dispozitiunile Regulamentelor Organice ale Tarii Romanesti si Moldovei capata alta infatisare; nu li se poate contesta in orice caz ca, in intregimea lor, alcatuiesc totusi o „adevarata Constitutie a tarii a...i realizarea, potrivit cu interesul boierilor mari, a programului sprijinit de boierimea de toate treptele, si mai ales de boierii cei mici, incepand din secolul al XVIII-lea"1.
intr-adevar, prin faptul insusi al „mentinerii privilegiilor si rangurilor", de care unii
il invinovatesc, noul asezamant pastreaza caracterul specific al organizarii de Stari, fara de
;unoasterea careia nici nu poate fi inteles. El reprezinta de alta parte un compromis intre lazuintele marii boierimi — protipendada perioadei precedente — si vederile mai haintate si progresive, pe taramul politic si social, ale generalului Kisselev, chemat sa
>rezideze adunarile de revizuire si sa intocmeasca textul definitiv al Regulamentului.
Vceste deosebiri de pareri se intalnesc in foarte multe directii: ele determina in scrisul jeneralului accente, ce merg pana la exasperare: „Je suis depuis quinze jours a batailler vec Ies barbus moldaves, scrie el la 30 octombrie 1832, qui sont assurement Ies plus
Lirbulents intrigailleurs de tous Ies hommes a barbe qui pullulent sous la calotte du ciel". i urmeaza, acuzand adunarea boierilor de la Iasi de a „incalca drepturile claselor" iferioare" si de a se constitui judecatoare in propria ei cauza, ingreuind cu deosebire ituatia satenilor, prin sporirea indatoririlor de clasa si micsorarea suprafetelor pe cari roprietarii de mosii erau tinuti sa le lase la dispozitia lor^.
Este aci urmarea unui vechiu proces de revendicare din partea marii proprietati, care
: poate de asemenea reconstitui, in diferitele sale etape, din dorintele exprimate de prezentantii boierimii inca din veacul al XVIII-lea; el capatase in parte satisfactie prin
•bariu! lui Alexandru Moruzi din 1805, si ingradirile aduse drepturilor de folosinta in idurile boieresti3. inca mai de mult, Alexandru Xenopol atrasese atentia asupra cauzelor
¦onomice ale acestei actiuni, in care isi gaseste originea intreaga dezvoltare a chestiunii
;rare, in faza moderna a istoriei noastre. „Ce ftnprejurari impinsesera pe boieri a spori
¦ de o parte munca taranului, pe de alta a-i reduce in chip asa de simtitor intinderea mantului de hrana? Raspunsul ni-1 da schimbarea daraverilor comerciale din Marea
;agra, si deci din porturile dunarene in urma tractatului de Adrianopol din 1829"4. jiinaiva i.i.iriivjiiiica, ^ cait a ucavii»-u JII luait cuuac^iiiicic ci Oleicul /^d&llll,Ca Un element de baza in alcatuirea burgheziei romanesti1, a fost mai de curand rezumata, cu o deosebita patrundere, de un cercetator strain, regretatul specialist al istoriei sociale care a fost Marc Bloch, in darea de seama pe care a facut-o cartii D-lui Marcel Emerit despre „Taranii romani dela Tratatul din Adrianopol pana la impamantenire": „Tradusa in termeni occidentali, istoria pe care o descrie Dl. Emerit e, intr-o masura, acea a unei reactiuni senioriale. Ca aproape toate fenomenele de acelasi ordin, miscarea a avut aci la obarsie o prefacere economica de tipul cel mai clasic. Deschiderea Stramtorilor, coincizand cu nevoile crecande ale unei Europe, aflata pe calea suprapopularii si industrializarii progresive, fac din ce in ce mai aducatoare de castig, in Romania veacului al XlX-lea, marea cultura, si cu deosebire acea a cerealelor. De aci la «stapanii pamantului» — boierii — un efort sustinut pentru a pastra neatinsa sau chiar a spori intinderea rezervelor lor, si in acelasi timp, a impune oamenilor in dependinta, cu o rigoare crescuta, sarcinele lor: fie dijma, care — tinand acolo locul censului apusean — se adauga la produsele domeniului, fie mai ales claca, ce singura ingaduia o punere in valoare mai intensiva. Comparati acu aceste imprejurarii opera junkerilor prusieni sau a nobilimii polone, din clipa in care a luat nastere marele negot al graului baltic; sau in Franta, pe ducii de Rohan, cerand de la taranii lor caratul gratuit al recoltelor domaniale, pana la porturile Bretaniei"2. Atingem aci substratul economic al hegemoniei marii boierimi in principate, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si in primele decenii ale celui urmator: nazuintele ei senioriale isi gasesc realizarea in dispozitiunile Regulamentului Organic, cu toata opunerea lui Kisselev.
in schimb, din punct de vedere politic, se aduc insemnate concesiuni dorintelor treptelor inferioare ale ordinului privilegiat, asa cum rostisera in numeroasele proiecte si intampinari din anii 1821 — 1822. Chiar instructiile rusesti, elaborate inca din timpul razboiului, zise de la „Varsovia" — la cari ar fi lucrat Minciaky, Capodistria si Alexandru Sturdza din Basarabia — faceau loc in Adunarile Obstesti boierimii din judete, spre a cumpani astfel hegemonia protipendadei, ridicand in fata puterii domnesti stavila unor adunari mai numeroase, constituite pe baza unor criterii statornice, cerute tocmai de boierimea de a doua si a treia treapta. Aceasta lature a instructiunilor determina mai tarziu admiratia lui St. Marc Girardin, care le citise in cursul calatoriei sale de la 1836: „Je croyais lire quelques-uns de ces grands et solennels rapports que faisaient a l'Assemblee constituante Ies Dupont, Ies Lally Tollendal, Ies Barnave. Ce sont Ies memes idees.les memes vues..."3.
in realitate, de este sa se caute aiurea un izvor de inspiratie si o asemanare, se poate invoca precedentul Constitutiei Statului liber din Cracovia, asa cum rezultase in 1815 din acordul celor trei Puteri: Austria, Rusia si Prusia. Era si acolo o dieta de Stari, intr-un inteles mai larg si mai liberal chiar decat Adunarile noastre Obstesti, cuprinzand pe proprietari, pe negustori, clerul, profesorii si „artistii de frunte". Aceasta insemna
.!¦ ,,iMivii5ii^iiiia — iu IUIUI numai uaieva suie ue laimiir . Se stie de altfel ca vecinatatea miscarilor revolutionare din Polonia a dus in cele din urma la desfiintarea acestei ultime ramasite a independentei si la anexarea Cracoviei la Austria.
in tarile noastre, influenta ruseasca e mai accentuata. in Regulament „trebuiau deosebite cinurile functionaresti, cu caracter personal, de titlurile nobiliare, cari puteau fi personale sau ereditare. Era sistemul preconizat de carvunarii moldoveni, dupa modelul iceluia din Basarabia"2.
Lucrarile comisiunilor de redactare, incepute sub generalul Jeltuhin, au fost iesavarsite sub indrumarea lui Kisselev, ale carui merite s-au bucurat de o recunoastere manima. Revizuite la Petersburg, unde au fost infatisate de delegatii comisiunilor, ucrarile au capatat forma definitiva in adunarile extraordinare de revizuire din 1831, care :le insesi sunt expresiunea aceleiasi organizari de Stari, asa cum o gasise in functiune mterea protectoare. Adunarea Tarii Romanesti cuprindea, sub presedintia lui Kisselev, ijutat de Minciaky, trei episcopi (mitropolitul Grigorie fiind in surghiun) si treizeci de >oieri, „madulare" ale divanurilor savarsitor, judecatoresc si domnesc, precum si opt upleanti ai lor, trei egumeni si zece deputati ai boierimii judetelor. Desi desemnati sa ia •arte la Adunare, Iancu Vacarescu si Dinca Bratianu au fost indepartati, ca opozanti prea larzi: astfel „epurata , Adunarea a lucrat repede si si-a incheiat sedintele la 22 mai3. in Moldova, lucrarile s-au prelungit pana in octombrie, cu toata alcatuirea asemanatoare a adunarii (mitropolitul Veniamin, cei doi episcopi si 30 de boieri membri ai divanurilor, rei arhierei, 6 supleanti si 10 deputati ai tinuturilor)4. E adevarat ca epidemia de holera e aspunzatoare pentru intreruperea si prelungirea sedintelor. Cu toata superioritatea in ceste Adunari a boierimii mari, alcatuirea acelor ce urmau sa fiinteze in viitor, obisnuite i legiuitoare, sau extraordinare pentru alegerea Domnului, stabilea un nou echilibru al ategoriilor politice si sociale, ce caracterizeaza intreaga epoca a Regulamentului Organic.
Iata intr-adevar cum se compunea, in conformitate cu noile dispozitiuni, adunarea bisnuita in ambele principate: „Presedintia adunarii era atribuita de drept mitropolitului, lembri erau; 1) episcopii; 2) 20 de boieri de treapta I-a in Muntenia si 16 de treapta I-a, iu a Ii-a, in Moldova, in varsta de 30 de ani, pamanteni sau impamanteniti dupa vechiul bicei si alesi, numai in capitala, de semenii lor; 3) 19 deputati ai judetelor in Muntenia :ate unul de judet si unul al Craiovei), 16 in Moldova, boieri proprietari, feciori de boieri, i varsta de cel putin 30 de ani. Alegatori ai deputatilor de judete erau boierii si feciorii de oieri, in varsta de 25 de ani cel putin, proprietari de mosie si domiciliati in judetul sspectiv.
in total dar, adunarea legiuitoare numara 43 de membri in Muntenia si 35 in loldova, toti boieri. Coalizati cu episcopatul, boierii mari formau majoritatea, cel putin i Muntenia. in amandoua principatele, fata cu numarul de boieri mari si de boieri privilegiatilor din clasa intaia, o putinta si pentru boierimea mai marunta de a-si spune cuvantul; e insa de observat ca si acum, acea din Moldova are mai multa greutate decat categoria corespunzatoare din principatul vecin.
Schimbarea cea mai importanta era insa in alcatuirea adunarii, careia ii revenea vechiul privilegiu de alegere a Domnitorului, asa cum fusese cerut in toate memoriile si arzurile, infatisate de la Kuciuk Kainargi. „Alegerea Domnului era incredintata unei adunari extraordinare, compuse din mitropolit (presedinte); episcopi (trei in Muntenia, doi in Moldova); 50 de boieri de rangul I in Muntenia, 45 in Moldova, luati din arhondologie in ordinea ierarhica, de la vel camaras inclusiv dincoace de Milcov, de la vel logofat la aga exclusiv dincolo, nascuti romani si locuitori in tara; 73 boieri de a 2-a treapta, de la clucer la comis in Muntenia, 30 de la aga la ban, in Moldova, feciori de boieri si proprietari de mosii; 36 deputati ai judetelor — boieri proprietari — in Muntenia, 32 — boieri proprietari, feciori de boieri — in Moldova; 27 de deputati ai isnafurilor orasenesti in Muntenia, 21 in Moldova a...i Boierii de a 2-a treapta, pentru a alege pe reprezentantii lor in adunarea electiva, erau convocati in capitala si procedau prin tragere la sorti. Deputatii corporatiilor trebuiau sa fie nascuti romani si nesupusi vreunei protectii straine. in Moldova, li se mai cerea sa aiba un imobil in valoare de cel putin 5 000 lei vechi in capitala, de 3 000 lei in targurile mai mici. Numarul lor, de 27 deputati in Muntenia, se forma din 9 ai capitalei, 3 de la Craiova, cate doi de la Ploiesti, Rosii de Vede si Ramnicul Valcii, cate unul de la Focsani, Buzau, Targoviste, Pitesti, Campulung, Slatina, Targul Jiului, Caracal si Cerne ti.
in Moldova, cei 21 deputati ai corporatiilor erau 3 din Iasi, cate 2 din Botosani, Barlad, Galati si Focsani, cate unul din Harlau, Targu Frumos, Dorohoi, Falciu, Husi, Vaslui, Tecuci, Bacau, Roman, Neamt, Piatra, Falticeni si Herta2. Aceste detalii isi au insemnatatea prin aceea ca arata ierarhia de importanta a targurilor noastre pe atunci. Alegerea deputatilor corporatiilor se facea prin ingrijirea starostelui. Deputatii judetelor, cate doi, se alegeau de un colegiu compus din: 1) boierii de a doua si a treia treapta si feciorii de boieri, proprietari funciari, chiar si acei cari nu aveau calitate de a fi alesi; 2) neamurile, postelnicii (in Muntenia) si mazalii, proprietari rurali, delegati de treptele lor, cate doi de treapta si de plasa. Boierii toti, delegatii neamurilor, postelniceilor si mazalilor, alegeau fiecare cate doi deputati. Din opt deputati astfel alesi, se trageau doi la sorti, afara numai daca se stabilea intelegere intre alegatori. in Moldova, mai facea parte din adunarea electiva si un deputat «ales de trupul academicilor». Deci in total, adunarea electiva numara 190 membri in Tara Romaneasca si 132 in Moldova, din cari numai 27 intr-o parte si 21 in alta, nu apartineau clasei boieresti. Oricum, colegiul era largit. Nu se dadea insa satisfactie carvunarilor moldoveni, cari voisera ca Domnul sa fie ales de obstea boierilor, si mai putin dorintelor si mai democratice exprimate in Muntenia"3
ircetatorului: superioritatea numerica (in adunarile elective) a boierimii de treapta a doua i din categoriile inferioare asupra celei de rangul I, care pretindea dreptul exclusiv de a esemna pe Domnitor, si aparitia „Starii a Treia", sub forma deputatilor alesi de orporatiile orasenesti. Aceasta din urma reforma se lamureste prin rosturile mai isemnate ale oraselor si populatiei lor in viata economica, inca inainte de a intra in igoare clauzele tratatului din Adrianopol. Se observa chiar sub ultimele domnii fanariote, i 1818 la Iasi, sub Voda Caragea la Ploiesti si Bucuresti, miscari ale negustorimii npotriva abuzurilor comise de functionarii domnesti, in dauna negotului pe care il :anjeneau. N-au lipsit manifestatii violente, cari arata o constiinta sporita a acestei ategorii sociale, in urma intensificarii legaturilor comerciale cu tarile vecine, pe cat le igaduia monopolul turcesc1.
in gospodaria oraselor, colaborarea dintre delegatii Starilor, reprezentand toate arpurile constituite, e o formula ce ne intampina inainte de epoca regulamentara. Sub mita Sturdza, din martie 1825, aflam ca la Botosani, „facandu-se adunare in casa dum. pat. Aleco Ralet, simpatriotului nostru, s-au facut si alegire de epitropi buni, din negustori institi, siguri si raele, cu unul din boeri prezedent, dumnealui Spat. Costache Roset a...i"2. ornicia Botosanilor facea de altfel deosebita mentiune, printre „privileghiurile targului upa luminatele hrisoave", de imputernicirea „targovetilor vechi de a-si randui epitropi intre dansii pe aciia ce obstia ii va alegi, din negustori cinstiti cu haractir, cu durere pentru irg si cu stare a.-..i necutezand mai multi din boierii de aice, ce sant sezatori de putana reme, a se amesteca la iraturile targului si la epitropie"3. Totusi, la 14 ianuarie 1827, prea cinstitii dumnealor boeri si dumnealor negutatori si toti lacuitorii botosaneni de toata atiia" sunt chemati a ingriji de asezarea unei a doua spiterii, pentru targul care a sporit la este 12 000 de suflete4. Nevoile orasului mai cer osebita paza impotriva focului, prin rabnica intocmire a „tulumbelor" unui serviciu de pompieri.
Toate aceste nevoi lamuresc alegerea, prin obsteasca adunare, a epitropilor in rmatoarea ordine: un boier, ca povatuitor, doi negustori — „taxildari banilor iratului si itori docomenturilor si a socotelii targului" — doi „lucratori" si doi „ostenitori la ebuintele targului"5.0 „ecstructie de inchipuire epitropii acestui targ" din 15 noiembrie 827, prevede de altfel ca „alegire epitropilor ari sa fie in cuprinderea hrisovului, adica oi din boerii pamanteni si cu lacuintele aice, doi din negutitorii moldoveni si greci, doi in negutitorii armeni, si doi din negutitorii jidovi; cari in adunare obsteasca sa vor alegi e catra toata obstie, pentru un an de zile"6. La 7 martie 1828, insusi Ioan Voda Sturdza atragea atentia asupra respectam inwi™ «.«.« -s-"- ""rVosebire asupra „pontului notaratoriu pentru epitropie, ca din toate starile sa-si aleaga pe fis ^ ^ doj m din boieri, din negutatorii crestini si negutatorii jidovi iar * ^ ^.^ ^ „oameni cunoscuti intre bunile cugetan", nu din acei cu faima < ^ ^^ v cum se pare ca era cazul1.
Si aceste amanunte isi au insemnatatea, deoarece mtrezar^ ^ ^ ale administratiei municipale, in cadrul mai modest al 8°^%^ de tarJzvc inspiratie al introducerii delegatilor de „isnafun daca nu in Obs ^ ^^ ^ dar in acea chemata sa aleaga persoana insasi a Dommtorului * fe de ' yor avut si ele influenta lor - dovada e deputatul ac ade micilorMoldoveni, a ^
il aflam in reprezintarea Universitatilor din unele adunari de St^. ^ ^ ^ originea acestei insemnate reforme si imprejurari de ordin loca ^ ^ ^ situatie ^ ^ tratat, economia urbana castiga in importanta, si chiar Kissel^ ^ .^ ^ g^ ^
1830, primul sfat oraSenesc3. Consiliul comunal ia numele de ^ ^ membr.. sfatului erau alesi de deputati orasenesti, alesi ei insisi de „obs^ mahalalelor.4 Credem ca s-a tinut seama de aceste fapte verificate si cunoscute, maii d, ^ ^ ^^ ar fi aratat prezenta negustorimii la unele alegeri domnesti da^ ^ • deslusite. Aci nu poate fi insa nici o indoiala asupra dreptului ^ & ^ ^ j P P^. Q adevarata Stare: e desigur numai un inceput dar care gate fi ^^ deputatilor „Comunelor" in parlamentele feudale ale Angliei din ^^ ^ xm.lea5Pint; Q proportie inca foarte redusa, delegatii corporatiilor stau totusi 1^^ ^ ^ ^ ^ si ai clerului. Proportia se lamureste insa si pnn valoarea numen ^ ^ ^^ & ^^ elemente orasenesti: negustorii erau putini. Jn Muntenia dupa ^^ unuj observator documentat, Bois-le-Comte, erau la 1834 noua mii patentari, m ^^ 45 ^ la o populatie de doua milioane locuiton^Din vemtul >mpozim^ ^ d de alta parte, pentru anul 1835, un numar numai de vreo 6 300 ^ ^ ^ doi la suta. Cat priveste Moldova, nici Bois-le-Comte nici mv^, ^^ N Sutu> nu mentioneaza pe patentari in statisticele lor, dar din cifra impo^. patentelor> j^^ reiese ca erau in Moldova aproape doua mii patentan, msu^ ^ ^ suflet ^ Q populatie de 1 300 000 locuitori, adica 0,80 la suta. Proporti^ este ^ ^ &. ^^ tara si in cealalta", conchide I. C. FilittA Pentru a se forma o \ m intelesui mai deplin al cuvantului, vor trebui sa intre in randuri e e, te^ ^ numeroase ^ functionarimii si micii boierimi cu tendinte intelectuale, ^ ^ ^ ^ ^^ conducatorii si oamenii de actiune ai revolutiei de la 1848.
Daca insa Regulamentul Organic deschidea astfel unele, e de yiitor ^ orasenesti, tinand seama de noile imprejurari economice, el ^^ ^ ^ ^ ^^ opresiune icpiezeuiarcacieruiui. Daca presedintia Adunarilor, conform traditiei,e lasata litropolitului, numai el si episcopii isi mai iau locul in randurile lor; nici macar egumenii, intre cari unii mai figurau in adunarile de revizuire de la 1831, nu mai iau parte la acele revazute de articolele Regulamentelor. in timpul domnilor acestei perioade, va stapani de tfel tendinta de a afirma, in spiritul modern, superioritatea puterii laice in stat asupra sericii. Averile imobiliare ale mitropoliei si episcopilor urmau a fi arendate prin licitatie i fata obstestii Adunari; in Muntenia se instituise inca din timpul adunarii de revizie, un ;partament al trebilor bisericesti, al carui logofat a fost Barbu Stirbei. „Regulamentul aoldovei preciza ca o parte din venitul eparhiilor va servi la intretinerea seminarului de Socola si ca in zece ani datoriile mitropoliei si episcopiilor vor urma sa fie platite"1, verile manastirilor se aflau de asemenea sub supravegherea marelui logofat, care mai rea raportul sau de facut asupra hirotonisirilor si judecatilor de preoti. S-a pus si oblema manastirilor inchinate, ce trebuiau sa contribuie la cheltuielile publice, fara a se unge insa la deplina ei rezolvare.
in ambele principate, inaltele fete bisericesti au incercat sa se impotriveasca la aceste calcari ale vechilor privilegii. in Muntenia, mitropolitul Neofit se stradui sa provoace terventia generalului Kisselev. De fapt, „Regulamentul Organic incepuse opera de cularizare, Ghica o continuase, Bibescu voia s-o desavarseasca". Neofit intocmi, la 146, un memoriu in chestie, poate destinat guvernului din Petersburg si in care scria ca lupa drepturile si prerogativele de cari prelatii romani se bucura, din timpuri stravechi, nu pot fi socotiti ca simpli carmuitori ai eparhiei lor, revocabili dupa vointa, ca egumenii anastirilor"2. Stradanie zadarnica, caci la 1847 Obsteasca Adunare vota noua lege a ;rului, fara alt protest al mitropolitului decat parasirea ostentativa a sedintei.
in Moldova, unde autoritatea lui Mihai Sturdza era mai mare, conflictul cu itropolitul Veniamin s-a incheiat inca de la 1842, prin demisiunea inaltului chiriarh, care retrase la manastirea Slatina, dupa o despartire dramatica de credinciosii sai. Cu tot irele sau prestigiu si veneratiunea de care era inconjurat, nici el nu reusise sa stavileasca iestecul administratiei laice in gospodaria bunurilor bisericesti3. Se poate deci preciza regimul reprezentativ de Stari al Regulamentului Organic se reduce in fapt la ordinul bilimii, organizat acum dupa criterii stabile, cu o participare mai mult onorifica a iriarhilor bisericii, si un inceput de satisfactie ce se dadea aspiratiunilor unei „a treia iri" acea a corporatiilor orasenesti.
in realitate, delegatii acestora si-au exercitat dreptul o singura data in Muntenia, cu ilejul alegerii lui Gheorghe Bibescu, in 1843; se stie ca la inceput, in 1834, Alexandru iica si Mihai Sturdza au fost numiti, prin acordul Turciei si al Rusiei; in Moldova, Mihai irdza s-a mentinut in scaun pana la sfarsitul regimului regulamentar, si numai mazilirea Alexandru Ghica in Tara Romaneasca a dat loc convocarii unei Adunari Obstesti traordinare, in conformitate cu dispozitiunile Regulamentului.
Ramane deci ca factor principal politic, reprezentand tara fata de persoana Domnului si de puterile, suzerana si protectoare, prin organul Adunarii Obstesti obisnuite — boierimea de toate treptele, care se inregistreaza insa prin catagrafii si condici, dupa criterii anume prevazute. Se face acum in Principate operatiunea statistica, pe care administratia austriaca o indeplinise dupa anexarea Bucovinei, si cea ruseasca dupa acea a Basarabiei. Se trage o linie de despartire intre cinuri sau functiuni si calitatea nobiliara, intre cari se crease o confuzie voita, in ultimele decenii ale stapanirii fanariote si sub primele domnii pamantene. „Pe viitor", glasuia art. 400 al Regulamentului Moldovei, „nimeni nu va putea castiga drepturi si nobilitate prin singura lucrare a vericarei dregatorii"1. Nu se desfiintau insa boieriile harazite in ultimul timp, cum cerusera memoriile protipendadei, dar urmasii „ciocoilor" nu se puteau socoti in nobilime, decat daca „s-ar cinsti si ei cu un rang pana la vel setrar". in condica „evgheniei" din Moldova intrau toate familiile ce puteau dovedi un sir neintrerupt de demnitati, timp de optzeci de ani, dar si acele ale boierilor „a caror parinti au avut cinul a oricareia boierii pana la vel setrar"2. „Nobilitatea" — termen nou, care arata si influenta straina — se putea conferi insa oricarui roman „ce se va deosebi prin slujbe publice", dar in acest caz art. 351 al Regulamentului Tarii Romanesti prevedea competinta Obstestii Adunari, la propunerea Domnului. in acest din urma principat, drepturile „neamurilor" erau rezervate „numai celor ce coboara a lor neamuri prin stramosi din familii nobile", postelniceii fiind considerati ca „cea din urma ramura a nobletii". Persistau deosebiri de privilegii intre diferitele trepte ale boierimii: celei de rangul I, alegatoare de drept a Domnitorului,ii erau rezervate locuri proportional mai numeroase in Adunari,, iar in practica demnitatile cele mai importante. Boierimea marunta avea in schimb cuvantul ei in carmuirea tinuturilor, luand parte la alegerea deputatilor si desemnarea subcarmuitorilor. Toata boierimea ramanea scutita de impozitul funciar si de patenta pentru negot, privilegiu de o deosebita insemnatate in noua perioada de expansiune a economiei dunarene. Se desfiintau insa, in schimbul unei despagubiri banesti, scutelnicii si poslusnicii, scutirile de vama, arenda rusumaturilor, incompatibila cu dregatoriile, si faimoasele „havaeturi" sau venituri legate de unele slujbe, a caror suprimare o cerusera chiar unele din memoriile marii boierimi.
Toata aceasta organizare poarta pecetea caracteristica a regimului de Stari privilegiate, asa cum mai traia inca, alaturi de dezvoltarea aparatului de stat modern, in tarile ce nu fusesera atrase in cercul de actiune al revolutiei liberale. Este aceeasi tendinta de a mentine structura senioriala, adaptand-o insa cerintelor administrative ale noilor imprejurari, si ingradind prin reguli precise si statornice, accesul la ordinea nobiliara. in aceasta perspectiva, epoca regulamentara din Principate se incadreaza intr-un proces istoric mult mai larg, care se desfasoara paralel, intre 1830 si 1848, in toata Europa Centrala si Rasariteana3. Dar ca si in celelalte tari, in cari Friedrich Gentz deosebea inca, la 1820, „constitutia de Stari" (landstandische) de cea reprezentativa, curentele noua se
UCUICICJC si vor iucra ia iranstormarea regimului, in idrul insusi al institutiilor oranduite de Regulament. Caci a fost soarta acestui asezamant, i si a atator altora in cursul istoriei constitutionale, de a fi aplicat intr-un spirit deosebit ; acela in care fusese conceput.
Deosebirea intre boierie si functiuni, atat de categoric formulata, n-a putut fi entinuta; e interesanta din acest punct de vedere, concluzia lui Filitti la studiul sau despre itagrafia boierilor Tarii Romanesti din 1829:
„De la Regulamentul organic incoace, lucrurile s-au schimbat. De atunci, cum
»serva Alecu Russo, existara numai cinuri, dar boerii nu1. in loc de boerii cu caftan, care nobilau, cinuri personale, conferite cu brevete (pitace), in care fiecare putea, pentru
irite reale sau inchipuite, sa fie inaintat, dar numai din treapta in treapta, pana la cele
ii inalte, cum s-ar inainta azi de pilda, in corpul tehnic, in cel diplomatic, sau gradele coratiilor". Tabloul comparativ al boierilor in viata la 1830 fata de acel din 1858, anul care s-au desfiintat privilegiile, arata intr-adevar in acest interval un spor de la un total
1 311, la unul de 3 167, in care, ce e drept, „pitarii si contipistii" reprezinta majoritatea
134). „De fapt, adauga insa Filitti, si in vremea regulamentara, in Muntenia, aproape numai membrii familiilor din protipendada de la 1830, au inaintat pana la cinurile cele ii mari acu exceptia coloneilor Odobescu, Haralamb si Solomon, si a lui Dimitrie mid); vreo 23 indivizi din celelalte familii s-au putut ridica pana la rangul de aga (maiT s prin inaintare in ostile ale carei grade, pentru a atrage ofiteri, erau favorabil asimilate rangurile civile: sublocotenent (praporgic) cu pitar, locotenent (porucic) cu serdar,
)itan cu paharnic, maior cu clucer, colonel (polcovnic) cu agai. in schimb, numarul ilarilor cinurilor mai modeste a sporit simtitor. Daca este foarte exagerata, pentru buintele rimei, observatia lui Cesar Bolliac ca ajunsesera «serdarii ca magarii», tot igerat este si ca se inmultisera «pitarii ca tantarii». Trebuie tinut seama ca si populatia jrcase la vreo 2 130 000 de locuitori, probabil chiar ceva mai mult, reprezentand vreo
) 000 familii"2 fata de abia 800 000 si circa 165 000 de familii, dupa pustiirile boiului, ale ciumei si holerii din anii cari precedau epoca regulamentara. in afara insa aceste consideratiuni statistice, nevoia practica a asigurarii numarului de alegatori itru obstestile Adunari a dus la inmultirea logica a acelor, cari, in virtutea unui rilegiu, puteau fi indreptatiti sa voteze. Cand Kisselev, sub regimul ocupatiei rusesti lungite, convoca la 1832 primele alegeri dupa litera Regulamentelor, au fost chemati
"ara Romaneasca „circa 800 de alegatori, din cari nu s-au prezintat la vot decat 367";
Moldova, abia in oct. 1832 se dau ordinele pentru alegerile de deputati, dupa pilda
>r urmate in Tara Romaneasca. Din circa 800 boeri au participat la vot 366"3.
Si aci, ca si in principatul vecin, mai era insa nevoia ce o resimtea Domnul, de a ri numarul acelor inzestrati cu titluri, nu numai, cum spuneau gurile rele, pentru a-si ;ura avantaje banesti, dar spre a precumpani asupra opozitiei indaratnice pe care i-o :au, in Adunare si in afara de ea, reprezentantii marii boierimi, ce se considerau deopotriva cu acei, pe care norociu 11 naicase in scaunul aomnesc. u tanguire ae ia a fruntasilor acelui grup de familii moldovene, ce ar fi constituit alta data protipendada, indrepta impotriva Voievodului, intre alte acuzatii, acea de a fi ingrosat randurile boierimii „cu persoane nesimandicoase. Iata, adauga Xenopol, adevarata cauza a nemultumirii boierilor, si este in destul de curios de constatat ca Mihai Sturdza, care fusese organul tanguirii boierilor pribegi in contra lui Ioan Sandu Sturdza, pentru ridicarea claselor de jos in randul privilegiatilor, este nevoit sa recurga la acelasi mijloc spre a se sustine in contra boierimii celif mari"1. Cum se intampla adesea, experienta guvernarii modificase conceptiile sale de opozant, si „daca Regulamentul Organic i-ar fi ingaduit-o, ar fi lovit, oligarhul de alta data, in oligarhie". Se gasea acum infruntat de un corp politic in care dominau rivalii sai, tainuiti sau declarati, si dorinta lui ar fi fost sa se sprijine pe o a „treia Stare"2, ce era insa departe de a fi constituita in Moldova. Daca putea impaca vanitatea lui Teodor Bals prin titlul sonor, dar fara semnificatie reala, de „bas-boier", altii erau mai indarjiti in opozitia lor. Astfel, in timpul in care au putut fi aplicate, prevederile regulamentare pentru a deosebi Starea nobiliara si a ingradi accesul la privilegiile ei, au inceput a fi infrante de autoritatea domneasca, cel putin in spiritul lor. Era de altfel in atmosfera vremii ca marile averi, valoarea personala, dovedita in slujbe, si mai ales capacitatile intelectuale, tot mai mult pretuite, sa-si faca loc in randurile privilegiatilor, sau sa lucreze la daramarea privilegiilor. in aceasta alternativa se cuprinde tot procesul istoric al evolutiei sociale din epoca Regulamentului, pana la framantarile revolutionare cari au incheiat-o.
Ar fi fost insa gresit sa consideram impotrivirea ce s-a manifestat in Obstestile Adunari ale Principatelor, si care a facut sa izbucneasca serioase crize in Tara Romaneasca, numai in lumina rivalitatii intre cei doi factori ai echilibrului politic: Domnitorul si Starea nobiliara. Conflictul constitutional era marginit, prin faptul ca ministrii, capii departamentelor, nu erau membri ai Adunarii, desi puteau apare in fata ei si lua cuvantul pentru a-si sustine vederile; ei depindeau insa — cel putin teoretic — numai de Domn. Adunarea avea insa de cercetat si de votat bugetul, care i se infatisa in fiecare an cu toate amanuntele sale; ea se rostea asupra proiectelor de legi, a caror initiativa o avea Domnul; dar legile treceau printr-o serioasa discutie, in comisiuni si pe urma in sedinta plenara. I se intampla sa le respinga, cum a fost cazul de mai multe ori in Muntenia, sau sa primeasca amendamente; si Domnitorul putea prezinta pe ale sale, cari dadeau loc atunci la noui discutii, uneori si la schimburi de adrese intre Adunare si Domn, prea adesea lipsite de menajamente, de o parte sau de alta. Din dezbaterile ce ni s-au pastrat, rezulta insa o impresie de examinare serioasa, de lucru amanuntit si temeinic in cercetarea proiectelor aduse in discutie, ce am fi bucurosi sa le regasim macar in aceeasi masura, in activitatea parlamentelor mai recente, cari n-au mai fost expresiunea Starilor, ci a vointei nationale3.
Dar spiritul ae opoziue care se mamiesta atai ae caractensuc, uneori cniar venement, icrarile Obstestilor Adunari, nu era produsul mentalitatii de Stare, de „nobleta ereditara >rivilegii exorbitante", cum o defineste cu amaraciune Stefan Scarlat Dascalescu1. stiunile cari provocau, in special in Muntenia, opunerea Adunarii, erau de un interes general si mai inalt: iar impotrivirea ce o determinau era insufletita de un sentiment si puternic, de aparare a autonomiei castigate prin noua situatie internationala a tarii, nentinere a ceea ce se considera acum dreptul national. De acest mod de a vedea si ales de a simti, clasa conducatoare nu fusese lipsita nici in timpuri mai vechi: izarile Regulamentului Organic erau doar ele insesi rezultatul straduintelor ei. Acum ., generatia mai tanara, crescuta la scoala Apusului si a revolutiilor sale, gasea noui imente si temeiuri pentru a revendica o si mai complecta libertate, o indepartare a stecului continuu al Puterilor, suzerane si protectoare, in cele mai mici amanunte ale xxlariei noastre launtrice. Ostilitatea impotriva Domnului depasea astfel persoana lui, itea masuri pe cari el era nevoit sa le sustina, prin pozitia sa insasi, chiar daca in fundul iii nutrea alte sentimente.
Aceste tendinte se gaseau intarite de miscarea de renastere nationala in domeniul aturii si al artei, care si-a intiparit atat de puternic pecetea celei dintai jumatati a ;ului al XlX-lea, cu deosebire in partile de Centru si de Rasarit ale continentului nostru, celasi timp si deopotriva cu dezvoltarea literaturii nationale in Ungaria si in Polonia, indoita impulsiune a ideilor de libertate ale Revolutiei franceze si a traditiei de limba torie a nationalismului german, nazuinte asemanatoare isi faceau loc in societatea de ucuresti si Iasi, care mai de mult isi incepuse procesul de prefacere si occidentalizare. mplarea ne-a pastrat despre Obstestile Adunari ale Tarii Romanesti, doua imagini imporane; una localnica, mai stangace si naiva, infatisand acea de revizuire din 1831, presedintia lui Kisselev; cealalta, datorita maestriei unui desenator incercat, ca Raffet, insotea prin tarile noastre, in 1837, pe principele rus Anatol de Demidoff, un protector iintei si al artelor. in Adunarea de la 1831, in jurul mesei in forma de potcoava, in ii careia stau fetele bisericesti in jurul guvernatorului, mai domina inca portul oriental, ingile caftane care impodobesc pe barbosii membri ai protipendadei. Dar sase ani mai iu, islicele si giubelele s-au imputinat; in jurul mitropolitului, care prezideaza, sunt multi deputati cari imbraca fie uniforma militiei, dupa modelul rusesc, fie redingote roiala „nemteasca"; parul si barba au prins ondulatia romantica a timpului, si nu mai ezinta doar semnele exterioare ale unei ierarhii2. Dar o data cu haina, si mai degraba it ea, s-a modificat constiinta acelor cari iau parte la dezbateri. Purta inca islic de moda ie Marele Logofat al Dreptatii, Iordache Golescu (fratele calatorului Dinicu), dar in braua catre Prea cinstita Obsteasca Adunare din 1831, stia sa scrie despre „cele dupa ni imtamplate in tara noastra, care pe vremea Romanilor, ce prin stramutare au trecut i Roma intr-aceasta tara (de la cari s-au si numire de romani) si pe vremea Domnului i nemuritor cu numele sau, catre patriia sa, acelui Domn, zic, Mihai-Voda cel viteaz, u zice fara indoiala ca pe aceste doua vremi era aceasta tara in veacul ei cel de aur"3.
Doisprezece ani mai tarziu, urcandu-se in scaunul tarii, Domnitorul Gheorghe Bibescu, ales, dupa Regulament, de Adunarea Starilor, va imbraca si el caciula si mantia lui Minai Voda, iar unul din drumurile sale va fi de inchinare, la locul unde capul voievodului intregitor odihneste in Manastirea Dealului. Zeflemeaua, care nu lipseste niciodata din mintea romanului, va gasi si atunci prilej de intepatura, inchipuind in versuri satirice, protestul umbrei lui Mihai catre egumenul manastirii:
„Parinte Palada Tamaie groapa mea, Caci piatra-mi cea curata Fu astazi sarutata D-un drac impelitat"l.
Ramane insa impresia unei legaturi mai trainice cu trecutul departat in care noul sentiment national isi cauta reazemul si temeiul. Vedem iarasi renascand in Tara Romaneasca, sub forme innoite, vechiul antagonism al slujitorimii militare si al marii boierimi. „Discipolul scolilor noastre, scria consulul francez Nion despre Voda Bibescu, oaspele saloanelor noastre, lasa sa se ghiceasca usor, sub acest invelis strain, fiul vechilor panduri cu manile inasprite de manerul sabiei si de coarnele plugului, totdeauna gata de rascoala sau de lupta impotriva partasilor lui Mahomet. De acolo vine desigur antipatia reciproca intre el si casta aristocratica si mai ales partea din aceasta casta compusa din ramasitele sistemului fanariot"2. Alegerea unui Domn pamantean, in care factorii de raspundere ai tarii si-au putut rosti liber vointa lor, a fost sarbatorita ca un eveniment de mare rasunet si deosebita insemnatate. Pe patul sau de suferinta, modestul slujbas care era Grigore Andronescu, inseamna la 1 ianuarie 1843: „Cand la Ghenar in 11 implinesc ani ai varstei mele 65, zic m-am invrednicit sa vaz lucruri vechi si stramosesti, alegere de domnie care si adevarat s-au lucrat frumos si intru curatenie, caci am avut intelept mitropolit"3.
in sentimentul acesta de mandrie crescanda a unei natiuni, pana atunci de atatea ori asuprita si umilita, se strange o comunitate intre generatii, cari se intalnesc in cultul trecutului si chiar in unele nazuinte de viitor. Alcatuirea Adunarii, si sistemul politic al carei expresiune era, reprezinta fara indoiala formule proprii regimului de Stari privilegiate, asa cum il constituisera in tarile noastre vicisitudinile istoriei; spiritul care insufletea dezbaterile si determina initiativele deputatilor, era insa al vremurilor noui, ce ridica deasupra deosebirilor de clasa si de Stari o unitate mai mare, acea a tarii, in intelesul ei mai larg, depasind categoriile si privilegiile lor.
Oamenii incepusera de altfel sa se adune in afara de cadrul oficial al institutiilor regulamentare. Astfel luase fiinta la Bucuresti o societate filarmonica, inlauntrul careia se alcatuia in curand o asociatie secreta, cu scopuri politice: „surparea protectoratului cclusiv a...i si inlocuirea lui prin garantia colectiva a Puterilor; egalitatea inaintea legii; jzrobirea tiganilor; raspunderea ministeriala; egalitatea inaintea darilor; libertatea parului; respectarea tratatelor cu Turcia; instructia generala si gratuita; emanciparea lanastirilor inchinate". Printre sustinatorii acestui program inaintat se afla Eliade, Campineanu, Gr. Cantacuzino, Voinescu II, I. Vacarescu, I. Filipescu, I. Roset si alacianu1.
Se simte influenta acestor grupari, ale caror vederi continua actiunea autorilor de lemorii radicale din anul Eteriei, in greutatile pe cari le ridica Obsteasca Adunare dmosului articol aditional al Regulamentului, care largea, peste prevederile cunoscute, reptul de interventie al celor doua Puteri in toate modificarile ulterioare ce s-ar introduce 1 textul ce fusese aprobat. in jurul acestei chestiuni, s-a dus o opozitie indarjita in sanul idunarii in 1836 si 1837, avand ca exponenti principali pe Gheorghe Bibescu si pe Ioan lampineanu. Acesta din urma, insotind la Paris pe publicistul francez Felix Colson, ispira o intreaga campanie de presa si brosuri, ce era sa duca in urma la arestarea si etinerea sa la Margineni. Toata aceasta actiune, a carei dezvoltare se poate urmari in icrarile ce s-au ocupat mai de aproape cu evenimentele2, are un pronuntat caracter ational, impotriva ingerintelor din afara, pentru infaptuirea unui program ce depaseste adit regimul de Stari. in complotul de la 1840, pentru care militeaza Balcescu, au fost asiti amestecati boieri de trepte mai marunte, la cari francezul Vaillant constata patriotism, idei liberale, simt de demnitate". Din acelasi an e Marsilieza Romanilor a lui iolliac, al carei refren:
„Frati, aideti la Margineanul Sa scapam pe Campineanul" irevesteste accentele revolutionare din iunie 1848.
E locul sa amintim ca un proces asemanator se desfasura in aceiasi ani, inlauntrul lietei unguresti, devenita, in mijlocul atator schimbari, o expresiune clasica a regimului de itari.
Si acolo insa, prin formele traditionale, de la sfarsitul Evului Mediu, strabatuse un uflu nou, care se manifesta nu numai pe taramul politic, dar si pe cel economic si ntelectual. El inspira declaratiile contelui Szechenyi, care socotea ca toti oamenii, creati lupa chipul lui Dumnezeu, trebuie sa se impartaseasca de aceleasi drepturi si de aceleasi sarcini. El se manifesta pe urma prin pana de polemist a lui Kossuth, dar imbraca repede iaina nationalismului maghiar intransigent; el e acela care determina inflorirea literara si itiintifica a vremii3. E un vadit paralelism intre intemeierea Academiei maghiare si ucrarile ei, si acea a „Asociatiei literare a Romaniei", care ia fiinta la Bucuresti in 1845. Jn an mai tarziu se constituie Societatea studentilor romani la Paris, care va avea un rol
C. A. Rosetti, Dimitrie Bratianu, apartin unor familii ale boierimii, mari si mici. Aceasta nu-i impiedica de a face in 1847, o memorabila manifestatie lui Edgar Quinet, care, in raspunsul sau, subliniaza „sufletul care traieste in vorbele ce ati rostit a...i spiritul national si eroic". Sunt atatea indicii cari arata limpede ca, o data cu statornicirea sa prin textul Regulamentului, care inseamna un punct culminant al lungii sale dezvoltari, regimul de Stari al tarilor romanesti isi transforma fiinta, pregatindu-se sa faca loc altor forme politice si sociale.
in Moldova au fost in acest timp mai putine zguduiri. Nu avem de semnalat acolo nici opozitia fatisa si neinduplecata, care a facut imposibila domnia lui Alexandru Ghica, prins intre nazuintele nationale ale Adunarii si presiunea consulara — nici chiar criza, de natura si proportiile aceleia care a determinat pe Gheorghe Bibescu sa dizolve Adunarea Obsteasca si sa guverneze doi ani prin decrete-legi. Cu toate greutatile ce le-a intampinat Minai Sturdza, mai ales din partea marii boierimi, dibacia lui, care nu se incurca in prea multe scrupule, s-a dovedit superioara: alegerile si sesiunile Obstestii Adunari moldovene, in tot timpul lungii sale domnii, au decurs in general dupa vointa lui1, scotand in evidenta meritele necontestate ale initiativelor sale administrative si economice. E de considerat desigur si faptul ca in acest principat, Regulamentul Organic satisfacea mai deplin aspiratiunile unei Stari boieresti mai numeroase, dand si treptelor ei inferioare macar o parte a rosturilor la cari nazuiau. E atat de reala aceasta particularitate, specifica situatiei politice din Moldova, ca, spre deosebire de ce se va petrece in tara vecina, revolutionarii de la Iasi din 1848 nu vor cere desfiintarea Regulamentului, ci aplicarea sa intr-o cat mai desavarsita conformitate cu litera si spiritul sau. Nu dispozitiile regulamentare, dar abuzurile administrative erau acolo principalul motiv de framantare a spiritelor. De altfel Starile privilegiate se bucurau din plin de foloasele avantului economic, al unei vremi de pace si de belsug. in Amintirile sale, in care a cules multe impresii si informatii de la contimporani, Radu Rosetti descrie viata de atunci a boierului moldovean, care „avea nu numai necesarul, dar si prisosul, facea parte din cele vreo doua sute de privilegiati bucurandu-se de o vaza exceptionala intru toate si pentru toate, putand aspira la toate situatiile din tara, chiar la domnie a...i Si sa nu se creada, adauga el, ca celelalte clase sociale, afara de tigani, duceau o viata din cale afara de nenorocita. Acea a boierinasului stapan de mosie era, in mic, aceeasi ca a boierului celui mare, iar privilegiatul fara mosie stia si putea, prin ocrotirea vreunui boier mare, sa duca, fara munca grea, o viata care nu cunostea lipsa. Traiul era doara asa de ieftin si gaseai cu atata inlesnire cine sa te gazduiasca si sa te hraneasca, numarul stiutorilor de carte era asa de mic si nouale posturi relativ numeroase, fara a mai vorbi de sinecurele bisericesti si de cele particulare! Taranul era tinut sa munceasca din greu pentru boier in cursul verii, mai greu decat fusese soarta parintilor lui, desi i se luase mai bine de trei patrimi din pamantul de care se folosise inainte de Regulament. Dar munca asta, pe nedrept impusa, nu era excesiva si putinul siv, sa-1 puie in stare sa-si procure cele trebuincioase pentru el si pentru familia lui. in nu se simtea nenorocit, caci trebuintele lui erau putine si era in sfarsit liniste in .Z'1. Acest autor nu pacatuieste desigur printr-un exces de indulgenta cu privire la i sociala, din care isi tragea obarsia, mai ales in chestiunea „satenilor, stapanilor si a antului in Moldova". El recunoaste totusi ca in revendicarea dreptului lor de prietate absoluta si sfanta" asupra intregii suprafete cultivate a mosiilor, boierii ratiei din vremea Regulamentului erau de buna credinta, deoarece procesul istoric de latiune al marilor proprietati nu mai era cunoscut2, si se considerau numai interesele loment ale exploatarii agricole, in imprejurarile create de tratatul de la Adrianopol, iri le-am amintit mai sus. Cum foarte bine se exprima Filitti „indaratnicia ce cu drept nt li se poate imputa fata cu situatia clacasilor, nu izvora insa dintr-un spirit de clasa , aceasta privinta, noii veniti aveau sa fie, macar de fapt, de acord cu vechea patura ucatoare. Nu se impotrivea acestei reforme sociale sufletul boieresc, ci sufletul rietarului, boier ori nu, preocupat de starea sa materiala, in urma transformarilor ornice"3. Prin aceasta noua mentalitate a „ciocoilor", se preciza evolutia spre alism a vechii noastre organizari senioriale4, inceputa mai de mult, de la impanirea factorului monetar in economia principatelor, dar accentuata prin libertatea ;rtului pe Dunare si in Marea Neagra, ce ii deschisese noua perspective. Dar metodele aliste sunt prin esenta in contrazicere cu organizarea de Stari; era o prevestire ca viata arhala din veacurile trecute, marginita la curti boieresti si manastiri, targuri si sate, uceiurile si datinele ei, era aproape de incheiere.
Dar nu numai pe laturea prefacerilor economice, dar si pe aceea a miscarii ;ctuale, se aratau semnele vremurilor. Nouile manifestari ale sentimentului national cietatea romaneasca, nu erau mai putin vii si puternice in Moldova decat in Tara aneasca. Curentul pentru cultivarea limbii romanesti si pentru institutii de cultura rioara, fusese incurajat de oficialitate. Deschizand, ca domnitor, Academia dleana, la 1835, Mihai Sturdza nu facea decat sa continue activitatea ce o desfasurase iria scoalelor, alaturi de Gheorghe Asachi. Ce focar de raspandire a ideii nationale nise acest asezamant, ne-o arata stralucitul cuvant de deschidere al lui Mihail tlniceanu, la cursul sau de istorie nationala, din 24 noiembrie 1843, si diferitele catii periodice incercate de el, pentru a ajuta dezvoltarea literaturii, precum si luturile teatrului romanesc la Iasi. Sunt fapte si imprejurari prea cunoscute pentru a i nevoie de a le aminti in chip deosebit, dupa cum ar fi de prisos de a starui asupra atilor ce s-au ridicat in calea acestor inceputurile viata stiintifica, literara si artistica, aiul tarii si in spiritul secolului. Dar piedicile nenumarate, pe cari regimul de ctorat le punea acestei activitati, indarjiau spiritele si le indreptau spre acei care sustineau necesitatea unei prciaccn mai lauicaic a Msicmuiui puiiut, muaia ce imprejurarile internationale i s-ar arata prielnice.
Totusi, in Moldova, unde nu lipsesc comploturile, chiar daca nu au constituit pentru carmuirea lui Mihai Sturdza amenintarea ce o reprezentau acele indreptate impotriva Domnitorului muntean, nazuintele de reforma nu depasesc inca vechiul cadru aristocratic al Starilor. Proiectul gasit la comisul Leonte Radu, in 1839, cerea inlocuirea protectoratului unic printr-o garantie colectiva a Puterilor, si intrarea Moldovei intr-o confederatie cu principatul vecin si cu Serbia, acum autonoma, dupa modelul confederatiei germane. Domnul urma sa fie ales „de arhierei, deputati ai treptelor si ai locuitorilor si de burgmeistri" — deci o obsteasca Adunare mai larga decat acea a Regulamentului. Boierimea trebuia sa fie ereditara, cu titluri de nobleta, si sa dispara orice deosebire intre treptele ei; se revenea astfel la ideea „carvunarilor" de la 1822. Un Senat de 12, alesi de boierime, trebuia sa lucreze cu Domnul; modelul era poate tot acel al Republicii din Cracovia1. De inspiratie polona era in orice caz Seimul intregii nobilimi, care urma sa aleaga pe deputatii obstestii adunari legiuitoare; e ciudat cum acest termen reapare in viata constitutionala a Moldovei, dupa patru veacuri!2 Clerul era insa inlaturat cu totul din treburile publice, Adunarea fiind prezidata de un „bas-boier" sau „patritiu".
Locuitorii (sateni) aveau drept de alegere pentru comisarii, chemati sa ajute pe ispravnicii de tinuturi, si membrii alesi ai judecatoriilor. Functiile statului urmau de asemenea sa fie deschise tuturor. Se mai cerea dezrobirea tiganilor, libertatea gandirii si a tiparului, revizuirea raporturilor dintre proprietari si sateni, prin dezbateri in cari ambele parti sa fie reprezentate de vechilii lor3.
Multe din aceste puncte nu erau straine nici de gandirea lui Mihai Sturdza, nici de vederile unei parti insemnate a boierimii. E vadit, daca s-a atribuit acestor planuri calificarea de complot si de razvratire, cautandu-se legatura cu elementele nemultumite din boierime, ca s-a tinut seama mai mult de dorintele cari tinteau la schimbarea pozitiei internationale a Principatului. Aceasta era problema care determina interventia consulara. Ideile acestor „razvratiti" in ce priveste reformele interne, pastrau insa aceeasi nota de moderatiune si de conservatism, care a fost subliniata si in manifestarile anterioare ale moldovenilor, si oglindeste de fapt structura sociala a Starii nobiliare din tara lor. Aceasta caracteristica va starui pana si in expresiunea politica si programatica a miscarii revolutionare de la 1848.
2. REFORMELE CONSTITUTIONALE ALE REVOLUTIEI DIN 1848
intr-adevar, cand s-a tinut la Iasi, la 28 martie 1848, adunarea de la Hotelul Petersburg care deschide seria manifestarilor revolutionare in tarile noastre, initiatorii ei, toti boieri din cele mai autentice neamuri, apartinand generatiei tinere, au cerut intai
OUMluuuuaiiiui i_/wiiiiiuiui, ua viucu „ia auuiiaiv/, ia i^aiv a mai yaii^ wuii* a TUII, uwn*n oi opor, tineri si batrani, ba chiar si supusi straini, a asistat insusi seful Departamentului din iuntru St. Catargiu, in numele Guvernului si al Principelui, si numerosi functionari ublici de toate categoriile"1. Adunarea era desigur tumultuoasa si pitoreasca in mestecul ei, elementul popular fiind reprezentat nu numai de breslasii, a caror prezenta ra acum mai obisnuita, dar chiar prin birjarii ovrei si sacagii, atrasi de curiozitatea de a uzi discutandu-se, in fata oricui, nazuintele de reforma expuse de tinerii boieri2. Dar Dtul s-a marginit la alegerea unei comisii care a infatisat Domnitorului, in 35 de puncte, orinte care n-aveau nimic revolutionar: cel dintai era doar „Sfanta pazire a Regulamentului, in tot cuprinsul sau si fara nici o rastalmacire"! Ca se aveau in vedere buzurile carmuirii, si nu impartirea in Stari privilegiate ce constituia principalul temei 1 acestui asezamant, o aratau punctele 2 („Secarea coruptiei prin pravile inadins facute") i mai ales 6: „Mazilii, ruptasii, ruptele Vistieriei si celelalte clasuri privilegiate sa fie crotiti, potrivit Regulamentului, si sa nu mai fie intrebuintati in trebile particulare"3. Jumai cererea de publicitate pentru „seantele" Obstestii Adunari, dorinta de noua alegeri fara nici o inraurire asupra alegatorilor din partea carmuirii" (de cate ori nu era sa se ;pete acest deziderat in cursul secolului care a urmat!), „ridicarea censurii" si informarea grabnica a unei garde cetatenesti prin toate targurile tarii" depaseau revederile regulamentare. Se pare de altfel ca asupra acestor din urma nazuinte s-a rodus conflictul cp Mihai Voda, care le-a opus un fine de neprimire, tocmai din acest lotiv. Ce a urmat, e greu de deslusit in contrazicerea marturiilor: miscare propriu-zisa -a fost, doar tinerii boieri au continuat sa se adune in case cunoscute, unde s-au rostit e unii cuvinte inflacarate, ce purtau ecoul framantarilor de la Paris, Viena si Berlin; era hiar vorba sa se mearga „asupra baionetelor tiranului", fara insa a se invedera cu cine si u ce. „Tiranul" intre timp, isi luase masurile, si amatorii de revolutie s-au pomenit idicati de militia comandata de beizadele si expediati, cu destiua brutalitate, in surghiun este granita. Lista lor, care incepea cu Alexandru Moruzi si Alexandru Cuza (viitorul )omn) era de 13 persoane. Zelul administrativ mergea pana a porunci sa-1 aduca „mort au viu" si pe Costachi Moruzi, care era banuit ca ar putea incerca sa elibereze pe fratele Su4. Scrisoarea lui Gheorghe Sion catre Gheorghe Barit despre intamplarile din Moldova limpede in ce priveste rasunetul miscarii: „De odata aud sgomotul indoit: «La arme!... oldatii omoara pe boieri!» Dar in zadar zece oameni strigau astfel, caci nu era cine sa-i scul te! Din nenorocire noi nu avem popor; noi nu avem decat cativa nobili ce stiau ce rea sa zica dreptul omenirii: simtirile poporului de jos sant amortite sub jugul espotismului si al impilarilor guvernului5". in realitate, cum spune si N. Sutu in iemoriile sale, „nimic in dezideratele sefilor nu era de natura a le asigura concursul masselor. Burghezimea era compusa din jid