q7f15fi
NERONISMUL : UN LOC SI UN MIJLOC
in antichitate, cu cit regimul politic era mai autoritar, cu atit anturajul monarhului era mai puternic. Din cine este, asadar, alcatuit anturajul lui Nero ? Din sotiile, favo¬ritii, consilierii, servitorii, intregul personal care-1 slujea, senatorii si cavalerii care-i frecventau palatul, intelectua¬lii care-1 inconjurau pe cezar : toti acestia alcatuiau curtea imperiala.
Era in obiceiul locului, la Roma, ca resedinta senato¬riala sa joace un rol public. Pe colina Palatinului, citeva dintre marile si somptuoasele locuinte private au dainuit pina la incendiul din anul 64 e.n. inainte de construirea Casei aurite, imparatii dispuneau de mai multe resedinte in capitala si de vile la tara, in Latium si in Campania, la Alba Longa, la Antium sau Baiae. Un important personal • afla in serviciul lor permanent ; sa-i mentionam pe amici — prietenii —, deseori membri ai consiliului im-5rial, si comites — insotitorii —, in general mai putin nu-erosi decit cei dintii. Dintre amici, doar citiva erau si wnites ai principelui. Acestia din urma nu trebuiau sa ^cupe neaparat vreo functie in administratia imperiala : Pa cum am vazut, un astfel de caz este Seneca insusi, I a fost totusi comes-ul cel mai apropiat al lui Nero 61. Nu trebuie sa dam acestei prietenii conotatia
/n 61. Nu trebuie sa dam acestei prietenii conotatia KVa pe care o are in zilele noastre. Astfel, in documentele oficiale, anumiti guvernatori de provincii sau pro¬curatori sint calificati drept prieteni ai imparatului : epi¬tetul are aici o simpla valoare onorifica, accentuind doar importanta functiei. Mai tirziu, amici vor fi impartiti in categorii, dupa rangul lor. Vom descoperi printre ei con¬silieri si curteni, dar si soldati sau guvernatori care traiesc in majoritatea timpului departe de Roma, fiind solicitati in capitala numai cind este nevoie de sfatul lor de specialisti.

Acestei curti in continua miscare, trebuie sa-i adaugam si pe secretarii cezarilor, acele „modeste" ajutoare de care imparatii timpului erau nedespartiti. Prin intermediul lor, principii comunicau cu guvernatorii de provincii, cu ceta¬tile sau cu persoanele particulare, reglind astfel treburile de stat. intr-adevar, incepind cu Gaius-Caligula si conti-nuind cu Claudiu, acesti administratori particulari, la ori¬ginea lor slujitori in marea casa a senatorului suprem care era imparatul, se transforma, prin forta lucrurilor, in functionari. Cu alte cuvinte, ei nu mai supravegheaza doar bunul mers al afacerilor particulare ale cezarului, ci inter¬vin, treptat, in mecanismele statului, domeniu aproape exclusiv al imparatului. Mai intii administratori gestionari ai provinciilor si bunurilor imperiale, ei vor obtine curind dreptul de control asupra functiei publice in totalitate, si uneori chiar asupra unor anumite activitati senatoriale. in mina lor se afla toata corespondenta imperiala — sarcina extrem de importanta —, si, in aceasta calitate, sint auto¬rii unui numar considerabil de scrisori care vor fi apoi — asa cum o dovedesc papirusurile din Egipt mentionate anterior — copiate si recopiate de functionarii administra¬tiilor provinciale. Tot ei sint cei care redacteaza asa numi¬tii commentarii ai cezarilor, acele memorii unde sint con¬semnate principalele" evenimente ale domniei. Stim, de exemplu, ca Nero consulta cu atentie commentarii alca¬tuiti sub Claudiu (TAC, Ann., 13, 43, 5) *.
Nu erau rare cazurile in care provinciile trimiteau pe linga cezar o ambasada insarcinata sa-i transmita dolean¬tele, in 66, spre exemplu, dupa masacrul din Ierusalim or¬donat de catre procuratorul Gessius Florus, poporul face presiuni asupra marelui-preot si regelui Agrippa II ca sa trimita la imparatul Nero o ambasada, instiintindu-1 astfel cine este adevaratul raspunzator de declansarea revoltei •' nimeni altul decit guvernatorul (IOS., Bel. lud., 2, 16, 3)-Doi aristocrati iudei vor ajunge la Nero — care se afla atunci in Grecia —, dar nu vor putea saIsi formuleze plingerile in fata imparatului, caci aceste ambasade trec, de regula, prin birourile imperiale, care le manipuleaza dupa bunul lor plac. Aici, in birourile imperiale, sint elaborate edictele si rescriptele — deci raspunsurile im¬paratului. Acesti functionari sint, de obicei, liberti si sclavi : sub Nero, ei nu mai au puterea cu totul exceptio¬nala de care beneficiau pe vremea lui Claudiu, dar ra-niin totusi foarte influenti. Multi functionari inalti si con¬silieri de la curte sint de origine provinciala. Este atit ca¬zul lui Burrus — originar din Vasio (Vaison), localitate din Gallia Narbpnensis —, cit si cel al lui Seneca — ori¬ginar din Hispania. Toti acesti oameni care formeaza anturajul imperial au putine legaturi cu aristocratia sena¬toriala, chiar daca impartasesc unele din idealurile sale. li se constituie intr-un aparat autonom care dispune de ijloace proprii de actiune.
Dar. desi imparatul se inconjura de tot felul de aju-e, viata la palat raminea pentru el impovaratoare. Cu ate ca eticheta nu ajunsese inca la complexitatea de mai rziu, Nero avea totusi multe de facut, multe hotariri de at, multi oameni de primit. Pretutindeni mergea in¬sotit de garda sa, de prietenii sai si de functionari. Astfel, nu e de mirare ca-i placea uneori sa evadeze pentru a pe¬trece citeva clipe placute in vilele prietenilor intimi, unde povara rangului inceta sa-1 mai striveasca (TAC, Ann,, 15, 62, 1).
OCTAVIA
Sotiile si iubitele lui Nero au jucat un rol important la curte. Acest lucru se inscrie, de altfel, intr-o traditie a monarhiei romane, mostenita de la nobilimea republicana2. ero s-a straduit sa limiteze aceasta putere a femeilor, pu¬tere pe care o considera mult prea acaparanta : e vorba «i primul rind, de cea a mamei sale, dar si de aceea a nevestelor pe care le-a avut. Influenta lor n-a putut fi insa neutralizata ; Tacit socotea ca aceasta influenta a fost
<-nenca in cazul Octaviei, dar nefasta in cazul Agrippinei ^ aleS al P°PPeei> Pe care ° a?eza in rindul „femeilor fi- D"Pa cum stim, in 53, Nero se casatoreste cu Octavia, do£f Cla"diu. El are saisprezece ani, iar tinara sotie,
«prezece. Este o casatorie de convenienta, cum va rarnine, de altfel, pina la divort. in momentul adoptarii lui de catre Claudiu, Nero devine fratele viitoarei sale sotii. Rude de singe, tinerii casatoriti se afla, asadar, in postura de sot si sotie, dar si de frate si sora : combinatie arhe¬tipala pe care o regasim in Egiptul Lagizilor, dorita de Agrippina si incercata de Gaius-Caligula, fratele ei. Nero nu si-a iubit niciodata prima sotie, o femeie-copil pe care a ucis-o cind nu implinise inca douazeci si unu de ani.
Dar mai inainte a avut loc divortul ; un divort intir-zlat — dupa noua ani de casatorie — din ratiuni poli¬tice : Nero nu-si putea ingadui riscul de a o lasa pe fiica lui Claudiu sa se marite cu un alt aristocrat. Rezervata, rece, stearsa, am putea spune, cinstita si prea putin dispusa sa adopte modul de viata al sotului ei, Octavia nu era lipsita totusi de o finete si de o abilitate politica, fara de care — sa nu uitam ca a asistat la otravirea lui Britanni-cus — nu si-ar fi putut ascunde sentimentele fratesti (TAC, Ann., 13, 16, 6). Dezinteresul pe care Nero 1-a ma¬nifestat de la inceput in privinta ei a fost dublat, rapid, si de un dezgust fizic (SUET., Ner., 53, 3 ; TAC, Ann., 13, 12, 2). Aceasta sotie neglijata nu a beneficiat niciodata de o veritabila influenta politica. Si totusi Nero i-a acordat ono¬rurile pe care pozitia ei le cerea. Astfel, unele monede, ba¬tute la Alexandria si in Orient pina in 59—60, repre¬zinta cuplul imperial, ea pe revers, el pe avers (BMC, Alexandria, p. 16, nr. 119 ; Corinthus, p. 68 si urm. ; Ionia, p. 319 si urm. ; Lydia, p. 254). Pe aceste monede, Octavia poarta chiar titlul de Augusta, pe care, oficial, nu 1-a avut niciodata. De altfel, la Roma, ea nu apare pe nici o moneda si singura inscriptie in care i se recunoaste titlul de sotie a imparatului provine din insula Samos (IGRR, IV, 969 ; M. Smallwood, nr. 120 b). Sentimentul dinastic fiind extrem de puternic in Orientul roman, entuziasmul pentru sotia cezarului se manifesta aproape spontan. Nero consi¬dera ca acest lucru este suficient ; fapt deosebit de semni¬ficativ. De altminteri, imparatul se consola in bratele fru¬moasei Acte, acea liberta care tinuse cindva de casa Oc-tavici si care avea sa-i ramina credincioasa lui Nero pina in ultima clipa a vietii ; legatura lor avea sa dureze cel putin patru ani.
Asadar, in 62, cuplul imperial divorteaza. Cotitura din 61 se produsese, iar Burrus fusese eliminat. De-a lungul anilor, Octavia acumulase o ura tenace impotriva sotului ei o ura cu atit mai de temut cu cit fusese sistematic disi¬mulata (PS.—SEN., Octau., 174—176; 222—226; 540—543; £56—657). Dar acest lucru nu i-a fost de nici un ajutor. Dupa ce ii lichidase pe Rubellius Plautus si pe SuUa, spre a evita o coalitie a principalelor vlastare iulio-claudiene, Nero o elimina si pe ea, nu fara oarecari dificultati : Octa-via se bucura de popularitate si deposedarea ei de drepturi risca sa provoace tulburari. Pentru a-si justifica divortul, Nero invoca mai intii sterilitatea casatoriei lor. Apoi hota¬raste sa organizeze un proces. Tigellinus este insarcinat sa conduca ancheta. Anicetus, supunindu-se din nou vechiu¬lui sau discipol, declara ca a fost amantul Octaviei. in cele din urma, Octavia este inlaturata si, la 11 iunie 62, exe¬cutata (SUET., Ner., 35, 3—4; TAC, Ann., 14, 60—64; IOS., Ant. lud., 20, 8 ; Bel. lud., 2, 13, 1 ; PS.—SEN., Octau., 174—835 ; DIO, 62, 13, 1—4) 4. „Afacerea" va avea citeva urmari, printre care si lichidarea — mentionata mai inainte — a lui Doryphorus' (TAC, Ann., 14, 65, 1).
POPPEEA, STATILIA MESSALINA
Popeea este numele aceleia pentru care imparatul-ci-tared o paraseste pe fiica lui Claudiu. Nero „o iubeste mai presus de orice", exclama Suetoniu (Ner., 35, 5). Ea va fi cea de-a doua sotie a lui. Tatal Poppeei, Titus OUius, fu¬sese senator. Fost prieten al lui Seian, el nu reusise sa scape de epurarea careia ii cazusera victime partizanii pu¬ternicului prefect al lui Tiberiu. Fiica sa isi luase nu¬mele strabunilor pe linie materna, nume de ilustra si no¬bila memorie : Sabina Poppeea — cum se va numi de aici inainte — o ura pe Agrippina, chiar si pentru simplul mo¬tiv ca descindea dintr-un clan politic dusman familiei lui iermanicus. Ceva mai in virsta ca Nero, Poppeea era in-;eligenta, spirituala, dar fara scrupule, si de o frumusete cu totul iesita din comun, pe care si-o ingrijea in mod deo-ibit. Inventase chiar o pomada speciala pentru intreti-erea tenului si, ajunsa imparateasa, se scalda in laptele J^uls de la cinci sute de magarite (IUV., Sat, 6, 462 ; *AG, Ann,, 13, 45, 1—7 ; DIO, 62, 28, 1).
Primul sot al Poppeei fusese Kufrius Crispinus, un ca¬valer roman, fost prefect al pretoriului, pe care Nero avea *aIl suprime in 66 (TAC, Ann., 16, 17, 2). Apoi, chiar sub mia imparatului, Poppeea divortase de Crispinus, pentru a se recasatori cu Salvius Otho, unul din principalii favoriti ai principelui (TAC, Ann., 13, 45—46 ; SUET., Otho, 3 ; PLUT., Galb., 19). Si astfel isi facuse intrarea la curte, unde extrem de repede avea sa-1 seduca pe Nero. Sa fi incurajat, oare, Otho pasiunea cezarului, spre a-si mari astfel creditul in anturajul imperial ? E greu sa ras¬pundem categorie la aceasta intrebare.
Un lucru e sigur : imparatul da semne de plictis in ceea ce-o priveste pe Acte si in mod manifest o prefera pe Peppeea 5 : anul 58 marcheaza intrarea in scena a noii sale alese. Sotul acesteia este indepartat de la curte si chiar din Roma, caci numirea lui in functia de guvernator al Lusi-taniei echivaleaza cu o izgonire. Cu toate acestea, Nero-va trebui sa astepte pina in 62 pentru a se casatori cu Poppeea, la numai douasprezece zile dupa divortul de OcI tavia (SUET., Ner., 35, 5). Era o casatorie pe care noua sotie o dorise nespus. Dragostea imparatului pentru aceasta femeie nu va inceta sa sporeasca .de-a lungul anilor, fapt demonstrat, in parte, si de productiile literare ale prin¬cipelui care cinta, la un moment dat — dupa cum am sem¬nalat mai inainte ar- parul de chihlimbar al iubitei sale (PLIN., Nat. Hist, 37, 50).
inriurirea de care se bucura la curte Poppeea, inainte, ca si dupa casatorie, nu trebuie nicicum desconsiderata, Daca Octavia n-a fost niciodata recunoscuta oficial Au¬gusta, Poppeea, in schimb, a beneficiat de acest titlu : ast¬fel, in 63, Fratii Arvali se vor ruga pentru sanatatea celei pe care o cinstesc drept Poppeea Augusta (M. Smallwood, nr. 24). O tetradrahma din Alexandria reprezinta pe Poppeea pe revers si pe Nero pe avers (M. Smallwood, nr. 111 a). O moneda de bronz din Asia Mica ii infati¬seaza pe cei doi soti impreuna, pe aversul ei — Neron-Poppaia —, as.ezinduIi astfel pe picior de egalitate (BMC, Ionia, p. 74, nr. 212 : M. Smallwood, nr. 240), in timp ce o inscriptie din Pont (63—65) ii slaveste pe Nero, Britan-nicus si Poppeea la un loc (SEG, 16, 748 : M. Smallwood, nr. 111 b). Alte monede si inscriptii amintesc de faptul ca, dupa moartea imparatesei, este intretinut un cult pentru aiua Poppaea, ca si pentru fiica acesteia, la rindul ei, di¬vinizata ; si Fratii Arvali vor aduce deseori sacrificii in onoarea celor doua zeite (E. Sydenham, op, cit., p. 53, nr. 1 : M. Smallwood, nr. 148 ; ILS, 233 : M. Smallwood, nr, 149 si M. Small-wood nr. 25—26). Poppeea nu era insa nici Messalina si nici Agrippina, Niciodata ea nu a jucat un rol politic comparabil cu acela pe care l-au avut cele doua femei, pe vremea lui Claudiu. Asa ceva nu se putea intimpla sub Nero, care nu se prea lasa condus de femei 6; asadar, influenta Poppeei a fost mai slaba si s-a exercitat doar asupra unei trasaturi' de ca¬racter a imparatului : acea pornire spre cruzime, spre re¬presiune. A fost alaturi de Nero in toate actiunile lui bru¬tale, mai ales in pedepsirea conjuratilor lui Piso, dar si in hotararea de a-1 elimina pe Seneca. Relatind aceasta scena, Tacit nu evita sa aminteasca faptul ca Poppeea si Tigel-linus erau „consilierii intimi ai principelui in ce priveste cruzimea'' (Ann., 15, 61, 4).
Putin influenta din punct de vedere politic, Poppeea stralucea, in schimb, la curte prin inteligenta si frumu¬setea ei. Ca si Nero, avea gustul fastului si al Orientului, incurajind astfel elenismul imparatului. Era pasionata de astrologie — precum fostul ei barbat, Otho — si fascinata jde cultul zeitei Isis. Fara a fi o adepta a mozaismului, ea ii proteja pe iudei, in rindul carora avea numerosi prie¬teni. Flavius Iosephus o numea „pioasa", cu alte cuvinte, favorabila iudaismului (Ant. lud., 20, 8, 11). Evident, acest lucru este o exagerare. Poppeea era in primul rind filo-orientala, iar iudeii, prin dinamismul lor, dar si prin atrac¬tia pe care o exercita religia lor, jucau un rol important in Orient si la Roma. in 61, dupa o intilnire pe care o avu¬sese cu marele preot de la Ierusalim, ea il convinge pe Nero sa acorde iudeilor dreptul de a desparti, printr-un mare zid, templul capitalei lor de palatul regelui Herodes Agrippa II. in 64, Flavius Iosephus — prin intermediul mimului, de origine iudaica, Alityrus — este introdus la curte, discuta cu Poppeea, care se afla la Puteoli, si obtine eliberarea citorva rabini inchisi de autoritatile romane (IOS., De vita sua, 3, 13—16). Pina si funeraliile impara¬tesei sint organizate conform ritualurilor orientale — lucru care i-a indignat pe romanii conservatori —, dar aceste ri¬tualuri sint mai degraba egiptene decit iudaice (TAC, Ann., 16, 6, 2). Ca si Nero, si chiar mai mult decit el, "oppeea pare sa fi optat pentru o sinteza a acestor doua re¬gii care-si disputau intiietatea in Orient, cel putin pina in omentul patrunderii masive a mithraismului Arsacizilor7. In ianuarie 63, Poppeea aduce pe lume o fetita, Claudia /j^uste, care va muri, precum se stie, dupa patru luni i*1- Smallwood, nr. 24 referitoare la Actele Fratilor Arvali si TAC., Ann., 15, 23 ; SUET., Ner., 35, 6) 8. Nasterea co¬pilei prilejuieste serbari magnifice la Roma. Dupa moarte, i se ridica temple si i se aduc onoruri divine. in anul ur¬mator, probabil in cursul verii si dupa jocurile neroniene, Poppeea moare, ea insasi, insarcinata fiind. Sa fi fost, oare, cum sugereaza Tacit, „victima unei clipe de furie a sotului ei" si a „violentei lovituri cu piciorul", pe care acesta i-ar fi dat-o ? Oricum, chiar daca lucrurile s-au pe¬trecut astfel, credem ca totul a fost involuntar. Dar, fara indoiala, imparateasa a fost victima unui accident nefast survenit in timpul perioadei de sarcina. Principele a ra¬mas de altfel credincios memoriei sale si a continuat s-o iubeasca. inmormintarea a fost somptuoasa. Nero a pro¬nuntat o vibranta euvintare funebra si a organizat apo¬teoza acestei neobisnuite femei (TAC, Ann,, 16, 6 ; SUET., Ner., 35, 5 ; DIO, 62, 26—28 ; 63, 9, 5). in ciuda stradaniilor de a-i lumina personalitatea, strania Poppeea isi pastreaza si astazi misterul.
Vaduv fiind, Nero decide sa se recasatoreasca. Nu va face totusi acest pas decit la un an dupa moartea Poppeei. Spre finele lui 65, intrevede totusi o casatorie cu Antonia, singura fiica a lui Claudiu ramasa in viata. Antonia este vaduva si, in momentul conspiratiei lui Piso, circula zvonul unei eventuale uniri intre ea si conducatorul conjuratilor. Nero trebuie sa fie, asadar, vigilent. Dar Antonia n-a uitat ca acela care-o cere acum in casatorie este ucigasul fra¬telui ei, Britannicus, al sorei ei Octavia si al fostului ei sot, Faustus Cornelius Sulla. Refuzul ei este, asadar, catego¬ric : nu se va casatori cu imparatul. De aceea, Nero o va ucide (SUET., Ner., 35, 8 ; Scolii la Iuvenal, Satir., 8, 218). in cele din urma, Nero isi va indrepta atentia catre o alta vaduva, frumoasa Statilia Messalina, cu care avusese o legatura pe vremea cind mai traia Poppeea. Dintr-o veche familie a nobilimii senatoriale, mondena si eleganta, cu obiceiuri moderne si lipsita de scrupule, Statilia Messa¬lina avusese deja patru soti. Casatoria — care se produce, :ara indoiala, la insistentele ei — are loc, probabil, in 66, a putina vreme dupa vizita lui Tiridate si dupa disparitia ui Thrasea ; afirmam acest lucru in virtutea faptului ca facit, relatind aceste doua evenimente, nu face nici o nentiune despre cea de a treia imparateasa. Pe de alta >arte, stim de la Suetoniu ca, in 65, Nero il lichideaza P^-«iarcus Atticus Vestinus, cel de-al patrulea barbat al MeS' alinei — spre a-i rapi nevasta —, profitind de viltoare opresiunii antipisoniene (SUET., Ner., 35, 2). Desigur ca altele au fost ratiunile care au determinat uciderea consu¬lului Vestinus : sinceritatea lui, de pilda, ca si atitudinea lui opozitionista.
Nu stim in ce masura Statilia Messalina a incercat sa influenteze viata de la curte si deciziile sotului ei. Stim doar ca 1-a insotit in calatoria prin Grecia si ca a stralucit, alaturi de el, la serbarile imperiale. Dar Statilia Messalina s-a amestecat putin in viata politica. Desi monedele din Orient o reprezinta, pe reversul lor, asociata notiunii de Securitas — linistea, siguranta pe care imparatul o daruise Greciei —, aversul acestor monede il infatiseaza pe Nero cu mai multa stralucire (BMC, Lydia, p. 103, nr. 68 : M. Smallwood, nr. 114). O inscriptie, tot de origine orien¬tala, pare sa-i confere titlul de Augusta, dar nu stim daca imparateasa detinea in chip oficial aceasta calitate (Jour¬nal of Roman Studies, 20, 1930, p. 43 : M. Smallwood, nr. 115).
Statilia Messalina a fost prudenta personificata. A stiut sa fie vicleana si nu. a ezitat nici o clipa sa-1 abando¬neze pe Nero, in momentul in care totul s-a prabusit in jurul lui; se pare ca a potrivit in asa fel lucrurile, incit a parasit palatul imperial si, poate, chiar Roma, in acele ul¬time zile_ ale domniei sotului sau. intr-adevar, nici o sursa nu mentioneaza prezenta ei alaturi de imparat in acele ul¬time clipe. Nimeni n-a luat vreo masura impotriva ei, dupa moartea principelui. Ba, mai mult, se pare ca Otho, care inclina spre un neronism .moderat, ar fi intentionat sa o ia de sotie (SUET., Otho, 10, 2). Altceva nu se stie despre ea. Fara indoiala ca aceasta hedonista si-a trait linistita restul zilelor, retrasa undeva, in vilele ei de la tara. Se Mre totusi ca s-a bucurat de o pozitie stralucita in inalta societate romana, sub domnia lui Vespasian si a fiilor luia.

AULA NERONIANA

Nimeni in afara de Agrippina — in primele saptamani e domniei — si, mai tirziu, Seneca — pina in 58 — n-a -rcitat la curte o influenta politica pe care am putea-o ^i decisiva. Nero n-ar fi putut guverna insa, nici nu r fi putut pune in aplicare proiectul axiologic si nici ^ fi avut posibilitatea sa organizeze jocurile si spectacolele agonistice, daca n-ar fi fost slujit, sfatuit, ba chiar in¬fluentat de anturajul sau. Individual — cutare sau cu¬tare curtean — sau pe grupuri, se actiona asupra lua¬rii deciziilor. Extrem de repede, curtea lui Nero, centrul principal pentru agon si luxus, avea sa imbrace un carac¬ter specific, care o va distinge printre anturaj ele celorlalti imparati romani. O lume inchisa in adevaratul sens al cu-vintului, ea se va constitui intr-o societate per se, pe care istoricul Gilbert-Charles Picard o va numi aula Neronis. Tacit a avut si el intuitia particularitatilor acestei „socie¬tati neroniene", pe care o desemna prin formula aula Ne-roniana (TAC, Hist., 2, 71,2)10 — formula pe care o vom utiliza si noi in lucrarea de fata.
Aula Neroniana a inceput sa capete forma in jurul anilor 55—56. intre 64 si 66 e.n., ea este, ca sa spunem asa, un corp constituit, in stare de functionare, ba chiar un mecanism rodat. intr-adevar, functiile sale axiologice, so¬ciale si ideologice vor fi pe deplin solicitate incepind cu co¬titura politica din anul 61. Sacralizindu-1 pe Nero, aducind elogii nemasurate virtutii sale regale elenistice, dar si ta¬lentelor lui de citared si conducator de care, aula Neroniana prefigureaza somptuoasele curti imperiale ale monarhilor teocratici din Imperiul-Tirziu. Gaius-Caligula visase la o asemenea curte, dar timpurile ii statusera impotriva. Aula Neroniana va fi o exceptie in istoria romana. Fara prece¬dent, ea va ramine unica : leagan al unei culturi uimitoare, a fost, in acelasi timp, laboratorul unei reforme axiologice cu totul singulare prin amoralismul ei.
Prima editie a jocurilor quinquenale va reprezenta un moment esential in formarea aulei Neroniene. Sintem in anul 60. Desfasurarea jocurilor trezeste entuziasm. Citiva conservatori adversari ai agonurilor — neputind fi, de drept, urmariti de justitia imperiala sau senatoriala — sint atacati spontan, poate chiar lapidati, de partizanii si solda¬tii lui Nero, pe care ii iritau criticile acestor pastratori ai traditiei (DIO, 61, 19, 4). La Roma, atmosfera devine cu atit mai incarcata, cu cit asistam la un eveniment la care superstitia populara isi va da din plin obolul : aparitia unei comete. Spiritele se infierbinta, vazind in aceasta semnul unei schimbari de domnie. Vine sa se adauge traznetul care loveste o masa a imparatului, nu departe de locul de bas¬tina al stramosilor lui Rubellius Plautus, tinarul senator stoic, pe care moralitatea si austeritatea il fac sa fie, in ochii traditionalistilor, prezumtivul succesor al lui Ner pe altfel, acestia din urma raspindesc zvonul ca Nero, o data rasturnat, urmeaza sa fie inlocuit de Rubellius Plau-tus (TAC, Ann., 14, 22, 1—5). imparatul si consilierii sai — printre care si Seneca — reactioneaza cu promptitu¬dine: Plautus este trimis in Asia. imparatul va manipula superstitia populara in avantajul sau : hotaraste sa ia o noua putere tribuniciana, exprimindu-si astfel vointa de a da un nou impuls domniei. Sa nu uitam ca ne aflam in preajma cotiturii politice din 61 il.
Nemultumit de a fi un membru privilegiat al cercului cultural, literar si politic creat in jurul lui Seneca sub dom¬nia lui Claudiu, Nero pare sa fi deturnat, incetul cu ince¬tul, aceasta miscare inspre el, in ciuda faptului ca ea tre¬buia sa pastreze o relativa autonomie. Sint adunati astfel, la curte, intelectuali, artisti, arhitecti, pictori, sculptori, poeti si prozatori, muzicieni si actori. Printre prietenii li¬terari ai principelui se distinge Lucan, nepotul lui Se-neca, devenit quaestor inaintea virstei admise si invin¬gator la jocurile neroniene ; apoi Calpurnius Siculus, Cocceius Nerva, Fabricius Veiento si autorul poemului Ilias Latina — Iliada latina —, probabil Baebius Italicus, care a facut elogiul Iulio-Cleudienilor, numindu-i descen¬denti ai lui Enea (899—903). Lucillus, cunoscut prin epi¬gramele sale grecesti, se numara fara indoiala printre acestia, daca e sa dam crezare acelei marturii in care povesteste cum a fost ajutat intr-o situatie pecuniara di¬ficila (Anth. Gr., 9, 572). Se stie, de altfel, ca Nero ii sustinea pe poetii saraci si-i atragea la curte spre a-i coopta la noul sau cerc literar. Baebius Italicus, si poate Nerva, erau dintre acei tineri poeti de talent, neafirmati inca, pe care principele — conform asertiunilor lui Tacit — ii aduna in jurul persoanei sale (Ann., 14, 16, 1). Nu este exclus ca si Lucillus sa fi fost unul dintre acestia.
imparatului ii placea sa se inconjoare si de filosofi. Nu¬dele de frunte in acest domeniu au fost Seneca, Chaere-nion, Cornutus si Telesinus. infatisarea sobra a stoicilor «condimenta", si ea, viata de la curte. Ei insisi, spune Ta¬cit, abili si ipocriti, se mindreau cu prezenta lor la curte (Ann., 14, 16, 4). Si, la urma urmei, avantajele erau si de *«a natura, intrucit Nero acorda anumite imunitati fiscale unele gratificatii acestor filosofi si retori.
Gaius Luccius Telesinus se numara printre acesti pri-alegiati. Filosof de renume, el avea sa devina, ulterior, «sul. De la Philostrat aflam ca i se intimpla deseori sa se ia la intrecere, pe diverse teme date, cu Apollonios din Tyana, caruia ii cerea, uneori, sa improvizeze dizertatii (Vita Apoi, 4, 40 si 43). Sub Domitian, imparatul care ho-tarise sa-i alunge din cetate pe toti filosofii, Telesinus a fost exilat, fara indoiala si pentru ca tradase in 68. Sa fi fost el, oare, stoic ? Nu avem dovada unei asemenea op¬tiuni filosofice. Epicureismul, foarte la moda in epoca, preconiza o morala extrem de apropiata de aceea care domnea in sinul aulei Neroniana : poate ca Telesinus a fost unul din adeptii acestui curent filosofic.
Stoicii acestei „academii neroniene" profitau de avan¬tajele materiale care le recompensau supunerea. Ceea ce nu inseamna ca erau tradatori sau eretici. intrucit Porti¬cul le recomanda sa slujeasca monarhia, iar doctrina eu-kaifiei favoriza concesia si compromisul, ei se considera;;. fara indoiala, credinciosi atit filosofici, cit si principelui. Printre acesti stoici se numarau Egnatius Celer, acuzai -rul lui Barea Soranus in procesul grupului lui Thrasea, Sscundus Carrinas, care luase parte la jefuirea templelor ordonata de Nero, si Heliodor. delatorul din procesul in¬tentat lui Lueius Silanus Torquatus. Toti acestia, oricit de irrjgHsitori s-au dovedit a fi, erau totusi stoici autentici. Nu e mai putin adevarat ca tovarasii lor intru filosofie — ostili lui Nero — ii dispretuiau si le reprosau' ca ar fi renegat si injosit doctrina Porticului (EPICTET, Diss., :.:, 19, 29 etc). Prin urmare, ar fi fals sa sustinem — precum face uneori exegeza moderna — ca stoicismul, in ansam¬blul lui, ar fi devenit, catre sfirsitul domniei lui Nero, o doctrina de opozitie 12.
Un alt curent al acestei „academii" este refHrezentai de acei intelectuali si senatori, plini de rafinament dar prea putin preocupati de morala, al caror prototip este. in felul lui, Petroniu. Autorul Satyricon-v.\ui. maestru subtil si rafinat, este cel care da tonul elegantei la curte. inain¬tea lui. deci inainte de constituirea unui cerc literar pro-priu-zis, cel care jucase acest rol fusese Otho : cu cinci ani mai mare decit Nero, acest prieten al lui Seneca pare sa fi fost, prin excentricitatea si amoralismul lui, incarnarea insasi a acelui luxus de la curtea lui Nero — inainte de a fi. dupa cum am aratat, alungat din Roma de catre imparat Caci. desi lui Nero ii place sa se inconjoare — incepind mai ales de prin 60 — de poeti — cu care discuta despre arta poeziei —, de istoriografi — carora le solicita sfa¬turi — si de filosofi — pe care-i incita la controverse AC, Ann., 14, 16, 1—4) —, el ramine, sa nu uitam, principele cgdn-ului si al luxus-ului. Oamenii care-1 in¬conjoara sint tineri, ca si el, exceptie facind citiva curteni batrini, precum Seneca. Acesti fii de senatori sau de cava¬leri, acesti profesori si elevi ai scolilor de muzica si sport fundate in 59, intr-un cuvint, aceasta cohors amicorum (SUET., Vita Lucani, 4) — aceasta cohorta de prieteni ai imparatului — reprezinta noua generatie. Ei vor sa fie si sint, cu adevarat, forta motrice a neronismului. Tineretea, lipsa de griji si amoralismul sint singurele lor valori. De aceea, nu e de mirare ca, in aceasta aula Neroniana, pe care o frecventeaza de asemenea citarezi, actori si gladia¬tori — dintre care Terpnus, Menecrates si Spiculus sint cei mai cunoscuti —, discutiile literare si orgiile nu sint deloc incompatibile. Lui Nero ii plac petrecerile prelungite, in timpul acestor banchete, nu rareori i se intimpla ca, in compania curtenilor sai, sa se arunce in bazine cu apa calda sau rece ca gheata. Generozitatea lui nu cunoaste li¬mite. Face daruri magnifice si uluitoare prietenilor, dar si muzicantilor sau gladiatorilor (SUET., Ner., 30, 2—5 ; Galb., 15, 1 ; PLUT., Galb., 16, 2—3 ; TAC., Hist, 1, 20 ; DIO, 63, 1, 1). Principele nu uita insa ca si plebea iubeste aceasta viata de placeri : de aceea, chiar daca, de cele mai multe ori, ramine retras intre peretii resedintelor sale, ia uneori masa in public, prilejuind astfel manifestarea afectiunii pe care i-o poarta poporul (SUET., Ner., 27, 2 ; " \C, Ann., 15, 37,1—6).
AUGUSTIANII
in pofida acestei forfoteli aparente de indivizi si inte¬rese, nu trebuie sa consideram anturajul imperial un me¬diu confuz si dezorganizat. Aula Neroniana este, dimpo¬triva, un ansamblu structurat pe compartimente si orga-nisme adaptate diferitelor nivele ale societatii romane. Printre aceste instrumente, o functie extrem de importanta revine corpului de Augustiani sau Augustani — Augouste-ioi, in greceste. Avind ca sursa de inspiratie companiile de copii regali — basilikoi paides — din capitalele elenistice si &in anumite colegii sacerdotale ale Pergamului, Augustanii !t organizati conform criteriilor militare romane si mo-eluiui de efebie atica. Inca din 55, il vedem pe Nero in-^njut „de cavaleri — garzi de corp" (DIO, 61, 9, 1), care-i prefigureaza pe Augustiani. Crearea acestora din urma la Roma va constitui o inovatie.
Suetoniu, of erindu-ne citeva detalii despre organizarea Augustianilor (Ner., 20, 6), dateaza aparitia lor in 64 — anul debutului artistic al lui Nero — ; or, la acea data are loc, de fapt, o intarire a corpului acestor Augustiani. Ne vom indrepta, asadar, din noii atentia inspre Tacit, care isi incheie in felul urmator descrierea Iuvenalelor din 59 : „Atunci, pentru prima data, au fost inrolati cavaleri ro¬mani, denumiti Augustiani, remarcabili prin virsta si vi¬goare, unii avind o fire nerusinata, altii lacomi de putere" (Ann., 14, 15, 9—10).
Corpul Augustianilor avea in fruntea sa un senator. Voluntarii apartineau tineretului ecvestru, deseori de rang senatorial. Garzi de corp si ofiteri de elita, ei erau in egala masura suporteri neconditionati ai reformei axiologice ; constituiau, de fapt, un veritabil contingent de profesio¬nisti in slujba acestei vaste miscari culturale si sportive initiate de Nero, alcatuind, incetul cu incetul, nucleul unei noi categorii sociale. Acesti tineri, care harazeau un cult religios cu totul deosebit — e drept, mai degraba privat decit public — imparatului lor, in care vedeau un nou Apollo, erau ei insisi coplesiti de elogii, precum fusesera odinioara reprezentantii exemplari ai acelei uirtus ro¬mane. Un tineret inlocuia un alt tineret. Agon si luxus se aflau, asadar, pe primul plan : asistam, de fapt, dupa cum subliniaza Tacit, la o mutatie in mentalitati.

Cam cinci sute, in 59, Augustianii erau, in 64, mult mai numerosi si mai specializati. Dupa Suetoniu, ei erau susti¬nuti de aproximativ cinci mii de plebei. in schimb, pentru Cassius Dio, cei care „se numeau augousteioi" erau ei in¬sisi cinci mii (DIO, 61, 20, 4), cifra atinsa, daca nu chiar depasita, spre sfirsitul domniei lui Nero. Acesti cinci sute de Augustiani reprezentau, intr-adevar, o elita, sustinuta de patru mii cinci sute de plebei. Dupa cum am subliniat si in alta parte, „puteau fi recunoscuti dupa parul lor bo¬gat, dupa costumul somptuos pe care-1 purtau, dupa ab¬senta oricarui inel la mina stinga. Sefii lor cistigau in jur de patru sute de mii de sesterti" (SUET., Ner., 20, 6), suma enorma, care compensa abandonarea inelului, in¬semn al ordinului ecvestru.
O data ajunsi Augustiani, ei nu mai apartineau nici unei clase sociale. Un singur lucru era important : sa-1 slujeasca pe Nero, sa slujeasca ideologia si axiologia sa.

Unii, de altminteri, treceau astfel de la conditia de plebei la statutul de cavaleri romani. Alcatuiti ca un fel de eor al principelui, Augustianii indeplineau si „functia" de oameni tocmiti ca sa aplaude" : impartiti pe echipe, ei il aplaudau pe imparat in maniera marinarilor alexan¬drini, fiecare echipa avindu^si propria sa cadenta. Se per¬cepeau astfel trei ritmuri principale de aplauze. Augus¬tianii erau dublati, in atari situatii, de un alt corp — e vorba de acei neroneioi, „neronienii", de care vorbeste Cassius Dio —, alcatuit din plebei robusti, recrutati si ei pentru a-1 aplauda pe imparat si pentru a cinta din gura si din diverse instrumente.
Virf de lance al neronisrriului, Augustianii nu l-au pa¬rasit nici o clipa pe imparat. L-au insotit in Greoia si au inaltat acolo o statuie triumfala in onoarea lui (DIO, 63, 18, 3). Cu ocazia triumfului din 68, au mers scandind : ,,Noi sintem Augustiani si soldati ai victoriei sale" (SUET., Ner., 25, 1), subliniind astfel particularitatea unei vocatii militare puse in slujba ideologiei agonistice a celui de-al doilea August, cel de-al doilea fondator al Imperiului. Dupa caderea lui Nero, Augustianii au disparut ; fara in¬doiala, Galba nu a fost deloc blind cu ei13.
Celalalt corp constituit, care s-a impus la curte prin nu-har, a fost cel al ofiterilor pretorieni. Pusi in slujba secu-tatii imparatului, dar, in fapt, amestecindu-se in toate in-igile de la curte, ei au jucat uneori un rol important in luarea deciziilor imperiale. Unii au participat chiar la comploturile organizate impotriva lui Nero ; de altfel, pre-torienii sint cei care, in ultima instanta, au provocat ca¬derea principelui. in schimb, garzile de corp germanice, lcatuite din mercenari angajati tocmai pentru a con-acara o eventuala miscare a pretorienilor impotriva mi¬xatului, s-au achitat constiincios de misiunea lor. au, oricum, considerati mai siguri. Cu toate acestea, in , ei nu vor indrazni sa bareze calea pretorienilor pen-i a-1 apara pe imparat, considerindu-se prea putini ¦ntru o lupta fata in fata. Se pastreaza si astazi o in-fiptie in care este mentionat unul dintre acesti merce-ari germani14.
SNATORII
in orice fel -s-ar fi manifestat neincrederea lui Nero ata de senatori, acestia nu au fost totusi exclusi de la curte. Dupa cum am vazut, unii au ocupat chiar functii importante si au ramas credinciosi imparatului pina in ultima clipa. Nero insusi era senator, iar familia sa apar¬tinea, de multa vreme, acelui asa-numit ordo senatorius.
Magistrul (magister) Gaius Vipstanus Apronianus. Marcus yalerius Messalla Corvinus, consul desemnat, Sulpicius Camerinus, Faustus Cornelius Sulla Felix, Titus Sextius Africanus, Gaius Piso, Aulus Vitellius, Lucius Salvius Otho Titianus, Publius Memmius Regulus, Lucius Piso, Marcus Salvius Otho, Marcus Aponius Sa-turninus : acestea sint numele senatorilor care, in 57, fac parte din colegiul Fratilor Arvali (M. Smallwood, op. cit., nr. 19). Lista este instructiva, intrucit apar aici nobili de vita veche, precum Valerius Messalla, sau favoriti ai prin¬cipelui, activi la curte si ei insisi viitori imparati, pre¬cum Otho sau Vitellius. Regasim, printre cei enumerati, viitoarele victime ale lui Nero — Faustus Sulla si Sul¬picius Camerinus —, dar si membri ai familiei lui Piso, care se vor ridica impotriva principelui pe parcursul de¬ceniului al saptelea.
In 57, toti acesti senatori frecventeaza, mai mult sau mai putin, curtea. Unii dintre ei sint oameni de litere ; ne referim in special la Lucan, care, de altminteri, este augur i5. incepind din 61, se impune insa o noua gene¬ratie de senatori. Cindva reprobati de Agrippina, acestia sint in general mult mai devotati lui Nero decit predeceso¬rii lor. Printre ei se numara Flavienii, Aulus Vitellius, Titus Clodius Eprius Marcellus, Publius Petronius Turpi-lianus, cei doi frati Fonteius, ca si doi senatori deja men¬tionati : Marcus Cocceius Nerva si Titus Petronius Niger. Li se adauga mai tirziu si altii, precum Marcus Ulpius Traianus, Fabius Valens si Tettius Iulianus, toti trei oameni noi, senatori la prima generatie si ofiteri de cari¬era. Ulpius Traianus este tatal viitorului imparat Traian. El a ajuns la functia de consul sub domnia lui Nero sau, poate, putina vreme dupa inlaturarea imparatului. Ori¬ginar din Hispania, Ulpius Traianus s-a bucurat de pro¬tectia lui Seneca, protectie de care s-a dispensat mai tir¬ziu. Prin 67—68, el comanda, in perioada razboiului purtat de Vespasian in Iudeea, legiunea a X-a Fretensii (IOS., Bel. lud., 3, 7, 31).
Despre originea lui Petroniu, de fapt Titus Petronius Niger, nu stim nimic. Stim insa ca in 62 era consul suffect

(PLIN., Nat. Hist., 37, 20). Acest arbitru al bunului gust, care trecea drept maestru in arta voluptatilor, a fost in¬totdeauna ostil brutalitatilor si violentei criminale. Om cu o exprimare concisa, care reusea sa ajunga la esenta in citeva cuvinte, Petroniu ar fi dorit ca obiceiurile de la curte sa evolueze spre un epicureism rafinat (Ann., 16, 18, 2—5)16.
Printre favoriti, unii apartineau totusi aristocratiei de. vita veche. Este cazul vitorului imparat Aulus Vitel-lius, fiul atotputernicului consilier al lui Claudiu. Orga¬nizatorul celei de-a doua editii a jocurilor quinquenale, Vitellius este „tovarasul de agon" al lui Nero (SUET., Vit., 4). Personaj fara scrupule, el pare a fi un complice convins al tuturor escapadelor, ispravilor si mirsaviilor savirsite de Nero. O alta figura, cam de acelasi ca¬libru — cu mici nuante — este Marcus Cocceius Nerva. Om de litere, acesta frecventeaza curtea, pozind intr-un nou Tibul. Nerva provenea dintr-o mare familie sena-)riala, care. inca pe vremea lui Antoniu, numara, prin¬de vlastarele ei, juristi, administratori si consuli. Mama ii, Sergia Plautilla, apartinea si ea inaltei nobilimi. ferva era, de altfel, un fel de ruda indepartata a Iulio-Claudienilor, in virtutea unei casatorii contractate de unul dintre unchii sai pe linie materna. De o lealitate desavirsita, Nerva nu a fost niciodata banuit ca ar rivni la tronul lui Nero. De pe urma acestui fapt a si benefi¬ciat, de altfel, cariera sa senatoriala : pretor in 66, va ajunge la functii sacerdotale si onorifice, dintre care unele reveneau, in mod obisnuit, doar membrilor fami¬liei imperiale. Mai mult decit atit : pentru a-i rasplati fidelitatea si sprijinul acordat in timpul anchetei ini¬tiate impotriva conspiratorilor pisonieni, Nero il va onora cu ornamentele triumfale (TAC, Ann., 15, 72, 2 ; CIL, XI, 5 743 : 1LS, 273 : M. Smallwood, nr. 246). intr-adevar, chiar daca triumful era privilegiul impa¬ratului, anumite insemne ale triumfului — toga brodata, de exemplu — erau uneori oferite acelora care ii slujisera cu credinta pe cezari. Nerva a avut chiar dreptul la doua "Statui : una, in Forum, care-1 reprezenta in vesmintele sale triumfale, iar alta pe Palatin 17.
1 Ornamentele triumfale i-au fost oferite si lui Pu->lius Petronius Turpilianus. Numele sau figureaza, dupa u am vazut, pe lista consulilor din anul 61. Senator , el a aderat, intr-adevar, fara ezitare, la tabara partizanilor lui Nero. Consul >.ordinar in chiar anul „co¬titurii" politice, se pare ca a incurajat schimbarea de di¬rectie- si ca 1-a convins pe imparat sa actioneze cu ener¬gie pentru a grabi mutatia dorita. La sfirsitul aceluiasi an, ajuns guvernator al Britanniei, duce totusi o politica plina de prudenta (TAC, Ann., 14, 39). Mai tirziu, Petro-nius Turpilianus il va sluji pe Nero cu zel si credinta, frecventind asiduu curtea imperiala, unde se bucura, desigur, de o mare influenta. La sfirsitul domniei, va mobiliza fortele neroniene in Italia,» unindu-se cu Rubrius Gallus. Atit de mare i-a fost credinta fata de Nero, in-cit a fost singurul senator executat de Galba, atunci cind acesta a pus mina pe putere (PLUT., Galb., 15). Am putea spune aceleasi lucruri despre predecesorul sau iii Bri-tannia, generalul Gaius Suetonius Paulinus. Acest vechi militar guverneaza provincia cu o asemenea energie, incit uneori ea pare excesiva : Nero il inlocuieste, dar continua sa-i acorde incredere. Ii va oferi chiar onoarea unui al doilea consulat in 66, an hotaritor pentru nero-nism si pentru politica imperiala. Remarcabilele sale talente militare au facut din Suetonius Paulinus adeva¬ratul rival al lui Corbulo. Tacit il elogiaza, numindu-1 „bun si modest" (Hist., 1, 87, 6), si-1 socoteste capabil sa domneasca, capax imperii. Acest general leal pare sa fi fost partizanul unui neronism moderat. Mai tirziu, se va distinge printre ofiterii superiori ai lui Otho. Un alt guvernator de provincie care s-a ilustrat in aceasta peri¬oada este guvernatorul Siriei, Gaius Ummidius (TAC, Ann., 13, 8—9 ; 14, 26 ; ILS, 972).
Daca Tacit are cuvinte de lauda la adresa lui Sue¬tonius Paulinus, nu-1 apreciaza deloc pe al doilea consul ordinar din acel faimos an de cotitura — ne referim la Lucius Caesennius Paetus. il considera un malus — un „rau" : militar incapabil, senator infatuat, impulsiv, ira¬tional, insetat de glorie, las, prost si egoist. Totusi, Paetus apartinea si el acelui nou val de consuli credinciosi im¬paratului. Propovaduind mai multa severitate fata de clasa politica in general si fata de senatori in special, el re¬prezenta partidul ofensivei militare, acel partid pentru care expansiunea cu orice pret constituia mijlocul de a inalta prestigiul neronismului cu ajutorul unei mari victorii militare. E foarte posibil ca- Nero sa-1 fi trimis in Orient pentru a-1 supraveghea pe Corbulo, in care avea din ce in ce mai putina incredere (DIO, 62, 23). pupa infringerea sa din Armenia, Paetus a pierdut orice influenta (TAC, Ann., 15, 6—20).
Citiva din acesti senatori de data recenta erau spe¬cialisti in domeniul lor. Este si motivul pentru care puteau sluji de minune scopurilor lui Nero. Printre ei se numara generalul Lucius Verginius Rufus, originar din Gallia Cisalpina, pe care l-am mentionat mai inainte. Consul in 63, el devine legat si comandant al Germaniei Superioare dupa eliminarea Scriboniilor. Fara a fi vreodata atlt de influent incit sa aiba un cuvint de spus in politica nero-niana, Verginius Rufus va ramine multa vreme credin¬cios imparatului si va sovai, in 68, inainte de a-1 trada. In aceasta privinta, Flavienii ii seamana. intr-adevar, daca Vespasian ar fi putut sa para suspect, avind in vedere legaturile pe care le avusese cindva cu Thrasea si cu Barea Soranus, originea sa modesta si spiritul de disci¬plina faceau din el un militar de incredere. Se pare chiar ca, in 61, Nero ar fi incredintat postul de praefechis Urbi — guvernator al Romei, prefect al orasului — fra¬telui lui Vespasian, Flavius Sabinus, pentru a-1 inlocui pe Pedanius Secundus, prietenul lui Seneca, ucis de pro¬priii sai sclavi. Tocmai aceasta fidelitate fata de Nero i-a atras, lui Flavius Sabinus, destituirea din functie in timpul domniei lui Galba, functie pe care si-o va recapata insa ulterior, sub Otho (PLUT., Otho, 5). Fara a fi unul din favoritii cei mai puternici ai imparatului, influenta lui la curte nu a fost mai mica decit cea a fratelui sau.
Altii se bucurau, intr-adevar, in anturajul imparatului, de o inriurire mai mare : senatori de origine modesta, cum e cazul delatorului Eprius Marcellus, pe care vom mai avea prilejul sa-1 evocam, dar si acei consuli ordinari din anul 68, Galerius Trachalus — mentionat anterior — si Tibe-rius Catius Asconius Silius Italicus, viitor autor al unei epopei, unul din promotorii reformei axiologice si elogiator al talentului artistic si al conceptiilor estetice ale lui Nero ; nu trebuie uitat, in aceasta enumerare, nici Cluvius Ru¬fus, viitor istoric, curtean si suporter fervent al ispravilor agonistice ale principelui-citared 18.
CAVALERII
Mai influenti chiar decit senatorii au fost poate cava¬lerii — in special marii cavaleri. Prin functiile pe cire le ocupau, ei puteau, intr-adevar, sa actioneze asupra orien¬tarii administratiei imperiale.
Marii cavaleri ajungeau in astfel de posturi la capatul unei indelungate cariere militare. Prefectul pretoriului era cel mai important functionar ecvestru si raspundea de securitatea principelui. Simbolul misiunii sale era sabia (PLUT., Galb., 8, 3 ; PHILOSTR., Vita Apol.,A, 42 ; 7, 16 ; De uita sua, 2, 1). in aceasta calitate, ii comanda pe preto-rieni si avea monopolul fortei in anturajul imediat al impa¬ratului. Era mina dreapta a principelui in actiunile de judecata, rol care avea sa-1 faca incetul cu incetul condu¬catorul afacerilor judiciare si primul personaj al Consiliului imperial ; in aceasta calitate, era imputernicit cu investiga¬tiile si anchetele cele mai importante, inclusiv acelea al caror obiect puteau fi regii vasali, marii senatori si chiar membrii familiei imperiale. in unele cazuri, prefectul pretoriului facea el insusi dreptate. Aflindu-se in fruntea Consiliului principelui, indeplinea deci atributiile unui adevarat „cancelar", unui adevarat prim-ministru al im¬paratului : este si motivul pentru care Tigellinus il inso¬teste pe Nero in Grecia 19.
in momentul in care vine la putere, Nero il gaseste in postul de prefect al pretoriului pe Sextus Afranius Burrus. Acest roman originar din Gallia Narbonensis este mai degraba administrator decit militar. El a parcurs diferitele etape ale unei cariere care 1-a dus la functia de procurator financiar al imparatilor si al Agrippinei (TLSj 1321 : M. Smallwood, nr. 259). Unii istorici au vrut sa faca din Burrus un soldat frust si cinstit20. N-au reusit insa. Acest om cul¬tivat si rafinat nu s-a multumit sa aplice in mod pasiv idealurile cercului senecan din care facea parte, ci a con¬tribuit activ la realizarea lor. Seneca si Burrus alcatuiau impreuna un fel de tandem politic. Gratie pozitiei sale im¬portante, Burrus dubla influenta, deseori oculta, a filoso¬fului cu acel instrument concret si eficient de care aceasta avea nevoie pentru a fi tangibila. Tot el controla politica externa si judiciara — investigatii si executii (SUET., Ner., 10, 3) —, in calitate de prim asesor al imparatului, ori de cite ori acesta din urma conducea un proces, inclusiv atunci cind el insusi, Burrus, va fi acuzatul (TAC, Ann.f 13, 23).
Ca si Seneca, prefectul sustinea doctrina antoniana S1 absolutismul in crestere, dar dorea sa realizeze un compromis in consens cu aspiratiile clasei politice : intocmai ca filosoful stoic, era partizanul unei politici de clementa si al unui despotism de natura filosofica. Burrus va sus¬tine mai tirziu reforma propusa de Nero, desi se pare ca o dezaproba in petto (TAC, Ann., 14, 14, 4). Cu prilejul jocurilor din 59, „mihnit dar aplaudind" il insotea, alaturi de soldatii sai, pe imparatul care-si facea intrarea in scena (ibid., 14, 15, 8). Burrus se va stradui, de altfel, sa frineze inmultirea crimelor : asa se si explica de ce i-a protejat, pina la moarte, pe Sulla si pe Rubellius Plautus. Daca ar fi sa dam crezare lui Suetoniu si lui Cassius Dio, Nero ar fi dorit sa se debaraseze de acest prefect suparator si l-ar fi otravit (SUET., Ner., 35, 12 si DIO, 62, 13, 3). Tacit se indoieste insa de acest lucru (Ann., 14, 51, I)21. Si pe buna dreptate, dupa cum am aratat : desi i-a picat bine principelui, acea faimoasa mors Burri, care 1-a afec¬tat atit de mult pe Seneca, a fost totusi o moarte naturala. Burrus se opunea cu inversunare divortului imperial. Si, intr-adevar, abia dupa disparitia sa, Nero se va desparti de Octavia, demonstrind astfel enorma influenta pe care o avusese Burrus.
TIGELLINUS SI NYMPHIDIUS SABINUS
Dupa moartea lui Burrus, Nero a hotarit sa-1 inlo¬cuiasca cu doi prefecti, revenind astfel la sistemul insti¬tuit de August. Prin aceasta impartire a prefecturii, el limita, de fapt, puterea noilor insarcinati : Faenius Rufus si Tigellinus. Lucius Faenius Rufus, nascut, probabil, tot in Gallia, fusese numit in 55 prefect al annonei la inter¬ventia imparatesei, al carei partizan era. Vechi „agrippi-nian", asadar, el pastra o oarecare distanta fata de gru¬purile conservatoare care actionau atunci in senat. in plus, ocupindu-se onest de aprovizionarea cu alimente a Romei — cum cerea slujba —, dobindise o imensa popu¬laritate (TAC, Ann.; 13, 22, 1 • 14, 51, 5). Ne aflam in anul 62. Nero incerca sa stavileasca influenta senatorilor traditionalisti. Trebuia, prin urmare, sa dea satisfactie ebei cu orice pret. L-a ales, deci, pe Faenius Rufus, care nu s-a dovedit totusi a fi un personaj principal in luarea deciziilor. Probabil ca amintirea legaturilor sale cu Agrippina ii bloca initiativele, iar abilitatea lui Ti eUinus il eclipsa. Cu un caracter destul de labil, se pare, el se va hotari in cele din urma — prin 64—65 — sa com¬ploteze impotriva lui Nero 22.
Dintre cei doi prefecti, Tigellinus este, de departe, omul cel puternic — si va fi „din zi in zi mai puternic", noteaza Tacit (Ann., 14, 57, 2), care a calchiat portretul facut acestui geniu al raului — conform opiniei unor is¬torici moderni — dupa cel al lui Seian. Familia lui Gaius Ofonius Tigellinus provine dintr-un mediu grecesc ; tatal sau era sicilian din Agrigentum. Viitorul prefect a fost crescut in casa Agrippinei si a surorilor ei. Surghiunit de Gaius-Caligula, Tigellinus traieste citva timp in Grecia, inainte de a se stabili in sudul Italiei. Aici, ajuns proprie¬tar de terenuri si crescator de cai pentru curse, se imbo¬gateste (Scolii la Iuvenal, Satir., 1, 55). Acest aventurier ambitios, venal, lipsit de scrupule si vicios — dupa spusele lui Tacit (Hist., 1, 72) — cunoaste bine civilizatia si mentalitatea elena. Daca, la acest portret, adaugam legaturile pe care le innodase cu Agrippina, ne putem da seama ca, in nici un caz, n-a fost de partea conservato¬rilor din senat.
Vechea sa indeletnicire il apropia de Nero, a carui sim¬patie nu va intirzia s-o cistige, incepind, in special din 59, dupa uciderea Agrippinei si organizarea jocurilor. Suc¬cesor al lui Annaeus Serenus, Tigellinus devine prefect al vigiliilor si obtine reintegrarea in senat a ginerelui sau, Cossutianus Capito. Apoi, in calitate de prefect al preto¬riului, sprijina cu fermitate reforma axiologica si com¬portarea din ce in ce mai dura a principelui fata'de. se¬natorii traditionalisti, nemaipunind la socoteala lichidarea fizica a opozitiei si a eventualilor pretendenti la. tron. La curte, duce o viata de dezmat si da petreceri somp¬tuoase impregnate de misticism. Capabil de crimele cele mai odioase, dobindeste destul de repede o influenta con¬siderabila (DIO, 62, 13, 3 ; PHILOSTR., Vita Apoi, 4, 42— 44). II inlocuieste pe Seneca si devine o figura-cheie prin¬tre acei deteriores amici — „prietenii mai rai" ai princi¬pelui. Acest prieten va obtine si el statuile si ornamen¬tele triumfale. Investit cu asemenea onoruri, relanseaza procesele de lezmaiestate si impinzeste Roma cu spioni. Ei il convinge pe Nero sa-i execute pe Plautus si pe Faus-tus Cornelius Sulla si tot el supravegheaza indeaproape torturarea slujnicelor Octaviei (TAC, Ann., 14, 57 ; 60 ; DIO, 62, 13, 4). Specialist in drept, in administratie si i° tot ceea ce tine de siguranta statului, Tigellinus este personaj ui care va conduce anchetele declansate o data cu des¬coperirea conspiratiei lui Piso si care il va seconda pe Nero atunci cind acesta va hotari sa se debaraseze de Seneca. Aceasta a fost, in citeva cuvinte, descrierea per¬sonajului : un „bun administrator, dar expert in crime si dezmat si extrem de ostil senatului" 23.
Cariera sa atinge apogeul prin 65—66, cind imparatul ii da mina libera ca sa-i elimine pe toti cei care ii par primejdiosi. Tot in aceasta perioada are loc calatoria in Grecia, la care Tigellinus, asa cum stim, va lua parte din plin. La intoarcere, insa, incepe declinul inriuririi sale. Ce s-a intamplat, de fapt ? Presimtind caderea apropiata a principelui, sa fi vrut, oare, Tigellinus sa se desparta de un regim compromis, sau, dimpotriva, Nero, nemaiavind incredere in el, sa-si fi aratat in felul acesta nemultu¬mirea ? In orice caz, un lucru ramine limpede : in toiul crizei din 68, Tigellinus se retrage in favoarea colegului sau de prefectura, Nymphidius Sabinus. Fie ca invoca boala pentru a-1 trada pe imparat (IOS., Bel. lud., 4, 9, 2 : TAC, Hist, 1, 72, 1 ; PLUT., Galb., 2 ; Otho, 2), fie ca sufera, intr-adevar, de ceva, oricum, Tigellinus nu se afla la Roma in momentul caderii lui Nero, iar in 69, adversari si partizani ai imparatului trec de aceeasi parte a barica¬dei, cerind cu totii capul lui Tigellinus. La ordinul lui Otho, fostul prefect se va sinucide (TAC, Hist., 1, 72).
Dupa cotitura politica din 61, Tigellinus a fost cel mai influent consilier al lui Nero, fara sa fi atins, totusi, pu¬terea detinuta cindva de Seneca si Burrus. Nu se poate vorbi, asadar, de o „guvernare a,lui Tigellinus", care a fost mai degraba un incitator privilegiat si un executant „de exceptie". Ar fi deci fals sa acuzam slujitorul pentru a-1 scuza pe stapin si sa atribuim prefectului crimele im¬paratului — asa cum au incercat sa faca autorii greci ai antichitatii, admiratori orbi ai „eliberatorului". De alt¬minteri, niciodata — nici chiar in 65 — Nero nu a lasat pretoriul doar in murale lui Tigellinus, asa cum se in-timplase odinioara in cazul lui Burrus : totdeauna Tigel¬linus a avut un coleg de prefectura.
De dala aceasta, e vorba de Nymphidius Sabinus, cel care-1 va inlocui pe Faenius Rufus, compromis in conspi¬ratia lui Piso. Omul nu este un necunoscut. Pentru ca 1-a asistat cu zel pe Tigellinus in cursul anchetelor din 65, uimeste insemnele consulare si, intocmai ca partenerul sau, are reputatia de a fi un excelent specialist in trebu¬rile sigurantei statului. >Tacit il descrie astfel : „intrucit este pentru prima oara ca acest personaj apare in scrierile mele, ma simt dator sa spun citeva cuvinte despre el : caci a fost unul dintre flagelele Romei. Asadar, nascut dintr-o liberta, care-si oferise frumusetea primului venit dintre sclavii si libertii principilor, el se dadea drept fiu al lui Gaius Caesar, deoarece hazardul ii daruise — ca si aces¬tui imparat — o statura inalta si o privire salbatica ; desi e posibil ca Gaius Caesar, caruia ii placeau curteza¬nele, sa fi abuzat intr-o zi de mama acestui barbat" (TAC, Ann., 15, 72, 3—4). in realitate, tatal lui Nymphidius Sa-binus era un gladiator, probabil greco-oriental, ca si mama sa, fiica a unui important libert imperial si a unei croitorese. in ciuda obirsiei sale extrem de modeste, Nymphidius Sabinus devine totusi cavaler. Evident, nici¬odata nu s-a bucurat de prestigiul unui Tigellinus. La curte, insa, unde se arata partizan convins al elenizarii, al absolutismului teocratic si al ogfdn-ului, dispunea de o oarecare putere. Ceea ce nu 1-a impiedicat sa tradeze, in momentul in care si-a dat seama ca imperiul neronian se prabuseste, si chiar sa dea principelui lovitura de gratie.
PREFECTII EGIPTULUI
in rindul celorlalti mari functionari ecvestri, un loc privilegiat il ocupa prefectii Egiptului. Aflindu-se in frun¬tea unui teritoriu atit de important pentru economia si politica Imperiului, ei se bucura de un prestigiu consi¬derabil. Egiptul constituie domeniul rezervat puterii im¬periale si nu oricine are acces la prefectura sa. Lucru, de altfel, bine stiut de senatori, care nu au acest drept. Este adevarat ca prefectii Egiptului traiesc departe de curte si de intrigile de aici, asupra carora nu pot avea nici un fel de influenta. Dar, in Est, rolul lor este pri¬mordial : sint raspunzatori, in primul rind, de propaganda imperiala. Iar atunci cind se afla la Roma — inainte sau dupa mandat — creditul lor este atit de mare, incit ni¬meni nu-i poate ignora.
Principalii prefecti ai Egiptului, sub domnia lui Nero, sint, de obicei, greco-orientali, ajunsi de relativ putina vreme la conditia ecvestra — intr-adevar, numarul cava¬lerilor de origine greco-orientala il intrecea cu mult pe cel al senatorilor de aceeasi obirsie. Lista exacta a acestor guvernatori este greu de stabilit, iar opiniile istoricilor tnoderni difera in aceasta privinta. Dar cei mai impor¬tanti dintre ei, Balbillus, Tuscus si Alexander, sint recu¬noscuti ca prefecti ai Egiptului neronian de catre toti savantii moderni. Toti trei erau greco-orientali.
In momentul venirii lui Nero la putere, prefectul in functie, Lusius- Geta, partizan al lui Britannicus, este in¬locuit de Mettius Modestus, care, la rindu-i, este schim¬bat, spre sfirsitul anului 55, cu Tiberius Claudius Bal¬billus. Balbillus este alexandrin si fiu de alexandrin. Tatal lui, fiu al lui Thrasyllus, este de origine regala. As-troleg cunoscut, pledeaza in fata lui Claudiu, cu ocazia unei ambasade, cauza concetatenilor sai. Tinarul Balbillus datoreaza postul de prefect Agrippinei : intr-adevar, profi-tind de esecul acuzatiilor indreptate impotriva ei de catre Silana, imparateasa isi impune partizanii in posturi-cheie. Balbillus este apreciat insa, deopotriva, de Seneca, care va recunoaste, mai tirziu, in el un personaj distins, desavirsit in toate genurile literare (Nat. Quaest, 4, 2, 13). Filosoful
— ca si Chaeremon, de altminteri — a sprijinit, deci, nu¬ mirea in functie a protejatului imparatesei.
Balbillus se dovedeste a fi un excelent administrator. Cind isi ia in primire postul, ajunge in numai sase zile din strimtoarea Messina la Alexandria, batind astfel un record de viteza (PLIN., Nat. Hist, 19, 3). In Egipt, va dezvolta viata economica si administrativa si va favoriza propaganda proneroniana. in numele lui Nero si urmind sfaturile lui Chaeremon, ale lui Seneca si ale imparatului insusi, Balbillus, scoate la suprafata sfinxul din Gizeh
— zeul Soare „Harmakhis" —, acoperit de nisip. Prefectul cunoaste extrem de bine religia egipteana — asupra ca¬ reia isi exercita de multa vreme tutela —, ca si traditiile tarii sale. Stie deci foarte bine ca acest gest raspundea
..visului lui Thoutmosis IV" : in vis, Amon-Re ar fi pro¬ mis faraonului dominatia asupra intregului Egipt, in cazul n care ar fi scos statuia sfinxului de sub nisipuri. Asadar, superstitia populara a vazut, in marile cresteri ale Nilu care au urmat evenimentului, consecinta feraita a acestei „dezveliri" : precum odinioara faraonii, Nero, prin ermediul prefectului sau, onora zeitatile tarii si Egip se vedea recompensat. in ochii locuitorilor de pe NiL era ho agathos daimon tes oikoumenes, acel „geniu bun al lumii" pe care il celebra inscriptia —¦ citata ante¬rior — din satul 'Busiris, aproape de Memphis.
Reintors la Roma, Balbillus are o influenta reala asu¬pra lui Nero, caci devine astrologul imparatului. Conside¬rat drept unul din personajele cele mai importante de la curte si din cercul literar al asa-numitei aula Neroniana, el il va incuraja pe imparat sa-i loveasca fara mila pe sefii opozitiei senatoriale si ii va prezice caderea (SUET., Ner., 36, 2 ; DIO, 61, 18, 2). O inscriptie din Efes, rau conservata, il evoca pe Balbillus si cariera lui.
Urmasul sau a fost Lucius Iulius Vestinus, dar mai influent s-a dovedit a fi cel de-al patrulea prefect al dom¬niei, Gaius Caecina Tuscus. Fata de acesta, principele avea o afectiune deosebita caci, fiind fiul uneia dintre doicile sale, ii era frate de lapte. inca de pe vremea prefecturii lui Geta, acest favorit al viitorului imparat il asista pe gu¬vernator in afacerile judic