n4c15cj

Natura si folosirea scrisului liniar B

Liniarul B este in principiu o forma e scriere silabica compusa din cca. 89 semne diferite, care au fost descifrate ca reprezentand atat simple vocale (i, e, a, o u) cat si silabe deschise de forma: consoana + vocala (pa, pe, pi, po, pu). Silabe inchise formate fie din vocala + consoana, fie din consoana + vocala + consoana nu apar.

Pe langa semnele silabice, exista peste 100 de ideograme (semne reprezentand obiecte fizice, numerale, masuratori de greutati, de lichide si volume uscate si o serie de alte bunuri). 45 din semnele silabice ale Liniarului B au echivalente apropiate in Liniarul A, pe cand alte 10 au anumite asemanari mai dubitative in vechea forma de scriere. Cercetatorii au ajuns prin urmare la un acord general si anume ca, Liniarul B a fost derivat din Liniarul A in scopul de a scrie o limba diferita, nonminoica, ce a fost descifrata ca fiind o forma timpurie a limbii grecesti. Nu se stie insa unde ? Cand ? De ce ? De catre cine ? si In ce circumstante ? sistemul de scriere Liniar B a fost conceput in acest scop desi unele sugestii au fost propuse pentru fiecare din aceste cinci intrebari fundamentale. Liniarul B, in forma grupurilor de semne care formeaza cuvinte, in contrast cu semnele izolate ce au o serie intreaga de posibile semnificatii, apare doar in doua forme de text. Primul si cel mai important consta din faptul ca tablitele de lut, nearse initial, au supravietuit datorita faptului ca au fost arse, de obicei in focuri care au distrus cladirile in care au fost gasite. Aceste doua tablite sunt de doua tipuri principale: tablite „frunza de palmier” lungi si subtiri, si tablite „pagina” rectangulare. Ce-a doua forma a textului Liniar B a constat in inscriptii pictate pe vase de ceramica, cel mai adesea pe marile si asprele borcane pe ai caror „ umeri ” erau pictate intre unul si trei cuvinte inainte ca vasul sa fie ars. Tablite au fost gasite doar in centre palatale, fie ele pe zona de continent miceniana (Micene, Tirint, Pilos, Teba), fie in asezari din afara zonei continentale controlate de conducatorii micenieni (Cnossos, Chania). In cazul Pilos, Teba si Cnossos tablitele au fost gasite in arhivele palatelor desi atat la Pilos cat si la Cnossos, tablitele au fost descoperite de asemenea intr-o serie de contexte in interiorul palatelor, altele decat camere arhive speciale. La Micene tablite au fost descoperite in daramaturile arse din interiorul fortaretei, probabil cazute la poalele dealului pe care se afla palatul, dar au fost de asemenea descoperite si in contexte din LH IIIB1, in case din afara fortaretei, care ar fi putut apartine mai degraba negustorilor decat regelui insusi. La Tirint tablite au gasite doar in daramaturile din pantele fortaretei, locul lor original de depozitare fiind nesigur. Singurele arhive majore descoperite pana acum si unde materialul pastrat este destul de abundent pentru a putea incerca reconstruirea unor portiuni majore ale sistemului administrativ ale unui regat micenian, sunt cele de la Pilos (1107 tablite scrise de 32 de scribi) si Cnossos (3369 tablite scrise de 100 de scribi). In contrast, inscriptii pictate ale Liniarului B au fost descoperite atat in asezari palatiale cat si in cele nepalatiale, in zona continentala dar si in Creta: 6 sau mai multe ilustrari in asezarile din Teba, Micene, Tirint si Chania si intre 1-5 exemple in asezarile de la Orchomenos, Kreusis (in Beotia sud-vestica), Eleusis si Pestera Mameloukas (in Creta vestica). Un mare numar din aceste borcane au fost facute si pictate in Creta vestica, in zona Chania, in perioada LM IIIB. Ele indica nu numai faptul ca greaca era vorbita in aceasta perioada in Creta de vest dar si faptul ca, Chania era capitala regatului micenian la acea vreme.

Concentrarea borcanelor inscriptionate in Beotia si Argolida este remarcabila: din aproximativ 140 de borcane de acest tip cunoscute, nici unul nu a fost gasit pana acum in regiunea Messeniei (a carei capitala de la Pilos a fost intens cercetata prin sapaturi) si nici nu s-a gasit vreunul in Ciclade sau in oricare alta zona a Peloponezului in afara de Argolida.

Datarea cunoscutelor texte ale Liniarului B

Tablitele din fortaretele Micene si Tirint, precum si toate cele peste 1100 de tablite de la Pilos, cu exceptia a 5, sunt datate cu certitudine la sfarsitul sec. XIII i.Chr., datorita contextelor de distrugere prin ardere in care au fost gasite. Tablitele de la Tirint dateaza probabil din aceeasi perioada, desi au fost gasite in depozite continand materiale mai tarzii. Tablitele din casele din afara fortaretei miceniene dateaza mai de timpuriu desi probabil nu cu mai mult de 50 de ani in urma. Cu cat timp mai devreme de I1250 i.Chr. poate fi datat grupul de cele 5 tablite ciudate de la Pilos (dintre care 3 se aseamana in termeni paleografici mai mult cu Liniarul B din Cnossos decat cu cel al Greciei continentale) e nesigur. Pentru mult timp tablitele de la Cnossos au fost datate ca apartinand perioadei 1425-1385 i.Chr. asfarsitul perioadei LM II sau I1425 i.Chr. (Evans)i, perioada LM IIIA2 timpurie sau I1385 i.Chr. (Popham), dar exista recent un consens conform caruia ele trebuie atribuite nu distrugerii de la Cnossos din 1385 i.Chr. ci mai degraba unei distrugeri ulterioare a asezarii, undeva intre mijlocul si finalul sec. XIII, adica unei perioade contemporane cu tablitele Liniare B din zona Greciei continentale. Cea mai recenta si probabil cea mai convingatoare dovada in favoarea datarii tablitelor de la Cnossos ceva mai tarziu de sec. XIII i.Chr., este descoperirea unei perechi de tablite la Chania in contextul distrugerii din LM IIIB1, dintre care una pare sa fi fost scrisa de un scrib deja cunoscut la Cnossos. Toate borcanele inscriptionate, care provin din contexte clar stabilite, sunt datate in sec. XIII i.Chr. (LM/LH IIIB) si acestea includ un exemplu chiar de la Cnossos. Incepe acum sa se contureze ideea ca Liniarul B, atat in zona de uscat cat si in Creta, este un fenomen apartinand strict sec. XIII i.Chr. Devine deci din ce in ce mai greu de demonstrat ca Liniarul B a fost creat cu mult sau poate deloc inainte de I1350-1300 i.Chr.

Teoriile care relationeaza inceputul Liniarului B cu aparitia micenienilor la Cnossos la I1450-1425 i.Chr. sau cu prezenta artizanilor minoici in Grecia la o data si mai timpurie, I1600-1500 i.Chr. (epoca inmormantarilor in morminte put de la Micene) s-ar putea sa fie abandonate ca rezultat al redatarii tablitelor de la Cnossos.

Acceptarea descifrarii Liniarului B ca fiind grecesc

Majoritatea preistoricilor Egeeni au acceptat descifrarea facuta de Ventrix in 1952, dar exista cateva exceptii importante. Bazele pentru a continua sa respingem aceasta descifrare pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

1) Regulile „ortografiei” Liniarului B sunt atat de complexe incat un cuvant anume scris in Liniarul B poate fi interpretat (adica transcris literal si silabisit in alfabetul modern vest-european) in multe feluri. Astfel s-a dovedit ca interpretarea fiecarui cuvant este un proces pur subiectiv..

2) Chiar un text din Liniarul B „descifrat” este adesea in mare parte sau complet neinteligibil pentru ca cuvintele miceniene grecesti nu sunt inrudite cu termeni din greaca de mai tarziu. Cei care au descifrat spun ca asemenea cuvinte miceniene au iesit din limba greaca candva intre I1200 si 650 i.Chr. In anumite cazuri in care asemenea cuvinte corespondente exista in greaca de mai tarziu, predecesorul cuvantului micenian grec inseamna evident ceva diferit, o indicatie sau cel putin asa cum spun cei sceptici, ca limba Liniarului B este aproape fortata sa devina greaca. In mai multe cazuri, in care cuvintele sunt neinteligibile lipsa lor de sens este explicata de descifratori ca fiind datorata faptului ca termenul in cauza este un nume propriu, fie al unei persoane, fie al unui loc. Cei sceptici sunt de parere ca acesta este un exemplu in plus al refuzului descifratorilor de a admite ca Liniarul B nu este de fapt deloc de origine greaca.

Descifratorii sugereaza ca regulile de ortografie greoaie sunt un rezultat al faptului ca Liniarul B este direct derivat din Liniarul A, un sistem de scriere conceput pentru o limba nongreceasca. Caracteristici precum grupuri de consoane, terminatia „s” si distinctiile intre „r” si „l”, „g” si „k”, „q” si „b”, toate aparand in greaca, nu par sa fi fost caracteristice limbajului minoic si de aceea provoaca ciudate probleme in „ortografierea” cuvintelor grecesti in forma modificata a Liniarului A (adica Liniarul B) care a fost folosit pentru a scrie in greaca.

Stratificarea sociala miceniana

Termenii urmatori din Liniarul B se refera la autoritati miceniene si formeaza bazele reconstructiei noastre a stratificarii sociale miceniene:

WA-NA-KA awanaxi

Mentionate atat la Pilos cat si la Cnossos, doar un singur „wanax” pare sa fi existat la fiecare din aceste asezari. Folosirea termenului „wanax” ca forma arhaica a cuvantului normal basileus pentru „rege” in „Iliada” si importanta evidenta a acestui personaj la Pilos, justifica traducerea engleza prin „rege” pentru WA-NA-KA. In anumite cazuri, wanax pare sa fie folosit pe tablite ca titlu divin dar asta nu implica in mod necesar ca wanax-ul ar fi vreun fel de rege preot. Cativa comercianti (un olar, un armurier?) sunt numiti cu apelativul wanakateros si erau probabil in vreun fel sau altul in slujba regelui. Cateva din borcanele pictate de la Teba, Eleusis, Tirint si Chania sunt etichetate in vopsea cu acelasi adjectiv wanaktero. Aceste borcane care se afla printre cele sigur gasite in Creta de vest, contineau probabil produse (vin sau ulei) din viile si livezile de masline regale. Sunt in mod deosebit importante pentru a indica faptul ca acolo a fost un wanax din perioada LM IIIB, din Creta vestica, posibil locuind in asezarea importanta din Chani (Kydonia, Liniarul B KU-DO-NI-JA). Wanax-ul de la Pilos era un proprietar de pamant important. S-a sugerat, din nefericire pe baza unor dovezi neconcludente, ca numele lui a fost Enkhelyawon (sau ceva similar). Nu exista nici o dovada arheologica pentru regele Iliadei, Nestor si nici Enkhelyawon nu este recunoscut printre nici unul dintre eroii messenieni ai clasicei epopei.

RA-WA-KE-TA alawagetasi

Mentionate atat la Pilos cat si la Cnossos, din nou doar o singura persoana pare sa fi existat in ambele asezari. La Pilos, el apare al doilea dupa wanax, pe o lista a principalilor proprietari de pamant. Ca si in cazul wanax-ului, un anumit personal este catalogat cu forma adjectivala derivata din lawagetas, lawagesios. Etimologia termenului sugereaza ca lawagetas inseamna „lider al poporului” (laos+agein). Omologul unei asemenea figuri in societatile teutonice sugereaza ca el s-ar putea sa fi fost conducator de razboi. Oricum nu exista dovezi solide din arheologia miceniana care sa ateste ca el ar fi indeplinit o asemenea functie -; s-ar putea sa fi fost un mostenitor al coroanei sau altceva -; indeplinind ambele roluri in acelasi timp.

TE-RE-TA atelestasi

Asemenea personal este cunoscut si la Pilos si la Cnossos. Denumirea telestas apare aproape in exclusivitate in texte avand de-a face cu posedarea pamantului. Pe lista proprietarilor de pamant de la Pilos, la care am facut referire mai sus apar trei telestai care impreuna poseda tot atat pamant cat si wanax-ul si in medie tot atat cat si lawagetas. Telestai sunt numerosi -; stim de existenta a 14 la PA-KI-JA-NE in regatul Pilos si de cel putin 45 la Aptara, in Creta de vest. Este departe de a fi clara functia unui telestas, dar exista totusi doua teorii majore.

Telestai erau un fel de autoritati religioase. PA-KI-JA-NE era un centru al cultelor la Pilos si cuvantul „tele” din greaca de mai tarziu are conotatii religioase.

Telestai erau persoane care detineau pamant de la cineva (probabil de la un rege) in schimbul serviciilor pe care le prestau. Cuvantul grec „tele” are adesea sensul de taxe, indatoriri.

KA-MA-E-U akamaeus ?i

Desi aceasta denumire apare si la Pilos si la Cnossos, la Cnossos s-ar putea sa nu fie decat un nume propriu. Termenul pare a descrie o forma de proprietar de pamant a carui posesiune (kama=pamant) difera intr-un fel inca nedeterminat de posesiunile wanax-ului, ale lawagetas-ului si ale telestas-ului, care sunt numiti temenoi. Oamenii care poarta titlul de kamaeus par a fi simpli si includ un bucatar sau un „sclav al unui zeu”.

E-QE-TA aheqetasi

Heqetai sunt cunoscuti de la Pilos si Cnossos. In greaca clasica cuvantul echivalent (hepetas) inseamna nimic mai mult decat camarad, tovaras, insotitor. Insa, Palmer si altii au comparat heqetas micenieni cu hetairos homerici si traduc termenul prin „insotitor al regelui” (compara tovarasii / hetairoi lui Alexandru cel Mare, un grup select de cavaleri ai regelui precum si cuvantul din latina comes = insotitor) care a devenit un titlu militar in imperiul roman de mai tarziu si a continuat sa dea nastere la alte titluri aristocratice precum frantuzescul comte = conte si englezescul count. In tablitele din Liniarul B heqetai se disting prin folosirea patronimicului urmand numelui lor, un mod destul de rar de a identifica de pe tablite un individ. Heqetai apar in contexte avand de-a face cu corpuri ale armatei („supraveghetorii marii” in seriile de tablite O-KA de la Pilos) unde par sa aiba functia de ofiteri ai personalului sau posibil ca ofiteri de legatura ai regelui sau ai autoritatii militare centrale. Sunt de asemenea ocazional mentionati in contexte legate de posesia pamantului. E posibil sa fi avut sclavi si se deosebesc printr-o particularitate a vesmintelor (probabil un fel de manta) si printr-un tip special al roatei de la caruta. Implicatia ca heqetai posedau care, a determinat majoritatea cercetatorilor sa-i considere o casta de razboinici, apropiati wanax-ului. Tentatia de a stabili legaturi intre clasa heqetai-lor si ocupantii „mormintelor de razboinici” de la Cnossos, in perioada LM II-IIIA1 a fost deci luata in considerare desi tablitele Liniarului B in care heqetai sunt mentionati post-dateaza probabil epoca „mormintelor de razboinici” din Cnossos cu cel putin un secol si poate chiar mai mult, cu 175 ani. O clasa asemanatoare de razboinici cu care de lupta, cunoscuta in Akkadiana drept mariyannu a existat ceva mai devreme in anumite societati ale Orientului Apropiat ( printre hurriani).

QA-SI-RE-U aquasileus = basileusi

Personalul purtand aceasta denumire este cunoscut de la Pilos, Cnossos si Teba. Legaturile Liniarului B QA-SI-RE-U cu basileus insemnand rege sunt de necontestat, dar este la fel de clar ca quasileus-ul micenian nu era nimic mai mult decat un fel de sef sau lider al unui grup mic, intr-un caz particular un grup de fierari in bronz. In anumite situatii, quasileus-ul s-ar fi putut sa fi avut in subordine mici districte asezate in departare, caz in care transformarea de la „conducatorul satului”, termen micenian, la homericul „sef-rege” ar putea fi explicata prin prisma conditiilor haotice care au urmat dupa prabusirea civilizatiei miceniene palatiale si apoi a civilizatiei miceniene intr-un sens mai larg in timpul perioadei 1200-1000 i.Chr. O perspectiva extrema sustinuta de Palmer insista ca QA-SI-RE-U si alte cuvinte derivate din el nu apar niciodata in contexte miceniene care nu au de-a face cu mestesugari si de aceea quasileus nu inseamna altceva decat o persoana care se ocupa de o unitate manufacturiera.

KE-RO-SI-JA. Atestat doar la Pilos acest cuvant in singurul caz in care apare este asociat cu o persoana care este cunoscuta din alta situatie ca fiind un quasileus. Este deci posibil ca gerousia sa fie un sfat al batranilor prezidat de un quasileus sau un sef, probabil un consiliu administrativ local mai degraba decat un corp cu responsabilitati pentru o zona mai extinsa, cum ar fi o provincie sau intregul regat. Echivalentul din greaca clasica atestata in multe sate-orase grecesti este gerousia sau sfatul batranilor (gerontes).

DA-MO. Pe tablitele de la Cnossos si Pilos, damos-ul este o entitate care poate aloca proprietati de pamant. Este poate cel mai bine tradusa prin sat, un termen englezesc care se refera atat la oamenii comunitatii cat si la pamantul posedat de acea comunitate. Probele furnizate de Liniarul B sugereaza ca damos-ul nu este nimic mai mult decat un grup de proprietari individuali, adica un corp de proprietate colectiva. Nu exista nimic care sa sugereze ca termenul ar avea si o semnificatie politica, asa cum a avut in perioadele Arhaica si Clasica cu referire la oamenii de rand (demos) in opozitie cu o nobilime ereditara (aristoi; gennetai).

MO-RO-QA. Atestat atat la Pilos cat si la Cnossos, acest cuvant este denumirea unei oficialitati locale a carei importanta este indicata de faptul ca un barbat pe nume Klymenos era in acelasi timp MO-RO-QA = comandantul unei unitati militare si un KO-RE-TE. Chadwick e de parere ca MO-RO-QA era mai degraba un rang decat o slujba, dar nu este necesar sa fi fost asa. Poate exista o legatura intre aceasta denumire si cuvantul din greaca clasica moira insemnand „parte, portiune”, MO-RO-QA fiind un fel de „posesor al unor parti”.

KO-RE-TE, PO-RO-KO-RE-TE. Asemenea functionari sunt cunoscuti si la Cnossos si la Pilos. Titlul este suspicios de asemanator cu termenii latini curator si procurator (gardian respectiv manager, functionar imperial / guvernator). Dovezi furnizate de Liniarul B sugereaza ca, koreter-ul era un functionar local ce se ocupa de una din cele 16 unitati administrative majore in cadrul regatului Pilos, iar prokoreter-ul era evident adjunctul sau.

DO-E-RO; DO-E-RA. Asemenea personal este comun la Pilos si Cnossos. Desi termenii inruditi din greaca de mai tarziu doulos si doule insemnau „sclav” si respectiv „sclava”, formele greci miceniene s-ar putea sa fi avut o semnificatie mai apropiata de „servitor, rob / roaba”. Anumiti DO-E-RO sunt clar proprietatea unor indivizi, in timp ce altii sunt descrisi ca apartinand unei zeite / zeu. Exista anumite dovezi ca, copiii avand chiar si unul dintre parinti sclav, erau de asemenea sclavi, o situatie diferita de cea predominanta in Grecia clasica. Sclavi ai unor divinitati reprezinta forma cea mai comuna la Pilos dar este posibil ca „sclavul unui zeu” sa fi avut un statut destul de diferit fata de cel al altor sclavi din moment ce el / ea puteau avea drepturi asupra unui pamant si par sa fi trait cam in aceleasi conditii ca si oamenii liberi obisnuiti.