Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Istoria şi critica literară despre viaţa şi creaţia Văcăreştilor
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Activitatea poetică a Văcăreştilor desfăşurată pe durata a trei sferturi de veac a fost deseori analizată şi comentată de istorici, istorici literari, filologi, emiţându-se diverse opinii laudative sau minimalizatoare, unele dintre ele contestate de cercetători cu noi argumente, până în zilele noastre. La multe dintre ele am făcut trimiteri în capitolele anterioare, împreună cu indicarea surselor bibliografice.

Se pune imperios întrebarea: de ce acest interes major faţă de o creaţie redusă cantitativ, mai ales în cazul lui Ienăchiţă Văcărescu, Alecu sau Nicolae?

Anterior, într-unui din capitole', am făcut o analiză a situaţiei politice, sociale şi culturale a Principatelor Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, trăsătura definitorie constituind-o accentuarea mişcării de renaştere culturală a poporului român. Unele puncte de vedere, comentarii, studii s-au axat pe descoperirea şi interpretarea unor noi documente privind viaţa şi activitatea acestor pionieri ai literaturii noastre. Ion Heliade Rădulescu sublinia originea transilvană a familiei, ei trecând Carpaţii "o dată cu duca de Făgăraş, Radu-Negru, descendentul Nigerilor - Basarabi", părere împărtăşită şi de Ion Voincscu II, Alexandru Odobescu, Dionisie Fotino.
Istoricii Radu Gioglovan şi Mihai Oproiu, pe baza publicării unor însemnări şi inscripţii din Târgovişte şi judeţul Dâmboviţa, unele de importanţă majoră pentru istoria naţională, au evidenţiat rolul avut de Târgovişte, aproape trei secole capitală


a Ţării Româneşti. Se regăsesc aici numeroase trimiteri la familia Văcăreştilor, reprezentativă pentru boierimea autohtonă, care s-a implicat activ în destinul politic, economic, social, dar şi în cel cultural al ţârii.

Nicolac Iorga, Dan Simoncscu, Gcorgc D. Florescu, Dan Pleşia, Cornel Cârstoiu, Ion Şiadbei, D. Popovici pun în lumină încercările scriitoriceşti ale unor înaintaşi ai lui Ienăchiţă, Alecu, Nicolae sau Iancu. Astfel, este menţionat Stanislav din Văcăreşti, despre care am scris şi noi4, Constantin Văcărescu, autorul opuscului istoric "Luminata viţă a neamului prea luminatului, prea învăţatului şi blagocestivului domn a toată Ţara Românească, io Nicolae Alexandru voevoda, scoasă din letopiseţele moldoveneşti, cu porunca înălţimii Sale, de prea plecatul den slugile măriei sale Constantin Văcărescul vel vistier la leat 7235 (172 7) ", dar mai ales Ştefan Văcărescu, tatăl lui Ienăchiţă, cu activitate de orator dar şi de literat. I se atribuie " Oraţia care au zis Dumnealui Ştefan Văcărescu vtori logofăt la Sveti Vasilie, ducând daruri jupănesile mari Măriei-sale, Doamnei", precum şi versuri dedicate domnitorului Scarlat Ghica.


Un aspect interpretat deseori a fost cel al formării intelectuale, la care a contribuit, susţinem noi, în mod decisiv bogata lor bibliotecă, pasiunea bibliofilă transpusă în achiziţionarea, deseori cu destule sacrificii, a unor lucrări de referinţă în peisajul culturii europene. Date importante au comunicat printre alţii VA. Urechia, Nicolae Iorga, D. Velciu, Mihai Carataşu, Constanţa Bădic, Lucia Gheorghiu, Gheorghe Hâncu.

Unele controverse sunt legate de naşterea Văcăreştilor sau de alte aspecte ale vieţii lor. Referitor la Ienăchiţă, venirea lui pe lume a fost cercetată de către Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga, N. Tcaciuc-Albu, Augustin Z. N. Pop, Alexandru Piru, Dan Simonescu, Cornel Cârstoiu, formulându-se diferite ipoteze. Ni se pare enigmatic faptul că acesta, care avea un adevărat cult pentru datele şi evenimentele istorice, nu-şi menţionează niciodată anul naşterii. Şi în privinţa morţii părerile au fost diverse, Gheorghe Adamescu fixându-i viaţa între 1740 - 1799, iar D. Popovici afirmă că moare în 1797, în intervalul 10-l9 iulie. Manuscrisul românesc CMXXXIB/157 care poartă titlul " Cheltuiala ce s-au făcut la pomenirea de un an a răposatului vistier Ianache Văcărescu '98 iulie 12 ", de la Biblioteca Academiei Române, publicat de Mihai Carataşu5, stabileşte data: 12 iulie 1797.

Data naşterii lui Alecu Văcărescu a suscitat interpretări, anul 1769 fiind acceptat de cei mai mulţi cercetători, dar mai ales datele legate de dispariţia sa tragică. D. Popovici, redă afirmaţia lui Ulysse de Marssillac, care susţinea că ar fi fost ucis în drum spre Tulcea şi aruncat în Dunăre, reluată şi de George Călincscu, Alexandru Piru, Paul Cornea, Dimitrie Păcurariu, Cornel Cârstoiu.
Pe baza a două scrisori în limba greacă aflate în posesia sa, Nestor Camariano6 stabileşte adevărul. Poetul a murit în închisoarea tulceana, în mizerie, la 19 noiembrie . V A. Urechia dă ipoteza că, în 1894, trupul său a fost adus la Bucureşti, în cimitirul bisericii Văcăreştilor, fiind strămutat mai târziu la cimitirul Bellu.
Controverse găsim şi în biografia lui Nicolae sau Iancu Văcărescu, pe care le-am enunţat în capitolele anterioare, formulând totodată puncte de vedere proprii.
Contribuţii relevante privind viaţa întregii familii sau numai a poeţilor au adus în timp, printre alţii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga, Gheorghe Adamescu, Paul I. Papadopol, Ovid Densuşianu, George Călinescu, Alexandru Piru, Dimitrie Păcurariu, Paul Cornea, Cornel Cârstoiu.
Interesante au fost şi părerile exprimate, despre influenţele ce s-au manifestat asupra creaţiei poeţilor Văcăreşti. Ele sunt vizibile în primul rând la Ienăchiţă. în conceperea gramaticii sale intitulată "Observaţii sau Băgâri-dă-seamă asupra regulelor şi orănduielelor grammalicii rumâneşti", foloseşte numeroase izvoare: italiene, franţuzeşti, persane, arabe, latine, slavone. Gramatica, împreună cu preocupările de lexicograf, a făcut subiectul a numeroase analize dintre care amintim pe cele ale lui Lazăr Şeineanu, Alexandru Roserti, Boris Cazacu, Liviu Onu, Ştefan Munteanu, Andrei Nistorescu, Vasile D. Ţâră, G. Ivănescu, Iosif Pcrvain, Mircea Sechc, Iorgu Iordan, Gabricl Ţcpc
lea, Gheorghe Bulgăr.

Aspecte legate de dezvoltarea teoriei literare româneşti au reliefat Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Odobescu, Ovid Densuşianu, Nicoale Iorga, George Călinescu, Vladimir Streinu, Ladislau Gâldi, Alexandru Piru, Mihaela Mancaţ, Ileana Oancea, Mircea Scarlat, Al. Hanţă, Cornel Cârstoiu. Părerile sunt diferite, majoritatea subliniind însă eforturile deosebite ale lui Ienăchiţă şi ale lui Iancu Văcărescu de diversficare şi modernizare a modalităţilor de expresie ale limbii, pentru crearea unui limbaj poetic românesc.

Atenţia istoricilor şi criticilor literari s-a îndreptat şi spre încadrarea poeţilor Văcăreşti în epocă, atât din punct de vedere al literaturii române, cât şi din cel al mişcării culturale europene, ca exponenţi ai epocii luminilor în mediul românesc, marcaţi de reminiscenţe clasicizante, îndreptându-se, încă timid, spre zorii preromantismului poetic. Sublinieri importante au făcut Ovid Densuşianu, Nicolae Iorga, Ramiro Ortiz, Cornelia Papacostea-Danielopolu, Ovidiu Papadima, D. Popovici, I.E. Torouţiu, Ariadna Camariano, Nestor Camariano, Pompiliu Eliade, George Călinescu, Alexandru Piru, Paul Cornea, Romul Munteanu, Comei Cârstoiu, Al. Hanţă, H. Zalis. Mulţi dintre aceştia au emis diferite ipoteze cu privire la paternitatea unor creaţii ale Văcăreştilor, la corespondenţa privind motivele şi modalităţile de realizare, precum şi la influenţa creaţiei populare. Astfel, multe controverse au stârnit în timp creaţiile lui Ienăchiţă Văcărescu "Amărâtă turturea" şi "într-ogrădină". Opinii au formulat: Alexandru Odobescu, B.P. Haşdcu, VA. Urechia, Ramiro Ortiz, Ariadna Camariano, Ovid Densuşianu, Paul I. Papadopol, Nicolae Cartojan, N.Tcaciuc-Albu, Sextil Puşcariu, George Pascu, Gh. Bogdan-Duicâ, N. Andrieş, Ovidiu Papadima, George Călinescu, Alexandru Piru, Cornel Cârstoiu.

I s-a atribuit greşit de către Paul I. Papadopol, Ion Bianu sau Al. T. Dumitrescu poezia "Trâmbiţa românească", adevărat manifest public, patriotic şi revoluţionar, violent antiotoman. Ariadna Camariano datează corect poezia, în jurul anului 1827, susţinând că aceasta este o prelucrare a unui marş grecesc a lui Caray. La fel stau lucrurile şi în cazul lucrării " Plângerea şi târguirea Valahiei asupra nemulţumirii streinilor ce au dărăpănat-o", apărută la Buda, în . De fapt, ea aparţine lui Naum Râmniceanu, cum susţine C. Erbiceanu sau Alexandru Piru. Ion Heliade Rădulescu o atribuie şi el greşit, dar lui Barbu Paris Mumuleanu.

Puncte de vedere controversate întâlnim şi despre poezia "Durda (Primăvara se iveşte) " a lui Nicolae Văcărescu. Paternitatea este pusă la îndoială de George Călinescu şi Alexandru Piru. Credem că ea aparţine lui Nicoale Văcărescu, făcând o raportare la evenimentele trăite în 1821, precum şi la simpatia sa faţă de Tudor Vladimirescu.
în ceea ce priveşte creaţia lui Iancu Văcărescu s-au emis păreri diferite. Unele se referă la " O zi şi o noapte de primăvară la Văcăreşti" sau " Primăvara amorului", în special la modul original de tratare a motivului lui Amor. Ion Heliade Rădulescu, Gh. Bogdan-Duică, Alexandru Piru, Nestor Camariano, Cornel Cârstoiu, analizează comparativ acest motiv poetic la Anacreaon, Grecourt, Athanasie Christopoulos, de largă circulaţie şi în secolul al XVIII-lea, concluzionând că Iancu Văcărescu, care cunoştea creaţia lui Anacreon şi Christopoulos, îi dă interpretări noi, concordante cu concepţia sa despre lume şi viaţă.

La eforturile de promovare a teatrului în limba română, de creare a unui repertoriu cât mai bogat, va contribui prin activitatea de traducător şi Iancu Văcărescu. Revista vicneză "Kalliopi" îi atribuie traducerea în greceşte a tragediei "Moartea lui Cezar" de Voltaire, idee susţinută de I. Şiadbei, Cornelia Papacostea-Daniclopolu, dar nu şi de Ariadna Camariano, care afirmă că este a lui G. Serurios. George Călinescu şi Alexandru Piru îl dau ca autor al lucrării " Voiajul din Podul Mogoşoaieipân-în ţigănia Vlădicăi, călătorie pe uscat şi pe mare, o comedie într-un act şi jumătate, compusă de însuşi actorii acestei comedii, Bucureşti, ianuarie, în ziua plecării, 1839, în anul când au fost trei ierni ş-o vară", contestată de Cornel Cârstoiu care nu o include în ediţia sa de "Opere". Rămâne un subiect deschis al istoriei noastre literare alături de multe altele care vor contribui la proiectarea unei imagini cât mai cuprinzătoare despre ceea ce a însemnat viaţa şi creaţia poetică a Văcăreştilor.










Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2018 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite