CATEDRA : Management

PLAN
Introducere

Capitolul I. Definirea fenomenului de migraţie conţinut, analiza istorică, tendinţe viitoare
1.1 Migraţia - definire, istoric şi evoluţie
1.2 Accelerarea mişcărilor migratoare demografice după cel de-al doilea război mondial
1.3 Mondializarea şi internaţionalizarea deplasărilor la sfârşit de secol şi început de nou mileniu

Capitolul II. Analiza economico - financiară a întreprinderii ÎM "Moldbuilding"
2.1 Prezentarea generala a întreprinderii ÎM "Moldbuilding"
2.2 Analiza economico - financiara a ÎM "Moldbuilding ".

Capitolul III. Migraţia populaţiei din Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de migrare în viitor
3.1 Migraţia din Moldova - fenomenul şi amploarea migraţiei ei
3.2 Migraţia şi piaţa muncii. Impactul social al migraţiei
3.3 Modelele posibile ale migraţiei în viitor
Concluzii
Bibliografie
Anexe..
.






Introducere
".În secolul XXI migranţii au nevoie de Europa. Dar şi Europa
are nevoie de ei. Dacă Europa se transforma într-o fortăreaţa,
ea va deveni mai liniată şi mai săraca,mai slabă şi mai
bătrâna. O Europă deschisă,dimpotrivă,va deveni mai buna
şi mai prosperă,mai puternică şi mai tânăra. O condiţie pentru
aceasta - o politică migraţională eficace."
Kofi Annan,01.2004,
"Vom Nutzen der Migration",Die Tageszeitung

Lumea de astăzi - este lumea dinamicii şi a vitezei. Ca să rezişti în ea, este nevoie permanent să te schimbi împreună cu ea, adică să te acomodezi la noi schimbări ale lumii, acumulând cunoştinţe noi şi experienţă. Ba mai mult ca atât, nu este destul să posedezi anumite cunoştinţe. Cu ele trebuie sa poţi să le mănueşti, în aşa fel ca ele să-ţi aducă utilitate maximă. Dar şi acesta cum ne arată practica nu este destul. Este nevoie, şi e cel mai important, de a găsi un aşa loc şi o aşa perioadă de timp, unde să poţi aplica cunoştinţele tale în aşa fel ca sa-ţi poţi satisface la maxim necesităţile contemporane omeneşti.
Şi dacă asupra timpului în care trăim noi nu avem putere, păi locul de lucru nimeni nu ne interzice să-l schimbăm. Anume asta îl motivează pe om să-şi părăsească locurile natale şi să plece peste "mări şi ţări" în căutarea unui serviciu mai bun şi cu un câştig mai avansat.
Fenomenul migraţiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanţă, invazii, colonizări şi cruciade, sau provocate, în general, de atracţia exercitată de regiunile mai bogate asupra populaţiilor mai sărace. Nu exista în plus nici un exemplu în istorie al vreunei ţări a cărei influenţa politică şi economică să nu fi beneficiat de o demografie dinamică sau de acţiunea unei populaţii importante şi omogene. Putem considera că există o asemenea sinergie a factorilor politici, economici sau demografici a căror conjuncţie sa nu poată provoca mişcări de migrare.
Fenomenul imigraţiei este deci un fenomen internaţional si are ca punct de plecare tara de origine a emigrantului si ca punct de sosire tara în care se va stabili imigrantul respectiv.
Tranziţia demografică, fenomenul migraţiei contemporane pentru a li se înţelege specificu1, conţinutul şi evoluţia viitoare este necesar să fie analizate atât din punct de vedere al evoluţiei istorice, al determinărilor obiective şi subiective cât şi al posibilităţii introducerii unui eventual control, aspecte ce vor face obiectul explicaţiilor următoare.
Scopul acestei lucrări este de a aprecia cat mai obiectiv fenomenul migraţiei si cu o atitudine neutra fata de subiect. Multe cercetări care se fac cu ajutorul programelor si proiectelor internaţionale, se fac intr-un context limitat si spre un alt scop decât -migraţia.
Obiectivele sau paşii pentru atingerea datelor si analizelor referitor la migraţie le vom clasifica:
1. Constatarea situaţiei reale ce tine de fenomenul migraţiei;
2. Aprecierea obiectiva a cauzelor migraţiei de amploare;
3. Evaluarea impactului asupra vieţii socio-economica din R.M.;
4. Formularea soluţiilor pentru eliminarea problemei apărute din acest fenomen;
5. Asumarea riscurilor de către conducerea tarii;
Riscurile apărute pe baza migraţiei populaţiei din R.M. de tipul social,economic sau politic este în datoria Guvernului de a reacţiona la timp. Guvernul este îndatorat sa stopeze acest fenomen .
Ca date şi instrumente de analiză am folosit metoda observaţiilor, metoda colectării datelor precum si metoda consultării specialiştilor pe domeniul dat.
Principalele materiale folosite in lucrarea dată sunt: sursele informaţionale,proiectele Recensământului
Această lucrare poate fi luată ca model atunci, când vor fi disponibile datele modulului si cercetării statistice prin sondaj de la sfârşitul anului 2008.
Atunci cercetătorii pot folosi această lucrare ca sursă de inspiraţie si cu ajutorul datelor oficiale de la Biroul Naţional de Statistică să examineze şi să evalueze fenomenul migraţiei din R.M..
Teza de curs este alcătuită din trei capitole.
Astfel, în primul capitol vom defini fenomenul de migraţie, conţinut ei, analiza istorică şi tendinţe viitoare
În capitolul doi o să urmărim analiza economico-financiară a întreprinderii mixte Moldbuilding şi care sunt factorii întreprinderilor imobiliare.
În capitolul trei ne vom familiariza cu fenomenul şi amploarea migraţiei în Moldova, migraţia şi sărăcia, migraţia şi piaţa muncii, impactul social al migraţiei. Vom urmări expunerea şi propunerea politicilor şi modelelor mişcării migraţioniste posibile din Moldova.
















Capitolul I. Definirea fenomenului de migraţie conţinut, analiza istorică, tendinţe viitoare
1.1 Migraţia - definire, istoric şi evoluţie
Pentru început este necesar a prezenta conţinutul a trei noţiuni: migraţie, a emigra şi a imigra.
Migraţia reprezintă deplasarea unei populaţii dintr-o regiune în alta, pentru a se stabili acolo. Ea reprezintă deci deplasare şi stabilire.
A emigra semnifică acţiunea de părăsire a propriei ţari pentru a te stabili în alta ţară.
A imigra reprezintă activitatea prin care întri într-o ţară, alta decât a ta, pentru a te stabili acolo. În acest sens nu trebuie confundat termenul de "străin" cu "imigrant" cum uneori o fac administraţiile care îi contabilizează pe deţinătorii de permise de şedere ca imigranţi. Un student aflat la studii în altă ţară, diplomaţii sau turiştii nu sunt imigranţi.
Friedrich Ratzel este întemeietorul de drept al geopoliticii. El a operat cu termenul de geografie politica, intitulându-şi astfel lucrarea sa de baza: "Politische Geographie", apăruta in anul 1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei, cu ocazia călătoriei sale in America de Nord si Mexic unde, studiază viaţa locuitorilor de origine germană.
Simion Mehedinţi aprecia aceasta tema ca fiind "menita sa răstoarne si sa transforme literatura geografica", statul nemaifiind o ficţiune cartografica, el "se naşte, creste, decade si piere in legătura cu anumite împrejurări fizice".
F. Ratzel in analizele sale depăşeşte graniţa geografiei politice si face analiza politica. Astfel el vorbeşte despre spaţiu ca fiind limita naturala intre care se produce expansiunea popoarelor, arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la doua noţiuni: concordante si discordante antropogeografie. Concordanta se realizează prin colonizarea interna, adică prin distribuţia omogena a populaţiei pe suprafaţa statului. El îşi exprima dezacordul in ceea ce priveşte spaţiul ocupat de Rusia, care avea o suprafaţa de 10 ori mai mare decât cea a Germaniei si o populaţie de 2,5 ori mai mare decât a principalelor state europene la un loc. Cu aceasta ocazie Ratzel vorbeşte despre "foamea de spaţiu", care nu se justifica in cazul Rusiei, ea având deja un teritoriu mult prea mare fata de necesar, dar care devine explicabila atunci când se înregistrează o densitate de populaţie prea mare pe un spaţiu mic, cum este cazul Germaniei. In acest caz va avea loc colonizarea externa, adică o migraţie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat.
Friedrich Ratzel vorbeşte despre cat de important este spaţiul pentru un popor, el arata daca un popor se afla in ascensiune. Forţa statala este data si de populaţie, "densitatea mare a poporului înseamnă cultura". Este deci nevoie de un număr suficient de mare pentru a zămisli o cultura, pentru aţi impune identitatea in fata altor naţiuni. Aceasta idee este preluata si de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care de asemenea observa importanta supremaţiei populaţiei in fata oricărui tratat internaţional: "intre ascensiunea popoarelor si creşterea lor numerica subzista o corelaţie strânsa si de nedezminţit". Cei doi autori atrag atenţia asupra faptului ca, Ungaria si-a pierdut supremaţia si poziţia politica ca o consecinţa a scăderii poziţiei si a importantei poporului maghiar. Iată deci cat de important este numărul populaţiei pentru un stat, el poate sa-si menţină supremaţia, dar tot atât de bine poate sa înceteze sa mai existe, fiind asimilat de alte popoare. Faptul ca poporul roman s-a menţinut in fata atâtor invazii străine, de-a lungul secolelor, s-a datorat si sporului natural ridicat al acestui popor. Din păcate, in prezent Moldova înregistrează un spor negativ de creştere a populaţiei de - 0,8 (in 1997), ceea ce va duce la o diminuare considerabila a poporului nostru. Acest fapt este cu atât mai grav cu cat anumite etnii cunosc creşteri demografice spectaculoase. Simion Mehedinţi formulează chiar o axioma demografica: "puterea naţiunilor creste si scade, după cum creste si scade populaţia lor". Aceasta afirmaţie este total verificata daca observam corelaţia dintre ascensiunea marilor puteri (Franţa, Rusia) si creşterea numărului populaţiei acestora. In acest sens ne putem pune întrebarea daca Rusia îşi va mai relua statutul de mare putere mondiala, in condiţiile in care populaţia sa, înregistrează ritmuri negative de creştere, iar in anul 2050 este estimat ca va ocupa locul 14 in lume din acest punct de vedere (fiind depăşita de tari ca: India, China, Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Bangladesh, Etiopia, Congo, Mexic, Filipine etc.). Este adevărat insa ca, pentru a ajunge o mare putere este necesar ca, pe ranga numărul mare de populaţie sa deţii si o putere economica suficient de mare, ceea ce încă nu este cazul Rusiei.
Friedrich Ratzel foloseşte si termenul de geospaţii, referindu-se la extinderea forţei civilizatoare a unei tari la nivelul unui continent întreg (el vorbeşte despre geospaţiul american). De fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna populaţia de origine germanica in cadrul aceleiaşi frontiere. In 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a ajunge pe cursul Dunării la Marea Neagra, "cursul Dunării arata direcţia spre care trebuie sa se îndrepte aceasta emigrare". Exista de fapt o obsesie germana de a construi un imperiu care sa se întindă de la Marea Nordului pana la Marea Adriatica, iar Liszt avea in vedere un proiect măreţ, realizarea axei Hamburg - Bagdad. De fapt era vorba despre dorinţa de a impune naţiunea germana ca forţa civilizatoare in fata celorlalte naţiuni, de a crea un geospaţiu german.
Legile creşterii spaţiale, aşa cum sunt ele precizate de Ratzel, se refera la faptul ca, un stat creste odată cu cultura sa, cu dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin asimilarea altor state mai mici sau prin înglobarea elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie sa ai si o aşezare geografica care sa-ti permită dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsa intre alte state puternice precum Franţa, Anglia etc., fapt ce a obligat-o sa-si îndrepte tendinţele expansioniste spre sud-est (pe Dunăre) si spre nord (pe Rin).
Ratzel lansează ideea de "ciclu oceanic", referindu-se la faptul ca valoarea marilor si a oceanelor se schimba in funcţie de importanta tarilor care le străjuiesc. Astfel, atunci când Imperiul Roman era puternic, Marea Mediterana era cea mai importanta; când Anglia a devenit imperiu, Oceanul Atlantic juca un rol major; in prezent când marile puteri sunt SUA, Japonia, China, Oceanul Pacific a devenit oceanul viitorului, locul unde (după Ratzel) va avea loc principala confruntare intre statele maritime si cele continentale.
O alta noţiune cheie, lansata de Ratzel, este aceea referitoare la poziţia politico-geografica a unui stat. Poziţia este cea care da valoare spaţiului. Din aceste considerente, va avea o poziţie buna acel stat care va deţine importante suprafeţe de pământ dar şi deschidere suficienta către mare. Astfel se explica dorinţa de expansiune a Germaniei si nu doar a ei, Rusia căutând încă de pe vremea lui Petru cel Mare "apa si nu pământ". Ieşirea la mare este cea care da putere unui stat deoarece de aici poţi ajunge la Oceanul Planetar, iar după cum afirmau reprezentanţii scolii geopolitice anglo-americane, cine stăpâneşte ţărmul va stăpâni Eurasia.
Se vorbeşte si despre o poziţie intermediara, referitor la statutul statelor tampon. Acestea aveau rolul de a separa doua mari puteri. Astfel Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg si Elveţia, separau Anglia de continent, aşa cum Finlanda, Polonia, România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania si Grecia aveau rolul de a separa Rusia de Europa. Aceste state tampon nu sunt artificiale aşa cum pretindea lordul Curzon of Kedleston, deoarece chiar daca au apărut intr-un moment istoric prielnic, constituirea lor a avut loc pe principiul naţionalităţii.
Friedrich Ratzel se referă la graniţă ca la un organ periferic al statului. La graniţă se întâlnesc statele cu forţa lor, în aceasta constând capacitatea de a-si extinde spaţiul pe care îl deţin la un moment dat. Frontiera este un adevărat compromis intre doua state. Cu aceasta ocazie Ratzel precizează încă o dată ca "tratatele care garantează frontierele, se bazează pe acea iluzie ca ar fi posibil sa se pună stavila creşterii vii a unei naţiuni". Deci existenta unei naţiuni nu este garantata de nici un tratat, statul trebuie sa aibă grija in permanenta sa aibă o populaţie suficient de mare si o economie suficient de puternica, astfel încât nici un alt popor sa nu poată atenta la integritatea sa.
Orice stat ia naştere în jurul unui mittelpunkt in care se concentrează energia unui popor.
Intensitatea la graniţa a pulsărilor emişi de sâmburele unei ţări fac ca aceasta ţară să fie apărată şi să-şi menţină actualele graniţe (sau să şi le modifice). Important pentru o ţară este mai ales să nu întâlnească din sens opus alţi pulsari cu intensitate mai mare. Iată de ce Germania consideră că direcţia principală de înaintare este dată de cursul Dunării (aici se găseau state care îi ofereau Germaniei avantajul de a avea pulsarii cei mai puternici). Din această cauză Ratzel spune că "graniţa este un produs al mişcării şi un raport de forte". Un rol vital în învingerea spaţiilor îl are comunicarea (schimbul de mărfuri, de produse culturale etc.). Totuşi în momentul în care Germania a pornit campania de cucerire, ea nu a ţinut cont de faptul că, nu războiul este soluţia pentru a deţine supremaţia într-o anumită regiune.[35,pag.153]
Totuşi personalitatea emblematică a geopoliticii germane rămâne Karl Haushofer (cei mai mulţi experţi reduc geopolitica germana la acest autor, iar în plus ideile lui au servit ca motivare şi ca program regimului nazist, autorul însuşi colaborând o parte a vieţii sale cu acesta).
Haushofer a fost de profesie militar (a luptat in primul război mondial şi în România). Chiar dacă ajunge la gradul de general, el decide să abandoneze cariera militară şi să se dedice carierei universitare.
Reţinem că, fenomenul migraţiei este deci un fenomen internaţional şi are ca punct de plecare ţară de origine a emigrantului şi ca punct de sosire ţara în care se va stabili emigrantul respectiv.
Pierre George distinge patru categorii de emigranţi:
 emigrantul care manifestă dorinţa de a-şi schimba ţara şi, în final, naţionalitatea;
 muncitorul străin care este un emigrant temporar;
 persoanele deplasate (expulzate, repatriate, transferate) alungate din ţară lor de origine;
 refugiaţii care au optat pentru părăsirea ţarii lor.
Referitor la conceptul de dezvoltare social-economica, implicat in formularea I, apreciem că nu există un proces de dezvoltare,ci multiple procese de schimbare socială care au şi funcţii de dezvoltare.
Cea de-a doua noţiune fundamentala în teoria migraţiei - costuri - desemnează totalitatea valorilor care sunt consumate de un agent uman pentru realizarea obiectivelor sale.
Migraţie - cea de-a treia noţiune fundamentala in teoria de care ne ocupam - se refera la procesul de schimbare a poziţiei unui individ sau grup in cadrul unui sistem social,prin intermediul schimbării sau părăsirii temporare a domiciliului stabil,respectiv a comunităţii locale de rezidenţă.
Migraţia este,deci,explicit definita ca forma de mobilitate sociala.
Desigur,operaţional,pentru 'decuparea' din realitate a fenomenului de migraţie,schimbarea sau părăsirea temporara a domiciliului stabil este o caracteristica de identificare suficienta ;esenţa fenomenului nu este insa deplasarea geografica,intre localitatea,ci schimbarea de poziţie in spaţiul social.
Definiţia pe care o dam migraţiei are ca premisa implicita afirmaţiile : orice schimbare de domiciliu stabil intre localităţi implica un fenomen de mobilitate sociala ; orice părăsire temporara si repetata,pentru munca, a localităţii de domiciliu implica un fenomen de mobilitate sociala ; schimbarea poziţiei sociala este esenţiala,in majoritate cazurilor,in sensul ca este mai important pentru agentul uman care o suporta,decât schimbarea poziţiei geografice ; altfel spus,deplasarea in spaţiul geografic afectează caliatea vieţii celor care migrează prin intermediul deplasării lor in spaţiu social. [37,pag.42]
Sintetizând, se poate spune ca teoria fluxurilor de migraţie implica patru tipuri de factori (variabile) :
 Factori care determina natura si gradul diferenţelor de dezvoltare si de interacţiune dintre arii social-economice diferite, precum si natura si mărimea costurilor de comunicare dintre respectivele arii. Pentru cazul societarii noastre contemporane,principalii factori incluşi in aceasta categorie sunt: industrializarea,revoluţia ştiinţifica si tehnica,urbanizarea,cooperativizarea si modernizarea agriculturii ;
 Variabile care caracterizează diferenţele de natura si de gradul de dezvoltare si de interacţiune a grupurilor social teritorializate,precum si diferenţele de cost al migraţiei intre aceste grupuri ;
 Variabile latente,interpretative,care fac ca diferenţele de dezvoltare,de interacţiune si de cost economic si psihosocial sa fie semnificative pentru migraţie, sa determine variabilitatea caracteristicilor fluxurilor de migraţie ;
 Variabile definitorii pentru fluxul de migraţie (volum,sens,ritmicitate etc.)
La nivelul contextului explicativ al formulărilor fundamentale apar trasatori specifice ale migraţiei ,variabile de la un context socioeconomic la altul. Specificitatea proceselor pe care le-am grupat in 'blocul' I de variabile ajunge sa se reflecte asupra caracteristicilor blocului IV. Astfel,faptul ca in condiţiile societarii noastre,industrializarea,urbanizarea,modernizarea agriculturii sunt procese planificate, controlate la nivel macrosocial,imprima procesul de migraţie o trăsătura similara de posibila controlabilitate.
Ca si celelalte forme ale migraţiei,navetismul implica schimbarea poziţiei sociale si deplasare geografica ; nu implica însă,decât o părăsire temporară şi repetată a localităţii de rezidenţă,în vederea unei alte ocupaţii în altă localitate. Navetismul este deci, o forma de migraţie pentru munca,realizabilă prin părăsirea temporară şi repetată a localităţii de rezidenta.
Demografii definesc fluxul de migraţie ca 'număr' total al deplasărilor efectuate în cursul unei perioade de la o zona de origine comuna către o zona de destinaţie comuna .Din punct de vedere sociologic sunt cunoscute(doar la nivelul literaturii ce am putut sa o consult) foarte puţine din caracteristicile acestor fluxuri. Distincţia propusa,intre migraţia in flux si migraţia dispersata,este menita sa orienteze cercetări tocmai in sensul determinării respectivelor caracteristici.
Interacţiunea dintre populaţii situate in arii social-economice diferite se realizează prin schimburi de bunuri,servicii,persoane sau informaţii/valori neincorporate in bunuri si servicii. În funcţie de aceste categorii se poate face deosebirea dintre migraţia care este asociata cu schimbul de bunuri si servicii dintre localităţi şi migraţia care este asociată cu schimbul de informaţii neîncorporate în astfel de bunuri şi servicii. [41,pag.22]
Analizele întreprinse,in special de Theodor Anderson si de Torsten Hägerstrand,asupra modelelor gravitaţionale ale migraţiei au pus in evidenta faptul ca importanta distanţei în predicţia şi explicarea migraţiei este variabila in funcţie de o serie de factori. Autorii menţionaţi au fost preocupaţi in special de aspectul tehnic al problemei : cum trebuie ponderat factorul distanta pentru a obţine o cat mai buna predicţie a migraţiei între două localităţi sau zone. Semnificaţia teoretica a principalelor lor concluzii tehnice ar putea fi sintetizata astfel : distanta dintre origine si destinaţie este cu atât mai importanta pentru volumul fluxului de migraţie cu cat :
 aria de origine este mai izolata si mai mica sub raport demografic(sau este de profil rural) ;
 fluxul de migraţie este declanşat de mai puţin timp. Cu cât creşte durata contactului prin migraţie dintre origine si destinaţie,influenta distantei asupra volumului fluxului de migraţie tinde sa scadă ;
Diferenţe de dezvoltare şi costuri ale migraţiei.
Migraţia 'în stadii'(din localităţile rurale spre oraşe mici,si de aici in oraşe mari,spre exemplu) este explicabila atât prin diferenţele de dezvoltare dintre aceste tipuri de localităţi,cât şi prin costurile materiale si de psihosociale pe care le implica migraţia ; este probabil ca trecerea directa din rural in oraşe mari implica intre altele,dificultăţi de adaptare mai mari decât in cazul stabilizării temporare in oraşe mici,dat fiind specificul diferenţelor de mediu cultural dintre aceste localitatea.
Interacţiunea între zone/localităţi. Preponderenta navetismului in raport cu migraţia, în cadrul schimbului de persoane dintre localitatea/zone, este explicabil prin nivelul ridicat al interacţiunii dintre acestea şi prin costurile relativ reduse ale deplasării pendulatorii ale populaţiei (în raport cu cel al deplasării definitive).
Regularităţile referitoare la selectivitatea comunitara a migraţiei sunt interpretabile in termenii tuturor celor trei formulări fundamentale menţionate : comportamentul de migraţie diferenţiat al localităţilor rurale din aria de convergenta social-economica a unui oraş,spre exemplu,este generat de raportul diferit dintre acestea si centrul de convergenta,din punct de vedere al dezvoltării si interacţiunii,precum si al costurilor inegale pe care le implica emigrarea in respectivul centru urban. [39,pag.14]
După Paul Kennedy, astăzi ne confruntăm cu aceleaşi probleme pe care le-a tratat Malthus la vremea când populaţia se dubla la douăzeci şi cinci de ani, când inovaţia tehnologică deschidea calea industrializării, iar tranziţia demografică era la început de drum. Azi, emigraţia rămâne posibilă, chiar dacă este dificilă, iar tehnologia produce efecte şi acolo unde nu mai există creştere demografică.
Aceste probleme s-au aflat in centrul discuţiilor Conferinţei de la Cairo despre populaţie şi dezvoltare (aceasta a avut ca problematică: "Fonduri pentru populaţia Naţiunilor Unite", 6-13 septembrie 1994).
După cum am observat populaţia mondială în ultimii cincizeci de ani a crescut considerabil. Evoluţia şi repartizarea sa a evoluat sub influenţa, pe de o parte a, dinamicii populaţiilor din zona lumii a treia, şi, pe de altă parte, sub influenţa îmbătrânirii progresive a populaţiei din zonele cele mai bogate. Aceste state au devenit în câţiva ani dependente de cerinţele de migrări. Perioada aceasta se caracterizează prin răsturnarea de tendinţe şi prin complexitatea extremă a mişcărilor populaţiei mondiale. Pentru a argumenta această afirmaţie vom analiza în continuare evoluţia şi tendinţele fenomenului imigraţiei contemporane.
Geopolitica germana s-a născut ca un protest la situaţia în care devenise după primul război mondial un fel de anexa a Elveţiei, fiind redusa la o treime din teritoriul deţinut, militarii erau pe drumuri, sărăcia era in floare etc.. Se observa faptul ca actul politic se desfăşoară pe baze tradiţionale, cu fata spre trecut, in vreme ce in alte tari (SUA, Anglia) pregătirea oamenilor politici se face in instituţii specializate. Germania a intrat in război fora o viziune geopolitica, cu o necunoaştere a raportului de forte, in vreme ce peste tot s-a întrevăzut încă din 1904 "furtuna care se ridica la orizont". Iată de ce era absolut necesar sa apăra si o geopolitica germana .
Haushofer era preocupat de formarea unui bloc continental care sa cuprindă Europa, nordul si estul Asiei, nu pe afinitate politice ci pe determinări geopolitice. Aceasta idee apare ca un contra-atac la marile puteri Anglia si SUA, care după el lansaseră o aşa numită politică anaconda. Prin faptul că aceste puteri stăpâneau Oceanul Planetar, deci ţărmurile (aşa cum arăta Spykman), ele vor putea controla si interiorul continentului, încolăcindu-se si omorând prin sugrumare ceea ce este pe continent. Haushofer considera ca alternativa la această primejdie ar fi o alianţă între Rusia, Germania şi Japonia, care ar alcătui aşa numitul bloc continental. Aceasta teorie se apropie foarte mult de cea, privind zona pivot a lui Mackinder, care spunea că : Cine va domina aceasta zona va stăpâni lumea. Pentru a pune in practica teoria blocului continental, Haushofer face referiri la ceea ce gândea, un lider politic japonez Goto, care vorbea despre atelajul numit troika. Acesta se referea la o posibilă înaintare în condiţiile în care Japonia şi Germania ar fi ţinut în frâu un al treilea cal nărăvaş - numit Rusia. Doar aceste ţări reunite ar fi ajuns să aibă acces la mările Baltică, Adriatică şi la Marea Japoniei, realizându-se o expansiune de la nord la sud: Germania ar fi stăpânit Europa (Italia ajungând în sfera sa de influenta, India şi-ar fi dobândit independenţa faţă de Anglia, Franţa ar fi fost redusă la neputinţă, iar Africa ar fi devenit principala direcţie de expansiune a unei Europe germane), Japonia ar fi dominat Pacificul si Orientul Îndepărtat, iar Rusia Oceanul Indian (în condiţiile în care ar fi renunţat la ţelurile revoluţionare). Autorul german vorbeşte însa despre patru zone de expansiune teritorială, incluzând pe lângă cele trei deja amintite şi SUA , a cărei direcţie de expansiune ar fi urmat să fie America de Sud. [ 35,pag.97]
Totuşi această teorie a fost infirmată de istorie deoarece Hitler a hotrât să atace Rusia, ignorând ceea ce spunea Haushofer si anume că "nici unul dintre cele doua popoare puternice ale continentului nu trebuie sa se ridice unul împotriva celuilalt", repetând greşeala făcută de Napoleon şi de Wilhem al II-lea. Karl Haushofer vede geopolitica ca pe o modalitate de a preîntâmpina războaiele de orice tip, considerând-o ca fiind "cel mai bun mijloc de a evita catastrofele mondiale". Din aceasta cauza el a fost în total dezacord cu decizia de a ataca URSS, deci tocmai partea dominantă a blocului continental. Datorită acestei hotărâri au scăzut şansele pentru Eurasia formata din Germania, Rusia si Japonia, dar au apărut si importante coaliţii împotriva Germaniei (din partea puterilor oceanice care se simţeau ameninţate). Iată deci, că sfatul lui Bismarc, Cancelarul Germaniei din secolul trecut, a fost total ignorat şi anume, faptul că Germania nu trebuie sa-si afişeze dorinţa de a deveni o mare putere, deoarece va atrage formarea împotriva sa a unei coaliţii reprezentată de marile puteri. Hitler a ignorat faptul că, istoria ne transmite avertismente privitoare la anumite fapte repetitive, la anumite greşeli săvârşite în trecut şi pe care noi trebuie să le evitam. Karl Haushofer este de părere ca geopolitica "înlocuieşte pasiunea politică şi încearcă să se bizui pe conexiuni naturale".
Haushofer a dezvoltat un concept fundamental, acela de spaţiu vital, spaţiul necesar unui popor să trăiască şi să se dezvolte. Este vorba de fapt despre cele doua tipuri de colonizări despre care vorbea Ratzel (colonizarea interna si cea externa). Faptul ca el vorbeşte despre sporirea spaţiului atunci când acesta a devenit prea strâmt, in condiţiile in care Germania se afla in aceasta situaţie, a făcut ca majoritatea autorilor sa-l incrimineze, considerând ca teoriile sale au servit ca justificare pentru acţiunile întreprinse de nazişti in cucerirea de noi teritorii. Chiar autorul vorbeşte despre doua popoare: german si japonez, care se aflau in situaţia de densitate prea mare a populaţiei in raport cu suprafaţa deţinuta. Ca o justificare in plus este amintit faptul ca in nordul Germaniei exista zone mai puţin fertile, iar in anumite regiuni densitatea populaţiei este chiar mai mare. Germania, spre deosebire de Japonia care a avut posibilitatea de extindere a teritoriilor sale in Pacific, nu a beneficiat de acest privilegiu datorită vecinilor puternici din zonă, fiind condamnată la suprapopulare. Daca avem in vedere teoria elaborata de Ratzel care spunea ca graniţele sunt un produs al mişcării şi conceptul, putem ajunge la concluzia că nevoia de spaţiu a Germaniei era justificata. Numai ca odată începuta această expansiune, ea nu s-a oprit la spaţiul vital de care Germania avea nevoie, ci Hitler a continuat politica de cucerire pentru a-şi realiza dorinţa de a deveni o mare putere. În privinţa acestui concept de spaţiu vital, teoriile lui Haushofer sunt în întregime preluate de Hitler şi puse în practică. [36,pag.56]
În ceea ce priveşte conceptul de graniţă, Haushofer preia teoriile lui Ratzel, adăugând în plus ideea de frontieră în mişcare şi de viaţa politică a frontierei. Viaţa politică se referă la fenomenele economice, culturale, spirituale, care asemenea unor străpungeri prietenoase trec din ţara de origine în ţările vecine, în momentul în care intensitatea acestora este destul de puternică. Din aceasta cauza, el consideră ca fiind deosebit de important ca aceste străpungeri sa fie detectate din timp pentru ca apoi să ne apărăm în acelaşi mod. De aceea securitatea unei ţări nu va consta numai in asigurarea graniţelor acesteia, ci şi în apărarea împotriva acestor străpungeri prietenoase care în momentul în care devin destul de intense pot duce la modificarea graniţelor in favoarea statului emitent. In acest sens Haushofer vorbeşte despre dezvoltarea simţului de frontiera, tocmai pentru detectarea acestor străpungeri si pentru protejarea fata de ele. Iată ca autorul a avut in vedere in teoriile sale nu doar crearea unui spaţiu vital al poporului german prin expansiune teritoriala, ci si protejarea acestuia de influentele venite din exterior (care erau foarte mari, Germania fiind înconjurată de state puternice) pentru conservarea acestuia.
În ceea ce priveşte pan-ideile (harta mentala, busola după care ne orientam), Haushofer observa încă de la începutul secolului ca, Europa libera nu poate fi decât "intre actuala frontiera sovietica, marile nordice si bazinul mediteranean". Deziderat care a fost realizat, ba chiar depăşit (prin propunerile de integrare in Uniunea Europeana adresate Estoniei, Ciprului si de curând Turciei, Maltei, Lituaniei si Letoniei), pan-ideea europeana fiind realizata. El prevede ceea ce va fi Uniunea Europeana , cu precizarea ca, aceasta "confederaţie" va fi viabila doar daca se vor respecta drepturile naţionale interne ale membrilor, iar fiecare stat va vorbi limba care aparţine poporului sau. Aceasta condiţie este discutabila daca avem in vedere apariţia monedei europene unice, dispariţia graniţelor, încercarea de globalizare. Oare toate acestea nu duc la o anumita frustrare din partea statelor membre, la o pierdere a identităţii naţionale, la distrugerea uniunii (am in vedere si faptul ca anumite decizii au fost adoptate prin referendum in anumite tari la limita de 51% de voturi pentru). În prezent factorul politic primează în faţa celui economic, aşa că viitorul uniunii este discutabil.
Concluzionând, reprezentanţii şcolii geopolitice germane au fost în permanenţă preocupaţi de ideea de spaţiu, de graniţă, de expansiune teritorială, tocmai datorită poziţiei geografice a Germaniei între marile puteri.
Tranziţia populaţiei
Tranziţia demografică contemporană semnifică trecerea de la un regim demografic caracterizat prin numărul ridicat al naşterilor şi deceselor, la un regim "modern" cu o rată scăzută a natalităţii dar cu o creştere a speranţei de viaţa. Fiecare dintre cele doua regimuri este stabil, etapa de tranziţie dintre acestea este însă dezechilibrata: numărul naşterilor rămâne în general stabil în timp ce numărul deceselor scade, durata vieţii creşte datorită progreselor medicale şi ale igienei. Astăzi, numeroase regiuni din lume sunt angajate în tranziţia demografică ale cărei efecte stabilizante nu se vor resimţi decât după o generaţie.
Migraţia populaţiei este o lege a evoluţiei populaţiei care poate fi pusă în evidenta numai pe baza unui studiu metodic pentru a evita orice generalizare sau aproximare subiectivă. Noţiunea de migraţie este foarte generală, care în lipsa unor definiţii comune şi a unor instrumente destul de precise, deşi se beneficiază de numeroase date ale statisticilor oficiale, nu este rezolvată în mod corect. De aceea considerăm că cifrele avansate, evidenţiind universalitatea dar şi caracterul specific zonal nu au sens decât dacă sunt analizate din perspectiva evenimentelor contemporane, cu grija maximă pentru obiectivitate. Când facem referiri la fenomenul demografic contemporan considerăm ca acesta include tranzacţia demografică şi mişcările populaţiei între diferite zone.
Un alt certătător ce a studiat de-a lungul timpului fenomenul migraţiei a fost Thomas Malthus. Unul dintre factorii care determina presiunea asupra populaţiei pe care Malthus a prezis-o este migraţia populaţie din Europa spre alte părţi ale lumii. In secolul al XIX-lea,peste 40 de milioane de europeni au părăsit Europa migrând spre America, Asia, Africa, Australia. Acest lucru a redus presiunea asupra ofertei de hrana disponibila in Europa. In timp ce aceasta migraţie a populaţie a avut un efect pozitiv asupra celor ramaşi in Europa, efectul a fost negativ asupra zonelor in care populaţia a emigrat. Acest lucru este in mod particular adevărat atunci când emigranţii europeni au intrat in conflict cu populaţia autohtona din acele arii. Confruntările apărute au reprezentat un aspect major al imperialismului. [36,pag.57]
O a doua mare dezvoltare XIX-lea care a contrazis nemaipomenita predicţie a lui Malthus a fost Revoluţia Industriala. Schimbările industriale din Europa au dus la creşterea productivităţii,a producţiei, a sănătaţii generale si a puterii de cumpărare in marile tari europene. Daca acestea ar fi crescut mai repede decât populaţia, atunci predicţiile lui Malthus nu s-ar fi manifestat. De exemplu, in Anglia, venitul industrial a crescut de 14 ori in timp ce populaţia a crescut doar de 4 ori, acest lucru ducând la reducerea mizeriei pe care Malthus a prezis-o. Dar pentru ca aceste beneficii nu au fost în mod egal distribuite, mizeria populaţiei a continuat. Clasa muncitoare a suferit deseori condiţii deplorabile în noile fabrici industriale. Îngrijorarea pentru starea proastă a acestora a condus la publicarea uneia dintre cele mai importante lucrări scrise vreodată, "Manifestarea comunistă" a lui K. Marx si F. Engels.
Un al treilea motiv pentru care predicţia lui Malthus nu s-a manifestat a fost dezvoltarea tehnologiei şi a ştiinţei. Descoperirile în agricultură cum ar fi rotaţia culturilor, introducerea unor culturi noi,drenajul pământurilor au condus la creşterea cantităţii si calităţii de hrana disponibila ducând la creşterea bunăstării populaţiei si la reducerea mizeriei. Aceste descoperiri tehnologice au venit in completarea lucrărilor teoretice apărute,cea mai importanta fiind cea a lui Charles Darwin: "Originea speciilor"(1859).Marele naturist mărturiseşte ca fără teoria lui Malthus nu ar fi ajuns sa formuleze propria sa teorie a selecţiei naturale,in timp se marele economist J.M. Keynes nu s-a sfiit sa recunoască pe Malthus ca predecesor al propriei sale teorii. Dar si numărul adversarilor a fost mare. Economistul Proudhon,cel pe care Marx l-a caracterizat drept "ideologul micii burghezii din cap pana in picioare" este ultimul dintre ei, iar un alt economist n-a ezitat sa afirme ca daca exista un om mai de prisos,acela nu este decât.Malthus. [ 36,pag.57]
În contextul migraţiei vom analiza numărului populaţie din lume în ultimul secol. În 1950, populaţia mondială era de 2,7 miliarde de locuitori, în 1987 era de 5 miliarde, în 1990 de 5,3 miliarde, iar începând cu luna octombrie 1999, a depăşit 6 miliarde. În 2025 planeta va avea intre 7,6 şi 8,5 miliarde de locuitori: 95% din aceasta creştere va avea loc în ţările în curs de dezvoltare. După 1975 populaţia mondială a intrat într-o perioadă de creştere mai redusă a populaţiei după vârful atins în anii 1950-1960. Demografia mondială este dominată de ponderea Asiei cu peste 3,5 miliarde de locuitori pe o cincime din suprafaţa terestră: China şi India reprezintă, ele singure, 38% din populaţia totală, cu 1,3 miliarde de chinezi şi 1 miliard de indieni. În 2025 aceste doua state vor avea împreună 2 miliarde de locuitori (China a reuşit mai bine decât India să-şi controleze creşterea demografică, inclusiv prin metode autoritare cum ar fi: creşterea vârstei de căsătorie şi limitarea fecundităţii la un singur copil per familie, provocând mii de pruncucideri în cazul naşterii fetelor). Africa număra 600 milioane de locuitori. Europa, cu puţin mai slab populată (530 milioane) are în schimb o populaţie care creşte cu doar 0,22% pe an; în anul 2025, Africa şi Europa vor avea 1,5 miliarde (respectiv 550 milioane). [41,pag.82]
Diferenţele demografice regionale fac sa apară şi alte diferende în mod indiscutabil între ţările dezvoltate şi celelalte ţări, între societăţile industriale cu dezvoltare accelerată tehnologică şi slabă creştere demografică şi societăţile non-industriale, dependente din punct de vedere tehnologic şi cu o mare creştere demografică. Acest decalaj economic este în acelaşi timp un decalaj politic între democraţii industrializate cu creştere demografică slabă şi ţări nedemocrate cu creştere demografică intensă.
În 1939 populaţia de origine europeană reprezintă 33% din populaţia totală, în 1980-28%, în 1985-22%, iar în anul 2000 reprezintă 20% din populaţie. Democraţiile industriale concentrau în anul 1950-20% din populaţie, în 1985-16%, iar în 2025 va scădea la mai puţin de 10% din populaţia mondială. La aceasta dată doar S.U.A., Japonia, Germania dintre democraţii vor conta ca "state mari" prin populaţia lor.
Creşterea demografică se traduce şi prin ţări sociale dintre care amintim: creşterea fundamentalismului islamic, acţiuni ale mişcărilor violente de opoziţie împotriva prezentei străinilor .
Creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare conduce pe de o parte la o creştere a proporţiei copiilor şi tinerilor, iar pe de altă parte la o accelerare a urbanizării. În timp ce în Europa numărul copiilor în întreţinere reprezintă doar 20% din populaţie această proporţie creşte la 50% în ţările în curs de dezvoltare. În Europa tinerii intre 15-24 de ani reprezintă 15% din populaţie; în Africa de Nord aceştia sunt mai mult de 20%. Majoritatea tineretului din aceste ţări se regăseşte în oraşe. Fenomenul urbanizării are consecinţe negative prin dezrădăcinarea populaţiei de sate, falimentul politic şi administrativ al celor mai multe state care nu au sau nu pot gestiona corespunzător resursele necesare, toate având drept urmare transformarea multor oraşe în adevărate centre ale sărăciei şi ruinei sociale. În 1985, 32% din populaţia mondială trăia în oraşe, în anul 2000 ea va fi de 40%, iar în 2025 va ajunge la 57%. La sfârşitul acestui mileniu vor exista aproximativ 20 de metropole cu peste 11 milioane de locuitori dintre care 17 în ţări în curs de dezvoltare, de exemplu Mexic (17,5 milioane în 1994), San Paulo, Bombay, Shanghai etc. Alături de alte fenomene specifice insalubritatea (lipsa de apă, poluarea), lipsa de locuinţe, şomajul determină în mod obiectiv şi explică clar consecinţe negative ale fenomenului migraţiei internaţionale.[39,pag.44]

1.2 Accelerarea mişcărilor migratoare demografice după cel de-al doilea război mondial
După terminarea celui de-al doilea război mondial, Europa a cunoscut un mare val de refugiaţi, aproximativ 30 de milioane, care fugeau din zonele devastate de lupte. Mulţi s-au instalat în Statele Unite, în ţările Commenwealth-ului sau în zona occidentală a Germaniei. Pentru nevoile reconstrucţiei s-au produs schimburi de muncitori între ţările care dispuneau de rezerve de forţa de muncă (Italia, Olanda şi Germania de Vest) şi ţările vecine cu deficit de forţa de muncă (Franţa, Belgia). Ca urmare, patronii francezi şi-au îndreptat privirile spre Spania, Portugalia şi Algeria. După stoparea imigrărilor dinspre Răsărit, Germania şi-a extins zona de recrutare înspre Grecia şi Spania, apoi spre Iugoslavia şi Turcia. Anglia a continuat să solicite forţa de muncă din ţările Commenwealth-ului şi Irlanda. Pentru statele coloniale europene care dispuneau de imperii dincolo de ocean perioada de decolonizare s-a tradus prin reveniri masive ale coloniştilor europeni.


*sursa Venturini 2004 [20,pag.7]
În această perioadă, cele mai multe state industrializate au recrutat muncitori imigranţi pentru a-şi susţine expansiunea economică, pentru a-şi stimula dezvoltarea şi pentru a stopa fluctuaţiile conjuncturale ale locurilor de muncă.
Germania a adoptat o legislaţie riguroasă care a favorizat imigrarea temporară. Un permis de drept de muncă este dat pentru un an şi poate fi reînnoit de două ori pentru o durată de câte doi ani. În 1965 permisele de şedere pe durată limitată devin excepţionale iar reintegrarea familiei este tolerată cu greu. Anglia optează de asemenea pentru o imigrare de tip temporar. Legislaţia vizând cetăţenia, încurajează stabilirea propriilor cetăţeni din Commenwealth precum şi instalarea celor care provin din India, Pakistan şi Insulele Antele. Franţa a ales un sistem mixt care recurge la forţa de munca provenind din ţările fostului sau imperiu colonial precum şi la recrutarea forţei de munca din sudul Europei, în special portughezi. Avantajul primului titlu de şedere este legat de permisul (dreptul) la munca pentru o durată de un an care poate fi reînnoit pentru trei ani, apoi pentru zece ani. După acest interval imigrantul putea solicita naturalizarea în condiţiile cerute de codul naţionalităţilor din 1945.
Pentru această perioadă reţinem ca fluxurile migratoare demografice sunt în cea mai mare parte a timpului intercontinentale. Ele sunt încurajate de o conjunctură economică deosebit de favorabilă.
Răsturnare de tendinţe a anilor '70
Anii '70 marchează o veritabilă cotitură provocată de criză economică şi de apariţia unor noi tehnologii de producţie industrială care necesită mână de lucru mai bine calificată şi mai puţin numeroasă.
Acumularea acestor fenomene poate explica în mod corect, în orice situaţie, migraţiile internaţionale. Acestea apar sau sunt stopate prin acţiunea a trei factori.
 În primul rând trebuie sa existe populaţii slăbite, confruntate cu precaritatea economică şi socială sau ameninţată în securitate lor.
 Mai trebuie de asemenea să fie slăbite cadrele de integrare po1itică şi socială, ceea ce conduce la cântărirea a noi forme de solidaritate.
 În fine trebuie sa existe un răspuns extern la aceste cereri. Confruntate cu aceleaşi dificultăţi, stabilirea cu domiciliu a lucrătorilor imigranţi şi reîntregirea familiilor, reacţia puterilor publice a fost foarte asemănătoare în ţările industrializate şi a constat în demararea unei politici de imigrare bazate pe trei componente: controlul, returnarea şi asimilarea.
În noiembrie 1973, Germania Federală întrerupe brusc orice recrutare de muncitori străini, urmată de Franţa în 1974 şi apoi de cea mai mare parte a statelor europene. Începând cu 1975-1976 sunt înăsprite controalele la frontiere şi sunt adoptate diferite măsuri financiare pentru a favoriza întoarcerea străinilor în ţările de origine. Aceşti ani se caracterizează prin trecerea de la o emigrare de munca la o emigrare de populare. Noii "străini" sunt în majoritate copii născuţi pe pământ european. Recrutarea forţei de muncă străine este oprită.
Marea majoritate a muncitorilor ne-europeni decid să se instaleze şi să opteze pentru reîntregirea familiei. Puţini cer sa beneficieze de politicile de ajutor pentru reîntoarcere în propria ţară. Din contra, numeroşi greci, italieni sau spanioli se reîntorc în ţările de origine la fel ca şi o buna parte a mânii de lucru finlandeze care părăseşte Suedia.
Migrarea persoanelor cu înaltă calificare profesională originare din ţările lumii a treia constituie un nou fenomen. Anglia, Franţa, Belgia, Olanda au primit numeroşi specialişti latino-americani, africani, asiatici sau chiar din alte ţări ale Europei. Acelaşi lucru se întâmplă cu Statele Unite şi Canada, care recrutează specialişti din lumea a treia şi din Europa (Anglia, Olanda şi Germania în special).
Exodul creierelor este semnificativ: intre 1969 şi 1979 el a reprezentat 500.000 de cadre în S.U.A. (30% din creşterea medicilor).[41,pag.84]

Noi schimbări ale anilor '80
Reintegrarea familiilor de imigranţi pune ţările europene în situaţia de a fi nevoite să integreze populaţii care nu răspundeau vreunei necesităţi economice. În 1980 muncitorii emigranţi sunt estimaţi la 20 de milioane iar dacă se iau în calcul şi membrii familiilor acestora se ajunge la 35-40 milioane.
Începutul anilor '80 este caracterizat de creşterea masivă a numărului solicitărilor de azil politic, urmare a creşterii conflictelor în lume, numărul acestora ajungând la 8,5 milioane persoane.
Ţările comunităţii europene şi cele ale Europei de Nord au devenit în mod progresiv importatoare de mână de lucru provenind din toate continentele. Bazinele de recrutare a emigranţilor s-au separat în mod net: ex-iugoslavii care lucrează în Franţa sunt de origine serbă, cei care lucrează în Germania sunt mai ales de origine croată. În Belgia cei mai numeroşi sunt italienii şi turcii, în Franţa sunt mediteraneenii, iar Elveţia atrage o puternică colonie italiană. Vecinătatea, relaţiile istorice şi limbă sunt principalii factori care explică câmpurile migratoare internaţionale.
Căderea Zidului Berlinului a creat trecerea unui puternic val de emigraţie dinspre ţările membre ale Tratatului de la Varşovia spre ţările occidentale. Anul 1985 a fost anul cu cele mai mari deplasări de populaţie din Europa de după 1945 cu 1,5 milioane de persoane pornite din est spre vest. Trebuie menţionate şi importante mişcări interne în interiorul continentelor din motive de naţionalitate şi pentru a fugi de războaie: războiul din Golf a provocat mişcări masive ale populaţiei (3,4 milioane în total) care au zdruncinat în profunzime echilibrul populaţiei, 500.000 persoane (10% din populaţie) au părăsit Tadjikistanul în câteva luni (vara-toamna lui 1992) iar 1 milion sunt refugiaţi în Rusia, număr ce va fi sporit în urma războiului ruso-cecen în 1999; peste 1,5 milioane albanezi şi sârbi au părăsit locurile natale pe timpul războiului din Kosovo în 1999; 60 de milioane de ex-sovietici trăiesc în afara graniţelor ţării lor de origine etc.[31,pag.23]
Migraţia poulaţiei din fostele ţari USSR(1990-1995)
ŢARA 1990 1991 1992 1993 1994 1995
Ucraina -4,9 -24,7 -12,3 38,5 101,3 64,9
Belorusia 5,6 -2,0 -4,6 1,2 13,3 9,2
Moldova 3,1 4,1 11,1 4,0 7,6 6,9
Letonia 5,1 4,5 10,2 13,4 5,4 2,2
Lituania 3,5 5,2 19,7 19,4 19,3 10,7
Estonia 2,8 3,6 18,7 10,6 8,2 6,2
Gruzia 9,5 18,0 29,6 33,8 24,2 14,2
Azerbadjan 42,9 17,6 35,1 22,9 19,0 15,7
Armenia 3,6 3,3 5,6 6,4 4,6 2,4
Uzbechistan 40,2 27,9 65,2 50,7 93,5 64,2
Kirghizia 16,1 15,5 41,4 66,4 42,9 13,4
Tadjikistan 31,7 14,4 47,1 40,9 25,8 22,4
Turcmenia 4,4 4,7 10,9 6,7 13,0 12,2
Cazahstan 36,3 25,6 82,4 104,4 234,3 143,8
Total 199,9 117,7 360,1 419,4 612,4 388,4
(cifrele arată mii,oameni)
Plecările în străinătate sunt din ce în ce mai numeroase: 800.000 din ex.-U.R.S.S. intre 1986 şi 1990, din care 300.000 sunt de origine germană. Circulaţia creşte mai ales începând cu Polonia. Dinspre ţările Europei Centrale şi Sud-est europene nu s-a mai produs imigraţia preconizată. Trebuie făcută încă o dată distincţia dintre ţările de la Visegrad pe de o parte şi România şi Bulgaria, de cealaltă parte. Acestea două sunt zone de emigraţie, cu 600.000-800.000 de plecări probabile din România în 1990, 250.000 din Bulgaria. Din 1987 pana în 1990 Bulgaria şi-a pierdut 7,3% din populaţia activă. În acelaşi timp însă Bulgaria şi România reprezintă capete de pod pentru vest, mai ales pentru emigranţii din Orientul Mijlociu în drumul lor către Europa Centrală şi Germania. Celelalte ţări ale Europei Centrale cunosc fluxuri de circulaţie sporite dar punctuale: polonezii, emigranţi tradiţionali, continua sa plece, dar în număr mai mic decât înainte de căderea comunismului. [31,pag.23;41,pag.86]

1.3 Mondializarea şi internaţionalizarea deplasărilor la sfârşit de secol

Accelerarea mobilităţii internaţionale se datorează rupturii anumitor echilibre intr-o lume care a devenit "gradina planetară".
Situaţia economică a ţărilor mai puţin dezvoltate s-a agravat, excepţie Asia şi America de Sud, şi nu a urmat cursul exploziei demografice. Economia mondială s-a globalizat, înlesnind mişcările persoanelor, serviciilor, bunurilor şi capitalurilor. Presiunea migratoare se va exercita de acum înainte dinspre regiunile planetei cu rata ridicată a natalităţii spre zone prospere, cu natalitate scăzută.
Situaţia mondială s-a complicat extraordinar de mult în doar câţiva ani. Fluxurile migratoare tradiţionale au cedat locul migraţiilor Est-vest sau Sud-sud. Majoritatea ţărilor Balcanice, au devenit ţări de imigrare, la fel ca şi unele ţări din Europa Centrala (Ungaria, Polonia, Cehia). Cinci milioane de emigranţi sunt factori esenţiali pentru economia ţărilor petroliere ale Golfului arabo-persan. Imigraţia australiană, de origine britanică în mod tradiţional, este acum majoritar asiatică. Japonia şi Coreea de Sud devin în mod progresiv ţări care recrutează forţa de muncă. Structura etnică a imigraţiei din S.U.A. cunoaşte o transformare radicală; populaţiile de origine latino-americană reprezintă aici deja a doua minoritate rasială. De exemplu pana în anul 2025 populaţia S.U.A. va creşte cu circa 25% iar cea a Mexicului cu 88%.[33,pag.45; 34,pag.11]

Refugiaţii pe ţări - gazdă
Planeta este străbătută de mişcări migratoare aproape imprevizibile, de durată variabilă, provocate de cauze diferite. Mişcările de refugiaţi sunt într-o creştere masivă. Numărul persoanelor "având nevoie de asistenţă" era de aproape 30 de milioane în 1994; numai Germania a primit 250.000 de refugiaţi între 1991 şi 1993. Exceptând cazul fostei Iugoslavii, mişcările cu refugiaţii vizau în special lumea a treia. Ele creează o adevărată dilemă politică pentru democraţiile care respectă drepturile omului. În cadrul mişcărilor de refugiaţi note aparte capătă migraţiile de natură politică.
Fluxul solicitanţilor de azil, provocat de războaie sau oprimare politică pune în evidenţa migraţiile de natură politică, a căror complexitate creşte prin introducerea în acţiune a geografiei minorităţilor. Problema migraţiilor politice a crescut în importanţa în Europa după primul război mondial şi ca presiune după 1945. La începutul anilor 1970 numărul refugiaţilor era estimat la 5 milioane; ei erau 10 milioane în 1980, 20 milioane în 1993. Această creştere se explică prin înmulţirea conflictelor din Sud. Potrivit Convenţiei Înaltului Comisariat pentru refugiaţi creat în cadrul Naţiunilor Unite în 1951, refugiaţii sunt persoane care se tem, pe bună dreptate, că vor fi persecutaţi din cauza rasei, religiei, naţionalităţii sau opiniilor politice şi au fugit din ţările lor şi nu pot sau nu vor să se reîntoarcă.
De exemplu în urma conflictelor armate din Ruanda 250.000 de refugiaţi au sosit în Tanzania în 4 mai 1944 iar 1.000.000 la Gama, (Zair) începând cu 14 iulie. Instituţia specializată a O.N.U. încearcă să le asigure reîntoarcerea în ţară de origine, aşa cum s-a întâmplat pentru cei 300.000 de Cambogiei închişi în taberele thailandeze sau 1,5 milioane de refugiaţi afgani în Pakistan.
Geografia mişcărilor migratoare pune în evidenţă spaţii de ruptură şi de mari dezechilibre geopolitice şi geostrategice.
Astfel:
 frontiera din Nordul Mexicului, constituie interfaţa între puternica America de Nord şi restul continentului american;
 frontiera dintre Japonia şi dragonii asiatici de o parte, şi China şi continentul indian pe de altă parte;
 mediterana constituie poarta meridională a Europei bogate situate la mai puţin de cincisprezece kilometri cu Africa.
Harta mişcării populaţiilor arată că ameninţarea destabilizării are ca determinantă foarte importantă nerezolvarea problemelor specifice acestui fenomen.
La acest sfârşit de secol, societăţile dezvoltate confruntate cu greutăţi economice şi sociale, cât şi societăţile în curs de dezvoltare a căror dificultăţi sunt mult mai mari, nu mai sunt în măsură, dacă nu adoptă măsuri urgente şi eficiente, sa gestioneze corespunzător politica demografică care oricând poate deveni o adevărată bombă umană.[39,pag.21]
Malthusianism si neomalthusianism
Preocuparea pentru limitarea naşterilor a apărut cu un faimos eseu publicat în anul 1798 de către pastorul englez, Thomas Malthus.
Acesta era impresionat de mizeria în care trăia o mare parte din populaţia Angliei, în acea perioadă de mari transformări sociale. Analizând cauzele sărăciei, el a ajuns la concluzia că aceasta se datorează unei legi a naturii, potrivit căreia ritmul creşterii populaţiei este mult mai rapid decât ritmul creşterii mijloacelor de întreţinere: populaţia ar creşte în progresie geometrică, pe când mijloacele de întreţinere ar creşte în progresie aritmetică. De aici, alarma unei suprapopulaţii pe care planeta n-ar mai fi în stare să o hrănească. Pentru a face faţă unui asemenea pericol nu există decât o singură cale: reducerea ritmului creşterii populaţiei, prin încheierea căsătoriei la o vârstă mai înaintată, şi mai ales prin practicarea înfrânării de către soţi. Evident mijloacele propuse de către Malthus sunt corecte. Pe această linie se înscriu, printre alţii, marele om de stat Gandhi şi, mai recent, ministrul indian Kandraskar care a lansat un apel patetic cerând soţilor indieni să trăiască un an în înfrânare absolută deoarece: "castitatea este sistemul cel mai sigur şi cel mai economic pentru reducerea natalităţii."
Ulterior a apărut neomalthusianismul. Numele este impropriu deoarece neomalhusianiştii propun mijloace contrare celor propuse de Malthus pentru limitarea naşterilor, şi anume: anticoncepţionalele. Neomalthusianismul a fost lansat în 1823 de Francisc Place dar a explodat abia în secolul nostru, luând după război proporţii impresionante. În fruntea acestei mişcări se află ţările anglo-saxone cu propagandiştii fanatici ai anticoncepţionalelor. În primele rânduri ale frontului se află francmasoneria cu diferite organizaţii cum este British Humanist Association în Anglia şi Mouvement Francais du Planning familial în Franţa, şi alte numeroase asociaţii şi ligi care publică reviste şi cărţi de informaţie, deschid clinici specializate, duc o campanie susţinută de educaţie sexuală, prin educaţia sexuală înţelegându-se învăţarea metodelor de contracepţie. De fapt, această campanie face parte dintr-un program mult mai vast, care vizează în final distrugerea civilizaţiei creştine, în special distrugerea familiei, şi care cuprinde, printre altele, lupta pentru legalizarea divorţului, a avortului, a sexului liber, a homosexualităţii, a eutanasiei ş.a.m.d. Este vorba de un complot organizat la scară mondială nu doar împotriva civilizaţiei creştine, dar de un complot împotriva vieţii ca atare.
În legea lui Malthus nu mai crede nimeni. Statistici recente furnizate de FAO arată tocmai contrariul: creşterea anuală a populaţiei este de 1,60 % în timp ce creşterea anuală a produselor agricole este de 4 %. Este adevărat că în ultimele decenii populaţia globului a cunoscut o creştere extraordinară. Aceasta se datorează progreselor medicinii, care a redus mortalitatea infantilă şi a prelungit vârsta medie de viaţă.
Apoi trebuie ţinut cont că 70 % din suprafaţa globului o ocupă apele. Acestea pot deveni o sursă inepuizabilă pentru alimentarea populaţiei pământului. Şi mai trebuie ţinut cont că din suprafaţa uscată numai 30 % este cultivată. Dacă o mare parte a omenirii suferă de foame acesta nu se datorează faptului că pământul nu ar avea resurse, ci ignoranţei, egoismului, răutăţii împărţirii nedrepte a bunurilor. Nimeni nu ar suferi de foame dacă s-ar investi în agriculturi numai o mică parte din sumele care se investesc pentru distrugerea vieţii oamenilor: pentru armament, anticoncepţionale, tehnici de sterilizare şi avort etc.[36,pag.24]










Capitolul II. Analiza economico - financiară a ÎM Moldbuilding
2.1. Prezentarea generală a ÎM Moldbuilding
ÎM Moldbuilding, agenţie imobiliară, a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat de pe lângă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 5 septembrie 2000, oferă clienţilor individuali şi companiilor care activează în variate domenii ale economiei lucrări de construcţie şi proiectări a obiectivelor civile.
ÎM Moldbuilding este o societate pe acţiuni şi este fondată în baza legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova şi îşi desfăşoară activitatea ca persoană juridică, conform "Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi", "Legii privind societăţile pe acţiuni", "Legii privind investiţiile străine", Statutului şi altor legi şi acte normative ale Republicii Moldova.
În structura organizatorică a Societăţii intră următoarele organe:
- Adunarea generală a acţionarilor;
- Consiliul observatorilor;
- Organul executiv;
- Comisia de cenzori.
Organul superior al Societăţii este Adunarea generală a acţionarilor, de a cărei competenţă ţine:
a) determinarea direcţiilor principale ale activităţii Societăţii, aprobarea planurilor ei şi rapoartelor de realizare;
b) introducerea modificărilor în Statutul Societăţii, aprobarea Statutului nou, adoptarea deciziilor în ce priveşte majorarea sau reducerea capitalului Statutar;
c) aprobarea rapoartelor anuale cu privire la rezultatele activităţii Societăţii, precum şi modul de distribuire a profitului şi de recuperare a pagubelor Societăţii;
d) delegarea şi revocarea membrilor Comitetului de Conducere şi ai Comisiei de Cenzori;
e) aprobarea modului de remunerare a muncii şi a mărimii salariilor de funcţie ale membrilor Comitetului de Conducere şi Comisiei de Cenzori;
f) crearea, reorganizarea şi lichidarea filialelor şi reprezentanţelor Societăţii, aprobarea regulamentelor şi reprezentanţelor Societăţii, aprobarea regulamentelor cu privire la ele;
g) aprobarea documentelor de uz intern ale Societăţii şi determinarea structurii ei organizaţionale;
h) soluţionarea problemelor cu privire la cumpărarea de către Societate a acţiunilor emise de ea însăşi;
i) adoptarea hotărârii privind suspendarea activităţii Societăţii, numirea comisiei de lichidare şi aprobarea bilanţului de lichidare.
Organul executiv:
- dirijează activitatea Societăţii în toate ramurile ei cu excepţia acelora, ce ţin de competenţa Adunării generale a acţionarilor;
- desfăşoară activitatea ei în numele Societăţii, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare şi de Statut;
- organizează realizarea hotărârilor Adunării generale a acţionarilor;
- conform totalurilor anuale, prezintă cu regularitate Adunării generale a acţionarilor raporturi privind rezultatele activităţii sale şi a societăţii;
- adoptă de sinestătător hotărâri referitor la denominalizarea acţiunilor Societăţii, în cazurile prevăzute de actele normative în vigoare cu privire la privatizare şi introduce modificările respective în Statutul Societăţii;
- oferă recomandări privind mărimea dividendelor acţionarilor.
Comisia de cenzori realizează controlul asupra activităţii financiar-economice a Societăţii şi Organului Executiv. Ea se alege pe un termen de cel mult 3 ani de către: Adunarea generală a acţionarilor Societăţii. Comisia de cenzori este formată din minimum 3 persoane şi adoptă decizii după principiul majoritar. Comisiei de cenzori i se vor prezenta, la prima cerere, toate materialele, documentele de contabilitate, explicaţiile personale ale persoanelor de răspundere. Ea prezintă Adunării generale rapoarte despre rezultatele controalelor efectuate.
2.2. Analiza indicatorilor economico - financiară a ÎM Moldbuilding
Analiza structurii patrimoniului
Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea îşi formează patrimoniul, care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de agentul economic. Analiza situaţiei patrimoniale presupune examinarea activelor controlate de întreprindere, indiferent de sursele de finanţare. În calitate de sursă principală de analiză a situaţiei patrimoniale serveşte Bilanţul contabil, în particular, informaţiile situate în activul acestuia. În cadrul analizei structurii a patrimoniului se examinează corelaţiile existente între diferite elemente patrimoniale.
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale, evaluate în bani şi privite la o sumă de valori de active şi pasive strâns legate intre ele, ce aparţin persoanelor fizice şi juridice. Patrimoniul ÎM Moldbuilding este prezentat în tabelul de mai jos:
Tabelul 1
Analiza structurii patrimoniului
Indicatori 2004 2005 2006 Modificarea,
( ±) Dinamica,
(%)
05/04 06/05 05/04 06/05
1.Active pe termen lung 143,8 180 76,8 +36,2 -103,2 125,17 42,67
1.1.Active nemateriale 1,2 0,8 ~ - 0,4 ~ 66,67 ~
1.2.Active materiale 142,6 178,4 76,5 +35,8 -101,9 125,11 42,88
1.3.Active financiare ~ 0,7 0,2 ~ -0,5 ~ 28,57
2.Active curente 480,6 1302,8 1141,9 +822,2 -160,9 271,08 87,65
2.1.stocuri de mărfuri şi materiale 303,2 1016,9 881,9 +713,7 -135 335,39 86,72
2.2.Creanţe pe termen scurt 117,2 214,1 218,1 +96,9 +4 182,68 101,87
2.3.Mijloace băneşti 59,1 71 40,4 +11,9 -30,6 120,14 56,90
2.4.Alte active curente 1 0,5 1,3 -0,5 +0,8 50,00 260,00
Total active 624,5 1482,8 1218,7 +858,3 -264,1 237,44 82,19

Conform datelor din tabel putem observăm că totalul patrimoniului întreprinderii în anul 2006 faţă de anul 2005 a scăzut cu 264, 1 mii lei sau cu 17,81%, iar în anul 2005 faţă de 2004 a crescut cu 858,3 mii lei sau cu 137,44%. La micşorarea activelor în anul 2006 faţă de 2005 au contribuit grupa "active curente" care s - au micşorat cu 160,9 mii lei sau cu 12,35%. au contribuit activele. Iar la sporirea activelor în anul 2005 faţă de 2004 la fel a contribuit în cea mai mare parte a doua grupă "active curente" care s-au majorat în anul 2005 comparativ cu anul 2004 cu 822,2 mii lei sau cu 171,08%.
Analiza surselor de finanţare a activelor
Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico - financiare a întreprinderii se efectuează pe seama diferitelor surse de finanţare. Din punct de vedere al conţinutului economic, sursele de finanţare a activelor reprezintă totalitatea drepturilor proprietarilor şi obligaţiilor agentului economic. Componenţa surselor de finanţare a activelor, predomină anumitor componente asupra altora, evoluţia structurii pasivelor în mod direct determină stabilirea şi independenţa financiară a întreprinderii.
Analiza surselor de formare a activelor întreprinderii analizate se începe cu aprecierea generală a modificării lor în dinamică. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:
Tabelul 2
Analiza surselor de finanţare a activelor mii lei
Indicatori 2004 2005 2006 Modificarea,
(±) Dinamica,
(%)
05/04 06/05 05/04 06/05
1.capital propriu 63,8 92,8 82,0 +29,00 -10,80 145,45 88,36
2.datorii pe termen scurt 352, 2 978,8 - +626,6 - 978,8 277,91 x
3.datorii pe termen lung 208,4 411,2 1136, 7 +202,80 +725,5 197,31 276,43
Total pasiv 624,5 1483 1278,7 +858,30 -204,10 237,44 86,24

Examinând situaţia valorii surselor de finanţare a activelor în anul 2006 faţă de 2005 putem menţiona că au scăzut cu 204,10 mii lei sau cu 13,76 %. La această micşorare au contribuit grupa "datorii pe termen scurt", adică întreprinderea în anul 2006 a achitat toate datoriile pe termen scurt. Pe când datoriile pe termen lung s - au majorat cu 725,5 mii lei sau cu 176,73 % mai mult faţă de anul 2006.
Analizând sursele de constituire a patrimoniului întreprinderii analizate se poate constata o sporire a acestora în anul 2005 faţă de anul 2004 cu 858,3 mii lei sau cu 45,45 %. Această majorare este asigurată în cea mai mare măsură de sporirea considerabilă a datoriilor pe termen scurt ale întreprinderii analizate în anul 2005 faţă de anul 2004 cu 626,6 mii lei sau cu 177,91 % şi de majorarea în aceeaşi perioadă a datoriilor pe termen lung cu 202,80 mii lei sau cu 97,31 %.
Analiza profitului şi rentabilităţii
Scopul fiecărui întreprinderi este de a obţine rezultate cât mai înalte. Dar oricare activitate economică necesită cheltuieli. Obiectivul principal al întreprinderii este obţinerea rezultatelor dorite cu cheltuieli minime. Forma concretă de manifestare a acestui principiu este profitul care caracterizează eficienţa activităţii economice desfăşurate de agenţii economici şi reprezintă rezultatul financiar final exprimat prin creşterea capitalului în decursul perioadei de gestiune. Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin suma profitului şi a nivelului rentabilităţii obţinute.
Profitul reprezintă desfăşurarea veniturilor câştigate de întreprindere asupra consumurilor şi cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.
Indicatorii care caracterizează activitatea financiară a întreprinderii sânt următorii :
1. profitul brut caracterizează nivelul de depăşire a venitului din vânzări şi costul vânzărilor.
2. profitul din activitatea operaţională reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile obţinute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia.
3. profitul din activitatea de investiţii este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile obţinute de întreprindere din operaţiunea ce ţine de mişcarea activelor pe termen lung.
4. profitul din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate.
5. profitul net este profitul care rămâne la dispoziţia întreprinderii după calcularea cheltuielilor privind impozitul pe venit şi se determină ca diferenţa dintre profitul până la impozitare şi cheltuielile privind impozitul pe venit.
În continuare vom efectua analiza indicatorilor profitului, care vor fi reprezentaţi în tabelul de mai jos :
Tabelul 3
Analiza indicatorilor profitului
Indicatori 2004 2005 2006 Modificarea
(+,-) Dinamica
(%)
05/04 06/05 05/04 06/05
1.Venituri din vânzări 1637 6800,3 8883,8 +5163,3 +2083,5 415,41 130,64
2.Costul vânzărilor 1506,7 6340,1 8160,7 +4833,4 +1820,6 420,79 128,72
3.Profit brut 130 460,2 723 +330,2 +262,8 354,00 157,11
4. Profit din activitatea operaţională 6,9 40 47,1 33,1 +7,1 579,71 117,75
5. Rezultate din activitatea de investiţii - - -18 ~ ~ ~ ~
6. Rezultate din activitatea financiară - 1,1 - ~ ~ ~ ~
7. Profitul perioadei până la impozitare 6,9 41,1 29,1 +34,2 -12 595,65 70,80
8.Cheltuieli privind impozitul pe venit 1,4 6,9 9,8 +5,5 +2,9 492,86 142,03
9.Profit net 5,5 34,1 19,2 +28,6 -14,9 620,00 56,30

Din tabelul prezentat observăm, că pe parcursul celor trei ani mărimea profitului brut este în creştere, în 2006 comparativ cu 2005 sa majorat cu 262,8 lei sau 57,11%, respectiv în 2005 faţă de 2004 s - a majorat cu 330,2 mii lei sau cu 254%.
La fel putem spune că în anul 2006 întreprinderea analizată a obţinut profit până la impozitare în sumă de 29,1 mii lei, ceea ce este cu 12 mii lei mai puţin faţă de 2005. Această micşorare s-a format la întreprinderea analizată din cauza formării pierderilor din activitatea de investiţii în sumă de 18 mii lei. Iar în anul 2005 faţă de anul 2004 indicatorul dat s - a de 5 ori sau cu 34,2 mii lei.
Analizând profitul net observăm că în anul 2006 faţă de 2005 s - a micşorat cu 14,9 mii lei sau cu 43,7 %. Iar în anul 2005 comparativ cu an ul 2004 se observă o situaţie inversă, adică indicatorul respectiv s - a majorat de 6 ori sau cu 28,6 mii lei.
Un alt indicator care contribuie la efectuarea analizei rezultatelor financiare ale întreprinderii este rentabilitatea. Rentabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a câştiga profit şi se determină ca raportul dintre efectele economice şi financiare obţinute de întreprindere şi eforturile depuse pentru obţinerea acestora.
În practica economică, rentabilitatea poate căpăta diferite forme:
1. Rentabilitatea vânzărilor reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să obţină profit din activitatea de desfacere.
2. Rentabilitatea economică - caracterizează eficienţa mijloacelor utilizate în procesul de producţie, indiferent de faptul, dacă acestea sânt formate pe seama surselor proprii sau împrumutate de finanţare.
3. Rentabilitatea financiară - măsoară randamentul capitalului propriu, deci al plasamentului financiar, pe care acţionarii l - au depus prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii.
În continuare vom efectua analiza indicatorilor care caracterizează eficienţa activităţii ÎM Moldbuilding în baza datelor din tabelul de mai jos :

Tabelul 4
Analiza rentabilităţii
Indicatorii 2004 2005 2006 Modificarea
05/04 06/05
1.venituri din vânzări 1637 6800,3 8883,8 +5163,3 +2083,5
2.profit brut 130 460,2 723 +330,2 +262,8
3. profit până la impozitare 6,9 41,1 29,1 +34,2 -12
4. profit net 5,5 34,1 19,2 +28,6 -14,9
5. valoarea activelor 624,5 1482,8 1218,7 +858,3 -264,1
6. valoarea capitalului propriu 63,8 92,8 82 +29 -10,8
7.rentabilitatea vânzărilor, % ((rd.2/rd1)*100) 7,94 6,77 8,14 - 1,17 1,40
8.rentabilitatea economică % ((rd.3/rd5)*100) 1,10 2,77 2,39 + 1,67 - 0,38
9.rentabilitatea financiară %((rd.4/rd.6)*100) 8,62 36,75 23,41 + 28,13 - 13,34

Din calculele efectuate în tabelul 4 putem constata că la întreprinderea analizată nivelul rentabilităţii vânzărilor în anul 2005 a constituit 6,77 %, adică la fiecare leu venituri din vânzări întreprinderea analizată a câştigat 6,77 bani profit brut, dar în anul 2006 - 8,14 bani, astfel înregistrând o majorare de 1,40 puncte procentuale. Iar în anul 2005 faţă de anul 2004 indicatorul respectiv a scăzut cu 1,17 puncte procentuale.
Rentabilitatea economică are o tendinţă de creştere faţă de nivelul anului 2004. iar în anul 2006 faţă de anul 2005 a scăzut cu 0,38 puncte procentuale. Acest fapt ne spune că în 2004 întreprinderea analizată la fiecare leu active a obţinut 1,10 bani profit până la impozitare, în anul 2005 a obţinut 2,77 bani profit, iar în anul 2006 a obţinut 2,39 bani profit până la impozitare.
La fel şi rentabilitatea financiară a înregistrat o reducere în anul 2006 faţă de anul precedent. În anul 2005 rentabilitatea financiară a constituit 36,75 %, adică, la fiecare leu de mijloace proprii întreprinderea analizată a câştigat câte 36,75 bani profit până la impozitare, dar în anul 2006 numai 23,71 bani, astfel înregistrând o reducere faţă de anul precedent cu 13,34 puncte procentuale. Dar în anul 2005 faţă de anul 2004 indicatorul dat a înregistrat o majorare de 28,13 puncte procentuale.
Deci, putem menţiona că analiza activităţii economico - financiare este necesară pentru întreprinderii respective, în primul rând pentru determinarea propriei strategii financiare libere atunci când apare problema utilizării eficiente a acestora. Şi invers, dacă se simte insuficienţa mijloacelor financiare pentru efectuarea unor operaţii economice, atunci este necesar să se determine din ce surse vor fi alocate aceste mijloace şi eficacitatea lor. În acelaşi timp în procesul activităţii economice a întreprinderii, în condiţiile economiei de piaţă, tot mai des apare necesitatea de a analiza situaţia financiară a partenerilor săi, cât şi a agenţilor economici cu care colaborează întreprinderea dată.
Încheiere
Bilanţul pe anul 2007, pe piaţa imobiliară a capitalei a reconfirmat toate presupunerile, expuse mai înainte în analiza din anul precedent. Creşterea preţurilor la bunurile imobiliare continua lent, fapt care, a confirmat dezvoltarea primului scenariu optimist, când era prognozată creşterea preţurilor în medie cu 10-15 %. Modificarea preţurilor la obiectele imobilelor locative şi comerciale devine din ce în ce mai evidentă, fapt confirmat de dinamica tuturor indicilor.
Pe de altă parte, pe parcursul anului 2007, a continuat slăbirea dolarului şi euro, de care depinde în mare măsură piaţa imobiliară a capitalei. Peste 80% din vânzătorii potenţiali preferă să reflecta valoarea imobilului său în Euro. Iată de ce, un factor important în prognozele de creştere a preţurilor pentru anul 2008 îl va juca fortificarea sau dimpotrivă slăbirea cursului euro sau dolarului.Făcând bilanţul pe anul 2007, pe piaţa imobiliară a capitalei putem spune, că piaţa imobiliară a depăşit faza de intensificare a concurenţei şi luptei pentru cumpărător, care a devenit mai pretenţios, şi faza luptei pentru obiectele de lichiditate superioară. Însă, deoarece piaţa imobiliară conform structurii sale este foarte inertă, respectiv şi procesele decurg treptat, şi aceste procese se pot transforma într-un proces lent. Intensificarea concurenţei se va manifesta prin următorii factori:
 Scumpirea valorii unui metru pătrat de locuinţă primară, din cauza deficitului loturilor de pământ calitative, şi respectiv a creşterii preţurilor pentru ele ;
 Interzicerea acceptării finale a lucrărilor necalitative şi obiectelor nefinisate, în special în blocurile de locuit (ordinul № 149 din 16.11.2007 despre acceptarea finală a obiectelor al Agenţiei pentru Construcţii şi Amenajarea Teritoriului despre interdicţia de a vinde apartamentele în "variantă nefinisată") începând cu 1 ianuarie 2008, ceea ce fost o noutate nu prea bună pentru companiile de construcţii. Acum, ei vor fi afectaţi, prin scăderea rentabilităţii planificate cu circa 5 -10%, iar potenţialii cumpărători vor trebui să achite o preţ mai mare pentru cumpărarea apartamentelor, ceea ce va duce la tergiversarea termenelor de darea în exploatarea a imobilelor locative, dar şi la îmbunătăţirea calităţii lucrărilor de construcţii ;
 Înăsprirea controlului calităţii lucrărilor de construcţii în domeniul construcţiilor, reconstrucţiei sau reamenajării imobilelor existente, din partea organelor de control de stat (Agenţia pentru Construcţii şi Amenajarea Teritoriului, PS " Serviciul pentru verificarea si expertizarea proiectelor de construcţie", Inspecţia de stat în construcţii) ordinul №118 din 05.09.2007 cu privire la limitarea aplicării plăcilor de polistiren pentru izolarea termică externă a clădirilor ;
 Anularea, începând cu 2008 a cotei zero de TVA (modificare în CF p. "е" art. 104) la lucrările de construcţie a imobilelor locative, incluse în programul social-economic (hotărârea guvernului № 1148 din 04.11.2005), când guvernul în scopul stimulării complexului de construcţii, a decis să scutească lucrările de construcţii de TVA (peste 270 obiecte pe ţară, inclusiv în municipiul Chişinău - 182 obiecte). Iată de ce, această noutate neaşteptată şi neplăcută pentru participanţii de pe piaţa de construcţii se va reflecta în majorarea preţului de cost al locuinţelor, cel puţin cu 10 - 12 %.
În rezultatul înăspririi concurenţei pe piaţă posibil vor apărea companii străine, care vor aduce cu sine o experienţă bogată, standardele şi viziunile lor.
Înăsprirea concurenţei de asemenea va fi observată şi în ceea că participanţii de pe piaţa imobiliară a capitalei vor gândi mai bine manevrele de marketing, vor efectua studii, vor încerca să individualizeze fiecare proiect. Aceasta va contribui nu numai la aceea că sunt şi vor fi create proiecte mai interesante, dar şi la elaborarea mai amănunţită a parametrilor imobilelor, a portretului consumatorului, a infrastructurii complexului. Din păcate, la momentul actual locuinţele, pe care le oferă unele companii nu satisfac cerinţele şi de cele mai dese ori, cumpărătorii trebuie să se ocupe nu numai de reparaţie şi design, ci şi de modificarea finisării suprafeţelor. Dacă înainte, din cauza lipsei locuinţelor, piaţa imobiliară locativă permitea aşa atitudinea faţă de construcţii, la momentul actual cerinţele consumatorilor au crescut, iar pe viitor vor fi şi mai aspre.
De asemenea, făcând totalurile pentru anul 2007, putem spune că preţurile medii pe piaţa secundară a imobilelor locative au crescut cu circa 14% şi poate fi observată o tendinţă de părăsire a pieţii imobilelor de locuit de către unii investitori privaţi, care transferă activele lor în alte segmente ale pieţii imobiliare, aşa ca loturile de pământ, imobilele comerciale, unde este observată o cerere înaltă din partea investitorilor.









CAPITOLUL III. Migraţia populaţiei din Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de migrare în viitor
3.1 Migraţia din Moldova - fenomenul şi amploarea migraţiei ei

Estimarea procesului migraţionist din Republica Moldova
Migraţia forţei de muncă afectează deosebit de mult dezvoltarea economică şi socială a R.M. La mijlocul anului 2006, aproximativ o pătrime din populaţia activă din punct de vedere economic a ţării era angajată peste hotare. Remitenţele expediate de muncitorii migranţi familiilor din Moldova au constituit o treime din produsul intern brut al republicii. Numărul migranţilor, precum şi volumul remitenţelor, a crescut constant din anul 1999, fără a exista vreun indiciu că această tendinţă ar putea fi schimbată. Acest fapt ridică întrebări dificile privind modul în care economia şi societatea moldovenească vor face faţă acestor provocări în anii următori. Pentru a elabora politici de valorificare a beneficiilor migraţiei pentru dezvoltarea economică şi diminuarea concomitentă a consecinţelor ei negative, este necesar de a avea informaţii actualizate privind evoluţia procesului migraţiei şi al remitenţelor migranţilor.
În acest scop,Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), cu sprijinul Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare Şi Cooperare Internaţională (ASDI), a ordonat o cercetare reprezentativă detaliată a familiilor moldoveneşti, cu un accent asupra motivului pentru care oamenii migrează - sau nu migrează - şi asupra modului în care decizia respectivă afectează bunăstarea membrilor familiei. Cercetarea a fost efectuată în R. Moldova de către CBS-AXA (Primul raport ce descrie şi analizează rezultatele privind migraţia şi remitenţele R.M.) pe parcursul lunilor iulie -august 2006..Există mai multe estimări ale numărului de migranţi din Moldova şi diferenţe considerabile între statistica oficială şi evaluările neoficiale din diferite surse. Datele oficia¬le privind emigrarea legală sau normală (Anuarele Statistice 2003/4) sugerează emi¬grarea unui număr de la 5000-9000 mii de persoane anual în anii 1992 şi 2005.

Prevalenţa migraţiei din R.Moldova în anii 1999-2005

(migranţi per 100 de rezidenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani)
O estimare similară a fost obţinută de Studiul forţei de muncă 2003, iar în 2004, un studiu in¬dependent, efectuat de Alianţa de Micro-finanţare din Moldova, a apreciat că între 265 şi 285 mii de cetăţeni ai Moldovei au plecat peste hotare pentru a-şi găsi de lucru .Presa a sugerat că 1000000 de cetăţeni ai Moldovei au plecat în străinătate.[23,pag.8]
Descrierea ce urmează a fenomenului migraţiei din Moldova se descrie ca: Emigranţii din Moldova sunt de obicei tineri, peste 60% au vârsta sub 40 de ani şi aproape 40% - sub 30 ani. Există o diferenţă de gen importantă, majoritatea femeilor se încadrează în categoria de vârstă de 31-40 ani şi mai puţine - în categoria de vârstă de 21-30 ani (35% si 28% din femeile ce au emigrat).




Deşi AFM (Ancheta Forţei de Muncă), descrie, probabil, cu acurateţe tendinţa generală a migraţiei, compararea estimărilor AFM din 2004 cu rezultatele recensământului populaţiei din 2004 inspiră o mare nesiguranţă în ceea ce priveşte numărul total de migranţi. Utilizând aceeaşi definiţie ca şi AFM, recensământul descoperă doar 242.000 de muncitori migranţi (cu excepţia studenţilor şi a celor care se află peste hotare din alte motive decât cel de a munci) versus 354.000,conform AFM.
Cifra recensământului ar putea fi subestimată, deoarece câteva gospodării nu au fost luate în calcul (datele recensământului cu privire la numărul total al populaţiei au fost reexaminate şi corectate cu aproximativ 6 %). Totuşi, această neluare în calcul a unor gospodării nu poate explica, de ce estimările numărului de migranţi în cadrul AFM sunt cu aproape 50 procente mai mari decât cifra din recensământ. Să presupunem că numărul oferit de recensământ este în linii mari corect, iar estimările AFM sunt influenţate de vechea schemă de eşantionare a AFM. Dacă discrepanţa poate fi sau nu explicată în felul acesta, va fi clar după ce Biroul Naţional de Statistică va efectua o comparaţie controlată a impactului aplicării schemei vechi a AFM de eşantionare versus impactul celei noi (corectă din punct de vedere metodologic şi bazată pe recensământ).(Anexa 1,Anexa 9)
Cercetările CBS-AXA din 2004 şi 2006 conţin estimări ale numărului de migranţi aflaţi peste hotare în momentul intervievării, care corespund îndeaproape definiţiei de migrant utilizată în AFM şi în recensământul populaţiei. Mai mult decât atât, cercetările CBS-AXA oferă o bună înţelegere a migraţiei sezoniere şi a planurilor oamenilor de a migra în viitorul apropiat. [12,pag.6-8]
Migranţi aflaţi peste hotare in anul 2006, (mii, CBS-AXA extrapolata)

Conform definiţiei celei mai înguste, care corespunde recensământului şi AFM, în anul 2004 existau 214.000 de migranţi, iar în anul 2006 - 265.000. Deşi estimarea pentru anul 2004 este cu aproximativ 12 procente mai mică decât cifra din recensământ (242.000), ordinul de magnitudine este in mare parte acelaşi. Creşterea cu aproape 25 %, până la 266.000, în cercetarea CBS-AXA din 2006 este de asemenea plauzibilă în raport cu contextul estimărilor AFM.
Migranţii sunt în principal persoane cu studii. Numai 10 % nu au absolvit nici o instituţie de învăţământ, şi peste 41% au încheiat nivelul secundar. Alte 28% sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ su¬perior. Din datele statistice a R.Moldova cunoaşte m că 247,4 mii sunt cu instruire superioară. Dintre care 111,9 sunt bărbaţi,iar 135,5 sunt femei.(Anexa 2)
Majoritatea migranţilor din Moldova, peste 58%, pleacă în Rusia şi mai puţin de 32% se îndreaptă spre ţările membre ale UE. Printre aceste ţări, Italia este cea mai popu¬lară destinaţie, cu peste 18% de emigranţi.



Femeile emigrează preponderent spre ţările Mării Mediterane şi mai puţin spre statele nordice ale Europei sau CSI . Acest model nu este surprinzător, pentru că în perioada sovietică, moldovenii îşi căutau munci sezoniere în agricultură şi construc¬ţii în alte republici ale Uniunii Sovietice, în special, în Ucraina şi Rusia. în prezent, ma¬joritatea lucrează ca muncitori în sectoarele petrolier, industrial şi de construcţie; alţii lucrează ca şoferi, îngrijitori şi mici vânzători cu amănuntul (Dudwick şi Sethi). Deşi nu¬mărul respondenţilor este redus, se pare că puţin peste jumătate din emigranţi lucrează în construcţii. Nici o altă categorie nu se apropie de această valoare .

Puţin peste 28% lucrează cu contract de muncă şi peste 70% nu sunt incluşi în acest sistem salarial. Foarte puţini au fost ajutaţi de guvern sau au emigrat pe căi oficiale / comune. Când au fost întrebaţi cine i-a ajutat sau le-a organizat plecarea, respondenţii au afirmat, în proporţie de peste 46%, că nu au fost ajutaţi de nimeni. Puţin sub 30% au fost ajutaţi de prieteni, vecini şi cunoscuţi şi aproximativ 12% au fost ajutaţi de membri ai familiei. Doar 4.3% şi respectiv 3.8% au apelat la agenţii de turism sau agenţii de recrutare. Ponderea înaltă a migranţilor care au plecat fără nici un ajutor se explică prin faptul că majoritatea din ei au plecat în Rusia. Peste 81% din emigranţii în Rusia (mai mult de 58% din numărul total al emi¬granţilor din Moldova) au mers fără nici un ajutor. Majoritatea emigranţilor au găsit un loc de muncă într-o lună (peste 82%), dintre care jumătate au găsit de lucru imediat după ce au sosit în ţara de destinaţie. Numai un procent foarte mic a plătit pentru a obţine o slujbă (mai puţin de 6%).
În ceea ce priveşte modalitatea de pleca¬re, majoritatea au plecat având buletin de identitate (54%). Această cifră corespunde aproximativ cu numărul migranţilor care lu¬crează în ţările CSI. Puţin peste 13% au avut o viză de lucru şi puţin peste 14% au utilizat o viză turistică. Numai un număr mic din respondenţi au admis că au avut o viză fal¬să sau au fost transportaţi ilegal de călăuze (puţin peste 5% din fiecare categorie), deşi este evident că aceste cifre pot fi nerepre¬zentative.


De asemenea, trebuie de remarcat faptul că familiile emigranţilor expediază bani migranţilor, deşi sumele sunt foarte mici. Puţin peste o treime din emigranţi trimit acasă şi bunuri pe lângă bani, în majo¬ritatea cazurilor, haine, produse alimentare şi tehnică de uz casnic. Doar o trei¬me din transferuri sunt efectuate prin canale oficiale (transferuri bancare, transfer rapid şi prin poştă) în mod regulat, chiar dacă mai mult de jumătate au utilizat aceste modali¬tăţi cel puţin o dată.
În ceea ce priveşte utilizarea transferurilor din străinătate, peste 70% susţin că cheltuiesc banii pentru a cumpăra produse alimentare şi haine, iar peste 60% plătesc din aceşti bani serviciile comunale. În ceea ce priveşte însă utilizarea fondurilor acumulate în străinăta¬te, peste 45% din respondenţi au afirmat că prioritatea lor este consumul curent (produ¬se alimentare, haine, etc.). Numai un procent mic acordă prioritate investiţiilor în afaceri.
Este la fel de important să recunoaştem universitatea transferurilor de peste hotare (COMPAS), în sensul că transferurile adresate înseamnă o varietate de tipuri de transferuri care produc impacturi diferite. De exemplu, impactul transferurilor intra-familiale ar pu¬tea fi diferit de impactul transferurile către colectivităţi.

Migraţia şi sărăcia
Luând în consideraţie dificultăţile de obţinere a informaţiilor adecvate privind nivelul migraţiei, emigranţi şi transferurile de peste hotare, este surprinzător că identificarea exactă a im¬pactului lor asupra creşterii, angajării şi redu¬cerii sărăciei nu constituie o problemă. Trebuie de remarcat că impacturile pozitive sau ne¬gative pot să nu fie substitutive. De exemplu, este imposibil de afirmat că emigrarea intelec¬tualilor sau reducerea capitalului uman poate fi contracarată prin fluxurile financiare sporite din contul transferurilor de peste hotare: ele nu sunt substitutive (Kapur 2004). Această secţiune prezintă diferite impacturi pe care, după părerea noastră, le are migraţia asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei. Unele impacturi sunt directe, de exemplu, sporirea consumului gospodăriilor casnice datorită transferurilor de peste hotare. Altele sunt mai puţin directe, consumul curent în baza investi¬ţiilor anterioare sau consolidarea cunoştinţelor datorită experienţei acumulate în străinătate, ceea ce conduce la mărirea potenţialului de câştigare a veniturilor. Multe dintre aceste sub¬iecte au fost discutate în capitolele preceden¬te la care se face referinţă în această secţiune pentru a obţine o imagine mai bună a impac¬turilor pozitive şi negative ale migraţiei.
Mărimea minimului de existenţă1 în 2007 a fost în creştere faţă de anul 2006 cu 17,6% şi a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1099,4 lei. Valoarea minimului de existenţă este condiţionată atât de nivelul preţurilor la produsele alimentare incluse în coşul alimentar, cât şi de ponderea cheltuielilor ce revine coşului nealimentar (costul produselor nealimentare şi serviciilor), care este determinat în baza structurii reale a cheltuielilor de consum ale populaţiei conform cercetării bugetelor gospodăriilor casnice.


Cu toate că obţinerea unor informaţii adec¬vate despre migranţi este problematică, situaţia poate fi privită în oglindă atunci când se încearcă dobândirea unor informaţii despre transferurile de bani de peste hotare, în mod similar, există date statistice care nu includ fluxurile de bani din afara canalelor formale şi multiple estimări neoficiale. Ia¬răşi, presa prezintă nişte cifre foarte mari. Moldova nu este singura ţară cu asemenea probleme şi, în general, calitatea datelor despre transferurile de peste hotare nu este prea bună (Kapur 2004). Peste o jumătate din respondenţii trimit bani acasă cel puţin o dată în trimestru şi 25% expediază bani regulat. Echipa a estimat că pes¬te jumătate de miliard de dolari au fost transferaţi din străinătate în ultimele 12 luni (octombrie 2004), în următorul an, această cifră a ajuns la 600 ml. euro (octombrie 2005); 800 ml. euro octombrie 2006; şi pe anul 2007 a fost prognozata în jur de 1 mld - 1,2 mld euro.[ 11,pag.11-14]


Rezultatele Studiului: transferuri de bani de la cetăţenii Republicii Moldova, aflaţi peste hotare la muncă estimează că 398.000 de locuitori ai ţării lucrează în străinătate şi provin din aproximativ 315.000 gospodării casnice. Dacă este luat în consideraţie nu¬mărul persoanelor care erau în Moldova la acel moment, dar au fost peste hotare şi locuiesc în ţară temporar (expresia exactă a fost "sau o anumită perioadă"), atunci contingentul emigranţilor se ridică la apro¬ximativ 567.000. Puţin peste 20% din toate gospodăriile casnice din Moldova au unul sau mai mulţi membri plecaţi în străinătate, majoritatea lor, peste 80%, având un mem¬bru peste hotare.[19,pag.7-9]
Setul de date pe care îl conţine cercetarea reprezintă o sursă amplă de informaţii cu privire la migraţie şi remitenţe la nivelul gospodăriilor casnice. Acest raport formulează cele mai caracteristice constatări şi nu pretinde a oferi date exhaustive. Prin urmare, această bază de date va fi pusă la dispoziţia cercetătorilor de bună credinţă, cu condiţia ca aceştia să prezinte Oficiului OIM Moldova constatările cercetării sub forma unui document de lucru, în format potrivit pentru a-l plasa pe pagina web a OIM. [21,pag.14]
Probabil, cea mai mare problemă cu care se confruntă BNM la estimarea remitenţelor este faptul că o mare parte din ele, până la o treime din volumul lor total, conform BNM şi aproape o jumătate, conform cercetării CBS-AXA, sânt expediate spre Moldova ca valută străină în numerar. Drept exemple de acest fel ar putea servi întoarcerea migranţilor care îşi aduc cu ei propriile economii sau şoferii de microbuze care circulă pe rute internaţionale şi acţionează în calitate de curieri neoficiali. Eforturile de a estima remitenţele în numerar sunt susţinute de faptul că o mare parte dintre ele sunt utilizate pentru cheltuielile curente şi, prin urmare, sunt convertite în valută naţională în numerar. Informaţiile cu privire la astfel de tranzacţii sunt oferite de băncile comerciale şi de oficiile de schimb valutar, cum ar fi datele privind transferurile electronice de bani spre Moldova prin intermediul băncilor comerciale sau a serviciilor de transfer rapid de bani, ca Western Union, Moneygram etc. Mai mult decât atât, la elaborarea propriilor estimări ale balanţei de plăţi, BNM ia în considerare şi valoarea estimată a unor tranzacţii, care în mod normal sunt efectuate în valută străină în numerar, aşa cum sânt achiziţionarea unor bunuri de consum, a vehiculelor de import sau a apartamentelor în oraşe mari.[11,pag.7-8]



Transferurile ar putea avea un impact direct asupra reducerii sărăciei datorită niveluri¬lor sporite de consum.
De obicei, în cadrul cercetărilor în care respondenţii sunt întrebaţi despre veniturile lor, cum este şi această cercetare sau cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice, realizată de agenţiile de statistică, fluxurile de venituri sunt subestimate. Există multe motive plauzibile pentru care respondenţii tind să nu declare volumul total al remitenţelor primite de gospodăriile lor. În primul rând, economiile gospodăriilor sunt deseori sub formă de valută străină în numerar şi multe persoane ezită să indice unei persoane aproape străină (cel care intervievează) că deţin acasă o sumă mare de bani în numerar. În al doilea rând, aceste răspunsuri pot oferi o imagine subiectivă privind starea remitenţelor, deoarece gospodăriile ce posedă remitenţe relativ mari au o tendinţă mai accentuată de a nu răspunde la întrebările despre remitenţe sau de a nu declara volumul total al acestora. În al treilea rând, majoritatea respondenţilor erau membri ai gospodăriilor care nu au migrat, prin urmare, puteau să nu cunoască suma exactă de bani, adusă acasă de migranţii lor.[10,pag.4]
În ceea ce priveşte modul de calcul, cercetările bugetelor gospodăriilor casnice (CBGS) includ întrebări despre "transferurile perso¬nale" fără a face distincţie între originea lor externă sau internă. Pe lângă aceasta, relaţia între transferurile de peste hotare şi sărăcie nu poate fi studiată atent dacă numai o parte din ele sunt incluse în CBGC, unde ele prezintă 5.5% din totalul veniturilor obţi¬nute de gospodăriile casnice în comparaţie cu 17% din PIB, estimate în baza raportului de executare a bugetului de stat.
Deşi estimările totalului remitenţelor, efectuate în baza cercetării CBS-AXA, în general sunt mai reduse, remitenţele de valoare mediană şi nu medie primite de o gospodărie au crescut considerabil, de la 700 USD în anul 2004 până la 1472 USD sau mai mult în 2008(în funcţie de nivelul sumelor introduse).
Această creştere este concordantă cu numărul populaţiei migrante a Moldovei, în general, care în ţările gazdă capătă mai multă experienţă de muncă şi primesc salarii mai mari. Valoarea medie a remitenţelor primite de o gospodărie este mai înaltă decât valoarea mediană, deoarece distribuţia este foarte asimetrică, unde multe gospodării primesc sume destul de mici, iar câteva - sume mult mai mari. În general, aproximativ 1,4 milioane de oameni (din numărul total al populaţiei Moldovei de 3,4 milioane) au fost membri ai gospodăriilor, care au primit remitenţe. Diferenţa dintre valoarea medie şi cea mediană a remitenţelor a fost deosebit de mare în cercetarea CBS-AXA din anul 2004 (1472 USD faţă de 700 USD), deoarece câteva gospodării au declarat remitenţe foarte mari, în valoare de zeci de mii de USD. Deşi acele răspunsuri pot fi destul de exacte şi pot să demonstreze aptitudinile persoanelor care le-au obţinut, totuşi în anul 2006 au fost raportate mai puţine sume de acelaşi ordin de magnitudine. Prin urmare, remitenţele de valoare mijlocie raportate nu s-au schimbat foarte mult în perioada dintre anii 2004 şi 2006, cu toate că cele de valoare mediană au crescut substanţial.
Moldovenii plecaţi la muncă peste hotare au transferat prin intermediul băncilor în decursul primelor trei luni ale anului 2008 348.46 ml. dolari .Dar din datele neoficiale,am discutat cu unii colaboratori ai firmelor de transport (colete şi persoane ) şi am ajuns la concluzia că,suma este mult mai mare. Luând în considerare procentul (suma în %) pe care firma de transport o prestează pentru fiecare sumă primită. Am ajuns totuşi la concluzia că suma remitenţelor este de aproximativ 700 ml. USD în primele luni ai anului 2008. Suma este mai mare cu 33 la sută faţă de aceeaşi perioadă din 2007. Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, mai mult de 74 la sută dintre transferurile din perioada dată au fost realizate prin intermediul sistemelor de transfer rapid. Astfel, numai în luna martie, remitenţele au constituit 122,76 ml. USD, cu circa 17 la sută mai mult faţă de februarie curent, precizează sursa citată.[10,pag.7-8; 20,pag.21]
Cele mai solicitate sisteme sunt: Western Union, Migom, Travelex, Strada Italia, Turkiye Express, Money Gram, Moldova Express, Anelik , Leader etc.
Experţii susţin că în realitate, volumul transferurilor băneşti depăşesc cu mult datele oficiale, moldovenii utilizând şi metode alternative de a trimite bani acasă, decât prin intermediul băncilor. Statisticile BNM denotă că din anul 1999 şi până în anul 2007, volumul remitenţelor a crescut în medie cu 35-40 la sută anual, astfel încât în perioada 1999-2007 volumul transferurilor oficiale s-a majorat de 13,5 ori. În 2007 prin intermediul băncilor comerciale au fost transferaţi în jur de 1, 216 mld dolari. În 2006 moldovenii au trimis acasă 854,6 ml dolari, iar în 2005- 683,25 ml dolari.[27,pag.21]
Aceste dovezi ale cercetării cu privire la distribuţia mărimii remitenţelor au provocat îngrijorarea că cifrele din balanţa de plăţi referitoare la remitenţe ar putea fi supraestimate, fără a ţine seama de erorile şi omiterile pozitive considerabile din 2005. În comparaţie cu dovezile cercetării, transferurile electronice de bani spre Moldova includ un număr surprinzător de mare de plăţi mari, deseori apropiindu-se de limita maximă admisibilă pentru respectivul canal de transfer. Se pare că unele dintre aceste plăţi enorme sunt făcute, de fapt, în cadrul unor tranzacţii comerciale, însă pentru a evita procedurile birocratice sau impozitele, sunt declarate ca fiind transferuri personale.



În ansamblu, estimările balanţei de plăţi referitoare la remitenţe ar putea supraestima puţin suma adevărată, în timp ce cercetările au tendinţa de a o subestima. Pe ansamblul economiei,remitenţele extrapolate şi introduse pe baza cercetărilor CBS-AXA pe anii 2004 şi 2006 au constituit aproximativ jumătate din nivelul remitenţelor sugerat de balanţa de plăţi.[26,pag.11]
Gospodăriile cu migranţi şi cele fără de migranţi au avut cândva aceeaşi incidenţă a sărăciei, de aproximativ 40%, imediat după criza din 1998. Până în 2006, incidenţa sărăciei a scăzut până la 20% în cazul gospodăriilor cu migranţi, în timp ce în gospodăriile fără migranţi a crescut puţin, doar până la 32%. Astfel, remitenţele par să fi jucat un rol major în reducerea sărăciei la toate nivelele la care s-a ajuns în Moldova în anii recenţi. Impactul remitenţelor asupra sărăciei depinde de ţara de destinaţie a migrantului, cu un efect mai mare pentru migranţii în UE şi efecte mai mici pentru migranţii în ţările CSI. Discursul public accentuează faptul că gospodăriile cu migranţi nu doar beneficiază de pe urma migraţiei, dar şi suferă din punct de vedere social şi emoţional, din cauza perioadei mari de separare de membrii familiei, a lipsei unuia dintre părinţi etc. Aceste fenomene sunt prezentate în cercetarea CBS-AXA. Când au fost rugaţi să numească două principale efecte ale migraţiei, câteva gospodării cu un migrant au menţionat stresul emoţional datorat separării cuplurilor şi lipsa de îngrijire părintească. Este interesant faptul că frecvenţa efectelor respective este aceeaşi, atât în cazul gospodăriilor cu migranţi în UE, cât şi în cazul celor cu migranţi în CSI, deşi migranţii în UE se află peste hotare o perioadă mult mai mare.
În plus, în unele gospodării, ai căror membri au migrat în CSI, în special cele din zonele rurale, membrii rămaşi acasă trebuie să lucreze mult mai mult şi mult mai greu, sau chiar să angajeze un muncitor pentru a suplini lucrul pe care în mod normal trebuia să îl îndeplinească membrul plecat. Totodată, marea majoritate a gospodăriilor au declarat că venitul mai mare al gospodăriei a fost efectul principal al migraţiei. Acest lucru a permis unor familii cu migranţi în UE sau alţii să lucreze mai puţin şi să se bucure de mai mult timp liber.[32,pag.17]
Discrepanţa în mare parte se datorează unui grup mic de gospodării, care primesc remitenţe mari, şi a căror situaţie cu privire la remitenţe nu este în totalitate prezentată în cercetare. Prin urmare, credem că rezultatele cercetării pot fi, cu siguranţă, considerate reprezentative pentru majoritatea gospodăriilor ce primesc remitenţe în sume mici şi medii. În acelaşi timp, tipurile de câştig şi utilizarea remitenţelor de către grupurile mici de gospodării ce primesc remitenţe mari se pot deosebi de celelalte tipuri. Spre exemplu, consumul curent este probabil mai puţin important, în timp ce procurarea de apartamente, economiile şi investiţiile în afaceri au o prioritate pentru acest grup. Această calificare va fi deosebit de importantă atunci când se vor discuta efectele macroeconomice mai extinse ale remitenţelor.
În ceea ce priveşte reducerea sărăciei, des¬creşterile majore din categoria "foarte difici¬lă" şi diminuarea semnificativă în categoria "dificilă" pentru toate necesităţile de bază demonstrează contribuţia transferurilor de peste hotare la bunăstarea gospodăriile casnice care au membri migranţi. Câteva studii arată că transferurile din străinătate pot avea o influenţă benefică asupra sărăciei cauzate de venituri mici, chiar dacă pot afec¬ta negativ alte aspecte ale bunăstării. Mol¬dova ilustrează foarte bine aceste influenţe interconectate, deoarece este una din ţările cu cea mai mare pondere a forţei de muncă ce se lucrează peste hotare, a transferurilor migranţilor faţă de PIB şi transferurilor pri¬vate pentru venituri disponibile. Dacă sunt calculate corect, toate aceste trei valori pro¬babil ajung la 30% din total. [22,pag.9]
Această discrepanţă poate fi explicată prin trei factori. Pentru început, transferurile irizate pentru construirea caselor pot să nu fie considerate venituri personale şi să nu fie declarate în cadrul studiilor realizate, în al doilea rând, în special, în spaţiul rural, siguranţa insuficientă şi pericolul de furturi ar putea determina gospodăriile casnice ce locuiesc în localităţi izolate să "ascundă" banii primiţi de peste hotare de teamă că aceste informaţii ar putea fi divulgate şi i-ar putea determina pe cineva să-i fure, în al treilea rând, CBGS nu includ un număr suficient de familii ce au membri migranţi. După cum sugerează "teoria deficientă a migraţiei", migraţia este costisitoare şi numai cei cu resurse sau acces la banii familiei sau surse informale de bani îşi pot finanţa plecarea peste hotare. Aceasta înseamnă că migranţi potenţiali nu sunt nici cei bogaţi, care nu au fost forţaţi de situaţia materială să plece din ţară, şi nici cei săraci, care nu au acces la resurse financiare, ci clasa mijlocie a cetăţenilor relativ tineri cu studii medii şi superioare şi experienţă de muncă.. Ultimul argument nu poate fi considerat perfect valabil, deoarece ştim că majoritatea migranţilor lucrează în Rusia şi au nevoie de puţine fonduri pentru a pleca în această ţară. Desigur, câştigurile lor sunt relativ mai mici.
O estimare aproximativă ne suge¬rează că migraţia a redus incidenţa sărăciei cu 20-25% în 2002 şi că această diminuare a sărăciei cauzate de veniturile mici a fost în¬soţită de aprofundarea sărăciei sociale. [27,pag.14]
Programul autorităţilor Republicii Moldova susţinut prin PRGF are ca scop susţinerea creşterii economice şi reducerii sărăciei prin menţinerea stabilităţii macroeconomice, îmbunătăţirea funcţionării sistemului financiar etc. Realizarea strictă a măsurilor preconizate în programul susţinut prin PRGF urmează să stimuleze asistenţa externă pentru Republica Moldova, contribuind astfel la o creştere economică durabilă şi la reducerea sărăciei.
Ca urmare a finalizării la 15 decembrie 2006 de către Consiliul Executiv al FMI a evaluării programului Republicii Moldova de reforme economice şi reducere a sărăciei din cadrul Acordului privind Facilitatea pentru Reducerea Sărăciei şi Creşterea Economică (PRGF) a fost aprobată o suplimentare a acordului PRGF pentru trei ani până la suma de 110.88 mil. DST. Ca rezultat al primei evaluări a fost disbursată suma echivalentă cu 31.97 mil. DST (circa 48.0 mil. dolari SUA).
După cum a fost remarcat deja, marea majoritate a respondenţilor intenţionează să utilizeze fondurile acumulate în rezultatul emigrării în primul rând pentru consum. Investiţiile în afaceri par a fi o prioritate pentru foarte puţini. Prin urmare, impactul secundar al investiţiilor asupra reducerii sărăciei cauzate de venituri mici datorită consumului din vii¬tor pare a fi limitat în Moldova. Ca şi în multe alte ţări unde emigrarea este semnificativă, una din cele mai mari provocări pentru ofi¬cialităţile din Moldova este de a schimba această situaţie şi de a facilita canalizarea resurselor spre activităţi durabile ce creează locuri de muncă şi generează venituri.(Anexa 7) [19,pag.42]



3.2 Migraţia şi piaţa muncii . Impactul social al migraţiei
Evoluţia sectorului de educaţie şi procesul de migrare au avut un impact puternic asu¬pra formării capitalului uman în Moldova. Doar fiecare al cincilea locuitor al Moldovei urmează studii universitare. însă cel mai important este faptul că, în ultimii ani, a descrescut rata de încadrare a copiilor din cele mai sărace gospodării în învăţământul gimnazial şi aceasta constituie numai 50% în comparaţie cu 71% pentru cele mai bogate chintele. La nivel universitar, situaţia este chiar mai proastă. Rata de încadrare a celor mai săraci bărbaţi şi femei s-a micşorat con¬siderabil şi a ajuns la 4% în mijlocul anilor 2000. în cazul celor mai bogate gospodării casnice, încadrarea în Învăţământul universi¬tar nu doar s-a majorat, ci a fost, cu cifra de 34%, de patru ori mai mare decât în cele mai sărace chintele. Formarea capitalului uman în Moldova este cu siguranţă în favoarea celor bogaţi. Diferite deficienţe sociale, unele din care sunt produsele secundare ale sărăciei - alcoolismul, dependenţa de droguri şi rata înaltă a criminalităţii, au erodat, de aseme¬nea, calitatea capitalului uman.(Anexa 2)
Una din cele mai mari provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua economie şi noile ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale fostei Uniuni Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi instruire profe¬sională (EIP)[4] în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele pe care le predă.
Femeile şi bărbaţii care emigrează tind să aleagă destinaţii diferite. Italia, Belgia, Germania,Israelul şi Turcia sunt destinaţii alese predominant de către femei, pe când bărbaţii aleg Rusia, Ucraina, Portugalia, Franţa, republica Cehă şi Regatul Unit al Marii Britanii. Această particularitate se poate explica prin caracteristicile serviciilor pe care le prestează migranţii în ţările de destinaţie pe care le aleg. Ţări precum Rusia, care tind să le ofere migranţilor servicii bazate pe munca fizică, cum ar fi lucrările în domeniul construcţiilor, sunt tipic mai accesibile pentru bărbaţi. Şi, dimpotrivă, ţări precum Italia, care oferă locuri de muncă pentru migranţi mai degrabă în domeniul serviciilor sociale, sunt preferate de către femei. Pe teritoriul ţărilor de destinaţie, muncitorii migranţi moldoveni sunt concentraţi într-un număr mic de oraşe mari. Pentru în jur de 150.000 de migranţi, sau mai mult de jumătate dintre cei pentru care este valabilă informaţia, Moscova este destinaţia principală. Roma este a doua ţară gazdă pentru aproximativ 13.000 de migranţi moldoveni. Alte oraşe importante, în care se află câte câteva mii de migranţi sunt Sankt Petersburg,Istambul, Odessa, Lisabona, Milano, Padova, Paris şi Tiumeni.
Cele zece oraşe găzduiesc,împreună, aproximativ trei sferturi din toţi migranţii proveniţi din Moldova. Astfel, grosul fluxului de emigranţi din Moldova se îndreaptă spre foarte puţine destinaţii. Pentru a obţine un desen mult mai pronunţat al modelelor de migrare, am divizat migranţii în patru grupuri, bazându-ne pe ţara de destinaţie şi pe domeniul de angajare :
 muncitori din industria construcţiilor în ţările CSI, care constituie în total o treime din migranţii moldoveni;
 alţi migranţi în ţările CSI (aproximativ un sfert din toţi migranţii);
 migranţii în UE (o treime din toţi migranţii);
 toţi ceilalţi, inclusiv migranţii în Turcia, România şi Cipru (12%).
Deşi fiecare din cele patru grupuri sunt relativ omogene,ele diferă considerabil unul de celălalt în ceea ce priveşte caracteristicile socio-economice,de migrare şi modelele de remitenţe.
Această secţiune descrie viaţa migranţilor peste hotare prin explorarea domeniilor lor de activitate, statutului legal şi problemelor principale cu care se confruntă. În general, circa o jumătate din toţi migranţii sunt angajaţi în industria construcţiilor şi aproximativ o cincime sunt angajaţi în multiple activităţi din domeniul serviciilor. Alte domenii, cum sunt agricultura, industria şi mineritul, transportul şi comerţul, joacă doar un rol minor. La distribuirea migranţilor către destinaţii, cotele domeniilor de ocupaţii corelează strâns cu categoriile de gen. Un studiu aprofundat al datelor ce au stat la baza cercetării a arătat că majoritatea destinaţiilor pentru bărbaţi, cum este Rusia sau Portugalia, reprezintă o cotă mare a migranţilor care muncesc în industria construcţiilor, pe când destinaţiile predominante pentru femei, precum Italia sau Turcia, au mulţi migranţi angajaţi în domeniul serviciilor.


În general, se pare că locurile de muncă preferate de migranţii moldoveni cer deprinderi rudimentare sau de o complexitate medie. Mai mult decât atât, migranţii sunt deseori angajaţi în domenii care diferă de cele în care activau fiind în Moldova. În consecinţă, unii migranţi, cu posibile excepţii ale lucrătorilor din construcţii, asimilează deprinderile respective în procesul muncii pe care o îndeplinesc peste hotare.

Numai imigranţii în UE întâlnesc mai multe dificultăţi, mai mult de jumătate sosind fără un serviciu şi aproximativ 13% fiind încă fără un serviciu peste o lună sau două de la sosire. Uşurinţa relativă în a găsi un loc de muncă se datorează, în primul rând, omniprezenţei reţelelor de migrare care oferă un mare ajutor migranţilor, atât înainte de plecarea lor din patrie, cât şi la sosirea în ţara de destinaţie. În al doilea rând, în ultimii ani, cererea pentru munca cu deprinderi rudimentare a crescut rapid în cele mai importante ţări de destinaţie. În Rusia, creşterea preţului la petrol a generat o dezvoltare înaltă a domeniului construcţiilor, în special în oraşul Moscova.


Datorită cunoaşterii foarte bune a limbii ruse, migranţii moldoveni beneficiază de o şansă reală. În Italia, precum şi în alte ţări din Europa Occidentală, îmbătrânirea populaţiei duce la o cerere mai mare de servicii de îngrijire pe termen lung, pe care, datorită salariilor modeste, mulţi clienţi potenţiali nu-şi pot permite să le plătească lucrătorilor locali.




Factorii determinanţi ai migraţiei
Distincţia dintre factorii de împingere şi cei atragere a jucat un rol important în analiza fluxurilor de migraţie. În general, factorii de împingere par să fie relativ mai importanţi pentru migranţii în ţările CSI, atât a celor din industria construcţiilor, cât şi din alte domenii. Din aceste grupuri, aproape 40% din persoane au indicat faptul că lipsa unui serviciu i-a determinat să plece din Moldova. Această cifră este semnificativ mai mică pentru

UE şi alţi migranţi (respectiv 26% şi 33%). Este interesant faptul că incidenţa sărăciei printre gospodăriile cu membri migranţi în ţările CSI (25%) este de aproximativ două ori mai mare decât printre gospodăriile cu migranţi în UE (13%) şi mai mare decât printre gospodăriile cu alţi migranţi (21%). În acelaşi timp, aproape o jumătate din gospodăriile cu migranţi în ţările CSI şi UE, dar numai o treime din gospodăriile cu migranţi în alte ţări, au declarat "creşterea consumului" drept motiv principal pentru emigrare.(Anexa 4)
Un factor important în procesul de migraţie îl constituie şomerii din Republica Moldova pe ultimul an de studiu. Să examinăm deci care este principalul motiv al migraţiei. Raportul rapid a necesităţilor de angajare în raioanele Cahul şi Bălţi demonstrează o rată înaltă a ratei şomajului din aceste sectoare. Iar aceste fiind cele mai recente studii doar din unele sectoare a Republicii Moldova.(Anexa 6)
Dimpotrivă, factorii de atragere par să fie relativ mai importanţi pentru fluxurile de migraţie îndreptate spre Europa Occidentală şi alte ţări din afara CSI. Reţelele de migranţi au jucat un rol mai mare decât în ţările CSI, multe persoane alegând ţările din afara CSI pentru că aveau deja contracte sociale sau chiar un serviciu garantat în ţările respective. Condiţiile bune de muncă au fost de asemenea un motiv important pentru a alege ţările de destinaţie din Europa Occidentală, deşi preocupările pentru modul de viaţă ("un mod de viaţă mai bun") nu au jucat un rol major. În cele din urmă, costul mic al călătoriei spre o ţară de destinaţie a fost factorul-cheie de atragere, care a favorizat solicitarea ţărilor din CSI, având în vedere atât apropierea geografică, cât şi călătoria fără vize. Aproximativ două treimi din migranţii spre CSI au menţionat acest factor, deşi costul călătoriei nu a jucat un rol important în atragerea migranţilor spre ţările din afara CSI.
Luate împreună, aceste analize ale factorilor de împingere şi atragere prezintă o dihotomie care a stat la baza motivelor migraţiei.

În acest sens, migraţia spre ţările CSI tinde să fie determinată de necesităţi, pe când migraţia spre ţările din afara CSI - de oportunităţi. Această dihotomie se poate referi şi la caracteristicile socio-economice ale celor patru grupuri de migranţi. În 2006, în general, migranţii moldoveni aveau în medie vârsta de 35 de ani, erau predominanţi bărbaţii venind din mediul rural, care au finisat, de obicei, învăţământul mediu sau învăţământul superior de scurtă durată (colegiu). Oricum, la o cercetare mai îndeaproape a acestor caracteristici descoperim faptul că există diferenţe substanţiale între cele patru grupuri .
Persoanele angajate în industria construcţiilor în ţările CSI- bărbaţii din mediul rural, care au un nivel relativ coborât de educaţie. Migranţii în CSI care muncesc în alte domenii sunt de asemenea din mediul rural, dar nivelul lor de educaţie este considerabil mai înalt şi aproape o jumătate din ei sunt femei. Migranţii în UE, la rândul lor, au cel mai înalt nivel de educaţie; mai mult de jumătate dintre ei sunt femei şi cota migranţilor din mediul urban este relativ înaltă. Alţi migranţi, care se află predominanţi în - Turcia, România şi Cipru, sunt în mare parte, peste două treimi, femei care vin, mai mult decât proporţional,din mediul urban. Deşi printre ele sunt puţine persoane cu studii superioare finisate, acesta este şi grupul cu cea mai mare cotă de persoane care au cel mult o educaţie primară. O altă trăsătură izbitoare este faptul că aproximativ o jumătate din aceşti migranţi au vârsta mai mică de 30 de ani, comparativ cu puţin peste o treime din celelalte grupuri de migranţi. Acest grup poate fi îndeosebi vulnerabil faţă de traficul cu fiinţe umane, deoarece constituie un număr mare de migranţi tineri, femei şi cu un nivel de educaţie destul de coborât. Deşi contractele sociale peste hotare erau deosebit de importante pentru imigranţii în ţările din afara CSI, reţelele de suport în patrie şi în ţările de destinaţie erau cruciale pentru succesul migraţiei în toate grupurile de migranţi. În general, peste 70% dintre migranţi au primit un ajutor la pregătirea plecării lor şi peste 60% au primit un ajutor în ţările de destinaţie, cu o cotă chiar mai mare în cazul imigranţilor în UE. Cota mare a imigranţilor în UE care primesc ajutor la locul de destinaţie reflectă faptul că, probabil, este mult mai dificil a găsi un loc de muncă în Europa Occidentală
Mai mult decât atât, mai mulţi imigranţi în UE călătoresc şi locuiesc ilegal în ţările-gazdă. Statutul lor ilegal îi face să nu aibă încredere în instituţiile oficiale existente şi îi determină, în schimb, să apeleze la reţelele neoficiale. (Anexa 8)
Impactul social al migraţiei
Un aspect imoral al migraţiei este traficul de fiinţe umane, care este destul de răspândit în Moldova, iată care sunt principalele trei trăsături ale traficului de fiinţe umane în Moldova:
 traficanţii induc în eroare victimele inocente, cu promisiunea unui loc de muncă peste hotare. Cetăţenii moldoveni cheltuiesc în medie 126 dolari SUA pentru a obţine un loc de muncă în ţările CSI, 1,987 dolari SUA pentru un loc de muncă în Europa de Vest şi 2,470 dolari SUA - în Orientul Mijlo¬ciu. Doar două cincimi din migranţi utilizează pentru aceasta fonduri proprii. Din numărul rămas, 30% au împrumutat bani de la rude, 30% de la cămătari (cu dobânzi lunare de la 10 la 15 procente în valută) şi aproape 20% au împrumutat de la asociaţiile de economii şi împrumut (cu o dobândă de 20-30%).Pe lângă aceasta, deseori oamenii îşi vindeau bunurile;
 persoanele care au fost traficate deveneau sclavi pentru muncă în ţara gazdă. Aceasta se întâmpla atunci când oamenii nu-şi găseau de lucru peste hotare, sau pierdeau serviciul, sau li se furau actele, sau erau reţinuţi de patroni, sau nu-şi puteau plăti datoriile generate de emi¬grare;Ultimul fenomen era legat adesea de traficarea celor mai săraci. Traficantul plătea familiei emigrantului în avans, iar datoriile urmau a fi plătite de persoanele traficate din salariile lor ulterioare;
 o parte semnificativă din femeile care au emigrat, majoritatea din ele fiind sub 25 de ani, au fost prostituate, deşi estimările variază mult, de la 10,000 la 100,000 persoane (Ambasada SUA în Suedia 2002). Chiar dacă unele femei se prosti¬tuează conştient în străinătate sau sunt con¬ştiente despre riscul de a fi prostituate, altele sunt atrase peste hotare cu promisiuni false de a fi aranjate la lucru şi apoi forţate să se prostitueze. Există câteva motive principale care explică asigurarea industriei sexuale cu femei din Moldova. Ele includ asemenea motive structurale, precum sărăcia, exclude¬rea socială (în cazul romilor), şi insecuritatea care le forţează pe femeile tinere să plece peste hotare în căutarea oportunităţilor mai bune în viaţă. Un sondaj efectuat printre tineri cu vârste între 16 şi 30 de ani din Mol¬dova a demonstrat că aproape toţi ar dori să plece în străinătate, la prima ocazie. Violenţa domestică, de asemenea, le încurajează pe femei să plece din ţară.[16,pag.14]
Traficul de fiinţe umane a fragmentat co¬munităţile şi familiile, a subminat capitalul uman, a lipsit gospodăriile casnice de trans¬ferurile băneşti de peste hotare aşteptate şi a cauzat abandonul copiilor. Migranţii care lucrează ilegal în ţările gazdă sunt supuşi exploatării şi abuzului din partea contraban¬diştilor, patronilor şi autorităţilor locale. Pe măsură ce ţările gazdă impuneau restricţii tot mai stricte asupra emigranţilor, ele for¬ţau un număr tot mai mare de oameni să lucreze ilegal. Chiar dacă migranţii ilegali puteau rămânea să lucreze în ţările gazdă, ei deveneau o clasă fără drepturi sau resurse. În fine, emigrarea ilegală a contribuit la expan¬siunea reţelelor criminale globale. Benefi¬ciind de diferenţa între oportunităţile legale şi cererea reală pentru migrare, organizaţiile criminale implicate în comercializarea arme¬lor, drogurilor şi prostituţie şi-au diversificat activitatea prin contrabandă cu migranţi. Ei beneficiau de o cerere stabilă din partea emigranţilor şi li se aplica o persecutare şi o urmărire penală insuficiente pentru aseme¬nea acţiuni. Victimele acestui trafic devin vulnerabile în faţa violenţei, izolării şi unor boli, precum maladiile cu transmitere sexua¬lă şi HIV/SIDA. Rezultatul final este pierderea umană gravă.[13,pag.16; 14,pag.11]
Migraţia a avut de asemenea efecte nefa¬vorabile asupra copiilor. Atunci când copiii emigranţilor rămân acasă sub supraveghe¬rea rudelor sau vecinilor, ei sunt supuşi riscului de a abandona şcoala, de a pleca de acasă şi de a deveni copii ai străzii, iar acest proces se observă în Moldova. Copiii au în¬ceput să fie traficaţi. Conform datelor Minis¬terului Afacerilor Interne, Moldova a devenit principala sursă de fete minore pentru Rusia, unde acestea sunt exploatate sexual. Se es¬timează că 5.000 fete sunt traficate anual. Copiii din instituţiile rezidenţiale, care sunt obligaţi să părăsească instituţia la vârsta de 16 ani, când nu deţin abilităţi profesionale şi nu sunt incluşi în reţele de asistenţă, sunt cel mai mult supuşi riscului de a fi traficaţi şi chiar au existat acuzaţii de implicare a unui director de orfelinat în vânzări de fete pen¬tru traficanţi .[15,pag.6]
Prevalenţa puternică a fenomenului migraţiei, precum şi creşterea substanţială şi constantă a numărului de migranţi în cursul ultimilor 7 ani, ridică întrebarea: cum va evolua această tendinţă? Sau o altă întrebare, mai subtilă: cum va fi societatea moldovenească, să zicem, în anul 2012? Părţilor cointeresate, începând cu persoanele fizice care îşi fac planuri de viitor şi terminând cu ministerele care elaborează politici ce ţin de migraţie, le va fi de ajutor dacă vor înţelege mai bine încotro se îndreaptă fenomenul migraţiei şi societatea moldovenească în general. Totuşi, experienţa acumulată este prea mică pentru a oferi mai multe indicii, iar situaţia migraţiei în Moldova este unică, din punctul de vedere al aspectelor ei de bază, astfel încât experienţa altor ţări nu ne poate fi de mare folos.
În acest context, prezenta secţiune examinează argumentele cercetării CBS-AXA asupra a două aspecte ale migraţiei din Moldova, care se pare că vor avea un anumit impact în viitor: schimbarea componenţei grupului noilor migranţi în ceea ce priveşte vârsta şi realizările educaţionale ("valuri de migraţie") şi intenţiile migranţilor de a se întoarce în patrie. Secţiunea dată face referire la această discuţie pentru a extrage obiective realiste pentru politicile guvernamentale şi pentru a examina anumite politici concrete.

Creşterea aproape liniară a numărului de migranţi, începând cu anul 1999, este ieşită din comun, deoarece muncitorii migranţi sunt concentraţi în anumite grupuri socio-economice. La prima vedere, ne putem aştepta la o încetinire a migraţiei în ansamblu, deoarece potenţialul acestor grupuri de a migra se epuizează treptat. Aşa cum migraţia forţei de muncă din Moldova, în mod evident, nu a încetinit, această secţiune evaluează dovezile privind modificarea condiţiilor socio-economice ale migranţilor şi tratează posibilele influenţe ale acestora în viitor.[18,pag.7-9]
Tabelele prezintă în rezumat informaţiile oferite de Ancheta Forţei de Muncă (AFM) şi cercetarea CBS-AXA privind componenţa contingentului de migranţi din punctul de vedere socio-economic în anii 1999, 2005 şi 2006, precum şi al persoanelor ce intenţionează să migreze în viitorul apropiat. În baza informaţiilor din tabel pot fi identificate trei valuri de migraţie.
 Primul val i-a cuprins pe migranţii relativ tineri, cu un nivel mediu de instruire, predominant de sex masculin şi deseori din zonele urbane. Plecarea acestui grup de migranţi la finele anilor '90 a dus la formarea unor reţele de migranţi. Informaţiile cu privire la oportunităţile migraţiei au devenit foarte accesibile şi costul plecării noilor migranţi s-a redus, deoarece noii migranţi au putut prelua experienţa predecesorilor lor.
 Al doilea val de migraţie s-a iniţiat la începutul anilor 2000 şi se pare că mai este încă puternic. Migranţii actuali au tendinţa de a fi persoane în vârstă, în special bărbaţi, însă cu mai puţine studii şi de cele mai multe ori provenind din zonele rurale. Aceste caracteristici indică faptul că al doilea val de migranţi poate fi clasificat ca fiind determinat de necesităţi.
 Persoanele care planifică să migreze în viitorul apropiat reprezintă al treilea val de migranţi,pentru care probele sunt, în cel mai bun caz, anecdotice. Viitorii migranţi vor include mai puţine persoane de vârstă medie şi mai multe persoane tinere (sub 30 de ani) şi relativ bătrâne (peste 50 de ani). Al treilea val, de asemenea, include mai multe persoane de feminin şi persoane cu niveluri înalte de educaţie, majoritatea din zonele urbane. [25,pag.8;26,pag.4]

Prin urmare, migraţia din viitor pare a fi determinată mai mult de posibilităţi şi ar putea implica o migraţie permanentizată şi un risc mai mare de exod al creierilor.



Migraţia forţei de munca constituie una din forţele principale care determina dezvoltarea economica si socială a Republicii Moldova,iar semnificaţia acesteia nu pare a se diminua in viitorul apropiat. Numărul migranţilor si volumul remitenţelor a crescut constant de la sfârşitul anilor 1990 fora careva indicii de inversare a acestei tendinţe. Aproximativ un sfert din populaţia economic activa a Moldovei munceşte peste hotare,in timp ce remitentele trimise in tara deja au depăşit 1miliard USD potrivit balanţei de plaţi întocmita de Banca Naţionala a Moldovei. Abordând acest fenomen,aceasta lucrare se axează pe modelele migraţiei forţei de munca din Moldova si repercusiunile sale multilaterale pentru migranţi,familiile acestora si societatea moldoveneasca in general.





3.3 Modelele posibile ale migraţiei în viitor
Tendinţele actuale ale mişcării migraţioniste din Moldova
Atât cercetările calitative, cât şi cele cantitative relevă motive similare pentru migrare. Studiul transferurilor de peste hotare în Moldova dez¬văluie că principalul motiv este consumul cu¬rent - aproape 44% din respondenţi au citat acest motiv ca factor principal. Achitarea dato¬riilor şi investiţiile în locuinţă sunt factorii doi şi trei ca importanţă. Aceşti trei factori constituie împreună cele mai importante motive pentru un număr de peste 84% din respondenţi. O proporţie foarte mică de emigranţi (mai puţin de un procent) a numit investiţiile în afaceri ca factor principal în decizia de a emigra. Aceste date corespund cu scopurile reale de utilizare a transferurilor şi resurselor acumulate de emigranţi, după cum a fost descris anterior.
Studiul calitativ de CBS- AXA (2006) a indicat rezultate simi¬lare, unde principalii factori pentru emigrare au inclus: (a) bani insuficienţi pentru necesi¬tăţile de bază sau "probleme financiare"; (b) lipsa locuinţei sau dorinţa de a îmbunătăţi condiţiile de trai; (c) lipsa unui loc de muncă / unui salariu mare; (d) necesitatea de a plăti pentru studiile unuia din membrii familiei, şi (e) oportunitatea de a pleca, faptul că cineva îi aşteaptă în ţara gazdă, posibilitatea de a pleca legal, etc.

În final, constatăm faptul că modelele de migraţie variază semnificativ între cele patru grupuri de migranţi. Ţările din CSI găzduiesc în mare parte migranţi sezonieri, care muncesc de obicei în domeniul construcţiilor. Clima continentală şi fluctuaţia care rezultă în cererea de muncitori puţin calificaţi, face ca migraţia sezonieră să devină o opţiune atractivă. Mai mult decât atât, costurile şi riscurile ilegalităţii sunt comparativ mai mici. Dimpotrivă, conduşi de riscurile şi costurile unor călătorii ilegale frecvente, mulţi imigranţi în UE pleacă din Moldova pentru perioade îndelungate şi un număr impunător dintre aceştia intenţionează chiar să se stabilească cu traiul peste hotare.
Nu dispunem de informaţii adecvate despre statutul sărăciei migranţilor,dar relevă că suma de bani necesară pentru a emigra nu este mare. Mai mult de jumătate din intervievaţi susţin că chel¬tuielile de emigrare sunt mai mici de 100 dolari SUA, iar o pătrime susţine că sunt mai mici de 50 dolari SUA .Majoritatea emigran¬ţilor ce cheltuiesc o sumă mică emigrează în ţările CSI. Emigranţii către statele UE vor cheltui mult mai-mult, peste 6000 dolari SUA pentru Italia sau Spania şi peste 440 dolari SUA pentru Turcia.

Mai multe surse au evidenţiat două scenarii posibile în viitor. Potrivit primului scenariu, există dovezi exemplificate că migranţii vor rămâne în ţările gazdă şi îşi vor aduce acolo familiile, secând astfel fluxul de transferuri. Acest scenariu este descris cel mai des de observatorii atenţi ai situaţiei din Moldova. Datele nu confirmă aceste temeri, indicând faptul că numai un mic procent de emigranţi intenţionează să rămână în ţările gazdă, iar marea majoritate doresc să se reîntoarcă în Moldova, după ce au econo¬misit sau au transferat bani suficienţi. Se relevă că majoritatea emigranţilor din Mol¬dova (peste 67%) intenţionează să revină în Moldova după ce au câştigat bani suficienţi. Deşi în sens static aceasta ar conduce la di¬minuarea în mod dinamic a emigrării, este posibil să nu se întâmple astfel, pentru că emigranţii care au revenit acasă ar putea fi înlocuiţi de alţii noi. Aproape 60% din res¬pondenţi au susţinut că ei sau un membru ai familiei lor intenţionează să plece din ţară în viitorul apropiat. Dintre aceştia, aproape jumătate intenţionează să plece în Rusia. în fine, răspunsul la întrebarea de bază privind intenţia de a se stabili în ţara de destinaţie pentru totdeauna a relevat că doar 11.4% au susţinut că asta este intenţia lor. Constatările suplimentare ale Barometrului Opiniei Publi¬ce (august 2000 - noiembrie 2005), efectuat de Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP), confirmă această tendinţă, sugerând că circa 80% din populaţie doreşte să plece din ţară temporar sau permanent. Pentru cei tineri, această cifră este mai ridicată - aproa¬pe 90% din tinerii cu vârsta între 18 şi 20 de ani doresc să plece din Moldova pentru o perioadă de timp. Alte constatări par să certifice acelaşi scenariu: Barometrul revelă că, dacă ar exista posibilitatea, aproximativ 37% ar dori să plece pentru totdeauna din ţară. Doar 9% din tinerii intervievaţi doresc să rămână în Moldova.[13,pag.18]
A doua temere este că cererea pentru emi¬granţi se poate diminua peste câţiva ani, fie datorită schimbărilor pe pieţele de muncă din ţările gazdă, fie datorită sporirii dificul¬tăţilor cauzate de controlul poliţiei. Ultimul argument ar afecta cu siguranţă migranţii ilegali. Deşi cele mai mari preocupări sunt exprimate vizavi de ţările Uniunii Europene, dat fiind faptul că majoritatea emigranţilor pleacă în ţările CSI şi, în special, în Rusia, relaţiile Moldovei cu aceste state ar putea fi la fel de importante. Aici apare o problemă legată de lipsa de date. Cu toate că ţările CSI sunt responsabile pentru absorbţia majori¬tăţii lucrătorilor din agricultură şi construcţii, emigranţii în ţările UE ar putea fi responsabi¬li pentru majoritatea transferurilor de peste hotare sau abilităţi profesionale ce sunt utilizate de cei care revin în Moldova.
Prin urmare, este foarte dificil să generalizăm fără datele adecvate, dezagregate pe ţări de destinaţie. Doar atunci pot fi analizate argu¬mentele pro şi contra contextelor modifica¬te şi guvernul poate elabora diferite scenarii ca bază pentru formularea politicilor.

Moldova a încheiat acorduri cu Ucraina, Belorus şi Federaţia Rusă şi două acorduri în cadrul CSI. Primul, datat cu anul 1995, pre¬vede un anumit grad de protecţie pentru emigranţi şi familiile lor. Al doilea, un acord mai recent (2002), se referă la cooperarea în lupta împotriva emigraţiei ilegale (IPP 2005). Buletinele de emigranţi au fost introduse în Rusia la începutul anului 2003 pentru a con¬trola mai bine migraţia. Chiar dacă aceste măsuri vor permite emigranţilor să lucreze legal, s-a observat că un număr mare de emigranţi nu s-au înregistrat (Dudwick şi Sethi).
în anul 2003, UE a introdus Politica de bună vecinătate (PBV) [2] pentru a stimula relaţiile cu unii din vecinii săi (Ucraina, Moldova, Belorus şi ţările sud-mediteraneene). Mol¬dova a elaborat un plan de acţiune în cadrul PBV, care include obiectivul de a gestiona eficient fluxurile de emigranţi, inclusiv ini¬ţierea procesului de încheiere a acordului de re-admitere între Comunitatea Europeană şi Moldova. Deşi cetăţenii Moldovei au nevoie de paşapoarte pentru a călători în România, spre deosebire de ţările UE şi alte ţări ce doresc să adere la UE, Româ¬nia solicită viză de la cetăţenii Moldovei, în acelaşi timp, moldovenii pot obţine cetă¬ţenia română, dacă au bunici ce au locuit pe teritoriul României înainte de anul 1918, când Moldova a devenit parte a României. Martin (2004) relatează că cel puţin 500.000 de moldoveni au primit cetăţenia României şi posedă acum cetăţenie dublă. Pe lângă aceasta, el susţine că două milioane de mol¬doveni, aproape jumătate din populaţie, ar putea obţine paşapoarte româneşti (ceea ce le permite să stea în UE fora probleme); că 140000 cetăţeni ai Moldovei deţineau cetăţenia Rusiei în anul 2003; 60.000 deţineau cetăţenia Israelului şi de la 20.000 la 30.000 de persoane deţin ce¬tăţenia Ucrainei. Studiile pieţei de muncă a UE sugerează că cererea pentru munca emi¬granţilor nu va descreşte în viitorul apropiat, chiar, de fapt, probabil va creşte, mai mult pentru lucrătorii calificaţi decât pentru cei necalificaţi.[17,pag.14]
Este general recunoscut faptul, începând de la literatura ştiinţifică şi până la dezbaterile politice din R. Moldova, că economiile reinvestite şi activităţile de antreprenoriat ale migranţilor reveniţi în patrie sunt nişte beneficii potenţiale foarte importante ale migraţiei. Cercetarea CBS-AXA indică faptul că, în comparaţie cu anul 2004, în prezent există un număr mic dar evident de grupuri de migranţi care investesc în bunuri imobiliare şi financiare locale şi îşi dezvoltă propriile afaceri.
În acelaşi timp, cercetarea CBS-AXA afirmă faptul că migranţii care-şi investesc câştigurile în Moldova, se confruntă cu costuri nejustificat de mari pentru a deschide o afacere. Plângerile sunt diferite, de la cele ce privesc birocraţia excesivă până la corupţia răspândită printre funcţionarii de stat, de la inspectoratul fiscal până la echipa de pompieri. Nu este surprinzător faptul că aceste afirmaţii reflectă comentariile făcute de către investitorii din Moldova, într-un cadru mai general. Deşi se pare că s-au făcut unele îmbunătăţiri din 2002, atât indicele de Percepţie a Corupţiei elaborat de către Transparency International (2007), cât şi Studiul mediului de afaceri şi al performanţelor întreprinderilor, realizat de Banca Mondială (2007) indică faptul că trebuie să se mai facă multe îmbunătăţiri pentru
a înlătura corupţia şi a dezvolta climatul de afaceri..[38,pag.42]
Probabil cel mai mare neajuns în tentativa de a institui legături mai strânse dintre Moldova şi emigranţii de peste hotare, este lipsa eviden¬tă a unor canale stabile şi sigure pentru schimbul de informaţii. Migranţii moldoveni au tendinţa de a se baza mai mult pe telefoanele mobile, decât pe Internet, pentru a comunica cu familia din ţara natală. Este foarte puţin probabil ca acest model să se schimbe în viitorul apropiat. De aceea, ar fi de folos luarea în calcul a posibilităţilor de valorificare a tehnologiilor de telefonie mobilă, în scopul de a informa migranţii moldoveni despre posibilităţile de reîntoarcere acasă, precum şi despre evenimentele şi evoluţiile importante din comunitatea lor. Autorităţile din Moldova ar face bine să analizeze potenţialul acestui mod de comunicare, fie prin organizarea repartizării în masă a mesajelor textuale corespunzătoare, fie prin negocierea cu operatorii de telefonie mobilă a unor preţuri sau/şi servicii speciale pentru migranţi. [40,pag.21-24]

Politici şi direcţii posibile
În plan general, decizia de a emigra în căutarea unor posibilităţi economice mai bune,reprezintă o manifestare a libertăţii individuale. Mai mult decât atât, migraţia şi remitenţele au tendinţa să fie benefice nu doar pentru migranţi şi familiile lor, ci şi pentru ţara lor de origine, datorită veniturilor din impozite ridicate şi cheltuielilor de stat asociate, precum şi datorită unei cereri înalte de bunuri necomerciale (spre exemplu, produse alimentare) şi servicii. Prin urmare, în momentul de faţă este larg acceptat faptul că politicile de stat nu ar trebui să aibă drept scop oprirea sau reducerea procesului de migraţie, însă ar trebui să-i ajute pe migranţi, şi ţara de origine în general, să-şi sporească la maximum câştigurile obţinute din migraţie. În general, beneficiile ţărilor de origine din migraţie şi remitenţe vor fi enorme, dacă migranţii vor menţine acea relaţie strânsă, sentimentală şi economică, cu familia şi prietenii, precum şi cu ţara de origine în general. Cei care intenţionează să se întoarcă în patrie la un moment dat nu doar trimit acasă remitenţe mai mari. Aceşti migranţi au, de asemenea, tendinţa de a investi remitenţele acasă, în active financiare sau afaceri. În plus, deşi migraţia unor persoane relativ calificate poate duce la exod de creieri, acesta se va compensa prin abilităţile şi cunoştinţele noi obţinute de migranţi, pe care le vor folosi la întoarcerea lor în patrie, precum şi prin finanţarea suplimentară a studiilor copiilor.[30,pag.11]
În acelaşi timp, migraţia poate prezenta riscuri atât pentru migranţi, cât şi pentru familiile lor.
Traficul de fiinţe umane, exploatarea la locul de muncă, crimele şi funcţionarii corupţi din ţările gazdă, distrugerea legăturilor de familie sau lipsa de îngrijire părintească a copiilor, pot anihila orice beneficiu dorit şi pot duce chiar la catastrofe personale. Aceste probleme necesită o strategie din partea statului de origine şi a altor părţi interesate, inclusiv a donatorilor, care i-ar putea ajuta pe migranţi să manevreze riscurile inerente ale migraţiei şi să majoreze beneficiile pentru migranţi, precum şi pentru întreaga societate moldovenească. Acest capitol oferă o discuţie preliminară a unor posibile elementele ale unei astfel de strategii.
Este clar că un cadru de politici trebuie să se bazeze pe aspectele pozitive descrise anterior şi să reducă impactul negativ al migraţiei. Dar vor fi necesare concesiuni şi va fi nevoie de atingerea unui echilibru. Vor fi luate decizii dificile şi, în unele cazu¬ri, precum problema complexă a efectelor sociale negative ale migraţiei, va fi dificilă cuantificarea impactului. Ceea ce e necesar este efectuarea unei game largi de consul¬taţii, care ar fi trebuit realizate în procesul de elaborare a strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei pentru a determina de ce fel de societate este nevoie şi în ce direc¬ţie se îndreaptă Moldova. Vectorii politicilor viitoare trebuie să se bazeze pe o viziune a rolului migraţiei în societatea moldoveneas¬că. Moldova va avea o societate dependentă (şi prin urmare, vulnerabilă) de emigranţi şi transferurile de bani de peste hotare, se va confrunta cu dificultăţile emigraţiei (ca de exemplu, sărăcia socială) în loc să beneficie¬ze de posibilitatea de recuperare mai rapidă a nivelului de trai din perioada pre-tranziţiei. Trebuie să recunoaştem că în timp ce există politici cu un impact important asupra creş¬terii, angajării şi reducerii sărăciei, acţiunile guvernului sunt limitate nu numai în sensul influenţei individuale asupra fiecărui cetă¬ţean într-o societate unde guvernul nu se bucură de multă încredere, dar şi în sensul că politicile impuse din exterior au o influen¬ţă enormă asupra rezultatelor. Trebuie să se asigure că acţiunile ce vor fi întreprinse sunt realiste.
Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare.[7]
Având drept obiectiv fundamental protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul Migraţiune, in perioada 2001-2004, a semnat si a iniţiat negocierile pentru semnarea unui sir de acorduri bilaterale, in domeniul migraţiei forţei de munca si protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi.[8]
În primul rând, guvernul ar putea armoni¬za legislaţia naţională privind migraţia cu standardele internaţionale. Sunt necesare acţiuni concrete pentru a implementa convenţiile care au fost deja ratificate de Moldova,în plus, ar trebui depuse eforturi pentru legalizarea emigranţilor şi semnarea acordurilor bilaterale cu toate ţările gazdă. Mai mult, în cazul lucrătorilor sezonieri ar putea fi aplicate Memorandumuri de înţe¬legere mai flexibile (Martin 2004). Acţiunile pentru reglementarea migraţiei comportă beneficii care au fost deja formulate în acest capitol, adică avantaje privind costurile so¬ciale semnificative ale migraţiei şi traficului de fiinţe umane, dar de asemenea, privind eficientizarea administrării şi reducerii ulte¬rioare a altor cheltuieli. Ca parte componen¬tă a acestui aspect, o fortificare a gestionării migraţiei este esenţială şi garantează că va fi elaborat şi implementat un cadru legislativ adecvat, care va include asociaţiile secto¬rului privat (ca agenţiile de recrutare şi de turism) implicate în procesul de migrare.[1]
O altă acţiune vizează eforturile de a influenţa volumul transferurilor. Eforturile guvernului de a obliga migranţii să transfere un anumit procent din veniturile lor în Moldova sunt nerealiste, chiar dacă emigrarea legală spo¬reşte. O abordare mai bună este adoptarea instrumentelor de investiţii în sectorul privat care ar fi atractive pentru emigranţi. De exemplu, încurajarea băncilor comerciale să deschidă conturi în valută străină şi să efectueze tranzacţii în valută străină sau încurajarea concurenţei în sectorul bancar pentru a reduce costul transferului de bani din străinătate. Asigurarea unui sector financiar bine reglementat şi eficient, inclusiv al instituţiilor financiare nebancare, precum mecanismele de micro-finanţare, este cheia unei asemenea abordări. O altă acţiune con¬cretă ar fi crearea unui tip de obligaţiuni în valută străină, care ar asigura anonimatul investitorului şi va fi mai atractive pentru emigranţi care sunt îngrijoraţi din cauza impozitelor sau a altor implicaţii ale trans¬ferului de bani de peste hotare. [29,pag.13]
Guvernul şi-ar putea, de asemenea, asuma rolul de a informa migranţii privind serviciile financiare care sunt disponibile şi sigure pentru ei.
O parte din recomandările aflate în stare incipientă au apărut în urma datelor din interviul ce ţinea, într-o măsură sau alta, de sfera relaţiilor bilaterale existente între Moldova şi ţările în care migran¬ţii locuiesc. În timp ce, în majoritatea cazurilor, scopul este ratificarea acordurilor bilaterale, acesta ar trebui iniţiat de un proces de dialog. Printre domeniile care ar putea, probabil, să cadă sub inci¬denţa relaţiilor sau acordurilor bilaterale este protecţia drepturilor fundamentale ale omului pentru migranţii din ţările de destinaţie. Există foarte multe informaţii şi recomandări în acest domeniu specific. Această cercetare este axată pe alte domenii. Principalul este subiectul omniprezent de legalizare sau "regularizare" a statutului majorităţii considerabile a migranţilor moldoveni - fie că aceasta se referă în mod specific la statutul ilegal (în cazul celor aflaţi în Italia) [6] ,fie la lipsa înregis¬trării (pentru mulţi dintre cei aflaţi în Rusia).[5 ,28,pag.281]
Pe lângă impactul macroeconomic al trans¬ferurilor, utilizarea fondurilor transferate în scopuri de producţie este, de asemenea, importantă pentru creştere, pentru crearea locurilor de muncă şi pentru reducerea sărăciei. Multe din acţiunile privind cadrul macroeconomic adecvat descrise în alte capitole ale acestui raport, în special, mo¬delele de investiţii şi politicile de promovare a creării locurilor de muncă care generează venituri, sunt la fel de importante atât pen¬tru migranţi, cât şi pentru cei care locuiesc în ţară. Implementarea acestor politici, în special, a celor din sectorul agricol, este prioritară pentru a încuraja sporirea in¬vestiţiilor din contul transferurilor de peste hotare,în plus, pot fi elaborate instru¬mente specifice de utilizare a fondurilor emigranţilor în scopuri investiţionale sau de asigurare a utilizării mai eficiente a re¬surselor investiţionale. Informarea privind probabilitatea creşterii în diferite sectoare şi recuperarea potenţială a investiţiilor este o exemplificare a primei soluţiei, iar instrui¬rea special concepută pentru emigranţi este o exemplificare a celei de-a doua soluţii. Este important ca aceste inovaţii să facă parte dintr-o strategie bine gestiona¬tă, care include administrare, cunoaştere prin evaluarea eficientă a intervenţiilor şi revizuirea schemelor aplicate în lumina lecţiilor însuşite.
Cooperarea Internaţionala in domeniul migraţiei
Acorduri bilaterale
Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare. Având drept obiectiv fundamental protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul Migraţiune, în perioada 2001-2004, a semnat şi a iniţiat negocierile pentru semnarea unui şir de acorduri bilaterale, în domeniul migraţiei forţei de munca şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi. [3]
În acest sens, în anii 2001-2004, au fost realizate urmatoarele:
Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene în domeniul muncii şi Protocolul Executiv anexat. Acordul a fost semnat la 27 noiembrie 2003 şi a intrat în vigoare la 1 mai 2004;
Acordul între Republica Moldova şi Republica Portugheza privind şederea temporară în scopul angajării lucrătorilor migranţi din Republica Moldova pe teritoriul Republicii Portugheze (definitivat pentru semnare);
Acordul între Republica Moldova şi Regatul Spaniei privind reglementarea fluxurilor migratorii ale forţei de muncă între ambele state, (Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr.1471 - III din 3.10.2003 pentru iniţierea negocierilor);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Statelor Benelux privind colaborarea în domeniul plasării în cîmpul muncii a lucrătorilor, (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1086 din 8 septembrie 2003 cu privire la iniţierea negocierilor);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Elene privind reglementarea fluxurilor migratorii ale forţei de muncă (Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 720 din 28 iunie 2004);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Coreea în domeniul migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 696 din 21 iunie 2004).
Cooperarea cu organismele internaţionale
Republica Moldova participă la mai multe procese şi cooperează cu o serie de organisme internaţionale din domeniul migraţiei. În 2002, Republica Moldova a semnat Convenţia europeană cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi. În prezent, se examineaza posibilitatea ratificarii acesteia. De asemenea, în cadrul cooperarii cu Consiliul Europei, s-au facut propuneri privind prioritaţile Consiliului Europei şi a Republicii Moldova pentru anul 2005.
La 13 iunie 2003, Republica Moldova a devenit cel de-al 101-lea membru cu drepturi depline a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. Datorită relaţiilor cu acest organism, Departamentul Migraţiune va beneficia de o serie de proiecte privind consolidarea capacităţilor de gestiune a migraţiei.
Soderkoping - este un alt proces la care Moldova e parte. Procesul a fost creat în 2001 şi abordează probleme de cooperare trans-frontalieră.
Moldova s-a implicat activ în lucrările procesului de la Budapesta, care are drept obiectiv fundamental combaterea migraţiunii ilegale. Începind cu 2002, în cadrul procesului de la Budapesta, a fost creat grupul de lucru pentru Moldova. Ultima intrunire a acestui grup a avut loc la 24-25 martie 2004 şi s-a axat pe elaborarea recomandărilor pentru Planul de acţiuni în domeniul migraţiei şi a azilului. De asemenea, Procesul de la Budapesta se va extinde spre regiunea CSI, fapt care va conduce la consolidarea relatiilor cu acesta.
Departamentul Migraţiune cooperează intens cu Organizaţia Internaţională a Muncii, prin intermediul programului "MIGRANT", destinat consolidării capacităţilor de gestionare a migraţiei forţei de muncă.
Departamentul Migraţiune, în cadrul "Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est", a înaintat Guvernului Germaniei trei proiecte pentru a fi evaluate în vederea obţinerii de fonduri. Proiectele se numesc: "Protectia lucratorilor moldoveni în Republica Italiană", "Dezvoltarea comunităţii rurale prin investiţiile migranţilor", "Centrul de Informare a migranţilor: EuroInfoCentru".
Departamentul Migraţiune, colaborează intens cu Agenţia Suedeză pentru Dezvoltarea si Cooperarea Internaţională. Cu suportul acesteia a fost realizat studiul "Gestionarea Migraţiei în Moldova".
Departamentul Migraţiune a participat la elaborarea Programul de vecinatate Republica Moldova-România, 2004-2006.
În noiembrie 2003 şi martie 2004, colaboratorii Departamentului Migraţiune au participat la programul de schimb de experienta: "Noile Provocări ale Migraţiei", în cadrul căruia au fost vizitate şi a fost studiată experienta organelor abilitate în domeniul migraţiei din Cehia şi Republica Moldova.
Departamentul Migratiune participă la lucrările Iniţiativei de la Berna, la Iniţiativa Central Europeană.
De asemeni, colaborează intens cu fundaţia germană "Friedrich Ebert", cu sprijinul căreia a realizat, în 10-11 octombrie 2002, seminarul "Interacţiune şi practici de prevenire şi combatere a traficului de femei" şi în anul 2004 la 1 iulie, a fost organizată o masă rotundă cu tema: "Migraţie: Aspecte cognitive, realităţi şi perspective.
Un alt organism internaţional cu care Departamentul Migraţiune cooperează este Consiliul Europei şi Biroul de Informare al acestuia în Republica Moldova. În data de 13 decembrie 2002, Serviciul de Stat Migraţiune (în prezent Departamentul Migraţiune) a organizat, în parteneriat cu LADO Moldova si Consiliul Europei, seminarul "Migraţia legala de munca in statele membre ale Consiliului Europei".
O valoare adăugată o va constitui participarea experţilor internaţionali şi a reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale, agenţiilor guvernamentale, instituţiilor academice, asociaţiilor migranţilor. Elaborarea unei strategii de comunicare pentru diaspora în baza concluziilor şi recomandărilor elaborate, va constitui un alt pas important care va contribui la fortificarea legăturii dintre migranţi şi patria lor, îmbunătăţirea accesului la informaţie, precum dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor diasporei.




Concluzii
"Puterea naţiunilor creste si scade,
după cum creste si scade populaţia lor",
Simion Mehedinţi
În zilele noastre preocuparea demografică reapare datorită riscurilor pe care le naşte în producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenţa în mod negativ ordinea socială, sau în declanşarea unor tulburări a echilibrelor etnice sau religioase.
Definiţia pe care o dăm migraţiei are ca premisa implicita afirmaţiile : orice schimbare de domiciliu stabil intre localităţi implica un fenomen de mobilitate sociala ; orice părăsire temporara si repetata,pentru munca, a localităţii de domiciliu implica un fenomen de mobilitate sociala ; schimbarea poziţiei sociala este esenţiala,in majoritate cazurilor,în sensul că este mai important pentru agentul uman care o suportă, decât schimbarea poziţiei geografice ; altfel spus,deplasarea în spaţiul geografic afectează calitatea vieţii celor care migrează prin intermediul deplasării lor iîn spaţiu social.
La acest sfârşit de secol, societăţile dezvoltate confruntate cu greutăţi economice şi sociale, cât şi societăţile în curs de dezvoltare a căror dificultăţi sunt mult mai mari, nu mai sunt în măsură, dacă nu adoptă măsuri urgente şi eficiente, să gestioneze corespunzător politica demografică care oricând poate deveni o adevărată bombă umană.
Cea mai dificilă problemă socială, politică şi economică, cu care se confruntă Republica Moldova, este migraţia forţei de muncă. La prima vedere, acest lucru n-ar trebui să mire pe nimeni, pentru că acest fenomen este caracteristic pentru toate ţările lumii în faza trecerii la economia de piaţă. Însa totuşi noi nu putem trece cu vederea acel moment că, ponderea şi amploarea migraţiei din ţara noastră este una ieşită din comun. Nu există în lume nici o ţară decât Moldova, unde o treime din populaţie se află peste hotare cu intenţia de a nu se mai întoarce înapoi.
Forţa de muncă migrată contribuie la sporirea masei valutare în ţară şi scăderii inflaţiei băneşti, ceea ce duce la stabilizarea social-economică a ţării, contribuie la diminuarea conflictualităţii sociale, consolidarea sistemului bancar, îmbunătăţirea stării materiale a populaţiei, reducerea sărăciei, şi formarea clasei sociale mijlocii. Una din cele mai mari provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua economie şi noile ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale fostei Uniuni Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi instruire profe¬sională în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele pe care le predă.
Mai multe scenarii sunt posibile pentru evoluţiile din Moldova, dar s-ar putea ca ţara să nu poată să-l aleagă pe cel prefe¬rat. Este clar că acest status nu poate continua. Costurile sociale ale traficului de fiinţe umane şi aspectele negative asociate ale migraţiei ilegale nu sunt acceptabile pentru societate. O reducere a migraţiei ar putea încetini dezvoltarea economiei, chiar dacă ar contribui la unirea familiilor şi ar soluţiona unele dificultăţi pe piaţa muncii, ceea ce probabil nu se va întâmpla atâta timp cât Moldova se confruntă cu probleme interne sociale şi economice, iar cererea pentru lucrul emigranţilor este înaltă. Scenariul probabil este unul în care nivelul migraţiei rămâne înalt, dar este mai bine controlat şi fluxurile sunt mai regulate. Unele aspecte negative ar putea persista, dar pot fi concepute unele intervenţii prin intermediul politicilor.
Eforturile guvernului Republicii Moldova de a îmbunătăţi climatul de afaceri sunt în curs de desfăşurare de un timp, având ajutorul substanţial al donatorilor externi. Îmbunătăţirile cer schimbări majore în sectorul public, în normele culturale şi stimulentele economice cu care se confruntă grupuri mari de oameni. Astfel de schimbări necesită mult timp şi se realizează treptat, în cele mai bune condiţii. Totodată, succesul acestor reforme va fi, în cele din urmă, important pentru viitorul R. Moldova.
Există şi alte măsuri ce pot fi utilizate pentru a extinde beneficiile migraţiei şi ale trans¬ferurilor de peste hotare asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei. Prima acţiune se referă la politicile privind volumul, carac¬teristicile şi utilizarea transferurilor.
O recomandare simplă, care ar putea fi abordată ca parte a unui acord bilateral mult mai cuprin¬zător dintre Moldova şi ţările relevante, este oferirea unui anumit tip de "perioadă de graţie" (du¬rata căreia ar fi deschisă pentru negociere), în timpul căreia migranţii ar fi capabili de a munci şi concomitent de a fi liberi să-şi clarifice statutul. Un astfel de acord ar putea, de asemenea, include prevederi ce ţin de oferirea asistenţei în accesarea, înţelegerea şi completarea documentaţiei. Din multe interviuri realizate cu migranţii şi autorităţile, pare să fie foarte evident că autorităţile discu¬tă prea puţin pe marginea acestor subiecte. Iniţierea implementării acestei recomandări, destul de simple şi directe, pare să fie un pas pozitiv în direcţia corectă.
În final, calitatea vieţii în Moldova şi, ca urmare, stimularea persoanelor de a locui şi munci în ţară mai curând decât peste hotare va depinde în mod crucial de accesul la servicii publice de o calitate acceptabilă - începând cu siguranţa populaţiei până la învăţământ şi ocrotirea sănătăţii - precum şi la un mediu economic care remunerează în mod adecvat persoanele pentru efortul depus şi investiţiile efectuate. Din moment ce viaţa peste hotare va deveni, în timp, probabil, mult mai atractivă, iar tot mai mulţi migranţi îşi vor legaliza treptat statutul în majoritatea ţărilor de destinaţie, Guvernul R. Moldova va ajunge în curând să concureze pentru persoanele mobile pe plan internaţional. Oricum, moldovenii care constituie al treilea val al migranţilor potenţiali (secţiunea a 5-ea), ar putea să posede abilităţi esenţiale şi ambiţii de antreprenoriat, generând o creştere economică majoră, întru binele tuturor moldovenilor.









Bibliografia

1. Lege cu privire la migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002;
2. Lege cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din 09.11.94;
3. Lege pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la statutul juridical lucrătorilor migranţi nr. 20-XVI din 10.02.2006;
4. Hotărâre despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră nr. 450 din 29.04.2004;
5. Convenţia intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la activitatea de munca si protecţia sociala a cetăţenilor Republicii Moldova si ai Federaţiei Ruse, încadraţi in munca in afara hotarelor statelor lor (1993);
6. Acordul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Italiene in domeniul muncii si Protocolul executiv anexat (2004);
7. Convenţia europeana cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi (ratificata de Republica Moldova in 2006);
8. Lege pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 97 privind migraţia în scop de angajare, adoptată la Geneva la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005;
9. "Buletin informativ APC : "Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare", Decembrie 2001 ;
10. Document of the World Bank: "Moldova Opportunities for Accelerated Growth", September 9, 2005;
11. Biroul Naţional de Statistică al R.M. (BNS): ,Raportul 2006;
12. Studiul CBS-AXA 2006: "Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (ASDI) -Chişinău 2006;
13. Institutul de Politici Publice: "Politici Migraţionale în Republica Moldova",Chişinău-2005;
14. Internaţional Labour Office: "A global alliance against forced labour",International Labour Conference of Geneva,Report I(B),Switzerland-2005;
15. International Labour Office: "Prevenirea discriminării,exploatării si abuzului femeilor lucrătoare migrante", OIM,Cartea 1-6, Chişinău-2005;
16. International Labour Office: " Traficul de fiinţe Umane",OIM, Chişinău-2005;
17. International Organization and NGOS in Moldova: "Moldova Country Fact-Sheet",2006;
18. Organizaţia Internaţională a Muncii: "Instrumente Internaţionale cu privire la lucrătorii migranţi",Chişinău-2005;
19. PROIECT: " Evaluarea Fluxului operaţional, a Datelor şi Tehnologiilor informaţionale în domeniul migraţiei", 22 ianuarie, 2007;
20. Document al Băncii Mondiale: "Общий обзор доклада на русском языке 1990-2006",WBG,2006;
21. Document al Băncii Mondiale Moldova: "Oportunităţi pentru o creştere economică accelerată", WBG - 9 septembrie 2005;
22. Moldova Migration Profile : "Patterns of Migration and Human Resourse Dvelopment Issues, 18 May 2007;
23. Studiu de Boris Ghencea,Igor Gudumac: "Migraţia de muncă şi remitenţele în Republica Moldova",OIM,Chişinău -2005;
24. Raport anual : "Banca Naţionala a Moldovei ", 2006;
25. Publicaţia: "Organizaţia Internaţională pentru Migraţie Misiunea în Moldova(OIM)-2007;
26. Raport Consolidat Final : "Evaluarea Rapidă a Necesităţilor de Angajare în regiunile Bălţi şi Cahul din Moldova", Chişinău - Decembrie 2006;
27. Publicaţia : "Modele şi tendinţe ale migraţiei şi remitenţelor în R.Moldova "Institutul de Economie Mondială din Kiel" , Matthias Lücke Toman Omar Mahmoud, Pia Pinger 2007;
28. Calmâc Octavian: " Poziţia Republicii Moldova în timpul Conferinţei Ministeriale de la Doha" " Buletin de informare privind OMC în RM ", nr. 10(34) noiembrie 2001;
29. Cucu A.: "OMC - O şansă ce trebuie realizată " ; "Economie şi Reforme", Nr. 8(32) ; septembrie 2001 ;
30. Grossu Diana : "Spre acces liber pe piaţă ale ţărilor slab dezvoltate ", " Buletin de informare privind OMC în RM ", nr. 10(34) noiembrie 2001 ;
31. Mincu G. : " Economie şi Reforme ; Nr.13, Noiembrie 1999 ;
32. Nicu Popescu : "Opţiunile Republicii Moldova în relaţiile cu Uniunea Europeană,ianuarie 2004 ;
33. Sterian Dumitrescu : "Economie mondiala, ed. Interprint, Bucureşti, 1994;
34. Virgil Gheorghiţă, Aristide Cociuban : "Economie mondiala , ed. Politeia -SNSPA, 2002;
35. Friedrich Ratzel : "Şcoala de Geopolitică Germana", ed.Bucureşti,1998
36. Thomas Malthus: "Eseu asupra principiilor populaţiei", ed. Bucureşti,1998;
37. Everett S.Lee: "A theory of Migration, in J.A.Jackson , (ed.) Migration 1969;
38. Dr. Raviv Schwartz: "O analiză a legăturilor existente între comunităţile moldoveneşti de peste hotare şi patria lor",mai 2007 ;
39. George Hillery, jr.,James S.Brown şi Gordon Dejong: "Migration Systems of the Appalachians :Some Demographic Observations,in"Rural Sociology ",vol. 30,1/1965;
40. Manolo I.Abella : "Cum să gestionăm migraţia forţei de muncă",Manual pentru statele în tranziţie şi în curs de dezvoltare,Chişinău-2005;
41. Aurel Drăguţan : "Teorii despre Migraţie,in Viitorul Social",nr.1/1978,p.137-140 ;
42. Vl.Trebici : "Mica enciclopedie de demografie" ,Bucureşti-1975 ;

Referinţe pe web

https://www. Migraţie.md
Agenţia Internaţională a Transparenţei- https://www.transparency.md
Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă - https://www.Anofm.md
Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi UNHCR - https://www.unhcr.md
Agenţia Suedeză de Dezvoltare şi Cooperare în Moldova (SDC) https://www.sdc.md
Asociaţia pentru Democraţie Participativă - https://www.e-democracy.md
Banca Mondială - https://www.worldbank.org.md
Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme - https://www.cisr-md.org
Centrul European de Documentaţie- https://www.ced.pca.md
Centrul Independent de Jurnalism (IJC) - https://ijc.md
Centrul Naţional de Resurse pentru Tineri - Moldova - https://www.youth.md
Corpul Păcii - https://www.peacecorps.gov/
DFID - www.dfid.gov.uk
DOL/Serviciul Catolic de Relevanţă (CRS) - https://www.crs.org/our_work/
Fondaţia Italiană Umanitară (ICS) - https://www.reliefweb.int/
Fondul Monetar Internaţional https://www.imf.md
Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) - https://www.unicef.org/
Fundaţia SOROS - https://www.soros.md
Iniţiativa de Combatere a Traficului de Persoane - https://www.winrock.org.md
Institutul de Dezvoltare Socială şi Iniţiative (IDIS) - https://www.viitorul.moldova.org
Institutul de Politică Publică - https://www.ipp.md
Institutul Republican Internaţional (IRI) - https://www.iri.org/
La Strada - https://lastrada.md
Legi Internaţionale ale Europe de Est (ABA/CEELI)-https://www.justiceinitiative.org/
Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Republica Moldova - https://www.iatp.md/ladom
Medicina Mondială - www.mdm-international.org
Misiunea OSCE în Moldova - https://www.osce.org/moldova/
Naţiunile Unite https://www.un.md
Oficiul de Informaţie al Consiliului Europei în Republica Moldova https://www.bice.md
Oficiul Naţiunilor Unite de Combatere a Drogurilor şi Crimelor(UNODC) - www.unodc.org
Organizaţia Internaţională a Muncii - https://www.ilo.org
Organizaţia Internaţională de Migraţiune - https://www.iom.md
Programul Naţiunile Unite de Dezvoltare- https://www.undp.md
Proiect Economic de Dezvoltare a Businesului (BIZPRO) - https://www.bizpro.md/
Proiect Internaţional de Cercetare şi Schimb de Experienţă (IREX) - https://www.irex.org/
Proiectul Ambasadei Statelor Unite pentru Studenţi - https://ac.iatp.md/
Reţeaua Moldovei de Gender şi Anti-trafic - https://www.atnet.md
UNAIDS - https://www.aids.md
UNFPA Moldova - https://www.unfpa.org