Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
MANAGEMENT PUBLIC - Management strategic in administratia publica
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Fundatia Civitas pentru Societatea Civila l6t11td
Facultatea de Stiinte Politice si Administrative
Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
MANAGEMENT PUBLIC I.

CUPRINS
Introducere
1. Conceptia manageriala si administratia publica
2. Managementul public
3. Managementul responsabilizant
4. Managementul strategic al institutiilor publice
4.1 Mobilizarea energiilor in cadrul serviciului public
4.2 Coordonarea schimbarii intr-o organizatie publica
4.3 Managementul anticipat al angajarilor si competentelor in administratia publica
5. Modalitati de actiune specifice in managementul strategic
5.1. Proiectul de serviciu
5.2. Scrisoarea de definire a misiunilor
5.3. Planul de actiune
5.4. Proiectul strategic al formarii/perfectionarii functionarilor
5.5. Controlul managerial in administratia publica
6. Alegerea structurilor organizationale in administratia publica
7. Evaluarea programelor in administratia publica
8. O abordare strategica a problematicii politicilor regionale (Calin
Ghioltan)
Bibliografie

Introducere
Administratia publica din Romania s-a vazut confruntata in ultimii ani cu schimbari semnificative in ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea politicului si cetatenilor, atributii si responsabilitati.
Includerea ei, cel putin declarativ, in procesul general de reforma a facut-o sa se confrunte cu un set de dileme familiare intregii societati romanesti.
Ideea de reforma, atat de frecvent vehiculata, este mult prea des legata de formulari generale, declaratii lipsite de continut, apelul la infrastructura si solutii formale; din nefericire procesele de conducere si organizare sunt prea putin considerate in ecuatia reformarii sistemului administrativ, vazut ca fiind dependent exclusiv de solutii juridice. Ignorarea necesitatii unei perspective strategice, lipsa unor preocupari consistente referitoare la pregatirea manageriala a responsabililor administrativi si-a pus si tinde sa isi puna inca amprenta asupra unor institutii administrative prea putin bazate pe initiativa si flexibilitate.
A spune ca reforma administrativa nu poate fi facuta doar prin elaborarea de legi si ordonante (de multe ori lipsite de altfel de coerenta si continuitate in timp), ci doar cu ajutorul si prin considerarea oamenilor ce lucreaza in acest domeniu poate parea de la sine inteles si pueril; observand insa realitatea ultimilor ani putem considera ca accentul pus pe sprijinirea acestor profesionisti pusi in fata unor responsabilitati tot mai crescute, cu mijloace tot mai putine si confruntati cu asteptari crescute din partea cetateanului a fost minim. De aceea, orice tip de demers capabil a-i asista in munca depusa poate fi util. Daca aceste manuale vor reusi, chiar si partial, acest lucru credem ca efortul depus pentru realizarea lor nu a fost inutil.
Managementul public nu semnifica oferirea unor retete fixe de succes, ce trebuie doar aplicate pas cu pas; el poate insa modifica esential perceperea
6 fenomenului administrativ, a actiunii administrative si, cel mai important lucru, poate influenta mentalitatea managerilor publici din Romania, adica acelor oameni care pot, prin activitatea lor, impulsiona in sens pozitiv maniera de functionare a institutiilor administrative. Solutia rezolvarii problemelor cu care se confrunta administratia publica din Romania depinde in mod esential si nu poate fi conceputa in afara actiunii lor; solutii globale, miraculoase nu exista, asa cum nu exista o evolutie pozitiva bazata doar pe statistici si declaratii televizate. Cei ce nu au obiective nu risca niciodata sa le atinga; depasirea acestei faze si stimularea dezvoltarii unei conceptii manageriale caracteristice unei administratii publice moderne este nu doar extrem de necesara ci si indispensabila.
Cele doua manuale de management public, elaborate pe baza initiativei laudabile a Fundatiei Civitas, incearca sa defineasca cateva notiuni esentiale ale managementului public atat la nivel strategic (intr-o perspectiva pe termen mediu si lung) cat si operational (activitatea cotidiana a serviciilor publice).
Fiecare manager public este in masura a selecta, pe baza experientei si a perceptiei proprii, acele elemente ce par cel mai in masura a defini un “stil” managerial propriu. Aceasta lucrare nu are pretentia unei definiri/abordari eminamente academice a fenomenului managerial in serviciile publice; ea se doreste a fi mai mult un punct de plecare in intelegerea acestui domeniu extrem de interesant.
As dori sa exprim aici multumiri colegei mele Cristina Mora, fara sprijinul careia elaborarea acestor manuale ar fi fost practic imposibila si domnului asist.univ. Calin Ghioltan, care a acceptat sa contribuie la acest efort prin elaborarea unui material extrem de consistent referitor la politicile regionale. Multumesc, de asemenea, domnisoarei Kinga Kerekes, de la Fundatia
Civitas, pentru rabdarea, bunavointa si competenta de care a dat dovada in recenzarea acestor manuale.
Calin Hintea
7
1. CONCEPTIA MANAGERIALA SI ADMINISTRATIA PUBLICA
Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace; el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina practica cu o “reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica”. Este vorba de “un ansamblu de practici… unde se combina pragmatismul si cunoasterea stiintifica” (J. P. Nioche).
Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale sau politice implica patru tipuri de operatiuni:
- planificarea
- organizarea
- activarea (mobilizarea resurselor)
- controlul
La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de depasire a cadrelor “gestiunii operationale”, fondata pe o logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de a atinge un “management strategic”, ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe.
Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca
8 un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea “contextelor organizationale”: managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de organizatia in cauza.
Teoria numita a “contingentei” incearca sa-i identifice formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem “mecanic” de management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica va fi (Burns si Stalker) mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem “organic”, in care regulile formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu instabil.
Definire
Managementul este meseria care consta in a conduce, intr-un context dat, un grup de oameni cu scopul de a atinge in comun obiective conforme finalitatilor organizatiei de apartenenta.
1. Managementul este o meserie: deci o activitate practica ce regrupeaza un ansamblu de experiente, cunostinte tehnice si relationale. Nu este vorba aici nici de un proces abstract nici de teorie. Aceasta meserie are, in raport cu alte meserii, doua caracteristici proprii:
?? se exercita cu si asupra altor persoane (colaboratori, superiori ierarhici, colegi), nefiind deci o meserie solitara;
?? datorita aspectelor specifice este legata de practica propriu-zisa, de “teren”.
2. Aceasta meserie consta in a conduce. “A conduce” trebuie perceput ca un termen generic pentru a desemna diferite stiluri de management care sunt posibile. Poate semnifica “a dirija”, “a comanda”, “a coordona”, “a face sa participe”, “a anima”. Termenul retinut nu este important pentru moment; ceea
9 ce conteaza este sensul: a avea responsabilitatea unei echipe care trebuie sa atinga in comun anumite obiective.
3. Meseria in cauza se exercita intr-un context dat; este vorba aici de mediul economic, politic, social, tipul de cultura dominant, mentalitatile, traditiile ce determina aparitia unor constrangeri/oportunitati specifice. Acest context este dat. Se poate actiona in ideea de a-l face sa evolueze, sa se modifice, dar trebuie tinut intotdeauna cont de existenta lui, iar practica manageriala trebuie sa se adapteze in functie de realitatea existenta.
4. Managementul presupune totodata a conduce un grup de oameni; nu trebuie deci confundat managementul cu simplul fapt de a avea un grup de oameni in subordine.
5. Managementul vizeaza atingerea in comun a unor obiective conforme cu finalitatile organizatiei. In acest domeniu se intalnesc cateva elemente esentiale ale managementului public:
?? pentru a atinge un obiectiv trebuie, in primul rand, sa ai unul. Asa cum spunea filosoful chinez Sun-Tzu: “Cel ce nu are obiective nu risca sa le atinga”. Or, intr-o organizatie, obiectivele nu sunt intotdeauna clar definite; chiar daca ele exista uneori la nivelul organizatiei in ansamblu, nu sunt disponibile la nivelul fiecarui sub-ansamblu. Este deci necesar un efort de a realiza aceasta “transcriere”.
?? un alt element deosebit de important se refera la stimularea ansamblului membrilor echipei fata de obiectivul stabilit, chiar daca acestia au initial obiective personale divergente, chiar opuse.
10
2. MANAGEMENTUL PUBLIC
Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o supunere neconditionata la management:
1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizand atingerea anumitor obiective. Or, daca intreprinderea privata are un scop clar (cautarea si maximizarea profitului) in functie de care ea isi poate organiza actiunile si modela organizarea, situatia nu este identica in cazul administratiei publice; misiunea ei de a urmari realizarea “interesului general” este echivoca. “Interesul general” este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate: firma privata = cautarea profitului organizatia publica = interes general reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii membrilor, etc.). Pe de alta parte, “interesul general” este un termen la fel de incert. Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita (ea gaseste in ea
insasi rationalitatea proprie de a functiona), in timp ce organizatia publica este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este extrovertita.
2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei capacitati de actiune strategica, care ii permite sa atinga obiectivele pe care si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicand posibilitatile de
11 reorganizare si de reorientare in functie de dificultatile intalnite. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par “irationale” in termeni de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.
3. Managementul este construit in functie de o lege: cea a pietei. Or, pe cand intreprinderea privata este inserata intr-un sistem concurential, care o obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia publica se afla in parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii care ii permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a resurselor elimina practic toate relatiile directe intre pret si serviciile puse la dispozitie). Cand nu beneficiaza de un monopol de drept ea dispune de o pozitie care ii asigura o “piata captiva” si ii garanteaza perenitatea. De fapt, firma privata este, in ultima instanta, reglata “in aval”, de catre clientii sai, care ii determina rezultatele. Organizatia publica este reglata “in amonte”, in functie de constrangerile etatice. Bineinteles, aceste particularisme sunt mai mult sau mai putin accentuate in functie de diferitele administratii si servicii publice.
Constientizarea acestor particularisme va conduce, deci la elaborarea unui management adaptat acestui tip de gestiune, un management public. Gradul de specificitate al managementului public este contestat: pentru unii lucrurile sunt fundamental identice, doar alegerile strategice difera in functie de finalitati; pentru altii managementul public trebuie sa dezvolte propriile modele si propriile mijloace de gestiune, sa se fereasca a imita intreprinderea privata.
Problema principala, de ordin axiologic se refera la conceptul de “eficacitate”, care, pentru administratie, este ireductibil la simpla “eficienta”. Desigur, precum
intreprinderile private, administratia trebuie sa foloseasca cat mai bine mijloacele ce ii sunt afectate; dar eficacitatea sa se apreciaza, in primul rand, prin raportarea la gradul de realizare al obiectivelor fixate de catre alesi si nu in functie de simpla “rentabilitate” financiara. In practica, managementul public
12 vizeaza sa amelioreze calitatea actiunilor, prin exploatarea a noi mijloace de gestiune, sa atenueze anumite rigiditati de organizare si sa imbunatateasca sistemul de comunicatie cu exteriorul.
Definirea managementului public nu poate fi privita ca un efort facil, datorita diferitelor modalitati de percepere a acestui domeniu precum si diferentelor amintite intre sectorul public si cel privat. Ca o premisa de ordin general putem percepe managementul public ca un demers de gestionare si organizare necesar organizatiilor in cadrul carora modelul traditional de construire a legitimitatii a devenit inoperant.
Putem considera ca exista cateva principii aplicabile ansamblului serviciilor publice, servicii ce detin in ultima instanta posibilitatea de a alege tipul de management considerat a fi cel mai performant:
?? punerea in aplicare a unui management responsabilizant;
?? concentrarea asupra culturii specifice administratiei publice;
?? oferirea fiecarui manager a maximului de autonomie posibil, respectand insa
“regula celor 4C” (coerenta, curaj, claritate, considerare).
13
3. MANAGEMENTUL RESPONSABILIZANT
Serviciul public a fost multa vreme construit pe baza unei logici de tip birocratic ce presupune :
?? o distinctie clara intre cei ce concep/decid si cei ce executa o decizie;
?? o lipsa de initiativa din partea executantului si un respect strict al procedurilor;
?? o separare extrem de puternica atat pe verticala (intre nivele ierarhice) cat si pe orizontala (intre birouri si servicii).
Acest tip de organizare s-a dovedit a fi foarte performant la momentul in care a fost conceput, atat pentru firmele private cat si pentru administratia publica, raspunzand foarte bine situatiei existente (necesitatea asigurarii unor servicii de masa standardizate in contextul existentei unei populatii majoritare cu un nivel de educatie mai scazut).
Nevoile si asteptarile “clientilor” administratiei publice de astazi sunt insa profund diferite si bazate pe o inversare a rolurilor: asteptarile nu mai vin din partea administratiei, care in trecut se concentra pe respectarea regulilor de catre
“administrati”, ci din partea “consumatorilor - cetateni”, care au pretentii crescute fata de serviciile publice si fata de modul in care sunt tratati de acestea.
Elementele principale ce stau la baza acestor noi nevoi/asteptari sunt:
?? raspunsuri personalizate din partea administratiei;
?? simplitatea demersurilor si procedurilor administrative;
?? rapiditatea in rezolvarea problemelor.
In mod evident aceste principii sunt prea putin compatibile cu organizarea si functionarea birocratica de tip clasic. In mod egal putem considera ca cetatenii au dreptul de a apela la un serviciu public inteligent, ce utilizeaza tehnici manageriale si informationale inexistente in trecut. De aici necesitatea
14 existentei unui serviciu public performant, capabil sa raspunda in mod corespunzator cerintelor societatii.
Fundamente ale managementului responsabilizant
Pentru a raspunde asteptarilor de tratare personalizata a cererilor, de simplicitate si rapiditate a procedurilor, este necesara o modificare a logicii birocratice de tip clasic si instaurarea unui management responsabilizant. Acesta se caracterizeaza prin patru elemente simple:
?? consultarea persoanelor care vor trebui sa puna in aplicare o decizie, inainte ca aceasta sa fie luata. Timpul aparent pierdut pentru realizarea acestui lucru va fi pe deplin compensat in momentul aplicarii deciziei, gratie unei adeziuni si intelegeri crescute a executantului.
?? responsabilizarea asupra atingerii unor obiective (si nu asupra indeplinirii unor sarcini);
?? delegarea deciziilor operationale la primul nivel de competenta existent
(principiul subsidiaritatii). Incurajarea luarii de initiative, pe baza respectarii principiilor si orientarilor definite “in amonte” si impunerea unui sistem de monitorizare si evaluare permanenta;
?? favorizarea unei reduceri a rigiditatii si separarii in functionarea administratiei, atat pe plan vertical (in ceea ce priveste informatia), cat si orizontal (in ceea ce priveste concertarea si coordonarea actiunilor).
Este deci vorba de principii extrem de simple care necesita insa o inversare completa a manierei de functionare a unei bune parti din activitatile administratiei publice.
15
Identificarea “stilului” managerial propriu
Problematica “stilului” managerial a ocupat intotdeauna un loc important
in literatura de specialitate. Se poate considera ca fiecare individ detine un stil propriu in domeniu; observarea activitatii unor manageri performanti releva faptul ca se pot obtine rezultate remarcabile pe baza unor abordari diferite.
Inexistenta unei “retete” unice, infailibile nu semnifica insa lipsa totala a unor caracteristici comune diferitelor stiluri de management - este vorba de asa numita regula a celor 4C:
1. Coerenta
2. Curaj
3. Claritate
4. Considerare
1. Coerenta
Acesta reprezinta unul din cuvintele cheie ale managementului; putem fi manageri “autoritari”, “liberali”, “participativi”, etc., dar pentru a realiza o activitate performanta este necesar sa dam dovada de o coerenta a actiunilor:
?? Coerenta declaratiilor si faptelor; nu este admisibil sa promitem tot timpul ca lucrurile se vor schimba in bine si sa nu facem nimic in acest sens; sa cerem imperativ respectarea orarului si punctualitate si sa incepem curent sedintele cu 15 minute intarziere; sa afirmam ca fiecare are dreptul sa greseasca si sa sanctionam cea mai mica eroare aparuta ca urmare a luarii unei initiative, etc.;
?? Coerenta deciziilor; este foarte greu de inteles pentru functionari faptul ca la cateva saptamani distanta (sau chiar in aceeasi zi) superiorul ierarhic ia decizii total opuse, ca accepta unora derogari de la regula refuzate categoric altora, ca ia decizii asupra unui dosar fara a-l consulta deloc pe cel care a fost delegat cu solutionarea lui, etc.;
16
?? Coerenta obiectivelor si mijloacelor; acesta reprezinta un punct sensibil in administratia publica. Sunt numeroase cazurile in care colaboratorii dvs. pot avea sentimentul ca obiectivele ce trebuie atinse sunt tot mai mari iar mijloacele puse la dispozitie tot mai reduse. Alocarea resurselor reprezinta un act major de management si trebuie realizata in functie de prioritatile stabilite.
Odata ce managerul public reuseste sa confere actiunilor sale o coerenta evidenta legitimitatea sa va fi rar contestata, chiar daca colaboratorii sai nu sunt
intotdeauna de acord cu deciziile luate; din contra absenta coerentei duce, in mod inevitabil si rapid la contestare.
2. Curajul
Curajul constituie, alaturi de inteligenta, o calitate indispensabila unui manager. Putem constata faptul ca o inteligenta analitica excesiv accentuata, pusa in fata unei alegeri, tinde sa puna in evidenta riscurile inerente oricarei decizii si sa prefere sa nu ia nici una. In mod evident termenul de curaj nu semnifica aici curajul fizic ci cel intelectual si moral.
?? Curajul semnifica, pentru un manager, a lua decizii; un manager care nu decide este foarte rau perceput de colaboratorii sai (Kissinger spunea ca o decizie rea este preferabila absentei totale a luarii deciziilor). Decizia reprezinta un act dificil pentru ca el nu presupune doar sa alegem ceea ce dorim ci, mai ales, ceea ce nu dorim. A decide inseamna a renunta si nimeni nu renunta cu placere.
?? Curajul semnifica initiativa, tenacitate, perseverenta, pentru ca, odata decizia luata, sunt necesare multe eforturi si multa energie pentru punerea ei
in practica, pentru a veghea ca toata lumea sa actioneze in directia dorita, pentru a rezista la uzura, etc.
17
?? Curajul semnifica curaj psihologic si moral; acesta este extrem de necesar pentru a rezista multiplelor presiuni (interne si externe) ce vizeaza rediscutarea unei decizii, amendarea ei, decalarea in timp, etc.
3. Claritatea
Timpul managementului secret, izolat, ascuns a trecut. Evolutia sociologica a facut sa avem tot mai mult de-a face cu colaboratori exigenti. De asemenea, managerul modern este confruntat cu necesitatea de a obtine nu doar supunerea acestor colaboratori ci si adeziunea lor, acest lucru implicand informarea si practicarea transparentei in raporturile intre superiori ierarhici si functionari. Pe de alta parte ne putem intreba cum am putea spera ca functionarii sa respecte si sa aplice orientarile decise daca ei nu le cunosc. De asemenea, este imposibil pentru colaboratori sa se implice, prin luarea de initiative, in practicarea managementului responsabilizant, odata ce criteriile de respectat si obiectivele de atins nu sunt stabilite cu claritate.
?? Claritatea semnifica mai intai clarificarea misiunii organizatiei de apartenenta si a “regulilor jocului” (care sunt principiile pe baza carora se fondeaza viata institutiei, valorile ce trebuie respectate, criteriile ce delimiteaza evaluarea rezultatelor).
?? Claritatea semnifica precizarea obiectivelor urmarite pe parcursul perioadei curente, optiunile strategice, pericolele ce trebuie evitate; evident confidentialitatea este necesara in actiunile/actele ce necesita discretie insa acest lucru nu elimina necesitatea informarii referitoare la alegerile majore in materie de obiective si strategie.
?? Claritatea semnifica comunicarea de maniera regulata a rezultatelor atinse, a drumului parcurs sau de parcurs, a dificultatilor si obstacolelor aparute.
18
4. Considerarea
?? Considerarea semnifica mai intai atentia acordata persoanelor, ascultarii, respectului; abordarea manageriala incepe nu prin strategii sau tehnici sofisticate ci prin mici semne de atentie cotidiana: salutarea colaboratorilor, rezervarea de timp pentru a-i intalni si mai ales a-i asculta, respectarea problemelor si dificultatilor cu care se confrunta, considerarea preocuparilor acestora, etc.
?? Considerarea muncii colaboratorilor; evitati toate manifestarile de indiferenta fata de o munca aparent mai putin importanta. Reactionati
intotdeauna la munca depusa de un colaborator. Sanctionati pozitiv sau negativ eforturile sau greselile lor; ambele abordari sunt superioare indiferentei.
?? Considerarea fata de ideile si propunerile primite; de multe ori, apartenenta la un nucleu administrativ superior ierarhic tinde a sugera conceptia conform careia ideile colaboratorilor nu prezinta o importanta semnificativa. Acest lucru este gresit: in primul rand pentru ca in ceea ce priveste problemele practice, cele mai bune idei pot proveni de la cei ce se afla in contact permanent cu realitatea, in al doilea rand pentru ca este periculos sa consideri ca tu esti singurul care are idei bune.
In sinteza, putem considera ca, pentru a fi performant, managementul trebuie sa tina cont de:
- factori generali (contextul economic, social, politic)?
- factori proprii fiecarei organizatii (specificitati)?
- factori personali (convingerile si personalitatea managerului).
19
Cele doua orizonturi ale managementului:
?? Orice manager/conducator trebuie sa asigure functionarea cotidiana a echipei pe care o conduce. Avem de-a face deci cu o perspectiva pe termen scurt; acest domeniu de activitate este desemnat prin termenul de management operational.
?? In acelasi timp managerul trebuie sa isi largeasca orizontul, perspectiva si sa depaseasca ”imediatul” in timp si spatiu; el trebuie sa inscrie actiunea proprie precum si cea a echipei intr-un orizont pe termen mediu si lung.
Acest domeniu de activitate este desemnat ca fiind managementul strategic.
Trebuie observat faptul ca managementul se concentreaza, pe de alta parte, pe doua tipuri de resurse indispensabile:
- resurse umane
- resurse tehnice
Punand in legatura cele doua aspecte putem identifica 4 sectoare esentiale ale managementului public:
1. managementul strategic al personalului
2. managementul strategic al resurselor tehnice
3. managementul operational al personalului
4. managementul operational al resurselor tehnice
20
4. MANAGEMENTUL STRATEGIC AL INSTITUTIILOR PUBLICE
Managementul strategic desemneaza acea componenta a activitatii unui manager public care consta in a largi orizontul imediat pentru a “gandi in perspectiva” actiunea entitatii pe care o conduce. El contine doua aspecte:
?? definirea obiectivelor, a strategiei, a structurii si principiilor de functionare a acestei entitati;
?? masurarea impactului, in spatiu si timp, a unei decizii importante ce este luata.
Astfel definit, managementul strategic priveste functionarii publici situati
in posturi de raspundere, functionari ce nu trebuie doar sa indeplineasca mecanic munca de zi cu zi ci sa se raporteze la obiectivele generale ale organizatiei. El este insa, in principal, direct legat de functionarii publici aflati la nivele superioare, acolo unde se elaboreaza deciziile de ordin strategic.
4.1. Mobilizarea energiilor in cadrul serviciului public
Mobilizarea energiilor persoanelor care activeaza intr-o organizatie publica constituie o conditie sine qua non a reusitei acestei organizatii. Ea este direct legata de conceptul de management strategic, odata ce consta in definirea optiunilor fundamentale pe baza carora se va incerca o reunire a eforturilor tuturor, in vederea realizarii misiunilor ce sunt incredintate organizatiei.
Unul din rolurile esentiale ale functionarilor superiori, mai precis a managerilor publici, consta in “a da sens” actiunii persoanelor ce activeaza in cadrul institutiilor administratiei publice, chiar in perioade de schimbari sau transformari semnificative. Expresia “a da sens” trebuie perceputa in doua sensuri:
21
- a oferi o semnificatie actiunii desfasurate,
- a oferi o directie de evolutie.
Mobilizarea poate fi perceputa deci ca o combinatie de genul:
Mobilizare = Focalizare + Motivare
Focalizarea inseamna, pentru un manager, a indica sensul in care trebuie sa evolueze fiecare membru al echipei; pentru aceasta managerul trebuie sa:
1. indice directia de urmat,
2. realizeze o convergenta intre diferitele eforturi individuale.
1. Indicarea directiei de urmat semnifica:
?? a spune incotro se merge:
- care sunt scopurile pe care respectiva entitate le are de realizat?
- care sunt obiectivele de atins in perioada considerata?
Definirea obiectivelor prioritare reprezinta misiunea centrala a conducatorilor unei institutii publice, fiind esenta efortului de focalizare a energiilor. De fapt exista, asa cum s-a mai precizat, doua excelente modalitati de a nu atinge obiectivele proprii:
- prima este de a nu le avea;
- a doua este de a viza obiective contradictorii.
?? a spune cum se va actiona:
- care este strategia adoptata?
- care sunt valorile privilegiate?
- care sunt regulile jocului?
2. Realizarea convergentei intre diferitele eforturi individuale semnifica:
?? a-i face pe ceilalti sa adere la obiectivele, strategia, valorile alese prin:
- instituirea unui management care suscita/incurajeaza adeziunea,
- dezvoltarea unei politici active de comunicare,
22
- explicarea a ceea ce s-a facut, a rezultatelor obtinute.
?? a reduce conflictele prin limitarea opozitiilor “naturale”, ce exista in toate grupurile si dezvoltarea sinergiilor in si intre echipe;
?? a identifica si stimula fortele dinamice, adica a permite celor, care, din temperament sau ambitie, fac lucrurile sa avanseze in directia dorita, sa joace rolul de “locomotiva”, fara a elimina spiritul de lucru in echipa.
Motivarea
Managerii publici dispun de doua parghii fundamentale pentru a motiva:
1. motivarea de ordin financiar,
2. motivarea non-financiara.
1. Motivarea de ordin financiar
De o maniera generala experienta si studiile in domeniu au permis identificarea unor probleme semnificative:
?? elementul financiar joaca un rol fundamental in motivarea functionarilor publici atat timp cat un nivel decent de salarizare nu e atins?
?? din contra, odata ce acest nivel e atins (acesta fiind evaluat prin comparatie cu alte profesii si nu in mod absolut), factorul financiar cedeaza din importanta in fata celui non-financiar.
Referitor la aspectele financiare in sine putem remarca:
?? acestea exercita cel mai puternic efect pe termen scurt; o crestere semnificativa a salariului (sau acordarea de prime) se va traduce printr-o crestere a motivatiei…
?? … dar nu pentru mult timp; se creeaza un efect interesant si anume daca o alta crestere nu intervine imediat motivatia se reduce de o maniera foarte rapida;
23
?? elementul financiar este important daca da nastere unei “diferentieri” suficient de clare fata de alte pozitii pentru a fi resimtit ca o recunoastere a meritelor (aspectul simbolic conteaza alaturi de nivelul sumei).
Motivatia financiara constituie o problema complexa pe 4 dimensiuni:
- remunerarea de baza,
- primele legate de rezultate individuale,
- cresterile salariale legate de rezultatele echipei,
- cresterile legate de rezultatele globale ale organizatiei de apartenenta.
Este absolut necesar sa se combine cele 4 elemente, pentru a evita aparitia unor “efecte perverse” (prea multe prime individuale afecteaza spiritul de echipa pe cand accentuarea excesiva a rezultatelor globale nu produce ameliorarea dorita la nivelul eforturilor personale). Este important de constientizat faptul ca factorul financiar nu este niciodata suficient; chiar si firme cu puternice posibilitati financiare (precum IBM) au constatat limitele acestei abordari.
2. Motivarea non-;financiara
Aceasta prezinta aspecte mult mai numeroase si eficiente decat s-ar putea crede. Cele mai importante pot fi :
?? Considerarea:
- respectului fata de persoane si munca realizata,
- ascultarii, informarii, dialogului,
- unor semne vizibile de recunoastere a valorii (o vorba, un gest, o scrisoare de multumire…).
?? Responsabilizarea cu privire la :
- obiective,
- rezultate,
- gestionarea bugetului,
24
- importanta muncii depuse pentru altii (membri ai echipei, cetatean, stat).
?? “Mandria” apartenentei la un grup, de multe ori devalorizata in functia publica moderna; nimeni nu va dori sa depuna un efort deosebit pentru o organizatie ce are o imagine negativa.
?? Continutul muncii.
?? Puterea, prestigiul functiei ocupate.
?? Perspectivele legate de postul ocupat (avansare, cariera).
?? Renumele institutiei de apartenenta.
Aceasta lista, incompleta, arata ca factorii de motivare non-financiara sunt nu doar numerosi ci si esentiali. Fiecare manager trebuie sa gaseasca cea mai buna combinatie pentru a da sens actiunii fiecarui membru; justetea acestor alegeri strategice reprezinta elementul care distinge marii conducatori.
Managerilor publici le revine obligatia de:
- a defini fundamentele motivarii in cadrul entitatii pe care o conduc
(principii, valori, instrumente ce pot fi utilizate),
- a le face cunoscute,
- a initia o dinamica de punere in practica a acestor principii si valori in activitatea cotidiana,
- a da un exemplu pozitiv, fata de echipa proprie si cu ocazia contactelor cu alti colaboratori (reuniuni, etc.).
Mobilizarea energiilor constituie una din functiile esentiale ale managerilor publici; ei sunt persoanele ce au indatorirea de a clarifica misiunea entitatii din subordine, a fixa obiectivele, a defini strategia si a alege elementele (financiare si non-financiare) esentiale pentru a motiva colaboratorii.
25
4.2. Coordonarea schimbarii intr-o organizatie publica
Posibile motive pentru schimbarea modului de functionare a administratiei publice:
1. Ratiuni de tip economic: modificarea resurselor ce stau la dispozitia administratiei publice, presiunea firmelor private pentru a prelua anumite servicii care apartineau traditional organizatiilor publice, nevoia sectorului privat de a lucra cu o administratie adaptata realitatilor actuale.
2. Ratiuni tehnologice: revolutia tehnologica semnifica informatizarea serviciului public, ceea ce presupune un alt tip de activitate.
3. Ratiuni sociologice: atitudinea cetatenilor se modifica, profilul consumatorului se schimba; asteptarile acestora fata de administratia publica nu mai sunt aceleasi.
4. Ratiuni institutionale: integrarea Romaniei intr-un cadru international deschis, respectiv descentralizarea institutiilor statului conduc structurile si modelele traditionale inspre o criza de solutii.
Toate aceste lucruri impun schimbarea, beneficiind de resurse limitate si
intr-o perioada restransa de timp. A conduce intr-o perioada de relativa stabilitate este un lucru, iar a conduce intr-o perioada de schimbari de fond este cu totul altceva, insemnand nu doar gestionarea cotidianului, ci si conducerea schimbarii.
Vom trata in continuare:
- principalele obstacole in calea schimbarii,
- ce fel de schimbare se opereaza si cum?
26
Obstacole in calea schimbarii
Aceste obstacole, ce se constituie in principalele piedici in calea schimbarii, sunt in acelasi timp si parghii ce trebuie folosite pentru a reusi in operarea transformarilor. Putem identifica trei obstacole majore:
- mentalitatile conducatorilor si functionarilor publici,
- cultura organizatiei,
- jocurile interne.
Mentalitatile
De fapt, pe fondul unui mediu in schimbare, daca persoanele care lucreaza in administratia publica, si mai ales cei situati la nivele de decizie nu evolueaza in acelasi ritm si din punctul de vedere al mentalitatilor, ei vor lua deciziile pe baza unor premise false si vor bloca transformarile necesare.
Trebuie deci, ca in mod permanent, liderii administratiei publice sa se deschida spre exterior, sa se formeze, sa calatoreasca, sa participe la colocvii de specialitate, pentru a integra schimbarile mediului si a le transmite colaboratorilor.
Cultura organizatiei
Cultura unei organizatii reprezinta ansamblul elementelor care permit membrilor acesteia sa traiasca, sa comunice si sa lucreze in comun.
Ea prezinta doua functii principale:
?? Constituie un factor esential al coeziunii interne pentru ca permite membrilor sa traiasca in colectivitate, fiind, din acest punct de vedere, o forta conservatoare, un obstacol in calea schimbarii.
?? Furnizeaza o modalitate de adaptare la provocarile externe, oferind metode pozitive de rezolvare a problemelor.
27
Componentele culturii organizatiilor:
1. La un prim nivel, vizibil, se situeaza manifestarile aparente ale vietii colective: amenajarea spatiului, tinuta, comportamentele, vocabularul etc.
2. La un nivel secund, partial vizibil, se situeaza valorile, si anume in ce se crede in aceasta organizatie si ceea ce serveste ca referinta in comportamentul individual.
3. La un al treilea nivel, mai putin constientizat, se situeaza postulatele de baza, viziunea asupra lumii ce prevaleaza in organizatie: conceptia asupra omului si societatii, rolul statului, natura puterii.
Cultura organizatiei nu trebuie deci redusa numai la nivelul valorilor, chiar daca acestea ocupa un rol central. Ele definesc ceea ce in organizatie este considerat a fi bine/rau, eficace/ineficace, etc., jucand un rol extrem de concret, chiar daca nu sunt clar explicitate. Valorile tin de motivatii profunde si se traduc prin manifestari vizibile.
Cultura organizatiei s-a nascut pe baza provocarilor la care aceasta a trebuit sa raspunda de-a lungul existentei sale. Avem deci, de-a face cu o realitate profunda ce nu poate fi eliminata fara riscuri, modificata fara probleme.
Experienta ne arata ca acele organizatii si tari care au reusit (Japonia, Germania) sunt cele care s-au concentrat asupra culturii proprii pentru a o face sa evolueze si nu cele care au respins-o fara precautii.
De fapt, nu exista culturi organizationale “bune” sau “rele” in mod absolut, ci doar aspecte multiple care, la un moment dat, constituie atuuri sau slabiciuni. Conducatorii performanti sunt cei care, in permanenta, stiu:
- sa se foloseasca de punctele forte ale culturii organizatiei proprii;
- sa o faca sa evolueze identificand aspectele care au constituit atuuri, dar care, la ora actuala, reprezinta slabiciuni.
O cultura organizationala nu trebuie deci distrusa fara precautii, ci condusa sa se modifice (cu exceptia crizelor grave, in cazul carora se poate cere o interventie mai hotarata). Pentru a modifica o structura administrativa e
28 nevoie de actiuni reale si nu de simple incantatii pentru schimbarea valorilor.
Acestea semnifica modificari concrete de strategie, structura si procedura care conduc la evolutie (si nu invers).
Jocurile interne
Toate organizatiile administratiei publice se bazeaza pe factorul uman; oamenii sunt cei care fac organizatia sa traiasca, sa evolueze sau sa aiba o evolutie negativa. Ori, acesti “actori” au o tendinta naturala de a refuza schimbarea, pe baza unui motiv esential: fiecare stie ce va pierde si nu stie ce va castiga. In fapt, in toate organizatiile publice care au o anumita vechime fiecare
“actor”, de la cei mai putin importanti la cei cu putere de decizie, se prevaleaza de o anumita “ libertate” ce se bazeaza pe trei elemente esentiale:
?? informatiile de care dispune fiecare, informatii care nu ii servesc in mod real decat in cadrul organizatiei proprii;
?? experienta acumulata, experienta ce risca sa nu mai fie de nici un folos, intro organizatie modificata;
?? retelele in care functionarul este integrat si care ii permit sa actioneze de o maniera eficace.
Toate modificarile dintr-o institutie a administratiei publice ameninta functionarii existenti care au ca o prima reactie, o atitudine de refuz sau cel putin de neincredere. Pentru a aduce modificari substantiale in interiorul unei organizatii este deci necesar:
?? sa se consulte, sa se informeze, sa se dialogheze in cel mai bun mod posibil;
?? sa se procedeze la o “analiza strategica” si anume un studiu al “jocurilor interne” probabile in caz de schimbare. Este deci extrem de necesar ca, in elaborarea unui proiect de schimbare, sa se evite simpla teoretizare si sa se puna anumite intrebari referitoare la modificarile in cauza:
- Cine va castiga (ce) si cine va pierde (ce)?
- Se poate initia si un alt tip de abordare?
29
- Care sunt aliatii obiectivi pe care se poate conta?
Numai pornind de aici se poate lansa o actiune de schimbare cu reale sanse de succes.
Exemplificare
GRILA DE ANALIZA A CULTURII UNEI ORGANIZATII
1. MANIFESTARI VIZIBILE
Natura activitatii
Elemente propriu-zise Ceea ce se deduce
Vocabular
Cladiri si amenajarea spatiului
Raportul intre persoanele
in cauza
Tinuta / comportament
Ritm de munca
Gestiunea resurselor umane
2. VALORILE - referentialul in ceea ce priveste comportamentul si actiunea
Valori exprimate
Valori nonexprimate
3. CONVINGERI FUNDAMENTALE ce stau la baza valorilor:
30
4. In contextul actual, care este CULTURA ORGANIZATIEI dvs.:
Puncte sensibile Puncte ce trebuie accentuate
Schimbari operabile intr-o organizatie publica
Ce tip de schimbari trebuie operate? A schimba doar pentru a schimba este inutil si periculos; transformarile necesare intr-o organizatie trebuie sa fie apreciate, decise si conduse de la caz la caz, in functie de provocarile cu care se confrunta structura considerata. Observarea evolutiei administratiilor publice in ultimii ani indica faptul ca ele evolueaza in acelasi sens: spre punerea in practica a unui management responsabilizant, datorita faptului ca toate organizatiile publice sunt nevoite sa dea dovada de un plus de suplete si de reactivitate, caracteristici pe care doar un management de acest tip le poate furniza.
Posibilitati de operare:
1. Pentru a realiza o schimbare, organizatiile sunt chemate sa lucreze in profunzime, aceasta insemnand:
?? redefinirea sau reprecizarea misiunii, valorilor, obiectivelor si a strategiei;
?? regandirea structurilor;
?? conceperea unor noi modele de functionare:
- orientarea activitatii pe obiective,
- elaborarea unor sisteme de conducere,
- punerea in practica a unui sistem de monitorizare si control,
- instituirea sedintelor anuale de evaluare a activitatii,
- reconsiderarea (acolo unde se poate) sistemului de remunerare.
31
2. In toate cazurile aceste schimbari de profunzime in evolutia si functionarea organizatiei publice vor cere timp. Integrarea factorului timp intr-o strategie de schimbare este o conditie fundamentala a reusitei (este necesar sa se analizeze situatia data, sa se conceapa transformarile ce se doresc a fi puse in practica, sa se ia deciziile care se impun, sa se aleaga mijloacele si tehnicile necesare). In mod special trebuie realizate progrese in ceea ce priveste mentalitatile si comportamentele functionarilor publici, mentalitati care reprezinta rezultatul unor ani lungi de functionare intr-un model depasit si care nu se pot schimba, miraculos, in cateva luni. Este deci convenabil sa se progreseze pana in punctul in care totalitatea sau o majoritate a corpului respectiv avanseaza in directia dorita (aceasta in situatii normale si nu in ceea ce priveste sisteme care trebuie sa faca transformari esentiale intr-o perioada de timp scurta). In acest context procesul in sine este la fel de important ca si produsul finit.
3. Datorita acestei nevoi de a dispune de timp, colaboratorii se pot intreba, in cazul in care nu observa nici o schimbare vizibila, daca nu cumva aceasta schimbare nu este dorita de fapt fiind vorba doar de anunturi lipsite de substanta. Este deci necesar sa se ia, foarte rapid, masuri cu vocatie de “acte simbolice” destinate sa dea credibilitate si sa exprime dorinta reala de a pune in practica schimbarile anuntate (este interesant de observat ca exista in toate directiile, serviciile sau unitatile administrative lucruri vizibile pe care colaboratorii le cer si le asteapta de-a lungul anilor; e suficient doar sa se reflecteze putin asupra lor si sa fie apoi concretizate; aceasta va fi cea mai buna marturie a determinarii de a realiza cu adevarat schimbarea).
4. In cazul tuturor demersurilor ce vizeaza schimbarea comunicarea joaca un rol central. Ea constituie un element strategic al procesului odata ce reprezinta un mijloc esential in obtinerea adeziunii. Inca de la inceput trebuie gandita orientarea comunicarii in functie de diferitele faze ale schimbarii:
32
?? Inainte chiar de demararea actiunii de schimbare comunicarea trebuie sa explice motivatia ce sta la baza acesteia, sa pregateasca spiritele, sa convinga de necesitatea unor modificari, sa poata contra individualismele: ea va fi in principal informativa.
?? Intr-o etapa secunda comunicarea va fi confruntata cu rezistenta actorilor care incep sa fie destabilizati in raport cu functionarea lor anterioara, trebuind sa se interogheze asupra modalitatilor de actiune. Ea va deveni deci explicativa in principal.
?? In cea de a treia etapa apar, in mod inevitabil, indoieli referitoare la sansele de reusita. Comunicarea va deveni, in acest moment, securizanta, evidentiind drumul parcurs si conformitatea cu previziunile initiale.
?? In fine, dupa aparitia primelor succese, finalul procesului fiind inca departe
insa, comunicarea poate deveni laudativa, punand in valoare reusitele colective.
Trebuie constientizat faptul ca acest proces nu este insa liniar: exista, bineinteles, miscari inainte/inapoi de la o etapa la alta.
4.3. Managementul anticipat al angajarilor si competentelor in administratia publica
Managementul strategic al angajarilor si competentelor are ca obiect identificarea diferentelor intre nevoile actuale si cele viitoare ale institutiei publice in acest domeniu. Este nevoie de anticiparea diferentelor existente
inainte de a angaja politici si planuri de actiune pentru a le reduce.
Managementul strategic al angajarilor si competentelor se organizeaza in jurul planului strategic al organizatiei (sau cel putin in legatura cu obiective bine definite pe termen mediu). El implica simplul functionar public in ceea ce
33 priveste proiectul propriu de dezvoltare profesionala si superiorii administrativi
in ceea ce priveste practicile de management puse in aplicare.
Importanta demersului strategic in domeniul angajarilor si competentelor
Administratia este confruntata cu schimbari care se vor traduce printr-o stagnare sau chiar reducere la nivelul efectivelor si care afecteaza organizarea muncii si competentele cerute de noile realitati in domeniul muncii depuse. La originea acestor transformari putem identifica trei tipuri de factori:
?? factori sociali externi administratiei publice, legati de evolutia mentalitatilor si a cerintelor cetatenilor;
?? factori sociali interni legati de aspiratiile si motivatiile functionarilor, de cresterea nivelului lor de calificare si pregatire profesionala;
?? politica de modernizare a serviciului public datorata in principal:
- deconcentrarii si descentralizarii,
- cerintelor “europenizarii” in domeniul serviciilor publice,
- dezvoltarii informatizarii serviciilor publice,
- evolutiei managementului resurselor umane.
Functionarii actuali constituie un element important in ceea ce priveste situatia efectivelor de personal pe termen mediu si lung. Evolutiile pot fi, in cadrul sectorului administrativ, lente atat din punctul de vedere al miscarilor
“naturale” (recrutari, promovari, plecari, etc.), cat si din cel al pregatirii si calificarii necesare.
Este deci extrem de important pentru administratia publica sa anticipeze si sa prevada; ea are responsabilitatea de a se pregati din timp pentru situatiile si competentele ce vor aparea ca fiind necesare in viitor.
34
Obiective ale demersului pentru administratia publica
Punerea in practica a noilor modalitati/mijloace specifice managementului public este necesara din perspectiva realizarii urmatoarelor obiective:
?? cunoasterea efectivelor de personal si a evolutiilor lor “spontane” (numar, structura in functie de categorii si statut, calificare, piramida varstelor, vechime, etc.), pentru a determina numarul de “plecari” si “veniri” in functia publica, ritmul promovarilor si nevoile existente in ceea ce priveste noile angajari;
?? dezvoltarea participarii personalului la coordonarea evolutiei sale profesionale si mobilizarea acestuia la toate nivelele;
?? realizarea unor actiuni de informare asupra evolutiei misiunilor, mizelor economice existente, evolutiilor in domeniul angajarilor, posibilitatile si modalitatile de orientare/perfectionare profesionala.
Prezentarea demersului strategic de gestiune a angajarilor si competentelor
Acest demers poate fi sintetizat in cinci etape:
1. Realizarea inventarului resurselor existente:
- in termeni cantitativi,
- in termeni calitativi.
2. Analiza evolutiei probabile a resurselor existente si a nevoilor functionarilor publici.
3. Definirea noilor posturi necesare in functie de planul de analiza strategica, de obiectivele existente si de evolutia misiunii organizatiei.
4. Analiza relatiei intre resursele existente si angajarile dorite/necesare.
5. Alcatuirea si punerea in practica a planului de actiune.
35
Instrumente de realizare a demersului (existente la dispozitia administratiei publice):
?? managementul anticipat al alocarilor bugetare: elaborarea unui plan strategic al nevoilor existente in functie de evolutiile previzibile ale bugetului;
?? managementul anticipat al efectivelor de personal; aceasta determina fluxul
“intrarilor” si “iesirilor” (coordonarea recrutarii personalului, coordonarea carierelor functionarilor publici). Este de fapt vorba de o abordare demografica si cantitativa a resurselor umane;
?? managementul calitativ al angajarilor si competentelor; in general, responsabilii locali sunt cei care pot, datorita contactului direct cu functionarii publici, sa analizeze perspectivele de cariera profesionala in cadrul unitatii lor de munca. In schimb analiza calitativa a posturilor, regrupata in asa numitele “posturi tip” poate fi realizata si la nivel central.
Spre exemplu, un grup de lucru intern al Ministerului Finantelor Publice poate elabora un nomenclator al posturilor tip necesare intr-o prefectura.
Rolul diferitilor participanti la demersul strategic de gestiune al angajarilor
?? Mobilizarea functionarilor superiori. Echipa de conducere trebuie sa realizeze periodic intalniri de evaluare, sa defineasca pozitiile existente in relatie cu noua organigrama si sa analizeze competentele solicitate in cazul noilor posturi.
Pentru realizarea acestor elemente se folosesc :
- reuniunile anuale de evaluare a activitatii,
- descrierea functiilor,
- analiza competentelor necesare pentru angajare.
?? Mobilizarea functionarilor inferiori. Functionarul se afla in centrul dispozitivului organizational; pentru a obtine participarea lui la acest demers
36 particular trebuie alimentat cu informatii operationale asupra serviciilor si mijloacelor planului de formare profesionala, asupra posibilitatilor de evolutie si mobilitate profesionala in interiorul si exteriorul structurii sale.
Functionarul trebuie sa poata fixa, in acord cu responsabilul sau ierarhic, obiective - in cadrul formarii sale profesionale - pe care se angajeaza sa le atinga intr-o limita de timp rezonabila (ce poate fi cuprinsa, in functie de natura obiectivelor, intre sase luni si doi ani).
Sinteza
Serviciul public este confruntat cu schimbari care vor afecta notabil volumul si structura posturilor existente.
Pentru a face fata acestor evolutii cantitative si calitative a obiectivelor serviciul public trebuie sa initieze un proces de control anticipat al posturilor si competentelor, ca un mijloc ce permite evitarea situatiei in care doar constrangerile bugetare determina acest demers.
37
Exemplificare
GRILA DE ANALIZA A COMPETENTELOR
Post tip -; responsabil de echipa
Serviciu:
Birou sau subdiviziune:
Competente necesare / cerute pentru acest post Nivele
0 1 2 3
?? Cunostinte profesionale
Utilizare echipamente
Gestionare administrativa si contabila
Gestionarea domeniului public
Informatica
Urbanism/mediu/amenajarea teritoriului
Constructii
?? Competente operationale si manageriale
Mobilitate pe teren, constatare, informare
Diagnoze, propuneri
Programare
Planificare
Pregatire
Angajare si coordonare de cheltuieli
Animare/dirijare a echipei
Evaluare
Punere in practica
38
?? Competente relationale
Factor de comunicare
Spirit de echipa
Capacitate de orientare a serviciului
Autoritate
1. Controlul competentelor semnifica o interventie pe trei nivele:
- competente actuale,
- competente dorite de catre functionarul public,
- competente dorite in cadrul organizatiei.
Aceasta tripla abordare permite identificarea diferentelor intre nevoile actuale si cele viitoare in domeniul posturilor si a resurselor.
2. Acest tip de document permite controlul competentelor si definirea profilului dorit in ceea ce priveste functionarul public angajat intr-o anumita activitate.
3. Acest tip de grila, elaborat pentru fiecare post-tip este construit la nivelul echipei de conducere; grila este ulterior supusa validarii unei grupe de lucru
(constituita de reprezentanti sindicali si functionari ce ocupa tipul de post in cauza).
4. Acest document, cunoscut de functionarul vizat, se recompleteaza:
- in caz de plecare/venire a titularului,
- in caz de schimbare,
- cel putin o data la cinci ani.
39
5. MODALITATI DE ACTIUNE SPECIFICE IN DOMENIUL
MANAGEMENTULUI STRATEGIC
Managementul strategic defineste orientarile fundamentale ale unei organizatii sau unitati administrative. Tehnicile managementului strategic
(TMS) sustin procesul de concepere si punere in practica a acestor orientari. In administratia publica actuala se pot utiliza diferite tehnici:
1. proiectul de serviciu
2. scrisoarea de definire a misiunilor
3. planul de activitate
4. proiectul strategic al formarii/perfectionarii functionarilor
5. controlul managerial
Toate aceste elemente concureaza la punerea in practica a politicilor de modernizare in cadrul serviciului public.
5.1. Proiectul de serviciu
Proiectul de serviciu (PS) si modernizarea
PS reprezinta una din tehnicile ”strategice” alese de administratia publica pentru a pune in practica politica de modernizare a structurilor. El este elaborat, de o maniera deconcentrata, de catre directia, serviciul sau entitatea in cauza; deciziile sunt luate la nivelul cel mai apropiat de cei afectati in mod direct; responsabilii administrativi dispun de o mai mare autonomie atat pe plan administrativ cat si bugetar.
40
Definirea PS
Notiunea de proiect de serviciu reuneste trei elemente distincte dar conectate intre ele:
?? viitorul serviciului administrativ in cauza se construieste in functie de misiunile care ii sunt incredintate si de valorile care il ghideaza;
?? procesele prin intermediul carora serviciul elaboreaza si construieste perspectivele dorite;
?? documentele elaborate de catre serviciu in cursul acestor procese:
- reflexiile colective rezultate din munca de echipa,
- carta serviciului, document ce contine:
- obiectivele vizate, proiectiile viitorului profesional,
- valorile privilegiate,
- axele strategice,
- planurile de actiune,
- planul de comunicare.
Necesitatea definirii unui proiect de serviciu
Un asemenea proiect se justifica in trei momente distincte ale unui serviciu administrativ:
?? odata cu crearea sa, un serviciu poate preciza pentru uz intern, dar si extern, care sunt principiile pe baza carora doreste sa functioneze si care sunt proiectiile sale de viitor;
?? atunci cand un serviciu trece printr-un moment important (schimbare a misiunilor spre exemplu), se produc perturbari interne ce pot pune in discutie functionarea si chiar existenta proprie. Un PS poate servi la precizarea noilor
“reguli ale jocului”;
41
?? atunci cand contextul in care institutia administrativa isi desfasoara activitatea evolueaza rapid, serviciul administrativ se poate confrunta uneori cu situatii care pun in discutie activitatea sau structurile sale. Si in acest caz elaborarea unui proiect de serviciu este un mijloc de a pune in evidenta valorile sale esentiale; clarifica misiunile proprii, concentreaza energiile in jurul catorva obiective specifice.
Elaborarea unui proiect de serviciu
Nu exista proceduri standard, aplicabile in toate situatiile si pentru toate serviciile. Putem identifica insa trei tipuri de abordare in domeniul elaborarii
PS:
?? demersul informativ: echipa de conducere alcatuieste proiectul si informeaza ulterior functionarii;
?? demersul asociativ: echipa de conducere elaboreaza o propunere de proiect, o prezinta functionarilor serviciului, si, tinand cont de unele opinii sau de totalitatea lor, definitiveaza forma finala a PS;
?? demersul participativ: echipa de conducere fixeaza cateva orientari generale, solicitand apoi unui numar mai mare sau mai mic de functionari sa isi formuleze propunerile pe marginea acestor orientari si sa elaboreze ulterior proiectul de serviciu.
Fiecare dintre aceste abordari este posibila; alegerea facuta depinde de echipa de conducere, receptivitatea persoanelor, specificitatile serviciului administrativ. Ceea ce este insa cel mai important este respectarea a ceea ce a fost ales/anuntat. In cazul administratiei publice demersul asociativ pare a fi la acest moment cel mai adaptat culturii existente si cel mai susceptibil a permite tranzitia de la o functionare ierarhica la un management responsabilizant.
In cazul acestor demersuri este vorba, asa cum se poate observa, de procese particulare ce tind sa implice/afecteze pe toata lumea, ce creeaza
42 diferite sperante. A nu le raspunde duce la aparitia unor frustrari ce vor juca un rol negativ in dezvoltarea ulterioara a serviciului. Este mai bine sa nu se faca nimic decat sa se lanseze un demers asociativ sau, mai mult, participativ, fara a detine o vointa reala de a duce procesul pana la capat.
Experienta unor sisteme administrative moderne a aratat ca, atunci cand un PS este lansat pentru prima data intr-un serviciu administrativ, si cand se doreste cu adevarat ca acesta sa fie un adevarat mijloc de mobilizare a personalului, este necesara o politica intensa de comunicare interna, inainte, in timpul si dupa derularea procesului.
Ceea ce conteaza cu adevarat in cazul unui proiect de serviciu este procesul in sine si nu documentele (carta, planurile de actiune…) existente; multe servicii administrative pun accent pe aceste documente si neglijeaza procesele. A dori doar sa elaborezi cat mai repede documentatia duce la neglijarea esentialului si o precipitare nejustificata; aceasta inseamna ca dupa cateva luni serviciul se poate gasi in situatia de a detine documente foarte frumoase dar a se intreba, in acelasi timp, cand se va produce o schimbare vizibila.
Este deci important sa se actioneze de o maniera eficace, fara a se accelera nejustificat. Elaborarea unui proiect de serviciu cere timp si creeaza totodata asteptari imediate din partea personalului; daca nu se intampla nimic concret se risca crearea unor deziluzii cu efect negativ pentru credibilitatea proiectului. Trebuie lansate, in faza elaborarii proiectului, actiuni concrete ce pot transforma functionarea interna a serviciului si manifesta vointa conducerii de a face cu adevarat “lucrurile sa se miste”. Aceste actiuni trebuie sa aiba o valoare simbolica evidenta, fara a structura prea mult viitorul, in ideea mentinerii valabilitatii unui maximum de optiuni: acestea sunt asa numitele acte-simbol.
Un proiect de serviciu se traduce, inevitabil, prin noi nevoi in ceea ce priveste formarea personalului, nevoi ce trebuie vazute ca facand parte
43 integranta din proiectul propriu zis. Procesul de dezvoltare a proiectului trebuie sa prevada o faza in cursul careia functionarii sunt stimulati sa constientizeze propriile nevoi de formare/perfectionare, lucru ce va permite ulterior elaborarea de catre responsabilul in cauza a unui plan de formare.
Exemplificare
Imaginati-va ca doriti sa evaluati receptivitatea colaboratorilor dvs. in ceea ce priveste punerea in aplicare a unui PS. Care sunt intrebarile ce trebuie puse? Exista doua intrebari esentiale; raspunsurile trebuie sa va indice:
- ce trebuie sa reprezinte “proiectul de serviciu” in cadrul directiei dvs.?
- ce tip de abordare trebuie sa urmati?
Chestionar referitor la proiectul de serviciu
1. Ce semnifica, pentru Dumneavoastra, un proiect de serviciu?
Raspunsuri posibile:
? un angajament scris, un contract
? o vointa de a merge toti in aceeasi directie
? un proces ce face organizatia sa evolueze
? o gestionare a saraciei
? o schimbare globala a managementului intern
? un mijloc de ameliorare a functionarii institutiei
? o posibilitate de a integra si valoriza aspiratiile si asteptarile dumneavoastra profesionale.
 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite