g3g4gb
Jurnalism, anul II
Expresia „mijloace de informare in masa” denumeste in
egala masura un sector al comunicarii sociale- presa scrisa, audiovizual-, un
sub-sector- cotidiene, reviste, radio in FM, televiziune prin cablu- sau
un organ anume- un ziar, o revista, un post de radio sau tv-. In acceptiunea
actuala, un mijloc de informare in masa este o intreprindere care,
prin mijloace tehnice specifice, difuzeaza un produs, informativ sau distractiv,
unui ansamblu de indivizi raspanditi in diverse zone.
Institutiile din sistemul mass-media pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a. in functie de scopul activitatii- institutii orientate catre obtinerea
profitului (comerciale)
- institutii non- profit (cele de serviciu public)
# institutiile comerciale nu depind, in general, de o sursa externa de
finantare, fapt care le asigura o mai mare independenta in ceea ce priveste
pozitia politica si alegerea continuturilor ce vor fi difuzate. La randul
lor ele pot fi independente sau pot fi integrate in grupuri economice
mai mari.
# institutiile non- profit sunt subventionate din diverse surse- partide, structuri
guvernamentale, organisme filantropice, organizatii ale societatii civile, organizatii
economice sau administrative.
! indiferent de tipul institutiei media, acesta trebuie sa tina cont de reactiile
si capriciile publicului. b. in functie de pozitia politica- institutii media partizane si neutre.
# cele care nu adera in mod explicit la un la op anumita doctrina si grupare
politica sunt mai echilibrate si echidistante, in timp ce acelea care
promoveaza in mod evident anumite valori, partide sau persoane au o atitudine
militanta si un ton mai degraba propagandistic. c. in functie de suportul prin care isi difuzeaza mesajul- presa
scrisa si audiovizual.
Presa scrisa
Exista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa
scrisa: a. periodicitatea- publicatii cotidiene, saptamanale, lunare, trimestriale,
anuale. Exista si formule hibrid, gen publicatii bisaptamanale, bilunare,
etc.
# cotidienele pot avea sase editii pe saptamana sau sapte, plus editia
de duminica. b. tirajul- depinde de dimensiunile populatiei unei tari, de suprafata acesteia,
de gradul de alfabetizare, de dezvoltarea celorlalte forme de media, etc.
# cel mai mare tiraj din lume revine cotidianului japonez Yomuri Shimbun, cu
un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi, iar in Europa cotidianului
german Bilt Zeitung.
# un indicator mai interesant este numarul de ziare vandute la 1000 de
locuitori, adica gradul de lectura: Norvegia- 610, Elvetia-592, Japonia- 575,
Suedia- 472, Finlanda- 471, SUA- 226, Franta- 156, etc. c. format- format de ziar (A2), de saptamanal („tabloid” A3),
de revista (A4) sau chiar mai mic. Aceste dimensiuni, derivate initial din cerinte
tipografice, au devenit acum marci ale anumitor formule-tip de presa- scrisa. d. aria de difuzare- publicatii cu circulatie locala (cele din marile aglomeratii
urbane sunt numite „metropolitane”), regionala, nationala si internationala.
# putine publicatii produc editii internationale: USA Today, Herald Tribune,
The Times.
# din perspectiva prestigiului, a traditiei sau a importantei politice, titlurile
cele mai reprezentative pentru o tara sunt cele cu circulatia internationale,
dar din perspectiva economica, tiraje si venituri, adesea titlurile cu circulatie
regionala sunt mai importante. Cele mai importante titluri, fie ele nationale
sau regionale, din Germania sunt Westdeutsche Allgemeine, Freie Presse, Frankfurter
Allgemeine Zeitung, Die Welt; in Franta Ouest- France, La Voix du Nord,
Le Figaro, Le Monde, France Soir, Liberation; in Italia Corriere della
Sera, La republica, La Stampa; in SUA New York Times, Washington Post,
Chicago Tribune, etc. e. continut- publicatii generaliste sau specializate.
# majoritatea cotidienelor sunt generaliste. Exista insa si exceptii semnificative,
cotidiene specializate, de mare circulatie, cum ar fi cele sportive- La Gazzetta
dello Sport, L’Equipe; economice- Financial Times, Handelsblatt, Wall
Street Journal; confesionale- La Croix, Christian Science Monitor, etc.
f. natura materialelor difuzate- publicatii „de calitate” si altele
„populare”.
# cele „de calitate” abordeaza subiecte cu impact social major-
evenimente politice lae vietii nationale sau internationale, situatii economice
si sociale- si mentin un ton neutru echilibrat.
# cele „populare” ataca in deosebi subiectele de tip senzational-
intamplari legate de viata personala a vedetelor sau a oamenilor
politici- si promoveaza un stil afectiv bazat de naratiuni, cu unghi de abordare
de tip senzational, pe exagerari, pe aluzii, pe afirmatii nedemonstrate etc.
# desi aceasta diferentiere categorica este cel mai evidenta in presa
anglo-saxona, fenomenul s-a generalizat in toata lumea. In anglia,
in prima clasa intra cotidiene precum Daily Telegraph, The Times, The
Guardian, The Independent, in timp ce in a doua se integreaza titluri
ca The Sun, Daily Mirror, Daily Mail, etc.
#saptamanalele si lunarele, in zdrobitoarea lor majoritate, sunt
specializate. In prezent revistele sunt mult mai bine vandute decat
ziarele, desi calitatea superioara a hartiei, numarul de pagini si alte
cauze, le fac mult mai scumpe decat ziarele.
Analizand paleta revistelor franceze Roland Cayrol a structurat urmatoarele
categorii:
1. reviste de informare politica si generala- The Observer, News of the World,
Gente, L’Espresso, Stern, Der Spiegel, Paris-Match, Figaro Magazine, Newsweek,
Time.
2. reviste economice- The Economist, L’Expansion, Capital, sau publicatii
strict delimitate pe finante, turism, afaceri imobiliare, etc.
3. reviste feminine-- de informare si divertisment- Elle, Prima, Femme Actuelle,
Oggi; pt casa si familie- Das Haus, Better Homes and Gardners, Family Circle,
sentimentala- Noua Deux, Bonheur, Brigitte, Famiglia Cristiana, publicatii de
moda- Marie-Claire, Modes et travaux, Burda.
4. reviste pentru copii si adolescenti- reviste ilustrate sau de benzi desenate
si revistele cu tematica muzicala, sportiva, cinematografica, adresata in
deosebi adolescentilor.
5. presa confesionala- abordeaza, din perspectiva religioasa, subiecte legate
de viata spirituala sau de alte aspecte ale existentei cotidiene.
6. presa de divertisment- presa sportiva, presa de vulgarizare stiintifica:
National Geographic, Science et vie; presa de hobby: filaterie, pescuit, crescut
animale; presa de arta, de informare in legatura cu noutatile cinematografice,
de radio sau de televiziune: TV Guide, TV-Movie, What’s on TV, Tele 7
Jours, TeleStar, etc. g. momentul aparitiei- publicatii de dimineata, de pranz si de seara.
In conditiile aparitiei audiovizualului, care pune la dispozitia audientei
informatii la orice ora din zi si din noapte, editiile de pranz si de
seara au devenit inutile.
Audiovizualul
Exista mai multe criterii de clasificare a intreprinderilor din presa
audiovizuala: a. zona de acoperire- locale, regionale, nationale si internationale. b. Modul de transmitere- pe unde hertziene sau prin cablu. c. Forma de finantare- serviciu public sau comercial. d. Modul de organizare- posturi independente sau „afiliate”. e. Continut- generaliste si specializate.
RADIOUL prin aparitia sa, la inceputul anilor ’20, a marcat intrarea
intr-o noua era, pe care McLuhan avea sa o numeasca „galaxia ”.
Radioul este mijlocul de informare cel mai accesibil si, deci, cel mai utilizat
in ziua de azi, chiar si in tarile dezvoltate- in SUA 98%
din populatie il asculta cel putin a data pe saptamana. El nu necesita
infrastructuri si solicita putine investitii din partea celor care il
folosesc si care, in plus, nu au nevoie sa fie alfabetizati. Programele
radio sunt diverse si se adreseaza tuturor categoriilor de ascultatori: muzica,
stiri, dezbateri, foiletoane, teatru radiofonic, emisiuni culturale, jocuri
si concursuri, transmisii sportive sau de la diferite manifestatii, etc.
Gratie undelor scurte si mai nou a satelitilor, aria de acoperire a radioului
a devenit imensa. La scara mondiala se regasesc organizatii uriase, infiintate
de toate tarile bogate, ca- Voice of America, Radio France Internationale, Deutsche
Welle, BBC. O data cu aparitia radioului FM, in locul vechiului AM, dotat
cu o sonoritate superioara si cu o arie de acoperire mai scurta, s-au inmultit
spectaculos numarul statiilor locale si regionale. Dupa aparitia televiziunii,
radioul a trebuit sa-i cedeze suprematia, specializandu-se pe muzica,
informatii si educatie, dar radioul are un viitor sigur si un public fidel.
TELEVIZIUNEA a fost lansata in anii ’40 si este „regina mass-media
moderne”. Datorita impactul emotional al imaginilor video, in tarile
dezvoltate, 95% din locuinte sunt echipate cu un aparat tv. Toate tarile care
aveau un teatru sau o industrie cinematografica prolifice produc pentru micul
ecran, chiar si tari relativ sarace ca India sau Egipt. Incepand
din anii ’70, televiziunea foloseste tot mai mult satelitii de comunicare
pt. a-si transporta programele pe distante lungi, pt distante scurte folosind
in continuare reteaua hertziana si prin cablu. La sfarsitul secolului,
se pregatea digitizarea, care avea sa mareasca de zeci de ori numarul de programe
disponibile, facand posibila comprimarea semnalelor. Internetul a devenit
un mijloc de distribuire a muzicii si al patrulea mod de difuzare a imaginii
video.
Acum posturile tv sunt specializare in distributia de stiri- CNN, BBC
International, EuroNews; de filme artistice- HBO, Cinemax, TNT, Discovery Channel,
Canal +, Pro7; de sport- EuroSport; de muzica- MTV, MCM, VIVA; de stiinta- Discovery,
History, Animal Planet, de programe pt copii- Cartoon Network, Fox Kids; de
informatii financiare, de moda, de stare a vremii, de vanzari, de retete
culinare, etc
Cand vorbim de mass-media trebuie sa luam intotdeauna in calcul
mediul in care ele se manifesta. De aceea exista mai multe modele fundamentale
de presa: a. Modelul chinez- exista doar in tarile comuniste si scopul institutiilor
media nu este sa informeze sau sa distreze, ci sa indoctrineze si sa mobilizeze
populatia in conformitate cu ideologia Partidului Unic. b. Modelul american- toate cotidienele sunt locale, scopul institutiilor este
sa obtina profit. Presa e mult mai uniforma, mai nationala decat ne-am
putea astepta. In afara unei divizari pe orizontala- de la presa nationala,
pana la cea a uzinei sau a fermei, exista o diviziune verticala- presa
de partid, de sindicat, a armatei, feminina, etc. c. Modelul britanic, centralizat- Marea Britanie este, in afara de Japonia,
singura tara care are o presa cu adevarat nationala. Presa de provincie nu reprezinta
decat o treime din cifra totala de difuzare. Exista o diferentiere neta
intre presa de „calitate” si „yellow- press”.
d. Modelul german, tricefal- presa e segmentata in trei compartimente
foarte diferite intre ele- presa nationala, regionala si locala. Fata
de restul Europei, in Germania lumea inca mai citeste ziare. Presa
suedeza se inscrie tot aici. e. Modelul francez, feudal- cotidienele franceze si-au impartit tara in
fiefuri. Presa e regionala si o concurenta reala nu se inregistreaza decat
in zona Capitalei. Ziarele pariziene se pretind nationale, dar in
provincie au o vanzare de 10%. Se pune acut problema imixtiunii statului
in structura programelor institutiilor media. Asemanator e si in
Italia si Spania. f. Modelul austriac, multinational- este cazul tarilor mici Austria, Irlanda,
Luxemburg sau Monaco, care au vecini mari, Germania, Marea Britanie, si pe care
au tendinta de a-l imita. g. Modelul elvetian, multicultural- in tari cu puternic clivaj etnic,
gen Elvetia si Belgia, nu exista ziare bilingve, ci editii in limbi diferite,
de unde si numarul mare de publicatii. h. Modelul indian- este cazul natiunilor unde coexista grupuri etnice foarte
numeroase care folosesc idiomuri diferite si care scot publicatii proprii.
Gradul de dezvoltare al noilor mijloace de informare depinde de regimul politic
al unei tari, de politica guvernamentala in materie de telecomunicatii,
de resurse tehnologice si financiare si nu in ultimul rand de mentalitatile
si traditiile oamenilor. O data insa cu inregistrarea tuturor semnalelor
, stocarea, comprimarea si difuzarea lor in regim digital, toate mijloacele
de informare, utilizand acelasi limbaj, vor putea fi puse in legatura
cu usurinta. Cel putin in democratiile industrializate, consumatorii de
media vor beneficia de aceste servicii prin intermediul ordinatorului personal.
Banalitatea abonamentului la cablu si a accesului la satelit, multiplicarea
canalelor cu acces platit pentru aceste doua noi mijloace de comunicare si plata
emisiunilor la unitate vor face in curand desueta distinctia intre
televiziunea pretinsa „privata”( platita numai prin publicitate)
si cea „publica” (platita prin abonament, la care se adauga, de
obicei, publicitatea).
BIBLIOGRAFIE:
1. Bertrand, Claude-Jean- „O introducere in presa scrisa si vorbita”,
Polirom, Iasi, 2001.
2. Coman, Mihai- „Introducere in sistemul mass-media”, Polirom,
Iasi, 1999.
3. Cayrol, Roland- „Les Medias”,