Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
Managementul: practica si teorie
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


g6o4ol


Obiective de studiu

Dupa ce veti studia acest capitol, ar trebui sa fiti capabili:

1. Sa explicati managementul ca activitate umana specifica;
Sa descrieti ce fac (ce functii realizeaza) managerii si sa analizati managementul ca stiinta.
2. Sa argumentati necesitatea teoriei si tehnicilor managementului.
3. Sa discutati structura echipelor manageriale si rolul nivelurilor ierarhice intr-o organizatie.
4. Sa recunoasteti misiunea in provocarile puse managerilor in satisfacerea diferitelor interese in sistemul procesului managerial.
5. Sa identificati etapele majore in evolutia managementului si principalele curente de gandire in stiinta managementului.


Concepte cheie


Manageri
Sistemul managementului
Nonmanageri
Management empiric
Organizatie
Management stiintific
Stiinta managementului
Scoala clasica
Arta managementului
Scoala relatiilor umane
Functii ale managementului
Scoala cantitativa
Piramida managementului
Scoala sistemica
Niveluri ale managementului
Management situational


1.1 Ce este managementul si ce fac managerii?

Consideram necesar sa Incepem aceasta lucrare prin explicarea semnificaTiei pe care o are, uzual, termenul management atat In lucrarile de specialitate cat Si In practica Si vorbirea curenta.
Managementul are o tripla semnificaTie: activitate practica (proces), factor de decizie (echipa sau individ) Si stiinta.
Managementul ca proces este un tip special de munca intelectuala, prin care cei ce o practica Ti determina pe alTii sa faca ceva ce trebuie facut.
Prin management se InTelege uzual S i un grup, o echipa sau o persoana investiTi cu autoritatea, competenTele Si raspunderile funcTiei de conducere Intr-o organizaTie.
Ca StiinTa, managementul are drept scop explicarea naturii S i trasaturilor managementului ca proces, ca activitate practica, cu scopul conturarii unui ansamblu struturat de cunoStinTe privind aceasta activitate, In vederea formarii managerilor Si orientarii activitaTii lor.
Este managementul necesar? De ce? Ce trebuie sa faca un manager?
Care sunt caracteristicile domeniului managementului? Iata Intrebari pe care studentul Incepator In management S i le pune de regula. Pentru a raspunde la unele dintre ele, este suficient sa priviTi la dvs. InSiva. SunteTi managerul timpului, energiei Si talentelor dvs. LuaTi decizii In fiecare zi In aceste trei domenii, decizii ce au influenTa cu bataie lunga asupra carierei dvs., a vieTii dvs. Si a vieTii altora.
In poziTia de manageri sunt acele persoane care dispun de autoritatea de a lua decizii prin care sunt angajate (consumate) resurse, In vederea atingerii unor scopuri (Teluri). Luarea deciziilor poate fi intuitiva, chiar arbitrara sau, dimpotriva, pe baza de cunoS tinTe, idei, reguli, principii, respectiv experienTa multor altora care au fost sau sunt manageri Inaintea dvs. Cei care ajung In postura de manageri constata ca nu exista “o singura
Si cea mai buna cale de a conduce”. Exista multiple influenTe In munca managerilor Si cerinTe specifice privind abilitaTile necesare pentru a realiza munca lor.
Inainte de a defini managementul Si de a discuta ce fac managerii, este necesar sa examinam mediul In care managerii realizeaza activitaTile lor
Si Indeplinesc rolul care-i separa de nonmanageri.
Managerii lucreaza Intr-o organizaTie sau companie. Lumea este plina de organizaTii: Universitatea In care studiaTi, farmacia din colt, Banca
Comerciala Romana, Sindicatul S oferilor de taxi sunt organizaTii. Acestea pot varia ca domeniu de activitate, structura, resurse, personal, obiective.
Toate au Insa anumite elemente In comun.


In esenTa, o organizatie este un grup de doua sau mai multe persoane care se unesc si opereaza pentru a atinge obiective comune clar statuate. Obiectivele sunt scopuri, Teluri, stabilite pentru a fi atinse prin planuri Si acTiuni.
Obiectivele unei organizaTii se pot realiza cu condiTia sa fie produse sau asigurate din afara, bunurile Si serviciile de catre membrii sai. Intr-o organizaTie, este foarte posibil ca fiecare membru sa faca o parte a muncii care sa prezinte importanTa, dar sa nu opereze In aceeaSi direcTie. Pentru a preveni aceasta Si pentru a asigura coordonarea muncii de Indeplinire a obiectivelor sunt necesari managerii.
Un manager poate fi fondatorul sau proprietarul unei organizaTii S i, la fel de bine, un angajat sa o dirijeze, sa ia decizii Si sa foloseasca resursele acesteia -; personal, materiale, echipament Si bani -; pentru atingerea obiectivelor organizaTiei.
Managerul este, In esentaa, liantul, catalizatorul, forTa ce conduce schimbarea, coordonarea Si controlul Intr-o organizaTie. Sarcina lui este sa creeze ambianTa iIn care activitatea si fie orientata astfel incat membrii sa contribuie la obiectivele grupului cu cel mai scazut volum al unor resurse disponibile ca: bani, timp, efort, disconfort S i materiale.
Efectiv, ce fac managerii? Sunt activitaTile manageriale toate la fel?
Daca sunt diferite, care sunt aceste diferenTe? In cele ce urmeaza, veTi examina raspunsurile la aceste Intrebari Si veTi avea o imagine mai clara despre profesia de manager.
Managementul este arta si stiinta de a-i face pe altii sa actioneze in asa fel incat sa se atinga obiectivele unei organizatii; este procesul de statuare si indeplinire a obiectivelor, prin realizarea unor functii de baza, specifice, in dirijarea si utilizarea resurselor umane, materiale si financiare ale organizatiei.
Sunt cateva aspecte de reTinut In aceasta definiTie. Primul, managementul implica activitatea oamenilor. Managerii acTioneaza pentru atingerea obiectivelor prin membrii organizaTiei. Al doilea, managementul implica deciziile conStiente ale managerilor In ce priveS te stabilirea S i realizarea obiectivelor. Luarea deciziilor este o parte critica a tuturor activitaTilor manageriale. Si al treilea, pentru a ajunge la obiectivele stabilite, managerii trebuie sa Indeplineasca cateva funcTii de baza Si anume: planificare, organizare, motivare - antrenare, coordonare si control.
Fiecare funcTie va fi tratata pe larg In capitolele acestei carTi.




1.2 Este managementul stiinta sau arta?

Iata o Intrebare ce se pune deseori. Iar raspunsul celor avizaTi este acela ca managementul este deopotriva Si S tiinTa Si arta. Managerul trebuie sa-i InTeleaga pe oameni S i diferite situaTii, sa reflecteze Si sa foloseasca practic experienTa sa, toate acestea fiind caracteristici ale managementului ca arta. Aplicarea principiilor lui Fayol, folosirea calculatoarelor Si a programarii liniare pentru luarea unei decizii, sunt exemple ale managementului ca StiinTa.
Managementul, ca oricare alta arta (medicina, ingineria, baletul sau contabilitatea), necesita cunoStinTe ordonate (StiinTifice) pentru a ajunge la un rezultat concret, dezirabil. Este foarte probabil ca diagnosticarea “ca la carte” Si folosirea In concepTii a unor formule Si principii memorate sa-i situeze pe astfel de manageri In afara realitaTilor practice. Iar managerii care
Incearca sa conduca fara teorie, fara cunoStinTele structurate ale acesteia, trebuie sa fie Increzatori In noroc, intuiTie sau experienTa a ceea ce au facut
In trecut. Avand cunoStinTe ordonate, vor avea, de departe, oportunitaTi sporite sa conceapa soluTii sanatoase S i realizabile pentru problemele manageriale. TotuS i, numai cunoaSterea principiilor sau conceptelor teoretice nu va asigura succesul practic, pentru ca trebuie sa Stii cum sa le foloseSti. Astfel, StiinTa S i arta nu sunt mutual exclusive, ci complementare.
Una din erorile obiSnuite In utilizarea teoriei Si StiinTei este ignorarea compromisului sau combinaTiei, In stare sa asigure Intregul rezultat dorit.
Abilitatea de a face compromisuri, cu nivele minime ale consecinTelor nedorite, este esenTa managementului contextual sau situaTional.

1.3 Managementul - o stiinta inexacta

Se afirma deseori ca S tiinTele sociale sunt “inexacte” prin comparaTie cu StiinTele fizicii, matematicii, biologiei, considerate “exacte” Si ca managementul este probabil cea mai inexacta dintre StiinTele sociale.
StiinTele sociale, In general, Si managementul, In particular, se ocupa de fenomene complexe, despre care se S tie Inca puTin. Structura S i comportamentul atomului, de pilda, sunt evident mult mai puTin complexe decat structura S i comportamentul unui grup de oameni.
Cum Insa Si In cele mai exacte dintre StiinTe sunt Inca domenii neacoperite cu cunoStinTe StiinTifice, cei care lucreaza In domeniul StiinTelor sociale nu trebuie sa fie defetiSti. Abordarea S tiinTifica a practicii manageriale nu trebuie sa aStepte pana cand o StiinTa exacta a

managementului va fi disponibila. Daca fizica Si biologia ar fi aSteptat, probabil am fi In epoca de piatra.
Cert, managementul este o StiinTa inexacta. La fel de sigur este Insa
Si faptul ca folosirea cunoStinTelor disponibile ne ajuta sa InTelegem mai bine managementul S i sa amelioram practica actuala a acestuia.

1.4 Necesitatea teoriei si tehnicilor managementului

Necesitatea unui concept clar de management, a unei teorii Si unor principii structurate a fost recunoscuta cu mulTi ani Inainte de apariTia unor lucrari precum cele ale lui H. Fayol Si Chester Barnard. O data cu trecerea timpului, aceasta necesitate a fost progresiv acceptata de managerii inteligenTi.
Cu certitudine, cunoStinTele despre principiile Si tehnicile de baza ale managementului au un impact deosebit asupra practicii lui, In sensul clarificarii Si TmbunataTirii sale.
Folosind indicaTiile date de teorie, managerul conStiincios poate deveni mai eficace fara sa angajeze cercetari originale laborioase sau riscul practic al Incercarii Si erorii. Valoarea cunoaSterii principiilor managementului poate fi ilustrata prin diverse exemple. Principiile ne spun, de exemplu, ca: nici un manager nu poate efectua controlul fara un plan; nici un manager nu poate elabora un plan coerent fara idei clare privind scopurile urmarite S i mediul In care se vor desfaSura acTiunile sale; managerii trebuie sa aiba autoritate organizaTionala pentru a obTine rezultatele aS teptate.
CunoaSterea principiilor ii poate ajuta pe manageri sa evite greSelile.
Este evident costisitor pentru fiecare manager sa aiba de InvaTat aceste adevaruri din proprie experienTa. Lipsa InTelegerii conceptelor, principiilor S i tehnicilor face dificila analiza muncii manageriale Si pregatirea managerilor.
Principiile Si, In general, fundamentele acTioneaza ca o lista de control a
InTelegerii managementului. Fara aceasta lista, pregatirea managerilor depinde de Incercari Intamplatoare S i eroare.
Argumentul cel mai convingator pentru necesitatea Si beneficiile aduse de cunoStinTele de management, utilizate In afaceri Si celelalte domenii ale vieTii sociale, Tl constituie standardul de viaTa material S i cultural In Tarile dezvoltate. NaTiunile cu un Inalt nivel material prezinta un ridicat nivel al inteligenTei Si aptitudinilor In managementul afacerilor. Este

adevarat ca, In cazul Statelor Unite de exemplu, resursele bogate de materii prime Si un cadru politic favorabil explica nivelul ridicat al productivitaTii.
O semnificaTie cel puTin egala, Indeosebi In vremea contemporana, o are calitatea ridicata a managementului.

1.5 Nivelurile si piramida managementului

Este managementul la fel In toate organizaTiile? Raspunsul corect este da Si nu! Da, pentru ca managerii Indeplinesc In esenTa aceleaSi funcTii.
Nu, pentru ca ponderea Si modul de realizare a activitaTilor specifice uneia sau alteia din funcTii sunt diferite In raport cu poziTia pe care aceStia o ocupa
In cadrul organizaTiei (firmei, companiei).
Sn cele mai multe organizaTii, echipa de manageri este structurata pe cateva niveluri de conducere, niveluri ce formeaza piramida tipica, aS a cum se prezinta In figura 1.1











Managementul de varf
(PreSedinte, VicepreSedinTi)
Managementul de mijloc
Nivelul de baza
(Supraveghetorii)

Figura 1.1 Piramida managementului unei organizaTii

Managementul de varf este raspunzator de conducerea de ansamblu a organizaTiei. Acesta stabileSte strategia Si politicile operaTionale, obiectivele generale ale organizaTiei Si o reprezinta In relaTiile cu mediul.
Managementul la nivel mijlociu ii cuprinde pe toTi managerii aflaTi
Intre adjuncTii preSedintelui Si cei de la nivelul de baza, supraveghetorii.
AceSti manageri sunt responsabili pentru implementarea strategiei S i politicilor managementului de varf.
Supraveghetorii se afla pe treapta cea mai de jos, nivelul operaTional. SubordonaTii lor sunt executanTi (nonmanageri) care realizeaza nemijlocit operaTiile de care depinde atingerea obiectivelor planificate.


1.6 Abordarea sistemica a managementului

O organizaTie (firma de afaceri) nu exista Si nu funcTioneaza In vid.
Ea este mutual dependenta de mediul sau exterior Si este o parte a unui sistem mai mare - o ramura industriala, economia, societatea. Fiecare firma,
Intreprindere primeSte anumite intrari, le transforma Si livreaza anumite ieSiri mediului, aSa cum se prezinta In schema din figura 1.2








Mediul ambiant
Proces de
Iesiri
Intra ri transformare
Revitalizarea sistemului
Figura 1.2 Modelul intrari - ieSiri

Detalierea acestui model general al unui sistem deschis se prezinta In schema din figura 1.3. Elementele prezente In aceasta schema exprima un aspect specific, important Si interesant pentru procesul managerial privit ca sistem deschis.
Intre elementele de intrare In sistem, alaturi de cele umane, materiale, financiare Si informaTionale, se afla interesele unor entitaTi: persoane fizice, organizaTii, instituTii, comunitaTi etc., interese pentru existenTa S i activitatea sistemului. Satisfacerea la un nivel minim acceptabil a tuturor entitaTilor interesate menTionate constituie misiunea managementului organizaTiei (firmei de afaceri). Faptul ca interesele, cerinTele, nu sunt de cele mai multe ori congruente, face ca procesul managerial sa fie complex, adesea dificil, dar Si incitant. Sa ne referim doar la raporturile dintre cateva interese. Proprietarii (acTionarii) solicita profituri
(dividende) cat mai mari pentru investiTiile lor, ceea ce presupune costuri cat mai reduse; angajaTii vor salarii, de asemenea, cat mai mari, ceea ce mareSte costurile; clienTii solicita produse de cat mai buna calitate la preTuri cat mai mici posibil, fapt ce nu conduce la costuri minime Si venituri maxime.
Falimentul pe termen mai mult sau mai puTin lung In satisfacerea, fie S i numai a unei singure categorii de interese, aduce cu sine, cel mai adesea, penalizarea (Inlocuirea) managerilor sau, In unele cazuri, falimentul organizaTiei InsaSi.


ASadar, sarcina managementului este sa realizeze integrarea S i armonizarea cerinTelor legitime ale tuturor susTinatorilor activitaTii organizaTiei Si sa produca ieSirile ce formeaza obiectivele sale.
Procesul managerial de transformare a elementelor de intrare S i relaTiile managementului cu mediul exterior sunt Infaptuite prin intermediul comunicarii.
Un rol esenTial pentru management Tl are conexiunea inversa oferita de ieSiri, care asigura reenergizarea sistemului Si furnizeaza informaTii ce orienteaza schimbarile de adaptare la variabilele de mediu, prezentate generic In schema ca oportunitaTi S i restricTii.

INTRARI






Interese ale: Variabile externe
5. Organizatii financiar 1. Oameni
2. Capital
3. Materiale
4. Informatii
- tehnologie
- manageriale
1. Proprietari
2. Salariati
3. Clienti
4. Furnizori
1. Oportunitati
2. Restrictii
3. Alte variabile bancare
6. Administratia de stat
7. Comunicatii
8. Altii










PROCES MANAGERIAL
DE TRANSFORMARE planificare organizare motivare - antrenare coordonare



control
COMUNICARE
IESIRI
1. Produse
2. Servicii
3. Profituri
4. Satisfactii
5. Interese integrate
6. Alte ies iri




Figura 1.3 Sistemul managementului
1.7 Evolutia conceptului de management


1.7.1 Scurt istoric al managementului

Preocuparile privind conducerea activitaTii umane au aparut o data cu primele forme de organizare sociala Si s-au amplificat pe masura progresului material S i spiritual al omenirii. DeSi elemente S i percepte ale managementului apar Inca din antichitate, cristalizarea lor StiinTifica este de data relativ recenta, daca privim formarea StiinTei managementului din perspectiva istorica.
Dezvoltarea StiinTei S i tehnicii a accelerat Si TmbogaTit gandirea umana In domeniul organizarii Si conducerii activitaTii economice Si sociale.
Managementul ca S tiinTa nu a aparut pe un teren virgin. Pana la conceptele moderne din zilele noastre, StiinTa managementului a parcurs un secol.
In ce priveSte managementul StiinTific, ca proces a carui evoluTie este o reflectare a preocuparilor de analiza Si dezvoltare a teoriei sale, se pot distinge trei etape principale: managementul empiric, Inceputurile managementului StiinTific, managementul StiinTific.
Managementul empiric caracterizeaza perioada In care funcTia manageriala era Indeplinita de proprietarul Intreprinderii Si se baza pe intuiTie, experienTa practica Si bun simT.
Inceputurile managementului stiintific sunt marcate de apariTia S i consolidarea unor concepte generale de management. Folosirea In procesele de producTie a unor echipamente de valoare mare Si ridicat randament, introducerea larga a mecanizarii, utilizarea de noi surse energetice, modificarea structurii forTei de munca au determinat schimbari profunde In structura interna a proceselor de producTie. Aceste schimbari au solicitat competenTe carora conducerea empirica nu le putea face faTa. S n acest context, la Inceputul secolului al XX-lea apar lucrarile lui F. W. Taylor
(“The Principles of Scientific Management”, 1911, S.U.A.) S i H. Fayol
(“Administration industrielle et générale”, 1916, FranTa), consideraTi ca
Intemeietori ai managementului StiinTific.
Managementul stiintific este etapa actuala, contemporana, In care numeroase raTionamente aparute In prima jumatate a secolului al XX-lea s-au precizat Intr-o asemenea masura, Incat pot fi identificate S i integrate Intr-un concept general asupra unui proces cuprinzator de management. Progresele
In domeniul StiinTei Si tehnicii, In general, In tehnologia comunicaTiilor, a informaticii Si calculatoarelor Si a teoriei sistemelor, In special, favorizeaza
Si totodata impun exercitarea managementului numai pe baze S tiinTifice.




1.7.2 Scolile de management

Cercetarea sistematica a problemelor fundamentale ale structurii S i teoriei managementului a Inceput In secolul al XX-lea. Primele Incercari de analiza a managementului Si de dezvoltare a teoriei sale In vederea aplicaTiilor practice aparTin unor practicieni ai managementului, cu mulTi ani de experienTa In domeniu. Ulterior, Si mai ales In ultimele 4-5 decenii, a fost publicat un volum impresionant de lucrari, autorii fiind specialiSti In diferite domenii. Au fost aduse contribuTii importante la fondul teoretic al managementului, dar Si multa confuzie. In acest sens, o sistematizare a conceptelor S i curentelor de gandire In domeniul managementului, elaborate pana In prezent, mai larg TmpartaSita, cuprinde urmatoarele Scoli:
Scoala clasica;
Scoala relaTiilor umane (sociologica);
Scoala cantitativa (matematica );
Scoala sistemica; conceptul managementului contextual (situaTional).

Scoala clasica este cea mai veche, avand doua parTi, ”managementul
StiinTific” Si cel “administrativ”. “Managementul StiinTific“ are printre reprezentanTi pe F.W. Taylor, H. Gantt, F. Si L. Gilbreth, iar conceptul
“administrativ” pe H. Fayol Si C. Barnard. ReprezentanTii managementului
StiinTific au fost preocupaTi de TmbunataTirea producTiei prin creS terea eficienTei muncii, a productivitaTii lucratorilor. F.W. Taylor, numit parintele managementului S tiinTific, a formulat, de exemplu, o serie de principii ale conducerii Si organizarii muncii, afirmand pentru prima oara ca managementul Intreprinderii trebuie aSezat pe baze StiinTifice, necesitand metode, tehnici Si masuri special elaborate Si verificate. Principiile preconizate de Taylor: Inlocuirea regulei folosirii aratatorului cu StiinTa; armonie In loc de discordie In acTiunile grupului; cooperare In loc de individualism haotic; productivitate maxima In loc de una limitata; antrenarea muncitorilor pana la nivelul maxim posibil pentru a avea cea mai
Inalta prosperitate, atat ei cat Si compania. Sn concepTia sa, nu numai tehnica de producTie trebuie proiectata, normata Si standardizata, ci Si munca, organizarea Si conducerea ei.
H. Fayol, parinte al teoriei moderne a managementului operaTional, a largit conTinutul conceptului de management, tratand problemele acestuia la nivelul Intreprinderii, considerata ca un organism de sine statator In legatura cu alte organisme asemanatoare. A sintetizat o serie de principii, S i anume:

diviziunea muncii, autoritatea, responsabilitatea, disciplina, unitatea de conducere, subordonarea intereselor particulare interesului general, remunerarea personalului, centralizarea, ierarhia, ordinea, echitatea, stabilitatea personalului, iniTiativa, unitatea personalului. A fost primul care a stabilit Si definit funcTiunile Intreprinderii Si ale managementului. Sntre funcTiunile Intreprinderii, considera funcTiunea administrativa - funcTiunea de management, ca fiind centrala, esenTiala pentru viaTa Intreprinderii.
Aceasta funcTiune include funcTiile managementului. “A conduce”, arata
Fayol, “inseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla”, adica ceea ce este acceptat Si astazi, atat In teoria managementului, cat Si In practica sa.

Scoala relatiilor umane (sociologica) are printre reprezentanTii de seama pe M.P. Foolet, E. Mayo, D.Mc. Gregor. ConcepTiile relaTioniste, aparute ca o critica adusa S colii clasice Si mai ales lui F.W.Taylor, au fost determinate de condiTiile sociale Si istorice. Astfel, creSterea rolului sindicatelor, efectele dezastruoase ale crizei din 1929-1933, au cerut, au impus o reconsiderare a factorului uman In managementul Intreprinderilor.
ReprezentanTii Scolii “relaTiilor umane“ acorda cea mai mare importanTa individului uman, grupurilor de oameni, comportarii lor. In cadrul
Intreprinderii in care activeaza o colectivitate, se formeaza un Intreg complex de relaTii interumane, ce da naStere unui anumit comportament care reflecta, de fapt, climatul organizaTional, caracterizat prin:
• atitudinea faTa de munca Si faTa de management;
• motivaTia In munca;
• satisfacTia profesionala;
• atitudinea faTa de grupul de munca;
• integrarea In grup etc.
In fundamentarea concepTiei lor, relaTioniStii se sprijina pe ideea ca oamenii ar putea fi determinaTi sa munceasca mai productiv, daca li se satisfac anumite necesitaTi psihologice S i sociale. S n acest sens, principala sarcina a managementului, coordonarea eforturilor umane, trebuie realizata
In condiTiile studierii, cunoaSterii Si, desigur, satisfacerii acestor necesitaTi.
Orice manager poate S i trebuie sa atinga obiectivele Intreprinderii prin colaborarea cu oamenii. Pe scurt, oamenii trebuie sa fie studiaTi Si trataTi ca oameni. Un personal “umanizat”, capabil de disciplina liber consimTita, de autocontrol, constituie adevaratul factor de succes In activitatea
Intreprinderii.


Scoala cantitativa (matematica), numita S i Management science, pune accentul pe abordarea cantitativa sau matematica a problemelor managementului. Ea TS i are radacinile In cercetarile operaTionale din timpul celui de-al doilea razboi mondial, efectuate de echipe constituite cu scopul de a soluTiona probleme complexe Si de Inalta tehnologie Si care, apoi, au intrat In practica managementului unor mari Intreprinderi. Folosirea analizei statistice, a programarii liniare pentru alocarea resurselor, a tehnicilor de programare a producTiei, sunt cateva exemple ale introducerii managementului cantitativ. Problemele personalului (motivaTie, comportament etc.) nu fac obiectul preocuparilor acestei Scoli.

Scoala sistemelor sociale are la baza premisa ca managerul unei organizaTii trebuie sa ia In considerare ansamblul variatelor sisteme care alcatuiesc Intreaga operaTie ce face obiectul managementului. Un sistem este, In esenTa, un set sau un ansamblu de elemente interconectate sau interdependente (care pot fi fizice sau teoretice) ce formeaza o unitate complexa. Folosirea Indelungata a teoriei Si analizei sistemelor In S tiinTele fizicii Si biologiei au dus la acumularea unui volum considerabil de cunoStinTe despre sisteme. Teoria sistemelor este aplicabila Si StiinTei managementului. O organizaTie este alcatuita din subsisteme, numeroase subdiviziuni, care Indeplinesc sarcini Si funcTiuni interdependente, necesare supravieTuirii sale. Pentru a InTelege modul In care activeaza un sistem, trebuie cunoscuta fiecare subdiviziune S i contribuTia pe care o are la funcTionarea ansamblului. Viziunea sistemica asupra organizaTiilor
(Intreprinderilor) solicita managerilor InTelegerea modului In care schimbarile In subsistemul fiecaruia vor afecta toate celelalte subsisteme S i organizaTia In ansamblu. Nu exista manager, respectiv compartiment funcTional sau operaTional Intr-o Intreprindere, care sa fie total independent
In raport cu ceilalTi (celelalte). Aceasta viziune asupra ansamblului operaTional Si a parTilor sale are scopul de a preveni o schimbare, pozitiva
Intr-un domeniu, dar care va avea consecinTe negative In celelalte.

Teoria managementului contextual sau situational se concentreaza asupra faptului ca activitaTile practice ale managerilor depind de un ansamblu de circumstanTe date, deci de context, de situaTie. Teoria managementului situaTional Tine seama nu numai de contextul dat, de variantele sale, ci Si de influenTele soluTiilor anterioare date problemelor sau de comportamentul uzual al organizaTiei. Abordarea contextuala Incepe cu o analiza a problemei, inventarierea circumstanTelor dominante In timp,

evaluarea cursului posibil al acTiunilor disponibile Si a consecinTelor fiecarei acTiuni.
Nu exista doua situaTii perfect identice Si, prin urmare, nici o singura soluTie pentru amandoua. Se cauta cea mai buna cale de soluTionare a fiecarei situaTii sau probleme. Prin natura sa, practica manageriala cere ca managerii sa aiba In vedere realitaTile situaTiei date atunci cand aplica teoria, principiile S i tehnicile manageriale.
Nu este sarcina StiinTei sa prescrie ceea ce trebuie facut Intr-o situaTie data. In acest sens, teoria managementului nu trebuie sa fie avocatul unei
“singure Si celei mai bune cai” de urmat In fiecare situaTie, aS a cum, de exemplu, mecanica nu-i spune inginerului cum sa conceapa un singur instrument perfect, bun la toate utilizarile.
Adevarata abordare contextuala este una integratoare. Teoreticienii contextualului folosesc principiile Scolii clasice, conceptele cantitative S i viziunea sistemica, valorile psihosocialului pentru analiza Si soluTionarea problemelor.

Intrebari si discutii

1. FormulaTi o definiTie proprie managementului. Plecand de la propriile dvs. observaTii, identificaTi trei poziTii manageriale Si daTi exemple concrete privind modul In care sunt realizate de catre fiecare post, cele cinci funcTii ale managementului.
2. SunteTi Seful unui birou de contabilitate cu cinci salariaTi. DescrieTi o zi tipica de munca pentru dumneavoastra. Cum petreceTi cea mai mare parte a zilei? Cu cine? Ce schimbari anticipaTi In munca dumneavoastra In urmatorii 10 ani?
3. De ce analiza Si practica managementului necesita o abordare sistemica?
Considerand elementele cheie ale sistemelor Si abordarea sistemica - cum se aplica acestea managementului? Opereaza managerii Intr-un sistem
Inchis sau deschis? In ce fel?
4. Sa presupunem ca sunteTi Managerul General al unei firme constructoare de maSini (una dintre cele circa 500), cu salariaTi organizaTi In doua sindicate (unul al muncitorilor, celalalt al funcTionarilor). Cum veTi proceda pentru a satisface, pe termen mediu, interesele clienTilor S i furnizorilor firmei, precum Si pe cele ale comunitaTii locale?
5. In ce consta abordarea contextuala sau situaTionala a managementului?
ExemplificaTi S i explicaTi.

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite