1.1. COOPERAREA SI PARTENERIATUL INTERNATIONAL k7x16xy
Multilateralizarea relatiilor economice internationale decurge, totodata, din
necesitatea rezolvarii problemelor globale cu care se confrunta omenirea. Problemele
la scara planetara cum sunt cea valutara, a datoriilor externe, alimentarea,
a mediului ambiant, dar mai ales subdezvoltarea, incumba solutii globale a caror
transpunere in practica presupune angajarea si conlucrarea in acelasi
timp a tuturor statelelor lumii, coordonarea eforturilor lor in vederea
unei actiuni eficiente.
Fata de relatiile internationale bilaterale clasice, multilateralismul ofera,
in principiu, noi posibilitati de conlucrare reciproc avantajoase, introduce
mai multa stabilitate in relatiile interstatale si mai ales, reduce considerabil
riscul confruntarilor.
Care sunt raporturile dintre multilateralism si bilateralism, sunt ele fenomene
antagonice sau dimpotriva, se conditioneaza reciproc?
Practica de pana acum a relatiilor economice internationale arata ca raspunsul
la aceasta intrebare depinde de masura in care in relatiile
dintre state se respecta principiile dreptului international.
Daca este bazat pe cooperare, in adevaratul sens al cuvantului,
pe respectarea independentei si suveranitatii nationale a statelor, multilateralismul
conduce la egalitatea de tratament a partenerilor, ofera sanse egale de dezvoltare
fiecarui stat. Asa stand lucrurile, el nu poate sa insemne pierderea
identitatii nationale, sa determine, in mod automat, aparitia unor formatiuni
politice de genul “comunitatii globale” -; dupa viziunea politologului
francez J.F.Revel. Un multilateralism, astfel conceput este chemat sa asigure
exercitare deplina a drepturilor suverane ale fiecarui stat printre care si
acela de a subscrie la relatiile bilaterale.
De altfel, acestea din urma, axate pe acelasi principiu, constituie fundamentul
dezvoltarii unor relatii multilaterale; intr-adevar, stadiul multilateralismului
presupune existenta prealabila a unui climat de incredere reciproca in
relatiile bilaterale. Se poate vorbi, deci, despre o compatibilitate intre
multilateralism si bilateralism, despre o interdependenta profitabila pentru
toate statele lumii atata timp cat principiile dreptului international
sunt respectate cu strictete.
Cooperarea economica internationala reprezinta cea mai moderna si cea mai echitabila
forma a schimbului reciproc de activitati dintre state. Amploarea deosebita
pe care o cunoaste in perioada postbelica se explica printr-un sir de
factori, printre care trebuie retinuti urmatorii:
‹ Dezvoltarea fortelor de productie, a diviziunii mondiale a muncii si
a specializarii internationale in productie, in conditiile revolutiei
stiintifico-tehnice. Toate acestea au determinat o crestere considerabila a
interdependentelor pe plan economic si, ca urmare o tendinta de apropiere a
diversilor producatori la scara internationala.
‹ Cresterea rolului organizatiilor internationale in viata economica
si politica internationala. Se creeaza astfel cadrul institutional adecvat pentru
dezvoltarea cooperarii multilaterale.
Raportata la fluxurile economice internationale “clasice”cooperarea
internationala prezinta o serie de trasaturi care o particularizeaza in
cadrul circuitului economic mondial si anume:
1.Cooperarea si comertul international nu se suprapun. Prin intermediul actiunilor
de cooperare, schimbul reciproc de activitati dintre diversi agenti economici
nu se mai limiteaza la sfera comerciala, la acte de vanzare-cumparare,
ci se extind asupra unor domenii esentiale ale vietii economice. Astfel spus,
cooperarea economica internationala reprezinta un complex de fluxuri (de investitii,
de cunostinte tehnice, de produse).
2. Spre deosebire de comertul international, care a avut si are inca,
in anumite situatii, un caracter discriminatoriu, cooperarea economica
internationala, prin natura sa , exclude inechitatea in relatiile dintre
state.
3. Daca investitiile externe de capital au condus, in anumite situatii,
la incalcarea independentei si suveranitatii nationale a unora dintre
statele lumii, cooperarea, dimpotriva, presupune respectarea tuturor principiilor
dreptului international.
4. Cooperare, prin continutul sau, introduce un element de continuitate in
relatiile dintre tari, de stabilitate in relatiile economice internationale.
Se creeaza, astfel, conditii pentru limitarea influentei negative a factorilor
conjuncturali, pentru cresterea importantei factorului constient.
5.Bazata pe avantajul reciproc, pe un tratament nediscriminatoriu, pentru toti
partenerii, indiferent de oranduirea sociala sau de gradul de dezvoltare
economica, cooperarea internationala contribuie la lichidarea decalajelor existente
astazi in lume.
6. Pe masura ce se dezvolta, cooperarea economica internationala nu se substituie
fluxurilor deja existente, ci contribuie la dezvoltarea lor.
Cooperarea si parteneriatul international se bazeaza pe urmatoarele principii:
‹ complementaritatea colaborarii internationale cu programele nationale
‹ abordarea colaborarii internationale in cadrul de cooperare internationala
cu cel mai mare impact asupra economiei nationale;
‹ existenta unui avantaj stiintific, tehnologic, economic sau comercial
reciproc si comensurabil;
‹ integrarea in retele performante pe plan european si international;
‹ atragerea unor resurse de cercetare-dezvoltare externe si valorificarea
externa a rezultatelor nationale, inclusiv in tari in curs de dezvoltare.
Scopul principal al activitatilor de cooperare si parteneriat international,
precum si al masurilor de sprijin, este acela de a integra comunitatea romaneasca
in comunitatea internationala si in primul rand europeana,
prin: cresterea nivelului de excelenta; armonizarea tendintelor nationale de
dezvoltare a potentialului stiintific, tehnologic de productie si servicii cu
tendintele inregistrate pe plan international; cresterea eficientei si
eficacitatii activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare, productie si
servicii prin insusirea unor tehnici moderne in managementul proiectelor
internationale.
Principalele obiective ale cooperarilor si parteneriatelor internationale sunt:
‹ intarirea capacitatii nationale de cercetare-dezvoltare productie
si servicii si cresterea eficientei utilizarii potentialului stiintific si tehnologic
si a aplicabilitatii rezultatelor obtinute;
‹ obtinerea excelentei stiintifice si tehnologice pe plan national, in
contextul globalizarii;
‹ realizarea unor contributii semnificative in indeplinirea
unor obiective de politica specifica, in anumite sectoare ale economiei
nationale in domeniul politicii externe;
‹ stimularea participarii specialistilor straini in programele nationale
de cercetare-dezvoltare, productie si servicii
‹ cresterea nivelului educational si a nivelului de trai national
‹ stimularea participarii specialistilor din Romania in programe
internationale
Principalele obiective strategice ale cooperarilor si parteneriatelor internationale
sunt:
‹ promovarea cooperarii intre intreprinderi si organizatii
in cadrul unor parteneriate realizate la nivel european si euro-atlantic,
cu scopul de a obtine beneficii semnificative pentru participanti;
‹ formarea si desfasurarea de practici in conformitate cu reglementarile
in vigoare in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala si
industriala;
‹ facilitarea accesului la centre de cercetare de prestigiu si la centre
de cercetare din intreprinderi cu realizari stiintifice si tehnologice
de prestigiu, in scopul obtinerii unor cunostinte de nivel stiintific si tehnologic mondial sau european si utilizarea acestora in
proiecte de interes national;
‹ stabilizarea si intarirea potentialului national la nivel international;
‹ instituirea unor concepte moderne de organizare si management in
productie, servicii, cercetare-dezvoltare, inovare si integrarea acestora in
economia de piata.
1.2. PROIECTELE INTERNATIONALE, CONDITIE DE EXISTENTA IN CADRUL SISTEMULUI
ECONOMIC CONCURENTIAL GLOBALIZAT
Globalizarea economica este rezultatul a doi factori diferiti, dar complementari:
‹ reducerea costului transporturilor si a comunicatiilor;
‹ liberalizarea fluxurilor de capital, bunuri, servicii si a fortei de
munca.
La o limita, o economie globala va fi economia in care nu vor mai exista
distante. La cealalta limita, globalizarea economica inseamna renuntarea la
orice bariera vamala. Aceste caracteristici demonstreaza ca economia mondiala
este inca departe de atingerea unui nivel suficient de globalizare.
Globalizarea economica este privita de catre unii ca o amenintare in timp
ce altii vad in acest proces o oportunitate de dezvoltare si crestere
economica. Cu toate acestea globalizarea economica reprezinta pentru orice economie
o forta de neoprit.
Societatile economice din diverse sectoare se asociaza sub diferite forme pentru
a reuni capacitatile de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, capacitatile
de productie sau desfacere si servicii in scopul obtinerii unor beneficii
maximale. Ca urmare, are loc reunirea diverselor societati care activeaza in
aceleasi sectoare sau sectoare adiacente, in consortii de cercetare, productie,
servicii pentru realizarea unor proiecte majore care sa rezolve problematici
caracteristice de interes comun, dar care rezolva si interese locale sau nationale.
Rezolvarea tematicilor corespunzatoare datorita complexitatii tehnice si financiare
nu poate fi realizata de fiecare companie in parte. Numai asa se poate
face fata concurentei in sistemul economic globalizat.
Beneficiile obtinute contribuie la cresterea economica a societatilor consortiului,
tarilor din care fac parte societatile respective sau a uniunilor statale corespunzatoare.
Totodata are loc o crestere a bunastarii oamenilor care fac parte din asocierile
respective. in acest context, se contureaza faptul ca nici un stat, oricat
de puternic este, nu mai poate face fata singur problemelor dezvoltarii contemporane,
nu mai poate sustine de unul singur competitia tehnologica. Rezulta eforturile
de integrare, de constituire a unor uniuni statale din toate punctele de vedere,
precum Uniunea
Europeana, Asia - Pacific, NATO, Andean Community, CACM, Caricom, Mercosur,
Nafta, Lac, etc. Accentul se pune pe elaborarea si implementarea strategiilor
coerente de dezvoltare, de planificare si organizare in termeni de proiect.
Are loc o dezvoltare pe proiecte bine definite prin crearea de consortii internationale
in care managementul proiectelor transformat in managementul prin
proiecte este fundamental. Ca urmare se pune in evidenta o specializare
bine definita si de importanta deosebita "Managementul proiectelor internationale".
Pentru desfasurarea activitatilor de organizare si planificare a proiectelor
internationale se va tine cont de sistemul organizatiilor guvernamentale internationale,
distributia geografica a organizatiilor partenere consortiului cu caracteristicile
lor politice si cultural - educative cat si de structura companiilor internationale
cu specificatiile economico-financiare respective. Trebuie avuta in vedere
obtinerea de eficienta economica cu profituri maximale pentru membrii consortiului
in conditiile respectarii normelor si legilor nationale si internationale.
(Fig.1.1.)
Succesul economic este influentat de cresterea valorii adaugate, prin cercetare
stiintifica utilizand tehnologia managementului in competitia globalizata.
In acest caz succesul in mediu economic depinde de formarea echipelor
transnationale in cadrul carora sunt depasite barierele de timp, spatiu,
cele culturale sau lingvistice. Performanta unei organizatii nu se mai masoara
doar dupa soliditatea organizatiei, ci si dupa gradul de adaptabilitate al organizatiei
la proiecte. Viitorul va apartine organizatiei centrate pe proiect care nu mai
este compusa din departamente ce lucreza pe diferite segmente ale unui proiect,
ci proiectul este cel care impune structurarea pe departamente.
Dezvoltarea productiei si sustinerea produselor industriale, economice, bancare,
sociale se face printr-un grup de companii in cadrul consortiului unui
proiect, fiecare dintre aceste companii fiind performanta in realizarea
unor anumite sarcini alocate ei in cadrul consortiului utilizand sistemele
proprii. Prin concentrarea afacerii totale in cadrul consortiului, fiecare
companie din cadrul consortiului devine mai competitiva pe domeniul ei de activitate.
Supravietuirea unei asemenea companii depinde de capacitatea si eficienta ei
de a colabora la afacerea respectiva in cadrul consortiului. Competitivitatea
consortiului industrial este data de capacitatea acestuia de a actiona rapid
la oportunitatile si schimbarile rapide impuse de economia globalizata. Scopurile
de micsorare a timpului de raspuns la cerintele pietei cu un cost scazut de
fabricare si crestere a beneficiului pot fi atinse doar prin proiecte de cecetare
stiintifica si dezvoltare tehnologica internationale.
MEDIUL JURIDIC
Tipul sistemului juridic
Cadrul legislative al comertului esterior
Regimul de arbitraj
Protectia dreptului de proprietate industriala si de autor
Acorduri pentru evitarea dublei impuneri
MICROMEDIUL
DE PIATA AL PROIECTULUI
MEDIUL TEHNIC SI DE AFACERI
Gradul de inzestrare tehnologica Nivelul folosirii tehnologiilor Abilitatea
de a absorbi schimbarile tehnologice
Gradul de inzestrare cu bunuri
(automobile, TV, telefoane etc.) Rolul afacerilor in societate Tipul si marimea
afacerilor
MEDIUL ECONOMIC Situatie economica de ansamblu ( rata cresterii economice, inflatie,
somaj)
Tendinta balantei de plati
Situatia afacerilor economice internationale (export/import, datorie externa,
investitii directe) Participarea la angajamente economice de cooperare
Bariere tarifare si netarifare
Riscuri financiare
Tendinte economice locale
MEDIUL SOCIODEMOGRAFIC
Evolutia/trendul demografic Structura populatiei pe varste, sexe, mediu de viata,
stare familiala, proportia adulti/copii in familie, nivelul de venituri, nivel
de instruire Clase si paturi sociale
Grupuri de referinta
MEDIUL FIZICO-GEOGRAFIC
Conditiile geografice
Conditiile climatice Accesibilitatea resurselor locale Bariere fizice pentru
transport Infrastructura rutiera, feroviara, fluviala telecomunicatii
Fig.1.1.Componentele macromediului si interactiunea lor cu micromediul de piata
al proiectului
Ca urmare, participarea la proiecte in cadrul programelor internationale
este o conditie de existenta a unei natiuni in cadrul sistemului economic
concurential globalizat. Aceasta participare trebuie sa fie facuta prin dezvoltarea,
adaptarea si implementarea proiectelor nationale in cadrul programelor
internationale cu incadrarea in tematicile corespunzatoare internationale
si rezolvarea unor probleme nationale.
La elaborarea si desfasurarea proiectelor nationale si internationale trebuie
sa se tina cont de mediul strategic al proiectelor nationale si internationale.
1.3. INITIEREA PROIECTELOR NATIONALE SI INTERNATIONALE
1.3.1. Conditionarea proiectelor
”Marea majoritate a afacerilor de succes ne demonstreaza ca de 20 de ani
s-au redus la jumatate structurile de conducere si au mai ramas o treime din
manageri. Datorita structurii sale avantajoase majoritatea companiilor sunt
similare afacerilor de acum un secol dacat companiile mari de astazi.
Astfel toate cunostintele sunt detinute de oamenii foarte bine pregatiti. Restul
sunt doar ajutori care in majoritatea cazurilor fac acelasi lucru sau
executa ceea ce li se spune. In companiile de astazi bazate pe informatie
stiinta va fi in permanenta la nivelul de baza, in minitile specialistilor
care fac diferite munci si fara nici un ajutor. ” Harvard Business Review
1988
Proiectele nationale si internationale au toate un puternic caracter international
din cauza ca cele nationale sunt puternic influentate de mediul strategic international
datorita sistemului economic globalizat concurential.
Afacerile in ziua de astazi sunt in tranzitie. Restructurarea despre
care se vorbeste mai sus a inceput deja. Oamenilor li se spune sa mearga in
acelasi sens. Atata timp cat companiile se vor schimba, oamenii
trebuie sa se adapteze, iar cei care nu pot pleaca. Cei care raman vor
fi siliti sa iasa din nisele familiare datorita necesitatii de a lucra in
echipa in cadrul unui proiet. Acesti oameni sunt in permanenta responasabili
de:
‹ Strangerea informatiilor necesare
‹ Diseminarea informatiilor
‹ Dezvoltarea mecanismelor de control in cadrul echipei, pentru
a asigura atingerea obiectivelor propuse.
Daca esti o astfel de persoana trebuie sa-ti schimbi din obiceiurile vechi si
sa imprumuti altele noi. Pentru a fi mai specific vei invata o serie
de noi lucruri ce iti vor deschide orizonturile.
Conform revistei Fortune “Managementul proiectelor va deveni ceva imens
in deceniul urmator…. managementul proiectelor este valul viitorului.
Managementul proiectelor este o idee a carui timp a sosit, iar viitorul este
unul promitator.” Interesul si accentul asupra managementului proiectelor
ca posibilitate de sistem managerial se dezvolta in tot mai multe sectoare
industriale si afaceri.
Managementul proiectelor s-a dezvoltat in ultimii 50 de ani datorita eforturilor
academicienilor si a practicantilor. Practicienii au lucrat asupra proceselor
si au dezvoltat numeroase baze empirice a practicilor utilizate in ziua
de azi. Academicienii au realizat numeroase studii pentru a perfectiona, imbunatati
metodele pentru proiect. Ambii au contribuit prin miile de articole si sutele
de carti la descrierea teoriei si practicii managementului de proiecte.
Managerii de proiecte precum si alti profesionisti depind de 4 competente.
‹ Prima este stiinta, intelegerea teoriei de management de proiecte,
a conceptelor si a practicilor.
‹ A doua este iscusinta, capacitatea de a utiliza tehnicile si metodele
acestei profesiuni pentru a obtine rezultatele scontate.
‹ A treia este abilitatea, capacitatea de a integra si folosi stiinta
si iscusinta in diferite maniere.
‹ A patra este motivatia, capacitatea de a mentine la nivelele dorite
valorile, atitudinile si aspiratiile care ajuta toti participantii la proiect
sa lucreze impreuna pentru finalizarea proiectului.
Dictionarul ne da, intr-o prima acceptiune, urmatoarea definitie succinta:
“imaginea unei situatii, a unei stari pe care vrem sa o atingem.”
S. de Beauvoir a scris: “Visul este cel care creeaza dorinta si proiectul
cel care o indeplineste.” Dincolo de ceea ce ne propunem sa facem, la
un moment dat, este ca mai intai de toate sa definim acest termen.
Alain scria ca “micutele cuvinte <voi face> si-au pierdut autoritatea.
Viitorul nu are sens decat la marginea uitarii.” In plan filozofic,
este tot ceea ce prin care omul tinde sa modifice lumea intr-un sens dat
in mintea lui, ceea ce-l determina pe J.P.Sartre sa spuna: “Omul
este un proiect care hotaraste de la sine putere.”
Deci un proiect national sau international reprezinta vointa de a realiza o
lucrare comuna intre toti partenerii (intreprindere, client, beneficiar,
colectivitate), prin traducerea necesitatilor in termeni cuantificati,
aceasta implicand:
‹ Obiective
‹ Posibilitati de realizare (umane, tehnice, financiare)
‹ Competenta intreprinderii
‹ Metode de conducere
‹ Actiuni precise si coordonate
‹ Evaluarea rezultatelor.
In concordanta cu aceasta se pot da urmatoarele clarificari:
‹ Necesitatile pot fi exprimate sau potentiale
‹ Beneficiarii sunt particulari, intreprinderi, servicii publice
‹ Termenii tehnici privesc aplicatiile cunostintelor teoretice si/sau
empirice in domeniul conceptiei, in general
‹ Termenii economici privesc costurile, cheltuielile, pretul de referinta,
pierderile, beneficiile, previziunile si angajarea cheltuielilor, rentabilitatea,
regenerarea capitalurilor etc.
‹ Posibilitatile tehnice pot fi industriale, agricole, dar si cele referitoare
la ansamblul activitatilor umane
‹ Obiectivul trebuie sa corespunda satisfacerii beneficiarilor, in
termenii raportului calitate/pret; acest principiu trebuie pastrat constant
in minte de catre managerul de proiect pe toata durata proiectului, incat
sa asigure in permanenta mentinerea directiei necesare de catre echipa.
Aceasta satisfactie este transmisa prin ceea ce se presupune a fi cunoscut inainte
de cumparare: caracteristici, performante, cost de achizitionare, primire, prezentare,
estetica etc. De asemenea, este transmisa prin ceea ce se descopera dupa cumparare
sau in timpul utilizarii, aceste elemente participand la formarea
imaginii de marca: fiabilitate, durabilitate, mentinere, securitatea folosirii,
disponibilitate, costul energiei, costurile de reparatie.
1.3.2. Necesitatea previziunilor si a prevenirilor in cadrul proiectelor
Trebuie constat ca in orice activitate, experienta duce la aparitia relatiilor
de ordin spatial, in sensul interdependentei temporale. La un moment dat,
relatiile sunt de ordin structural; structura se deplaseaza in spatiu.
Aceasta se poate observa prin modificarea unuia dintre elementele unui ansamblu,
care antreneaza modificarea altor elemente din ansamblu, dar si din preajma
sa. Singurul principiu al incertitudinii, Heisenberg, arata ca masurarea tulbura
fenomenul observat ori masurat. Acesta este adevarat in orice domeniu
si, mai ales, in viata de zi cu zi: este cazul unui observator tacut,
aflat in aceeasi incapere, dar in afara grupului; dar si al
voltmetrului, ampermetrului, barometrului etc.
Efectele spatiale depind de mediul inconjurator si sunt observabile la
un moment dat, o data cu rezervele precedente. Imediat dupa observare se adauga
efectul timpului, care poate avea adesea o importanta deloc neglijabila la scara
umana.
Pentru obiectul “zarul de jucat”, efectul timpului poate fi neglijabil
daca este de fildes. Dimpotriva, o lucrare de arta din metal va rezista efectului
timpului in natura: pentru a-l ocroti, omul ia o serie de masuri de precautie
si asa se explica faptul ca Turnul Eiffel a fost vopsit de 16 ori de la inaugurare
(din 1889, o data la 7 ani); un strat de vopsea are greutatea de 40 de tone.
Inaintea oricarei activitati este indispensabila evaluarea “apriori”
a riscurilor legate de spatiu
(utilizare si mediu inconjurator) si de timp.
Previziunea este actiunea de a considera ca fiind probabil, de a imagina un
eveniment viitor; ea ia in considerare posibilitatile, organizeaza dinainte,
decide pentru viitor. Scolile si tehnicile noastre ne-au invatat o serie
de metode referitoare la previziuni, fondate nu doar pe teorii, ci mai ales
pe extrapolarea trecutului in viitor: in acest sens este utilizat
termenul probabil; acesta este asociat aceluia de posibil, adica, ceva care
poate fi adevarat, care se poate realiza, care poate sa existe sau sa nu existe.
Daca desemnam ca fiind favorabil evenimentul pe care-l cautam si posibil -;
ansamblul de evenimente cunoscute, probabilul devine raportul dintre evenimentele
favorabile si cele posibile: ceea ce inseamna ca am inventariat toate
cazurile posibile si am definit cazurile favorabile; deci, astfel sunt cunoscute
toate cazurile. Este, in general, o problema a specialistilor, metodele
si uneltele utilizate fiind de ordin stiintific. Cu toate acestea, chiar si
non-specialistii sunt capabili sa faca previziuni, insa, fondate pe experienta
lor anterioara, metodele utilizate fiind de ordin empiric; de altfel, T. Bayes
a stabilit tehnici statistice pentru a lua in considerare, in calcule,
aceste informatii inregistrate in memoria non-specialistilor. Pentru
a evita orice disputa intre stiintifici si empirici, cum se intampla adesea,
sa reamintim ca aceste doua ansambluri sunt utile si complementare, dupa cum
vom arata in continuare: metodele stiintifice faciliteaza previziunile
si permit printre altele, efectuarea transferului conducerii altor beneficiari;
metodele empirice permit verificarea validitatii modelelor de previziune, ameliorarea
sau modificarea lor, daca este necesara, si furnizarea datelor necesare acestor
modele.
A prevedea inseamna a decide ceea ce se va putea intampla, dar noi
nu suntem stapinii evenimentelor in momentul luarii deciziei. Daca
ceea ce ignoram poate fi determinat, definit, cunoscut, decizia consta in
a ierarhiza solutiile, deci, a determina consecintele fiecareia: este o
“pseudo-concluzie”.
Din pacate, nu este mereu la fel de simplu in realitate, iar viitorul
este intotdeauna nesigur prin definitie, ba chiar ostil uneori: este dificil
atunci sa relationam din nou probabilitatile cu posibilele stari viitoare, adica
rezultatele. “Deciziile rationale” nu permit intotdeauna calcularea
riscurilor: gestiunea si calculul riscurilor sunt functii ale naturii evenimentului,
care poate fi din domeniul determinist, aleatoriu.
Intram in al doilea proces, care este cel al prevenirii. Pentru moment,
incepem cu prevenirea prospectiva: trebuie depasit domeniul rational pentru
a patrunde in cel al irationalului. Orice opinie, idee, sugestie (subiectivitate),
care nu intra in previziune (obiectivitate), va fi vizata, luata in
considerare, analizata si confruntata cu realitatea: in acest stadiu putem
spune ca o echipa beneficiaza de o experienta bogata si debordeaza de idei;
in acest moment, non-specialistii, naivii isi vor putea etala bogatia
creativitatii lor pentru a propune evenimente care, pentru specialisti, sunt
a priori improbabile. Nu mai este vorba despre inventarierea cazurilor cunoscute
sau previzibile, ci a celor care sunt total necunoscute sau partial imprevizibile.
Pe de alta parte, vom putea, mai degraba, sa adaugam decat sa prevenim,
adica sa prevedem imprevizibilul sau sa extragem din previziuni toate elementele
identificabile si care pot fi de folos prevenirii. Firile noastre, obisnuite
cu rationalul, nu au inca acest reflex, dar il pot dobandi.
Este adesea bobul de nisip la care nu s-a gandit nimeni, pentru ca era
imposibil ca frumoasa masinarie sa se opreasca. In economie, aceste evenimente
sunt denumite “efecte perverse”. Nu se intampla ceea ce era
prevazut, ci aproape inversul: “acest surub nu se poate rupe”, spune
specialistul; “dar daca se va rupe, ce se va intampla?”, replica
naivul. Stingatoarele de incendiu nu sunt folosite: trebuie sa le suprimam sau,
dimpotriva, sa le intretinem?
In fata unui proiect, niciodata sa nu fii categoric, bazandu-te doar pe
previziuni, ci, din contra, sa banuiesti imprevizibilul, cel mai mare generator
de catastrofe. In concluzie, previziunile si prevenirile sunt inseparabile
in cadrul unui proiect.
Atunci cand riscurile cuantificabile sau nu, sunt readuse in conformitate
cu obiectivul, este din ce in ce mai necesar, o data cu evolutia complexitatii
in toate domeniile, sa simulezi, a priori, deficientele, cauzele lor,
sa analizezi efectele in vederea eliminarii consecintelor catastrofale
pe plan tehnic, economic si uman. Este mai bine sa se tina seama de parerea
celor zece mii de beneficiari care au mult mai multe idei si initiative decat
cei cativa specialisti care au constientizat obiectul utilizarii lor.
Prevenirea activa este aceea care priveste derularea proiectului incepand
cu dezvoltarea lui. Obiectul sau il reprezinta prevenirea deviatiilor
sau a variatiilor periculoase in raport cu obiectivul.
1.3.3. Importanta managementului de proiect
Managementul proiectelor isi propune sa raspunda exigentelor previziunilor si
prevenirilor. Numeroase exemple vor ilustra importanta acestora. De la bun inceput,
citam:
In domeniul economic, crahul de la 24 octombrie 1987. Dupa lovitura, este
posibila reconstituirea a ceea ce a permis producerea imprevizibilului. Utilizand
metodele previziunii si ale prevenirii, ar fi fost posibila evitarea acestui
“neasteptat economic”, care a facut ca o actiune bursiera sa piarda
un sfert din valoarea ei in cursul unei singure zi, peste tot in
lume; acest fapt a fost valabil pentru cea mai mare parte a actiunilor bursiere;
dupa principiul inertiei tehnice, cum este posibil sa dispara o intreprindere,
oricat de amarata ar fi ea, intr-un timp atat de scurt?
In domeniul energetic, marea pana de curent din New York de acum cativa
ani.
In domeniul medico -; social: pana in prezent, Franta
s-a aratat foarte dezinteresata de politica de prevenire a bolii, ceea ce risca
sa o coste sistemul de protectie sociala, aflat printre cele mai performante
astfel de sisteme de pe planeta. Cea mai buna metoda de a reduce cheltuielile
nu ar fi reducerea cazurilor de spitalizare, de consultatie si de consumatie
medicamentoasa? Incep sa fie tot mai mult utilizate homeopatia, osteopatia,
sofrologia, medicina chineza; acestea pun in aplicare metode care obisnuiesc
organismul cu autoapararea, actionand asupra cauzelor raului si nu asupra
efectului sau, ceea ce evita orice vatamare adusa de unele medicamente si astfel
scuteste niste cheltuieli, consumatia medicamentoasa, cheltuieli de spitalizare,
plata concediului medical, lucruri care pot deveni de netolerat pentru societate.
Prevenirea ar trebui sa-si gaseasca locul alaturi de alte economii posibile.
Accidentele de strada au costat colectivitatea franceza aproximativ 20 de miliarde
de franci, in anii 90, iar autoritatile publice reactioneaza pentru a
reduce aceasta cheltuiala. Sida este implicata si va fi implicata din ce in
ce mai mult in cresterea deficitului. Totusi, este mult mai usor sa previi
decat sa vindeci, locul acordat prevenirii este din ce in ce mai
mult considerat capital. Credem ca este singura solutie pentru a imbunatati
viata dinainte si, prin urmare, un paliativ al deficitului cronic al securitatii
sociale alimentatia si medicina naturista nu vor rezolva toate problemele, iar
noi nu ne putem opune anumitor conceptii medicale, care-si pot gasi locul lor.
Dar noi doar credem ca prevenirea trebuie sa detina primul loc intr-o
perioada in care informatia circula atat de usor si din abundenta.
De altfel, este singurul mod in care se poate salva un sistem perfectionat
de protectie sociala, dar, care, fiind prost utilizat, a avut de-a lungul timpului,
un efect nedorit.
Ca urmare, in cadrul oricarui proiect va trebui sa se aiba in vedere
urmatoarele:
‹ Sa se faca previziuni pentru a identifica ceea ce este posibil sa se
intample
‹ Sa se faca preveniri pentru a impiedica producerea catastrofelor
‹ Sa se listeze evenimentele care nu vor putea fi eliminate si sa se elaboreze
un plan pentru acoperirea riscurilor, deja cunoscute, in cazul in
care se vor produce evenimentele
Din pacate, unele riscuri sunt prea greu de asigurat. Astfel, in ciuda
accidentelor care sunt in egala masura si avertismente, sunt numeroase
intreprinderi cu riscuri, care nu sunt mereu asigurate pentru impactele
negative asupra mediului inconjurator. De fapt, ele au greutati in
a alege ceva bun.
1.4. Proiecte mari sau proiecte mici? Se poate alege?
Contrar ideii des raspandite, nu exista pe de o parte marile proiecte,
singurele recunoscute ca atare (de exemplu: racheta Ariane, un simulator de
zbor, dezvoltarea unui soft, constructia unei uzine etc.), si pe de alta parte,
micile proiecte, in general, nerecunoscute ca atare (de exemplu: un fier
de calcat, o bicicleta, amplasarea unui utilaj de productie etc.).
A face dintr-un strat de gradina un loc inflorit, a implanta o instalatie
horticola, a-ti crea propria intreprindere, a aplica o lege prin decrete
sunt exemple de proiecte. Unele sunt exceptionale, dar, pentru ca functioneaza,
nimeni nu vorbeste despre ele. Astfel:
‹ O intreprindere care produce animale pentru laboratoarele din
lumea intreaga; un sobolan cu o anumita ereditate, cu un anumit patrimoniu
genetic trebuie livrat la varsta de 29 de zile, total ferit de orice microb
si orice afectiune in SUA. Aceste cazuri sunt dezbatute in fiecare
zi, de sute de ori, pentru mai multe rase de animale. Pentru aceasta intreprindere,
fiecare comanda reprezinta un proiect pe care-l administreaza.
‹ Salvarea celor 6 platforme petroliere ale Ekofiskului, in 1987; erau
scufundate 4m in mare, cu riscul de a fi maturate de catre “valul
centenar”, de 24m inaltime. O intreprindere a reusit sa le
inalte cu 6m, fiecare platforma avand in total 40000 tone
de otel.
‹ Noua numerotare telefonica din Franta: schimbarea, realizata pe 25 octombrie
1985, la ora 23:00 si care privea 23 de milioane de abonati nu a intrerupt
nici o secunda serviciul telefonic. Aceasta schimbare de numerotare a vizat
utilizatorii Frantei metropolitane, departamentele si teritoriile din Outre
-; Mer.
Exista si cazuri contrare:
‹ Punerea in circulatie, in 1986, a noi monede de 10 franci,
batuta in zeci de milioane de exemplare; aceasta semana foarte mult cu
cea de 50 de centime din acea vreme, incat, in mai
putin de 15 zile, operatiunea a fost urgent oprita. Responsabilul acestei operatiuni
nu a stiut sa-si conduca proiectul. Costul acestei inovatii pierdute: 500 de
milioane de franci pierduti.
‹ Pierderea controlului asupra productiei de lapte la nivel european:
in 1988, stocul european de lapte praf a scazut de la 760000 la 40000 de tone
intr-un an, din cauza instaurarii cotelor si a programului accelerat de
subventionare. In aceste conditii, s-au realizat pierderi si mai mari
pana in 1991.
Pe de o parte, dupa cum am mentionat mai sus, inainte de orice actiune,
in sanul unei intreprinderi, al unei asociatii, al unei familii,
remunerata sau benevola, trebuie sa ne gandim antotdeauna ca ea
trebuie desfasurata in cadrul unui management de proiect.
Pe de alta parte, obiectivul oricarui proiect va fi acela de a livra produsul
beneficiarului;
acesta va fi multumit doar daca produsul si serviciile asociate corespund asteptarilor
sale.
1.5. Analiza necesitatilor si stabilirea obiectivelor proiectului
Cea mai mare parte a literaturii de specialitate arata ca proiectul trebuie
sa porneasca, in principal, de la obiectivele financiare, iar pentru examinarea
celei mai bune solutii financiare exista diferite proceduri:
• Obiectivele sunt stabilite de factori externi
• Adesea, obiectivele nu pot fi cuantificate in termeni financiari,
iar bugetul este mai degraba o constrangere decat un obiectiv (adica
se pune problema sa se realizeze cat mai multe cu un buget dat, si nu
sa se realizeze anumite obiective cu cheltuieli cat mai mici).
De ragula, managementul proiectelor presupune echilibrarea a trei factori: timpul,
banii/celelalte resurse si calitatea/specificatiile tehnice. In multe
proiecte comerciale, specificatiile sunt stipulate clar (caracteristicile exacte
ale unei noi autostrazi, parametrii unui nou sistem computerizat etc.), iar
timpul este o constrangere (se vor plati penalizari daca autostrada nu
este terminata la termenul stabilit, sistemul computerizat trebuie sa fie pus
in functie inainte de inceperea noului an fiscal etc.), deci
principala problema manageriala este administrarea bugetului, pentru a-l mentine
la un nivel cat mai redus, respectand in acelasi timp specificatiile
stabilite si constrangerea factorului timp. De regula, bugetul nu poate
fi modificat (in orice caz, nu poate fi majorat), iar timpul este o constrangere,
dar nu foarte importanta. Prin urmare, stabilirea specificatiilor si a obiectivelor
este extrem de importanta, intrucat acestea sunt componenta flexibila
a sistemului. Daca obiectivele nu sunt bine stabilite, eficienta va avea de
suferit.
Pentru a identifica problemele trebuie sa fie limpede care sunt obiectivele
globale ale proiectului. Daca obiectivele sunt concrete si directe, o mare parte
din lucrari poate fi atribuita unui consultant colaborator, iar participarea
institutiei beneficiare este neimportanta. Daca, insa, obiectivele sunt
dezvoltarea institutionala si autonomia, este important ca institutia beneficiara
sa fie implicata in proiect de la inceput.
De regula, in aceasta etapa, obiectivele nu sunt stabilite in mod
foarte adecvat de catre beneficiarii potentiali, care vor cauta in primul
rind sa-si protejeze interesele.
Este important sa se cunoasca urmatoarele:
• Care sunt obiectivele globale stabilite pentru proiect in documentele
de planificare si documentele conexe
• Care sunt indicatiile cuprinse in documentatia Finantatorului
• Care sunt obiectivele cheie in acest sector
• Care este politica guvernamentala declarata pentru acest sector si
care sunt obiectivele declarate ale guvernului
In cadrul acestei analize trebuie remarcat ca exista diferite tipuri
de obiective si, mai ales, ca:
• Obiectivele cantitative difera de cele calitative
• Obiectivele pe termen lung (extinse) difera de obiectivele pe termen
scurt (imediate)
De regula, proiectele au o combinatie de obiective de tipuri diferite, ce vor
trebui sa fie masurate separat. Astfel:
• Un obiectiv extins inseamna orientarea globala catre dezvoltare,
la care trebuie sa contribuie programul
• Un obiectiv imediat inseamna impactul pozitiv al proiectului
asupra beneficiarului si/sau o anumita regiune
• Efectele sunt impactul pozitiv al proiectului asupra si/sau o anumita
regiune
• Rezultatele sunt produsele concrete si/sau serviciile oferite de proiect
grupurilor vizate in mod direct
• O cantitate (pentru un obiectiv cantitativ) este definita ca fiind
valoarea ce se urmareste sa fie realizata intr-o anumita perioada de timp
(de exemplu, cat de mult)
• O calitate (pentru un obiectiv calitativ) este o descriere a unor caracteristici
(de exemplu, cat de bine)
1.6. Identificarea proiectelor potentiale
Adesea, problema cu care se confrunta o companie, un beneficiar, consta in
numarul mare de proiecte potentiale, si nu in insuficienta acestora. Chiar
si intr-o astfel de situatie, merita sa se cerceteze daca trebuie luate
in considerare si alte proiecte inainte de a trece la stabilirea
prioritatilor si selectia proiectelor. Mai mult, este important ca diferitele
cai de realizare ale aceluiasi obiectiv sa fie considerate proiecte diferite:
in aceasta etapa nu trebuie stabilita metoda de implementare.
Ideile si schitele proiectelor pot veni din numeroase surse, printre care:
• Sponsorii proiectului (caz in care se pune intrebarea cine va
avea de castigat: sponsorul sau beneficiarii finali?)
• Guvernul si ministerele (in acest caz: proiectul are o importanta
reala sau este doar o necesitate, pentru a crea impresia ca se face ceva?)
• Experti straini (in acest caz: proiectul este adecvat necesitatilor
si situatiei din tara de origine sau numai in contextul altor tari?)
• Analiza necesitatilor dintr-un anumit sector -; analiza care poate
constitui ea insasi un intreg proiect
1.7. Analiza proiectelor
Dupa ce au fost identificate proiectele potentiale, acestea trebuie analizate
in profunzime inainte de a fi adoptate. In continuare vom
prezenta cateva sugestii asupra modului in care se face aceasta
analiza.
Stabilirea prioritatilor propunerilor de proiect
Intrucat ar fi imposibil sa se intreprinda cercetari adecvate
si consultari in legatura cu toate problemele posibile si toate proiectele
aparute, este necesara o stabilire a prioritatilor. Aceasta se va face tinand
cont de urmatoarele criterii:
• Masura in care proiectele corespund unor obiective extinse ale
companiei
• Eficienta proiectelor la prima vedere (cu alte cuvinte, proiectele
care nici macar nu pretind ca aduc beneficii importante relativ la costuri trebuie
lasate la urma)
• Marimea bugetului comparativ cu resursele disponibile
1.8. Informarea pentru elaborarea proiectelor
Reinventarea rotii nu foloseste nimanui. Trebuie aflat daca proiectul respectiv
a mai fost implementat, eventual in alta tara. Ce s-a intreprins
in alte tari/regiuni/sectoare si ce se poate afla despre experienta acestora?
Aveti la dispozitie date statistice referitoare la problema pe care o abordati?
Daca nu, ce aprecieri puteti face? Este important mai ales sa estimati resursele
necesare si marimea rezultatelor beneficiarilor finali. Informarea trebuie sa
clarifice in ce constau problemele. De exemplu, nu este suficient sa se
spuna “Compania X are probleme financiare, deci trebuie sa sprijinim deschiderea
unei linii de credit”. Problema trebuie precizata mai bine (Ce fel de
probleme financiare? Aceste probleme sunt legate de alte deficiente, cum ar
fi cele de marketing? Ne propunem sa rezolvam o problema temporara sau una institutionala,
a sistemului bancar?) si trebuie cuantificata cat mai precis (Cate
companii au planuri de afaceri viabile pe care bancile nu vor sa le finanteze?
Cate dintre acestea ar apela la o schema sponsorizata de guvern?). De
asemenea, trebuie analizat efectul pozitiv asteptat (Daca se acorda un imprumut
nerambursabil unei companii, acest lucru ar conduce la dezvoltarea afacerii
sau imbunatatirea situatiei financiare a patronului?).
1.9. Consultarea partilor interesate
Dupa ce s-a efectuat informarea generala, trebuie mers la principalii beneficiari
si la principalele parti interesate in proiect pentru a determina care
sunt, in opinia lor, cele mai importante probleme si cele mai eficiente
solutii.
Este vorba despre un proiect?
Inainte de a trece la conceptia detaliata si asamblarea proiectelor, este
important de lamurit daca ceea ce a rezultat este un proiect sau un plan pentru
o noua organizatie sau institutie.
De regula, un proiect este necesar pentru:
• A testa ceva nou (o idee, un mecanism, un serviciu)
• A promova ceva nou
• A rezolva o problema concreta (instruirea unui anumit numar de persoane,
privatizarea/restructurarea unei companii, construirea unui drum)
Pe de alta parte, o institutie este necesara pentru:
• A oferi servicii regulate (a intretine un drum)
• A intreprinde o activitate in mod continuu (o afacere,
elaborarea unei politici etc.)
Sa ne intoarcem la caracteristicile unui proiect si sa analizam:
• Are o data clar definita de inceput si, respectiv, de sfarsit?
• Are un buget bine definit si suficient?
• Actiunile se vor repeta in viitor?
• Persoanele implicate vor avea atributii temporare sau permanente?
• Proiectul are un ciclu de viata propriu-zis sau are o viata proprie?
1.10. Indicatorii de succes si insucces in cadrul proiectelor internationale
Este foarte important sa avem posibilitatea de a anticipa cand un proiect
este de succes sau cand un proiect poate fi definit ca un insucces. Succesul
sau insuccesul este determinat prin masurile aplicate in urma evaluarilor
realizate la finalizarea proiectului. Cuvintele succes sau insucces asemeni
cuvantului frumos sunt in ochii si urechile beneficiarului. In
contextul managementului de proiecte, cuvintul succes defineste atingerea
anumitor deziderate planificate, livrarea rezultatelor proiectelor la termen
conform bugetului stabilit si nu in ultimul rand, functionalitatea
acestuia sa se potriveasca misiunii obiectivelor si scopurilor companiei.
Cuvantul insucces descrie conditia sau starile de fapt care au condus
la nerealizarea dezideratelor si rezultatelor. Insuccesul unui proiect este
determinat atunci cand rezultatele planificate nu au fost livrate conform
asteptarilor. Cu toate acestea, daca rezultatele proiectului sunt acceptate
de catre beneficiar, atunci depasirile de cost si intarzierile in
planificare trebuie sa fie tolerabile.
Determinarea succesului sau insuccesului este ceruta de standardele de performanta
care sunt dezvoltate in cadrul proiectelor, care sunt comparabile cu rezultatele
care le produc. Succesul sau insuccesul proiectului poate fi perceput diferit
de catre participantii la proiect:
‹ Un proiect care a depasit costurile precum si obiectivele planificate,
dar ofera beneficiarului rezultatele acceptate, poate fi considerat un succes
de catre acesta
‹ Un membru al echipei de proiect care castiga experienta prin derularea
proiectului poate considera ca proiectul a fost cu succes
‹ Un furnizor care a oferit resurse considerabile proiectului poate considera
ca proiectul a fost de succes
‹ Un contractor care a inregistrat o anumita pierdere lucrand
in cadrul proiectului poate considera ca acesta sa fie un insucces
‹ Datorita ambiguitatii proiectului, determinarea relativitatii de succes
sau insucces poate fi dificil de realizat
‹ Determinarea succesului sau insuccesului unui proiect prin natura obiectiva
a acesteia, poate determina aparitia masurilor obiective de succes sau insucces
‹ Nuanta de succes sau insucces a unui proiect poate diferi, aceasta depinzand
de perioada din ciclul de viata al proiectului in care a fost realizata
determinarea.
Cu toate acestea, pot fi definite anumite standarde dupa care se poate masura
succesul sau insuccesul unui proiect:
Factori determinanti ai succesului unui proiect
‹ Pachetele de lucru din cadrul proiectului au fost realizate in
timp conform bugetului.
‹ Rezultatele generale ale proiectului au fost indeplinite in
timp si conform bugetului
‹ Rezultatele proiectului au fost livrate beneficiarului pe care le considera
a fi apropiate de misiunea, obiectivele si scopurile companiei
‹ Actionarii proiectului sunt satisfacuti de modul in care proiectul
a fost desfasurat si de rezultatele obtinute
‹ Membrii echipei de proiect considera ca participarea in echipa
a fost un castig real de experienta si o valoare adaugata in cariera
lor viitoare
‹ Munca depusa in cadrul proiectului a realizat o serie de noutati
tehnologice care creeaza
beneficiarului premiza competitivitatii pe piata pe viitor
Factori indirecti care contribuie la succesul unui proiect
‹ Supraveghere adecvata din partea factorilor de decizie
‹ O planificare riguroasa a timpului
‹ Proiectarea unei scheme organizationale adecvate
‹ Delegarea de responsabilitati si autoritate
‹ Furnizarea unui sistem eficient de monitorizare, evaluare si control
in ceea ce priveste utilizarea resurselor proiectului
‹ Implicarea tuturor membrilor care participa in proiect in
realizarea si executia deciziilor din cadrul proiectului
‹ Planificarea obiectivelor si costurilor realist
‹ Contributia beneficiarului in implementarea proiectului prin
supraveghere (supervizarea)
continua si adecvata
‹ Implicarea managerului de proiect prin atingerea obiectivelor de performanta
tehnica, bugetul, planificarea temporala si nu in ultimul rand,
utilizarea celor mai performante concepte si procese de managenmnet
‹ Utilizarea unui sistem de management informational adecvat
Factori determinanti ai insuccesului unui proiect
‹ Proiectul a depasit planificarea temporala si costurile
‹ Proiectul nu se apropie de necesitatile beneficiarului din punct de
vedere al misiunii, obiectivelor si scopurilor companiei
‹ Proiectul a continuat peste punctul (limita) de la care rezultatele
erau cele asteptate de catre beneficiar
‹ Utilizarea in cadrul proiectului a unor procese de management
neadecvate
‹ Proiectarea defectuoasa a standardelor de performanta tehnica
‹ Actionarii (finantatorii) proiectului sunt nesatisfacuti de progresele
realizate in cadrul proiectului sau/si de rezultatele obtinute
‹ Managementul proiectului nu a reusit sa sustina proiectul
‹ Folosirea de personal necalificat in cadrul echipei de proiect
‹ Proiectul atinge scopurile, dar nu rezolva necesitatea de afacere a
beneficiarului
Factori indirecti care contribuie la insuccesul unui proiect
‹ Rapoarte de faza si de pachet de lucru neadecvate si nerealiste
‹ Supravegherea factorilor de decizie insuficienta si/sau neadecvata
‹ Incompetenta managerului de proiect prin neantelegerea proceselor
tehnologice, abilitatile administrative interpersonale, de comunicare, imposibilitatea
de a lua decizii si imposibilitatea de a se detasa si delimita de problemele
curente (ruperea de prim-plan)
‹ Legaturi defectuoase intre finantatori si/sau beneficiar
‹ Implicarea defectuoasa a echipei de proiect in luarea si executia
deciziilor
‹ Lipsa spiritului de echipa
‹ Utilizarea de resurse neadecvate
‹ Utilizarea ineficienta a resurselor
‹ Planificare nerealista
‹ Opinie publica nefavorabila
‹ Depasirea duratei planificate a proiectului
‹ Slaba sustinere a factorilor de decizie
‹ Imposibilitatea sau/si insuficienta in informare a factorilor
de decizie
‹ Slaba definire a autoritatii si responsabilitatii in cadrul echipei
de proiect
‹ Slaba implicare a membrilor echipei de proiect
In determinarea factorilor de succes sau insucces in cadrul proiectelor
apar o serie de factori indirecti al caror rezultat poate afecta in diferite
moduri rezultatele finale. Acestia nu trebuie priviti ca fiind exclusivisti,
deoarece fiecare proiect tinde sa fie unic, din acest motiv pot aparea si alti
factori aditionali. Este foarte important de inteles faptul ca determinarea
succesului sau insuccesului depinde de numeroase motive, cunoscandu-le,
sansele ca un proiect sa fie de succes este mai mare decit a ajunge la
concluzia: insucces.
1.11. Programe ale Uniunii Europene in Romania
Asistenta finaciara din partea Uniunii Europene oferita Romaniei poate
fi impartita in trei categorii :
A. Fonduri -; accesul la acesta presupune urmatorii pasi:
‹ Lansarea publica a apelurilor de propuneri de proiecte (pe Internet:
www.infoeuropa.ro) in cadrul careia sunt definite: grupurile tinta eligibile
pentru finantare (ONG, IMM, autoritati locale etc.); termen limita si locul
unde se depun propunerile de proiecte; documente necesare (formulare, alte documente
aditionale, precum: plan de afaceri -; pentru programele care sprijina
dezvoltarea afacerilor, statut -; pentru ONG etc.)
‹ Evaluarea proiectelor depuse -; in functie de criteriile
publicate odata cu lansarea apelurilor de propuneri (ex. expertiza organizatiei
respective intr-un domeniu anume, relevanta proiectului pentru sectorul
respectiv, analiza financiara etc.)
‹ Selectia celor mai bune proiecte
‹ Anuntarea publica a proiectelor selectate
‹ Semnarea contractelor de finantare
B. Investitii publice, categorie care include, in cea mai mare parte,
proiecte mari de
infrastructura pentru transport si mediul incorjurator. Prioritatile
de finantare sunt stabilite impreuna
cu Guvernul Romaniei iar proiectele sunt propuse de catre autoritatile locale/centrale, regiile autonome etc, din acest sector. Accesul la fondurile
alocate pentru aceste proiecte consta in contractarea de servicii/lucrari necesare
pentru implementarea proiectelor si implica urmatorii pasi:
‹ Anuntarea licitatiei publice (in presa nationala si pe Internet:
https://europa.eu.int/comm/scr/tender_en.html)
‹ Evaluarea ofertelor pentru lucrari publice/servicii
‹ Selectia celei mai bune oferte, atat din punct de vedere tehnic
cat si financiar
‹ Semnarea contractului pentru lucrari publice/servicii cu castigatorul
licitatiei
C. Sprijin institutional direct -; prioritatile de finantare sunt stabilite
in urma unui proces de negociere intre Guvernul Romaniei si
Comisia Europeana. Sprijinul consta de obicei in asistenta tehnica si
echipamente oferite institutiilor publice beneficiare (ministere, agentii etc.),
iar contractarea acestor activitati urmeaza aceiasi pasi mentionati la punctul
B.
Se pun in evidenta urmatoarele programe: I. PHARE
PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana
pentru a sprijini Europa Centrala si de Est in evolutia catre o societate
democratica si o economie de piata. Infiintat la inceputul anului
1989 pentru Polonia si Ungaria (primele doua tari in care s-a realizat
trecerea de la regimul comunist la democratie), programul s-a extins treptat,
incluzand in prezent $3 tari partenere din regiune. Zece dintre
aceste tari, printre care si Romania, au depus cererea de aderarea la
Uniunea Europeana.
Ca urmare a acestor evolutii, sfera de activitate a programului PHARE s-a largit,
acesta adresandu-se in prezent dezvoltarii economice pe termen lung
si investitiilor necesare procesului de aderare. Programul se concentreaza asupra
a doua aspecte:
‹ Dezvoltare institutionala, sprijinirea administratiilor tarilor candidate
in implementarea legislatiei comunitare (acquis comunitar);
‹ Investitii, sprijinirea tarilor candidate in efortul de a-si alinia
industria si infrastructura la standardele UE, prin mobilizarea investitiilor
solicitate. Acest tip de asistenta include sfonduriles pentru care o descriere
completa este realizata in aceasta brosura. Intre 1990 si 2000,
Romania a beneficiat de peste 1,5 miliarde Euro prin programul PHARE.
Pentru perioada 2000 -; 2006, sumele alocate prin PHARE se ridica la aproximativ
250 milioane Euro anual, Romania fiind cel de-al doilea mare beneficiar,
dupa Polonia. In prezent, PHARE se concentreaza in Romania
asupra a trei mari sectoare: dezvoltare regionala, dezvoltare institutionala
si sprijinirea investitiilor in vederea implementarii acquis-ului.
II. ISPA
ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-Aderare) este cel
de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea
tarilor candidate in procesul de aderare la Uniunea Europeana. ISPA ofera
sprijin financiar pentru investitii in domeniul transporturilor si al
protectiei mediului, pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei
tarilor candidate cu normele europene in aceste doua sectoare.
Romania va beneficia de sume cuprinse intre 240-270 milioane Euro
pe an, fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dupa Polonia.
In sectorul transporturilor, se acorda prioritate investitiilor destinate
integrarii sistemului romanesc de transport in cel al Uniunii Europene,
precum si viitoarei Retele Trans Europene (Trans European Network - TEN). De
asemenea, se acorda o importanta deosebita imbunatatirii legaturilor cu
alte state candidate in domeniul transporturilor, precum si imbunatatirii
sistemului national de transport prin eliminarea verigilor lipsa.
Principala prioritate a programului ISPA in domeniul protectiei mediului
este sprijinirea Romaniei in procesul de adoptare a legislatiei
europene. O atentie speciala este acordata apei potabile, tratarii apelor uzate
si evacuarii reziduurilor menajere.
III SAPARD
SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala)
este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru a
sprijini tarile candidate in reformea structurala in sectorul agricol
si al dezvoltarii rurale, precum si in implementarea acquis- ului comunitar
referitor la PAC (Politica Agricola Comuna) si a legislatiei aferente. In
perioada
2000-2006, Romania urmeaza sa primeasca $50 milioane Euro/an, fiind cel
de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. La aceasta suma, se va adauga contributia
de 50 milioane Euro a Guvernului Romaniei.
SAPARD finanteaza proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale.
Romania a identificat patru domenii care urmeaza sa fie finantate cu prioritate
in cadrul acestui program:
‹ imbunatatirea activitatilor de prelucrare si comercializare a
produselor agricole
si piscicole;
‹ dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale;
‹ dezvoltarea economiei rurale (investitii in companiile cu profil
agricol;
‹ diversificare economica; silvicultura);
‹ dezvoltarea resurselor umane (imbunatatirea formarii profesionale;
asistenta
‹ tehnica, inclusiv studii menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea
‹ programului, campanii de informare si publicitate).
1.12. Programe comunitare
Programele comunitare au fost concepute de Uniunea Europeana pentru a promova
cooperarea dintre Statele Membre in diverse domenii legate de politicile
comunitare, pe o perioada de cativa ani. Aceste programe au fost extinse
si asupra statelor candidate pentru a le sprijini in procesul de pregatire
pentru aderare, ca o completare adusa celor trei instrumente financiare care
le sunt destinate in exclusivitate (PHARE, ISPA si SAPARD).
Aceste programe sunt caracterizate de urmatoarele principii:
- aceleasi conditii si criterii de selectie a proiectelor se aplica atat
statelor membre cat si tarilor candidate;
- participarea la programele comunitare implica o contributie financiara din
partea tarii participante, precum si compatibilitate legislativa in sectorul
respectiv.
Romania participa la o serie de programe comunitare precum Programul Cadru
5 (FP5) pentru cercetare si dezvoltare, LIFE pentru protectia mediului, Leonardo
da Vinci, Socrates si Youth -; in domeniul educatiei si Cultura 2000.
a) Program Cadru 5 pentru cercetare, dezvoltare tehnica si demonstratii 1998-2002-2002
(FP 5)
Programul Cadru 5 (FP 5) este alcatuit din diferite programe pentru cercetare-dezvoltare
si inovatie, care au bugete, obiective si reguli de participare
bine definite. Tipurile de programe din cadrul FP5 sunt urmatoarele:
1. Programul specific Calitatea vietii si managementul resurselor de viata-LIFE;
Acest program isi propune sa imbunatateasca nivelul calitativ al
administrarii resurselor naturale printr-o mai buna informare referitoare la
producerea si exploatarea resurselor naturale (inclusiv paduri), in stransa
legatura cu intregul lant de productie, contextul competitivitatii internationale
si cu cerintele de adaptare continua la politicile UE referitoare la sanatate,
agricultura si pescuit, precum si prin crearea unei baze stiintifice pentru
legile si standardele UE.
2. Program specific Societatea informationala-IST;
Acest program isi propune sa valorifice beneficiile societatii informationale
in Europa, atat prin accelerarea dezvoltarii acesteia, cat
si prin asigurarea faptului ca exigentele persoanelor si ale intreprinderilor
sunt indeplinite. Programul se concentreaza atat asupra dezvoltarii
tehnologice a societatii informationale cat si asupra stabilirii unei
comunicari stranse intre cercetare si politica necesara pentru o
societate informationala coerenta si complexa.
3. Program specific Crestere competitiva si durabila- GROWTH;
Sprijinirea activitatilor de cercetare care contribuie la asigurarea competitivitatii
si sustenabilitatii, in mod special acolo unde aceste doua obiective interactioneaza.
Rolul industriei nu va fi doar acela de a identifica domenii de colaborare,
ci si de a alatura si integra proiectele, in mod special proiectele referitoare
la mai multe sectoare, in asa fel incat asimilarea tehnologiei
si inovatia sa fie asigurate mai eficient la nivel european.
4. Program specific Energie, Mediu si Dezvoltare Durabila -EESD, care contine
doua
subprograme Mediu si Energie;
Programul isi propune sa contribuie la asigurarea unei dezvoltari durabile,
concentrandu-se asupra activitatilor cheie, esentiale pentru bunastarea
sociala si competitivitatea economica la nivel european.
5. Program orizontal Confirmarea rolului international al Cercetarii Comunitare
-INCO2;
Programul isi propune:
‹ Sa promoveze cooperarea stiintifica si tehnologica internationala;
‹ Sa intareasca capacitatile UE in domeniul stiintei si tehnologiei;
‹ Sa sprijine atingerea unui nivel de excelenta in domeniul stiintific
la nivel international;
‹ Sa contribuie la implementarea politicii externe a UE, in vederea
extinderii.
6. Program orizontal Promovarea inovarii si incurajarea participarii
IMM -SME;
Acest program isi propune sa mareasca impactul economic si social al activitatilor
de cercetare, prin asigurarea unei mai bune diseminari a rezultatelor, prin
incurajarea participarii IMM si prin incurajarea transferului si
diseminarii tehnologiilor din diverse surse, luand in considerare
necesitatile clientilor si ale utilizatorilor.
7. Program orizontal Imbunatatirea potentialului uman de cercetare si
a bazei cunostintelor socio-economice-IMPROVING
Programul isi propune:
‹ Sa imbunatateasca si sa dezvolte potentialul de cunostinte al
cercetatorilor europeni, al inginerilor si tehnicienilor, printr-un sprijin
sporit acordat instruirii, mobilitatii si accesului la infrastructura;
‹ Sa mobilizeze si sa intareasca baza de cunostinte socio-economice,
in vederea identificarii tendintelor si cerintelor economice si sociale,
atat actuale cat si viitoare, pentru a contr