I.Obiectivele politicii monetare i1o18oz
II.Modul de actiune a politicii monetare
III.Consideratii privind rata dobanzii si deficitele bugetare
I. Obiectivul fundamental al politicii monetare este stabilitatea preturilor (o inflatie cat mai mica). In decursul timpului au mai existat si alte obiective: stabilitatea macroeconomiei, echilibrul de pe piata fortei de munca, echilibrul balantei comerciale si de plati.
Incepand cu anii ’80 majoritatea politicilor monetare ale statelor si-au fixat ca obiectiv principal stabilitatea preturilor. Aceasta explicare a orientarii politicii monetare catre rata inflatiei se explica prin faptul ca incepand cu anii ’80 politicile economice ale statelor s-au reorientat catre liberalism. O alta explicatie este aceia ca studiile economice empirice au dovedit ca in conditiile unei stabilitati a preturilor cresterea economica, desi mai mica ca dimensiune, are tendinta de a fi durabila, iar echilibrele balantei comerciale si a celei a fortei de munca sunt mai usor de controlat. A treia motivatie consta in aceea ca s-a dovedit ca relatia dintre inflatie si rata somajului (curba Filips) se dovedeste a nu mai fi de actualitate (exista un somaj natural care nu mai poate fi absorbit prin inflatie, de fapt prin cresterea masei monetare si in aceleasi conditii, procesele inflationiste din majoritatea statelor incepusera sa se dezvolte foarte mult.
In afara acestui obiectiv principal, politica monetara mai are si alte obiective numite secundare:
-rata de schimb
-masa monetara
-rata dobanzii
Rata de schimb -; exista o legatura intre rata de schimb si inflatie. O inflatie inalta determina deprecierea monedei nationale, iar aceasta prin preturile produselor importate determina o noua inflatie la intern care face posibila o noua depreciere a monedei. Deci se poate vorbi de un cerc vicios: depreciere -; rata a inflatiei. Pentru a evita acest cerc se propun politici monetare restrictive bazate pe o emisiune monetara redusa care sa determine inflatie redusa si de aici intarirea monedei nationale.
10000 lei CV = 10000lei/$
Ri = 100%
20000 lei ? 2 $
CV = 20000lei / $
Masa monetara - exista o legatura intre inflatie si masa monetara. O masa monetara inalta peste valoarea bunurilor si serviciilor determina inflatie, adica punerea in pericol a obiectivului principal al politicii monetare si in consecinta pentru a se realiza obiectivul principal, autoritatea insarcinata cu politica monetara isi propune obiective intermediare si in legatura cu masa monetara.
Rata dobanzii -; exista o legatura intre oferta de fonduri si rata dobanzii. Cand rata dobanzii este scazuta, cererea de fonduri va fi inalta. Cand dobanda este inalta cererea de fonduri se reduce, deci rata dobanzii poate fi folosita cu succes pentru a se dimensiona fondurile (masa monetara) existente in circulatie, astfel incat acestea (masa monetara) sa nu depaseasca bunurile si serviciile existente pe piata, adica sa determine inflatie.
II. Politica monetara de fapt inseamna controlul masei monetare existente in circulatie. Pentru a se controla masa monetara in circulatie in vederea atingerii obiectivului stabilitatii preturilor, banca centrala responsabila de politica monetara poate actiona fie direct, fie indirect. De fapt actiunea bancii centrale asupra masei monetare se refera la actiunea ei asupra creditului (acordarea unui credit insemnand emisiune monetara).
Modul de actiune direct -; plafonarea creditului -; banca centrala stabileste pentru fiecare banca comerciala volumul creditului pe care aceasta trebuie sa-l acorde independent de conditiile pietei si de resursele colectate de banca. In caz de nerespectare a plafoanelor bancile in cauza sunt penalizate.
Modul de actiune indirect -; se refera la actiunea exercitata de banca centrala asupra raportului dintre cererea si oferta de fonduri.
O implicare a bancii centrale in cererea si oferta de fonduri -; in acest caz banca centrala se implica prin intermediul ratei dobanzii: a)fie prin politica de rescont (bancile comerciale se aprovizioneaza cu lichiditate de la banca centrala, traditional rescontare efectele comerciale la banca centrala) b) fie prin implicarea pe piata interbancara fie pentru atragerea soldurilor creditoare (cand doreste sa majoreze dobanda) fie prin oferirea de lichiditati (cand doreste sa scada dobanda).
Actiunea asupra ofertei. Pentru care bancile comerciale sa acorde credite ii trebuie lichiditati. Astfel pentru a controla oferta de fonduri banca centrala se poate implica in sensul diminuarii plasamentelor pe care le pot face bancile comerciale (imobilizandu-le o parte a resurselor pe care le colecteaza) acest lucru are loc prin politica rezervelor minime obligatorii si politica de OPEN MARKET.
III. Exista o legatura intre inflatie si deficitul bugetar. Pe de o parte deficitul bugetar determina o crestere a proceselor inflationiste pentru ca statul in conditii de inflatie, veniturile pe care le va colecta vor fi mai mari (ca urmare a cresterii bazei de aplicare a impozitelor), pe cand cheltuielile bugetare au tendinta de a ramane relativ fixe. Deci statului ii convine o politica inflationista pentru ca deficitul bugetar are tendinta de a se diminua. Pe de alta parte existenta deficitului bugetar determina instabilitate in economie, agenti economici estimand cresterea dezechilibrelor pe piete isi vor reformula compartimentul economic, drept pentru care banca centrala va trebui sa intervina prin masuri de … monetara (cresterea increderii in moneda nationala), adica prin cresterea dobanzii. Ori cresterea dobanzii determina la randul sau o crestere a cheltuielilor publice pe care le face bugetul de stat cu dobanda (deci agrearea deficitului bugetar), iar pe de alta parte cresterea dobanzii in economie determina o reducere a activitatii economice si deci o reducere a bazei la care se aplica impozitele => venituri bugetare mai mici si deci majorarea deficitului bugetar.