Europa se doreşte a fi o zonă economică, politică şi juridică extrem de închegată şi unitară. Problema devine mult mai dificilă când se abordează din punct de vedere cultural şi se încearcă o delimitare tocmai din cauza diversităţii destul de accentuate, cu toate că toate statele europene au la bază cultura greco-romană. În acelaşi timp se poate vorbi şi despre similarităţile care se fundamentează, la rândul lor, pe rolul, jucat de creştinism.
Folosind cele patru dimensiuni din studiul lui Hofstede, se pot forma combinaţii de două câte două, care pun în evidenţă aspecte relevante ale funcţiilor managementului în managementul european:
A) cuplul individualism/colectivism şi distanţă mare/mică faţă de putere determină stilul de management practicat;
B) cuplul distanţă mare/mică faţă de putere şi controlul incertitudinii determină structura organizatorică;
C) cuplul controlul incertitudinii şi masculinitate/feminitate explică modificări în motivarea angajaţilor.
În legătură cu aceste cupluri au rezultat următoarele caracteristici:
În organizaţiile cu distanţă mare şi control redus al incertitudinii organizaţiile sunt asemănătoare unor familii, în care managerul este preocupat de protecţia subordonaţilor, care la rândul lor, vor trebui să manifeste loialitate.
În organizaţiile cu distanţă mare faţă de putere şi cu control puternic al incertitudinii, structura organizatorică este formală, circuitul informaţional şi decizional este orientat de sus în jos.
În organizaţiile cu distanţă mică faţă de putere şi control puternic al incertitudinii, autoritatea managerului este supremă, iar toate activităţile se derulează conform unor reguli bine stabilite, asumarea riscului nu este cultivată şi, ca urmare, nici dorită.
În organizaţiile la care distanţa faţă de putere este mică şi controlul incertitudinii redus, structura organizatorică este aplatizată şi se acceptă iniţiativa şi asumarea riscurilor de către angajaţi.
În organizaţiile cu masculinitate puternică şi control redus al incertitudinii motivarea este în strânsă legătură cu performanţa individuală.
În organizaţiile în care feminitatea predomină şi în care există un control puternic al incertitudinii, motivarea este impusă de nevoia de apartenenţă la un grup.
În organizaţiile în care feminitatea este puternică, iar controlul incertitudinii este redus, motivarea este determinată de îndeplinirea obiectivelor atinse şi stabilite prin consens de toţi membrii grupului, fapt care va favoriza şi dezvoltarea unor relaţii interumane de natură colegială.
Pornind de la aceste ipoteze s-au identificat următoarele grupe de ţări:
a) grupa ţărilor capitaliste tradiţionale: Marea Britanie, Germania, Olanda, Franţa şi Italia – fiind dezvoltate economic acordă şanse mari întreprinzătorului, stilului antreprenorial, individul fiind preocupat să câştige mai mulţi bani, care ulterior, să îi asigure independenţă şi libertate de acţiune;
b) grupa ţărilor din vestul Europei: Spania şi Portugalia – se caracterizează printr-un puternic colectivism, selectarea, angajarea şi promovarea fiind strâns legate de relaţiile familiale, iar câştigurile financiare îi conferă individului o poziţie socială şi deci onorabilitate;
c) grupa ţărilor scandinave: Suedia, Danemarca, Norvegia şi Finlanda – unde relaţiile dintre putere şi indivizi sunt extrem de liberale şi puse la punct cu obligaţii şi îndatoriri reciproce. Câştigurile băneşti conferă individului siguranţă, impozitele mari conferă o protecţie socială solidă;
d) grupul ţărilor foste comuniste: Rusia, Polonia, România, Ungaria, Iugoslavia etc – manifestă preocupări pentru restructurare economică, democratizarea istituţiilor de stat, trecerea la principiile economiei de piaţă. Proprietatea fiind predominant de stat, nu s-au manifestat posibilităţi pentru asumarea inţiativei individuale şi nici de grup.
