q7v5vk

Se fac referiri mai serioase la existenta unor diferente de presiune arteriala,abia dupa ce s-au facut demonstratii de determinare a acesteia.
Astfel , cronologic , Stefan Hales (1677 -; 1761) vicar din Teddington a facut prima incercare de a masura presiunea sangelui in artera femurala la cal (1732).Sangele urca intr-un tub de sticla conectat la “ capatul arterial” cu o tranhee de gasca . Preotul a observat ca variatiile coloanei de sange sunt sincroane cu bataile inimii (a publicat observatiile in “Statistical Essays” , 1769).
Alte incercari de retinut : Jean Marie Poisseville (1799 -; 1869) tot cu un tub de sticla, in forma de U in 1828 , celebrul fiziolog german Carl Ludwig din Leipzig (1816 -; 1895) foloseste aparatul Poisseville adaugandu-i o coloana de mercur.
La om prima masurare a tensiunii arteriale a fost facuta in 1856 de catre Jules Faivre la Lyon . El a apreciat valoarea sistolica 120 mm Hg .
Cunoscutul ciclician parizian Pierre Potain a creat in 1802 pe stamosul tensiometrului de azi , respectiv peloata cu aer pe care o aplica pe artera radiala si apasa pana la disparitia pulsului radialei era tensiunea maxima , pe care se citea pe cadranul unui manometru din metal.
Medicul rus N. Korotov a unit tehnica cu ausculatia prin steteoscop in 1905 .

DEFINITIA

HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Hipotensiunea arteriala este un sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolica si sub 65 mm Hg pentru cea diastolica .

In functie de durata , hipotensiunea poate fi trecatoare sau de durata .

In functie de etiologie se deosebesc :

- hipotensiunea arteriala esentiala ;

- hipotensiunea simptomatica ;

- hipotensiunea ortostatica ;

CLASIFICAREA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Putem clasifica hipotensiunea arteriala in :
I. HIPOTENSIUNE ARTERIALA PRIMARA (ESENTIALA)
II. HIPOTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA (SIMPTOMATICA)
III. HIPOTENSIUNE ARTERIALA ORTOSTATICA

I. Hipotensiunea arteriala esentiala nu are cauze precizate .
II. Hipotensiunea arteriala secundara poate fi declansata de :
1. BOLI CARDIOVASCULARE
- Infart miocardic (IMA)
- Miocardita acuta
- Pericardita exudativa si constructiva
- Valvulopatia (stenoza mitrala si aortica)
- Insuficienta cardiaca cu debit scazut
- Varice voluminoase
- Embolie plumonara masiva
- Disectie de aorta
2. BOLI ENDOCRINE
- Insuficienta hipofizara anterioara (sindrom SIMMONDS)
- Insuficienta tiroidinala (Mixedem)
- Insuficienta corticosuprarenala (boala ADDISON)
- Insuficienta gonadica (Climaterium)
3. BOLI NEUROLOGICE
- Scleroza multipla
- Siringo-Mielie
- Miopatii
- Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosa , casexie)
- Boli idiopatice (sindromul SHY -; BROJER)
4. INFECTII
- Stari postinfectioase (septicemii diverse)

5. INTOXICATII
- alcool metilic
- nicotina
- benzol
- medicamente hipotensive - CLONIDINA
- METIL-DOPA
- GUANETIDINA

6. ALERGIE
- Socul astmatic
7.CAUZE CHIRURGICALE
- Simpatecomie dorso-lombara

In general hipotensiunea arteriala esentiala este consecinta tulburarilor mecanismelor de auto reglare neuro-endocrine al homeostaziei arteriale.
Hipotensiunea arteriala esentiala afecteza 2-4% din populatia adulta si predomina la barbatii de varsta medie.
Boala poate sa aiba un caracter simptomatic sau asimptomatic , dar o voi prezenta mai pe larg in randurile ce urmeaza.

1.HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
ESENTIALA (PRIMARA)

Vorbim de hipotensiune arteriala cand valorile tensiunii maxime , la adult , scad sub 100 mm Hg si cand persoanele cu aceste valori prezinta fenomene subiective suparatoare. Se cunosc valori tensionale arteriale scazute la persoane care nu au nici un fel de suferinte subiective , de obicei la vagotonici , adica la cei care au un debit circulator mai scazut , o rezistenta periferca ceva mai crescuta si cu tote acestea nevoile circulatorii sunt acoperite .
De altfel , fenomenele clinice din hipotensiune pot apare si la persoane cu valori tensionale normale , ceea ce inseamna ca nu este vorba doar la nivelul tensiunii , ci , mai degraba , de o adaptare nepotrivita , in urma mecanismelor regulatorii insuficiente , mecanisme ce au ca urmare fenomene de insuficienta in irigatie , oboseala sete de aer , palpitatii , precum si alte manifestari , rezultate ale deficientei sistemului regulator al circulatiei .

ASPECT CLINIC

Senzatia de slabiciune este smnalul cel mai constant si mai suparator .
Bolnavul se scoala dimineata obosit , starea de oboseala creste in cursul zilei ceea ce duce la un randament scazut in activitate .
Alteori starea de oboseala apare numai dupa eforturi mici sau mijlocii , dar se mentine mult timp , situatie ce se rasfrange asupra psihicului bolnavului dandu-i o stare de depresie , irascibilitate , tulburari de somn .

LIPOTIMIILE SI SINCOPELE

Liptimiile si sincopele sunt accidente trecatoare care survin cu ocazia unei emotii , efort violent , dupa schimbarea brusca a pozitiei . In aceste imprejurari bolnavul are vertij usor , apoi pronuntat , tulburari de vedere , ameteli , zgomote in urechi.
Uneori aceasta stare evolueaza pana la pierderea , pentru scurt timp a cunostintei , alteori se opreste la starea de ameteala si vajaieli in urechi .
Acrocianoza este mai obijnuita la femei .
Tegumentele mainilor sunt roz cu pete violacee , adesea cu transpiratii reci , mai accentuate iarna . Este urmarea unor tulburari circulatorii locale si a dilatarii anselor capilare venoase .
Tulburarile amintite nu apar in mod obligatoriu , chiar daca tensiunea este mai scazuta , ceea ce demonstreaza posibilitatile de adaptare a organismului.
Semnul obiectiv il constituie scaderea tensiunii arteriale sistolice la valori sub 100 mm Hg . Ceea ce este important este faptul ca aceste valori se mentin scazute si intereseaza atat tensiunea maxima , cat si pe cea minima si medie .
Efortul poate scadea si mai mult tensinea , ceea ce duce la aparitia semnelor subiective amintite.
Cat priveste inima , relatiile sunt normale . Uneori exista o aritmie extrasistolica .
Examenul radiologic poate pune in evidenta “inima in pictura” .

EVOLUTIE

Evolutia hipotensiunii arteriale este relativ stationara . Adesea pe fondul de hipotensiune permanenta se agraveaza crize de hipotensiune paroxistica . Este contraindicata rahianestezia si , in general , punctiile rahidiene trebuiesc executate cu precautie , deoarece pot interveni scaderi tensionale si mai aceentuate cu colaps .
Hipotensiunea arteriala esentiala se przinta sub doua aspecte clinicopatogenice.
Intalnim o forma constitutionala endocrino-neuro-negetativa actionata prin intermediul antehipofizei asupra centrilor mezencefalici , insotita de multiple fenomene vegetative : pielea uscata cu reducerea secretiei de sudoare , constipatie , hipotermie ,lipsa de initiativa , somnolenta . Se przinta adesea in cadrul asa numitei “slabiri endogene” a fetelor si a femeilor tinere cu dismenoree sau la persoanele longiline , astenice , unde apare o adevarata hipotonie generala fiziva si psihica .
O alta forma e hipotnia prin epuizare .
Apare la barbati sau la femei angajati in activitati fizice sau psihice intense , fara suficienta adaptare si pregatire prealabila pentru aceste cerinte . La acestia se instaleaza o stare de hipotonnie arteriala cu astenie , cu incapacitatea de a face fata la cele mai mici efortri , cu impotenta sexuala .
Pe langa reglementarea activitatii se recomanda si un tratament sedativ , evitarea excitantilor iar la barbti se administreaza testosteron 10 -; 25 mg pe saptamana timp de 1 -; 2 luni.
In esenta , hipotensiunea srteriala esentiala este caracterizata prin dereglarea neuro-hormonala a tensiunii arteriale , cu tendinta spre valori scazute , ce se afla in opzitie cu dereglarile din hipertensiunea arteriala .
Prognosticul hipotensiuni arteriale este bun . Se mentioneaza chiar longevitate .

TRATAMENT

HTA esentiala in absenta unei crize cunoscute , are uneori un caracter familial si se intalneste y la cei care fac mari eforturi intelectuale . Se datoreste mecanismelor nervoase si endocrine care mentin reglarea circulatiei . Boala este y asimptomatica , depistarea fiind intamplatoare . Exista si forme clinice cu sintome atribuite de obicei unei nervroze : cefalee occipitala , insomnii , palpitatii , transpiratii .
In unele cazuri pot aparea manifestari liptimice , mai rar sincope . hTA esentiala este permanenta si are un progres bun.
Forma asimtomatica nu necesita vreun tratament . In formele cilinice cu manifestari subiective se recomanda psihoterapia (lamurirea si incurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a bolii) , evitarea surmenajului fizic sau intelectual , un regim de viata igenic , cu ore suficiente de somn , plimbari in aer liber , practicarea moderata a culturii fizice , masaj , dusuri de inviorare , alimentatie de calitate si completa .
Daca nu exista alte contraindicatii , cafeaua si alcolul sun permise in cantitati moderate .

2. HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
SECUNDARA SIMPTOMATICA

hTA simtomatica se intalneste in insuficienta supra renala , intoxicatie cu alcol sau nicotina , boli cronice casectizante pericardita constructiva , stenoza aortica sau mitrala , tumori cerebrale .
Prognosticul este al bolii de baza .
Tratamentul se adreseaza indeosebit afectiunilor cauzate si in al doilea rand hTA , pentru care masurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiunii esentiale.
A. HIPOTENSIUNEA CEREBRALA IZOLATA

Hipotensiunea cerebrala izolata poate fi permanenta sau poate aparea sub forma de crize , pe un fond de usoara hipotensiune cerebrala permanenta .
Caracteristica , la acesti bolnavi , este przenta fenomenului hTA in conditiile unei TA umerale cu valori normale . Este scazuta numai tensiunea arterei centrale a retinei.
Este vorba de o dereglare tensionala regionala .
Cand hTA apare in crize , manifestarile de hTA apar numai cand bolnavul se scoala brusc din pat , la emotii sau la efort .
Caracteristic pentru acesti bolnavi este mentionarea , intre limite normale a tensiunii arterei centrale a retinei , atata vreme cat stau in decubit dorsal si scade brusc in pozitia de ortostatism .
Semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din hipotensiunea generala.
In crize de hipotensiune se poate administra apa distilata , intravenos 20 ml zilnic , timp de 10 -; 15 zile

B. INSUFICIENTA SUPRARENALA BOALA ADDISON

Boala Addison sau insuficienta cronica a glandelor suprarenale se datoreste incapacitatii suprarenalelor de a produce si secreta hormonii in cantitatea ceruta de nevoile organismului .

ETIOLOGIE

Insuficienta suprarenala este urmarea unui proces distructiv al auprarenalelor , cel mai adesea de natura tuberculoasa , fapt pentru care orice addisonian trebuie intrebat daca a avut o afectiune baciliara (infiltrat pulmonar , pleurezie , tuberculoza plumonara) , o cauza este y este si atrofierea glandelor suprarenale , ca urmare a unui proces de auto-imunizare . Mai rar boala este provocata de sifilis sau de o hemorogie intraglanduara.

SIMPTOME

In faza de debut boala prezinta urmatoarele simptome : oboseala , lipsa poftei de mancare , hipotensiune arteriala , usoara scadere in greutate , care nu au nimic caracteristic si de aceea boala poate fi confundata cu afectiuni care au manifestari similare .
Cu timpul insa , simptomele se accentueaza si alarmeaza pe bolnav.
Oboseala fizica si cea intelectuala devine intensa , fiind mai pronuntata in cursul dimineti . Starea bolnavului se invioreza spre seara . o manifestare tipica a bolii este hiperpigmentarea tegumentelor si mucoaselor .
Hiperpigmentarea este cu atat mai intensa cu cat insuficienta supra renala este mai severa . Atentia este retinuta de prezenta unor pete pigmentare de culoare bruna-cenusie pe partile descoperite ale corpului , pe fata , coate , genunchi , la nivelul liniilor palmare si al eventualelor cicatrici operatorii . Este caracteristica , de asemenea , hiperpigmentatia bruna a aerelor si a organelor.
Un semn important pentru recunoasterea afectiunii il constituie prezenta petelor , pigmentarea pe mucoasa bucala Addison , fiind consecinta deshidratarii prin pierdere excesiva de clorura de sodiu , datorita tulburarilor digestive (anorexie , varsaturi , denutritie). In toate cazurile tensiunea arteriala este scazuta sub 100 mm Hg . Addisonienii au diverse manifestari nervoase : iritabilitate , apatitie , negativism , anxietate .
Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison .
In astfel de cazuri , tratamentul cu cortizon trbuie facut cu multa precautie .
Tulburarile in sfera sexuala (scaderea sau pierderea potentei si a fertilitatii) sunt frecvente la barbatii addisonieni . La femei sarcina este un facor agravant al bolii .
Tratamentul cu cortizon remediaza in buna parte tulburarile ivite in sfera sexuala . Atat bolnavul cat si personalul sanitar care il ingrijeste trebuie sa stie ca addisoniennii sunt foarte fragili . Numerosi factori ca eforturile fizice si intelectuale , bolile febrile interventiile chrurgicale , frigul si caldura excesive dezechilibreaza usor organismul . In aceste conditii pe care un organism sanatos le suporta cu usurinta , starea addisonianului se inrautateste brusc . Tensiunea generala se prabuseste , apar varsaturi si diaree , bolnavul nu se mai poate alimenta si poate intra in coma .

DIAGNOSTIC

Boala Addison trebuie suspectata la toti hipotensivii care se plang de oboseala , lipsa de pofta de mancare si de pirdere in greutate .
Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de laborator si dozarile de hormoni steroizi suprarenali . Intre analizele de laborator , locul principal il detin dozarile de potasiu in sange si urina . Concentratia sodiului si a potasiului reflecta activitatea hormonilor mineralocorticoizi ale potasiului in sange (peste 45 mEq/1) si concentratiei scazute ale sodiului sanguin (sub 45 mEq/1) .

TRATAMENT

Aplicarea in ultimele decenii , pe scara larga , a preparatelor sintetice de glucocorticoizi (cortizon , acetat , Prednison ) a simplificat mult tratamentul bolii Adison , facand dintr-o boala grava o afectiune compatibila cu viata .

C. INTOXICATIA CU ALCOOL METILIC

Hipotensiune apare si in intoxicatia cu alcool metilic.
Aceasta intoxicatie se caracterizeaza prin fenomene grave , rapid mortale , cu sau fara fenomene oculare .
Fenomenele de intoxicatie apar dupa o perioada de latenta de la 11 la 36 ore .
Apar : starea ebrioasa , alterarea sarii generale , ameteli , senzatia de slabiciune , cefalee outernica , somnolenta , varsaturi , diaree , dureri abdominale , facies cianotic , transpiratii , tahicardie , dispnee , hipotensiune arteriala . Intoxicatul acuza senzatia de constrictie toracica . Se instaleaza coma , insotita de hipotermie , hipotensiune si uneori , edem pulmonar acut . Apar destul de precoce tulburari de vedere (“vad ca prin ceata”) si uneori , alterari ale perceperii culorii . Apar fenomene nervoase . Coma este agitata , insotita de crize de contracturi tetaniforme sau / si convulsii .
Se instaleaza acidoza , care terbuie eficient corectata si este un important element de prognostic . Bolnavul trebuie supravegheat minim 5 zile (timpul de eliberare a metanolului din organism ) .

TRATAMENT

Antidotul este alcolul etilic , care blocheaza metabolismul alcoolului metilic si favorizeaza eliminarea acestuia din urma din organism . Se administreaza o solutie de alcool etilic 50% din 4 in 4 ore , cate 0,5 ml /Kg corp .

D. INTOXICATIA CU NICOTINA

Se inregistreaza hipotensiunea arteriala si in cazul intoxicatiilor cu nicotina . Pe langa simptom se mai inregisteraza : arsuri-faringiene si epigastrice , colici abdominale , varsaturi , diaree , tulburari respiratorii , prabusirea tensiuii arteriale pana la deces , paloare , sudori , cefalee , ambliopie , vertij , plus accentuat , somnolenta , frisoane , respiratie superficiala.
De mentionat ca in cazul tratamentului nu se stie un antidot specific , dar se intervine cu spalaturi gastrice cu carbune activat , permanganat de potasiu , provocare de varsaturi , administrare de purgative , oxigenoterapie , tratament specific pentru insuficienta circulatorie acuta , tratamentul convulsiilol , daca este cazul.
CONCLUZII

Hipotensiunea arteriala poate apare , mai mult sau mai putin accentuata in cadrul unui mare numar de boli cronice . Adesea sunt greu de precizat caracterul esential sau secundar al hipotensiunii . Hipotensiunea arteriala acuta face parte din insuficienta cardio-circulatorie .
Hipotensiunea arteriala secundara se constituie ca un simtom in cadrul bolii respective.
Hipotensiunea arteriala poate aparea : dupa unele boli infectioase (febra tifoida , viroze ) , in anemiile severe , boli caracterizante ( tuberculoza , cancer ) , in cursul sindroamelor endocrine ( mixedem , insuficienta suprarenala ) , bolile ficatului (ciroza ) , scleroza cerebrala , starile dupa infart miocardic , in varice extinse ale membrelor inferioare , in visceroptota cu insuficienta peretelui abdominal , in depresia melancolica , psihastenie , in bolile carentiale , in distrofia alimentara .

3. HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICA

Ceea ce ete esential in hipotensiunea artostatica este faptul ca acesti bolnavi se simt bine si cu tensiunea arteriala normala in pozitie culcata , dar prezinta o stare de rau care poate merge pana la starea sincopa , cu scaderea pronuntata a tensiunii arteriale cand se ridica in pozitie ortostatica sau cand raman in picioare timp indelungat.
In mod normal , in ortostatism , tensiunea maxima oscileaza in jurul valorilor sale in pozittie culcata .
Practic , vorbim de hipotensiune arteriala ortostatica numai cand maxima scade , in ortostatism , cu cel putin 20 mm Hg . Cifrele cele mai obijnuite de scadere a maximei sunt intre 40 -; 80 mm Hg .
Scaderea tensiunii este brusca sau progersiva si intereseaza in general atat maxima cat si minim .
Scaderile tensionale in ortostatism pot aspare la orice valori tensionale provocand aceeasi simptomatologie , chiar si la persoane care au valori peste cele normale in pozitie culcata.
Tulburarile subiective sunt multiple variind de la o simpla stare de rau , cu fatigabilitate , pana la starea de sincopa . Fenomenul apare mai ales dupa o stare prelungita de decubit , dimineata la scularea din pat , sub forma tulburarilor de vedere , auditive , vajaieli in urechi , vertij . Alte ori apar scurte absente sau pierderea memoriei pentru scurt timp . Bolnavii devin palizi , voce slaba , si daca nu se intind pe pat poate surveni sincopa.
Hipotensiunea ortostatica poate avea un caracter esential sau poate apare ca o forma secundara , consecutiva unor boli generale si ale sistemului nervos.
Semnele clinice sunt asemanatoare in ambele imprejurari .
PATOGENEZA HIPOTENSIUNII ORTOSTATICE este mult discutata.
In orice caz este vorba de o insuficienta adaptare posturala a sistemului regulator al tensiunii arteriale , o insuficienta a vasoconstrictiei ortostatice.
In mod normal ortostatismul produce prin mecanismul freflex o constrictie a vaselor splahnice si astfel se mentine si in pozitie ortostatica presiunea sanguina normala . La hipotensivii ortostatici acest mecanism lipseste sau nu este suficient .

TRATAMENT

Se recomanda bandaje elastice aplicate membrelor inferioare si o centura abdominala , pe langa tratamentul expus la hTA esntiala .
S-a recomandat si un tratament chirurgical , denervarea sinusului carotidian uni sau bilateral , dar esecurile au intrecut succesele .
Radio terapia sinusurilor carotidiene nu a dat rezultate scontate .

CONCLUZII

Hipotensiunea ortostatica este o forma cinica insotita de lipotimii , uneori de sincope , care apar cu ocazia trecerii de la clinostatism la ortostatism . Exist forme esentiale , intalnite la bolnavii inalti si slabi , si forme simptomatice , observate in boli grave casectizante , in unele afectiuni neurologice , in insufucienta suprarenala etc .
Se consdera ca boala se datoreste insuficientei reflexelor vasoconstrictoare , care face ca sagele sa se acumuleze in vasele membrelor inferioare , rezultand o ischemie cerebrala trecatoare .
Trecera de la clinostatism la ortostatism se insoteste de o scadere a tensiunii arteriale cu peste 20 mmHg . Pulsul scade si apar ameteli , lipotimii sau chiar sincope .
Tulburarle survin la cateva minute dupa schimbarea pozitiei . O forma particulara a fost descrisa la indivizii de peste 40 de ani , caracterizata prin hipotensiune .

ETIOLOGIA

HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Hipotensiunea arteriala poate apare in cadrul unui mare numar de boli cronice si atunci luam in discutie factorii etiologici care au generat afectiunea de baza , care a determinat aparitia hipotensiunii arteriale ca simptom , dar hipotensiunea arteriala poate apare ca boala de sine statatoare a carei cauze sunt mai greu de precizat . In acest caz vorbim de hipotensiune arteriala esentiala . Este foarte greu de precizat caracterul esential sau secundar al hTA .
In general hTA acuta are ca mecanisme declansatorii insuficienta cardio-circulatorie sau perturbarea mecanismelor endocrinoneurovegetative .
Nu trebuie negat nici aspectul traumelor emotionale avand in vedere ca o mare eficienta in tratarea hTA , s-a dovedit a fi psihoterapia .
In cadrul capitolului consacrat clasificarii hTAacesta s-a realizat avand la baza chiar factori etiologici , asa ca ne vom rezuma numai a-i aminti pe cei care privesc hTA simptomatica .
Acestia sunt : - factori cardio-vasculari ;
- factori endocrini ;
- factori neurologici ;
- factori infectiosi ;
- factori alergici ;
- factori toxici ;
- factori chirurgicali ;

TABLOU CLINIC

TABEL NR.1 TABLOUL CLINIC AL HIPOTENSIUNI ARTERIALE

SIMPTOME
OBOSEALAFATIGABILITATE MARCATARANDAMENT PSIHIC SI FIZIC SCAZUTDEPRESIE PSIHICAINSOMNIIIRASCIBILITATELIPOTIMI SI SINCOPEAMETELITULBURARI DE VEDEREVERTUZGOMOTE IN URECHIACROCIANOZATEGUMENTE ROZE CU PETE VIOLACEETRANSPIRATIISTAREA GENERALA ALTERATASCURTE ABSENTEVOCE SLABATEGUMENTE PALIDEIMPOTENTA SEXUALADISMENOREEHIPOTONIE FIZICA SI PSIHICA

Am concentrat in tabloul przentat mai sus inventarul simptomelor aparute in hTA
Nu este obligatoriu ca ele sa apara in cadrul unei afectiuni de hTA fiind la o hTA esentiala , ortostatica sau simptomatica , de aceea am insistat asupra aspectului tabloului clinic in cadrul prezentarii separate a celor trei tipuri de hTA .De retinut este faptul ca numarul crescut al simptomelor indica gravitatea afectiunii acesteia.

DIAGNOSTICUL POZITIV
SI
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Diagnosticul pozitiv si diferential impune tehnici specifice ghidandu-se in primul rand dupa tabloul clinic .
Prioritar este sa se stabileasca delimitarea clara a formei hipotensiunii arteriale , respectiv hipotensiune arteriala esentiala in cazul in care nu se deceleazaa o cauza clara , hipotensiunea ortostatica -; avand un simptom caracteristic scaderea de T.A. la schimbarea pozitiei culcate in pozitie ortostatica , si in sfarsit hipotensiunea arteriala simptomatica , care apare in cadrul unor afectiuni cronice , ca simptom .
In general , este dificil de precizat caracterul esential sau secundar al hipotensiunii arteriale .
In stabilirea diagnosticului de hipotensiune arteriala trebuie sa se aiba in vedere efectuarea unui diagnostic diferential cu : virozele , anemiile severe , tuberculoza , cancerul , insuficienta suprarenala , hipotiroidismul , mixedemul , ciroza hepatica , scleroza cerebrala izolata , starile de dupa infarct miocardic , depresiunea melancolica , psihastenia , bolile carentiale , distrofia alimentara .
Deci , in general diagnosticul se bazeaza pe circumstantele declansatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale .
Hipotensiunea arteriala esentiala poate fi cu un caracter permanent si sa fie caracteristica familiei si sa nu deceleze o alta cauza .

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Hipotensiunea arteriala esentiala (primara) se va deosebi de hipotensiunea arteriala secundara (simptomatica) in cadrul anamneziei , semnele clinice si paraclinice vor conduce la precizarea diagnosticului .
Hipotensiunea ortostatica are un caracter interminent si apare la trecerea brusca din clino in ortostatism si apar modificari de vertij , tulburari de vedere , palpitatii , paliditate si greata .

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In ceea ce priveste evolutia si prognosticul hipotensiunii arteriale trebuie privita diferit , astfel in hipotensiunea arteriala esentiala remarcam o evolutie relativ stationara . Uneori pe fondul de hipotensiune arteriala permanenta se genereaza crize de hipotensiune paroxistica .
In ceea ce priveste prognosticul hipotensiunii arteriale este bun . Se mentioneaza chiar longevitate .
In ceea ce priveste evolutia hipotensiunii ortostatice este buna cu conditia ca afectiunea sa fie descoperita la timp si sa se stableasca si sa se respecte planul terapeutic . De asemenea si prognosticul este pozitiv .
Astfel stau lucrurile in ceea ce priveste hipotensiunea arteriala simptomatica . In acest caz verdictul il da afectiunea de baza , spre exemplu daca este o intoxicatie acuta cu nicotina, atat evolutia cat si prognosticul trebuie sa se faca cu precautii . Daca hipotensiunea arteriala apare pe fondul unei afectiuni cronice cu posibilitati de ameliorare in urma unei strategii terapeutice corespunzatoare la care si organismul sa raspuna , atunci si evolutia si prognosticul hipotensiunii se regleaza la parametrii dati de afectiunea de baza .
O parte din bolnavii cu hipotensiune arteriala esentiala pot trece cu timpul in categoria bolnavilor hipotensivi.
Mai putem preciza ca persoanele cu hipotensiune arteriala sunt longevive si pot trai mai mult decat cei cu tensiune crescuta sau chiar normala .

COMPLICATIILE
HIPOTESIUNII ARTERIALE

SOCUL , SINCOPA SI LESINUL

1. SOCUL
Este un sindrom clinic cu etiologie variata , caracterizata printr-o insuficienta circulatoie acuta , avand ca expresie clinica prabusire tensiuni arteriale . Socul trbuie deosebit de colaps , primul fiind o manifestare hemoclinamica si maetabolica , o perturbare grava si durabila , iar ultimul o manifestare exclusiv hemodinamica , scaderea TA , de obicei tranzitorie . Cu alte cuvinte colapsul este rasunetul hemodinamic al socului .
Socul poate fi , in fuctie de etiopatogenie , de mai multe feluri si anume :
- socul hipovolernic datorita pierderii masive de sange ;
- socul septic datorat diferitelor infectii ;
- socul hipoxic care este produs de afectiuni pulmonare care produc hipoxemie ;
- socul neurogen care apare in treaumatisme craniene , anestezii , embolia gazoasa , cardiogen ce este produs de infarctul miocardic urmat de scaderea brusca a TA , aritmii cu ritm rapid .
Caracteristica pentru inceputul socului este fie reducerea masei sanguine circulante , fie reducerea debitului cardic . Dar si intr-un caz si in altul , rezultatul este acelasi -; scaderea TA .
Organismul intervine prin mecanismele sale compensatoare : vasoconstrictie generalizata , cu redistribuirea sangelui spre organe de importanta vitala (coronare , creier) si tahicardie , cu mensinerea TA la un nivel care permit aprovizionarea creierului si a inimi cu oxigen .
Cat timp TA si aprovizionarea cu sange a creierului si a coroanarelor se mentin in limitele normalului , socul este compensat .
Cand starea de soc se prelungeste , mecanismele compensatoare devin insuficiente , debitul cardiac si tensiunea arterila scad progresiv si apare anorexia generalizata . Se crede ca factorii care genereaza decompensarea se datoresc vasoconstructiei compensatoare prelungite , care contribuie la aparitia leziunilor metabolice si toxice tisulare . Hipoxia , acidoza si descarcarea enorma de histamina si urotonica produc vasodilatatie si decompensarea socului .

SIMPTOME
Se descriu obisnuit trei stadii : in stadiul compensat , de obicei reversibil , bolnavul este vioi , uneori agitat si anexios , puls rapid , TA normala , chiar crescuta , atrage atentia paloarea , transpiratia , polipneea , tegumentele palide si reci , cianoza unghiala , oliguria , mioza . Adeseori evolueaza spre stadiul de soc decompensat , de obicei ireversibil , cand bolnavul este apatic , obnubilat , dar constient , tegumentele sunt palide -; cianotice , umede si reci , pulsul este rapid , de obicei peste 100 , mic ,filiform , uneori imperceptibil , tensiunea arteriala este scazuta sub 100 mm Hg , venele superficiale colabate , fiind dificila punctionarea lor , respiratia este frecventa si superficiala , pupilele dilatate , anuria este obijnuita . In ultima faza , ireversibila , bolnavul intra in coma , tegumentele sunt cianotice , pamantii , marmorate , pulsul rar si slab , tensiunea 0 , venele periferice destinse , pupilele prezinta midriaza fixa .

DIAGNOSTICUL
Se bazeaza pe circumstanta declansatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale .

PROFILAXIA presupune tratamentul corect al afectiunii cauzale .

TRATAMENTUL
In faza unei stari de soc supravegherea pulsului , a diurezei orale , a TA si a presiunii venoase centrale este obligatorie .
Se va trata corect afectiunea cauzala , iar bolnavul va fi asezat pe spate , cu capul mai jos decat piceoarele (numai pe o perioada limitata de timp si daca exista certitudinea ca nu prezintasi un traumatism cranian) .
Temperatura trebuie sa fie constanta si mediul linistit . Tratamentele generale constau , dupa caz , in masaj cardiac extern , insotit de respiratie artificiala “gura la gura” , ventilatie asistata , administrare de O2 , compensarea acidozei prin bicarbonat de sodiu izo sau hipertonic sau THAM 150 ml , injectie rapida i.v. Pentru combaterea hipovolemiei se foloseste , dupa caz , Dextran 70 in solutie de NaCl , 1000 -; 1500 ml solutie Ringer lactat , gelatini , sange , plasma sau albumina . Glucoza 5 -; 10 % si serul fiziologic au efect redus .
Rolul asistentei medicale seste important . In ceea ce priveste primul ajutor , in afara spitalului , trebuie sa calmeze bolnavul , sa combata durerea cu analgetice , sa-l aseze in pozitie decliva , sa acopere bolnavul , dar sa nu uzeze de mijloace de incalzire energetica (pentru a nu mari vasodilatatia periferica) . Sa controleze TA si sa anunte salvarea sau pe cel mai apropiat medic . In spital trebuie sa transporte bolnavul la serviciu de terapie intensiva , dezbracandu-l cu grija si asezandu-l cu capul in pozitie decliva . Asistenta trebuie sa pregateasca tot ce trebuie pentru tratamentul bolnavului : perfuzi cu noradrenalina , analgetice . Urmarirea evolutiei bolnavului este o indatorire fundamentala .

2. SINCOPA SI LESINUL

DEFINITIA

Sincopa este un sindrom clinic caracterizat prin pierderea brusca , de scurta durata , a cunostintei si a fuctiilor vitale , datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei cerebrale.
Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunonstinta usoara , incompleta , care apare la persoane emotive , cu labilitate psihica , dupa emotii puternice , avand un fond favorizant patogenic : stenoza aortica , hipotensiune arteriala , infartul miocardic , tulburarile de ritm rapid , cardiopatiile congenitale cianogene .

SINCOPA -; SIMPTOME

Bolnavul este inert , imobil , palid , nu reactioneaza la excitatie , nu respira , nu are puls , nu se aud bataile inimii , TA este scazuta sau prabusita , pupilele sunt midriatice . Bolnavul se afla intr-o stare de moarte aparenta -; moarte clinica -; care se termina fie prin revenirea constintei , fie prin moarte reala -; moarte biologica . Daca isi revine fata se coloreaza , pulsul si zgomotele inimii reapar , constinta revine . De obicei dupa 5 secunde apar tulburari de vedere , dupa 15 secunde bolnavul isi pierde cunostinta si dispar reflexele , iar dupa 20 -; 30 de secunde se opreste respiratia , apar convulsi generalizate , pierderea urinii si a materilor fecale , iar peste 4 -; 5 minute urmeaza moartea .

LIPOTIMIA

In cazul lipotimiilor , bolnavul se afla intr-o stare de obnubilare , fara pierderea complecta a cunostintei si fara abolirea totala a functiilor vegetative , pulsul , bataile cardiace si respiratia sunt perceptibile , iar TA masurabila este precedata de ameteli , sudori reci , tulburari vizuale , bolnavul avand timp sa se aseze inainte de a se prabusi ; dureaza cateva minute sau mai mult si se termina progresiv .

TRATAMENT

Primul gest terapeutic este asezarea pacientului in decubit cu picioarele usor ridicate . Se combate mecanismul de producere -; hipotensiunea arteriala , rarirea ritmului , ortostatismul . Nu se administreaza lichide pe cale orala .
Tratamentul de reanimare consta in aplicarea a 2 -;3 lovituri de pumn violente in regiunea precordiala , masajul cardiac extern , respiratie “gura la gura” . Se cheama medicul de urgenta si se respecta toate indicatiile terapeutice .

TRATAMENTUL
HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Tratamentul hipotensiunii arteriale consta din urmatoarele mijloace , in cazul celei esentiale :
1. Psihoterapie
Se va explica bolnavului nesemnificatia patologica a hipotensiunii esentiale .
2.Cultura fizica medicala care amelioreaza tulburarile neuro vegetative si creste nesemnificativ valorile tensiunii .
3.Medicamentele vasopresoare
- acestea pot fi clasi ficate in : - SIMPATOMIMETICE
- ANGIOTENSINA

In cazul medicamentelor simpatomimetice amintim : Efedrina , Noradrenalina si Efortilul . Medicamentele simpatomimetice produc vasoconstrictia arteriala periferica prin stimularea a (alfa) receptorilor adrenergici.
Mod de preparare:
EFEDRINA cp 50 mg 1 -; 3 / zi sau fiole 1 mg 1-;2 / zi injectabil , subcutanat sau i.m. 7 -;10 zile
NORADRENALINA (NORATRINAL)
Fiole 2 si 4 mg /250 ml solutie glucoza 5 % , perfuzie i.v. sub controlul continuu al TA
EFORTIL capsule si fiole 10 mg x 1 -; 3 / zi oral , i.m sau i.v.
In ceea ce priveste administrarea ANGIOTENSINEI aceasta se administreaza 2 -; 5 mg perfuzie i.v. cu solutie de glucoza 5 % .
Angiotensina produce vasoconstrictie prin actiune directa asupra peretelui arterial .
De retinut un amanunt foarte important : NU SE MAI RECOMANDA urmatoarele medicamente : ADRENALINA ca fiind a (alfa) si b (beta) stimulent adrenergic , odata cu efectul vasoconstrictiv creste si consumul de oxigen al miocardului .
Nu se mai recomanda nici ANALEPTICELE CENTRALE ca : Pentetrazol , Cofeina , Lobelina , Stricnina cu actiune asupra centrilor nervosi vasomotori respectivi , avand eficacitate redusa .
In hipotensiunea arteriala secundara tratamentul este identic cu cel di hTA esentiala si socul decompensat (hipovolemic , cardiogen , toxico-septic , anafiliactic). Tratamentul de mai sus I se adauga si tratamentul bolii determinante : tratament antiinfectios , tratament antitoxic , tratament specific endocrin .

Bolnavul trebuie sa stie la plecare , modul de a lua medicamentele , semnele preliminare ale supradozarilor de medicamente , datele de prezentare la control medical.
In general tratamentul se adreseaza indeosebi afectiunii cauzale si in al doilea rand hipotensiunii arteriale pentru care masurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiuii esentiale .

PROFILAXIA
HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Profilaxia hipotensiunii arteriale urmareste , in primul rand , educarea in vederea unui comporament de viata adecvat , cunoasterea simptomelor legate de hipotensiunea arteriala si a strategiilor de prevenire a complicatiilor .
De exemplu , cei cu hipotensiune arteriala ortostatica trebuie sa stie si sa respecte tehnicile de ridicare din pat , dietele hipercalorice , oxigenarea si evitarea substantelor toxice.
Tratarea cu seriozitate a fiecarui simptom si prezentarea la medic pentru prevenirea instalarii cronicizarii unor afectiuni care apoi sa determine si aparitia hipotensiunii arteriale. Cooperarea bolnavului cu medicul si asistenta medicala pentru a intelege cat mai multe despre lantul vicios declansat prin veriga primului simptom care neluat in seama adauga alta veriga -; alt simptom -; celui incipient si astfel ar sti sa preantampine aparitia caracterului cronic al afectiunii.
Tot in perimetrul profilactic se recomanda calirea organismului , alimentatia echilibrata pentru a preveni anemierea , slabirea organismului si ca urmare , vulnerabilitatea la factorii infectiosi . Sa nu uitam ca virozele , tuberculozele sunt asociate cu hipotensiunea . In acest ultim aspect , putem sublinia aspectul profilactic , necesitatea asanarii focarelor de infectie .

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
IN
RECUNOASTEREA SI INGRIJIREA BOLNAVILOR
CU HIPOTENSIUNE ARTERIALA

1.CONDITII DE SPITALIZARE
Asistenta medicala detine o pozitie foarta importanta in ingrijirea acestor categorii de bolnavi . Justificarea rolului ei rezida in caracterul unor boli ce pot sa se incadreze chiar in cadrul urgentelor medicale , sa ne gandim , de exemplu , numai la hTA ce urmeaza un infarct miocardic , care reclama atat o internare de urgenta dar si o internare indelungata .
Dar pentru a-si indeplini menirea nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice , chiar perfect , diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului , ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice care sa-i permita depistarea unui semn precoce , interpretarea acestuia si daca este nevoie chiar interventia in sitatiile in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale . Asistenta medicala este obligata sa noteze toate datele referitoare la puls , TA , dieta , medicatie . Ea trebuie sa asigure repausul fizic si psihic al bolnavului , care aproape in toate aceste categorii de afectiuni este indispensabil . Nu trebuie insa sa uite dezavantajele repausului indelungat la apt , fapt pentru care este necesar sa se recomande alegerea pozitiei sezande sau semisezute .
Asistenta este datoare sa le asigure bolnavilor confortul si linistea , asigurarea conditiilor de efectuare a toaletei personale . La fel de important este si asigurarea repausului psihic . Vizitatorii numerosi , disctiile cu voce tare , chemarile la telefon , ca si neantelegerile familiale sau profesionale sunt tot atatea cauze care pot frana evolutia favorabila a afectiunii.
Tabloul clinic trebuie facut clar si foarte sistematizat , memorat , cunoscand mecanismele de interconditionare a simptomelor . Si nu este necesar sa le cunoasca numai teoretic ci si sa le recunoasca practic.
Avand aceste cunostinte temeinice referitoare la tabloul clinic poate sa determine diagnosticul pozitiv sau sa stabileasca diagnosticul diferential .
Cunoscand toate aceste aspecte va sti sa preantampine complicatiile si chiar sa educe pacientul in ceea ce priveste regimul de viata , tratamentul dietetic , medicamentos , in cadrul sarcinilor de serviciu incadrate in educatia sanitara .
In mare parte se face observatia ca ingrijirea bolnavilor , in esenta , cuprinde aceleasi verigi generale . Totusi felul imbolnavirilor , caracterul infirmitatilor pe care le imprima vremelnic sau definitiv bolnavului , gradul suferintelor acestuia ca si particularitatile psihologice ale fiecarui bolnav aparte fac ca pe langa sarcinile generale de ingrijire -; comune tuturor bonavilor -; sa apara un numar tot atat de mare de alte sarcini , care sunt mult mai putin specifice numai unor grupe de boli , unor anumite boli sau eventual numai unor bolnavi .
Di acest motiv sarcina a orcarei ingrijiri este cunoasterea bolnavului -; in functie de gradul urgentei -; in complexitatea sa psihosomatica , boala de care sufera , faza in care se gaseste aceasta boala , modul cum bolnavul suporta suferinta lui , ca si problemele lui psihosociale , familiale sau profesionale care eventual il framanta si sub tensiunea lor insasi spitalizarea constituie o suferinta majora . Intrucat hTA se repercuta in mod specific asupra psihicului bolnavului ,particularitatile de ingrijire ale bolnavilor la sectile de specialitate privesc numai natura investigatiilor si a tratementelor curente ci si unele particularitati de comportare fata de bolnav , ceea ce trebuie individualizat .
Este bine ca din informatiile culese de la bolnav , din sarcinile curenta si cele specifice in cauza -; cunoscte de asistenta -; prcu si din sarcinile primite de la medic in legatura cu cazul dat , ea sa-;si alcatuieasca un plan complex de ingrijire pentru fiecare bolnav in parte . Aceasta sa cuprinda ingrijirea curenta a bolnavului , planul de investigatie si masuri terapeutice , oranduite in ordinea fireasca a urgentri si indeplinirii lor . Volumul si densitatea sarcinilor ca si ritm de executare a lor se acomodeaza in primul rand la gravitatea si urgenta cazului dar si la la particularitatile psihologice si gradul de epuizare a bolnavului . Acest plan de complex de ingrijire se preda apoi schimburilor urmatoare , ceea ce asigura continuitatea ingrijiri bolnavilor .
Durata pentru care se executa planul de ingrijire este foarte diferita , putand varia de la catev ore la cateva zile si chiar mai mult . Continutul lui insa se modifica pe masura ce bolnavul intra din faza diagnostic in faza de tratament , respectiv de covalescenta a bolii sau pe masura sosirii rezultatelor examinarilor paraclinice .
Planul se consemneaza pe foaia de temperatura a bolnavului sau in condica de predare -; de preluare a serviciului .
El cuprinde in esenta , urmatoarele probleme :
- asigurarea conditiilor adecvate de mediu ;
- ingrijirile generale ;
- alimentatia ;
- supravegherea bolnavului ;
- recoltarea produselor biologoce pentru analiza si pregatirea explorarilor paraclinice;
- prevenirea si recunoasterea complicatiilor masurilor de urgenta pana la venirea medicului ;
- regimul de viata in spital ;
- medicatia si alte metode de tratament ;
- pregatirea bolnavului pentru externare si probleme de educatie sanitara .

2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
IN DIAGNOSTICAREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE

a) Asistarea medicului in timpul examinarii clinice a bolnavului

Participarea asistentei la examenul cilnic medical al bolnavului este o obligaaie profesionala . Ajutand medicul si bolnavul la examenul cinic , asistenta contribuie la crearea unui cliumat favorabil pentru relatia medic -; bolnav .
Pentru aceasta asistenta are urmatoarele sarcini :
- pregatirea psihica si fizica a pacientului : - asistenta anunta bolnavul si
il lamureste asupra caracterului inofensiv al examinarii
- se ajuta bolmavul sa ia pozitiile indicate de medic pentru examinare
- se ajuta la dezbracare si
imbracare
- pregatirea materialelor si a instrumentelor necesare examinarii : termometru , tensiometru , stetoscop
- se verifica starea de functionare a instrumentelor
- se inmaneaza medicului instrumentele solicitate

- pregatirea documentelor medicale (fisa , foi de observatie , rezultatul analizelor)
- asistenta trebuie sa asigure linistea necesara desfasrarii examenului
- se noteaza toate indicatiile si prescriptiile medicului din timpul examinari (medicatie , doze , aerul , modul de administrare , alimentatie , hidratare , examene de laborator si examene paraclinice)

b)Explorari paraclinice

Colaborarea si examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei . Ajutorul acordat medicului si bolnavului in cursul examinarii clinice degerveaza pe aceasta din urma de eforturi fizice si previne o serie de suferinte inutile , contribuie la crearea unui climat afectiv favorabil intre bolnav -; medic -; asistenta , face accesibila medicului exporarea tuturor regiunilor organismului , servindu-l si cu instrumentarul necesar , toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului in stare fizica si psihica precara la traumatismul examinarilor si recoltarea produselor biologice in vederea examinarii.
Bolnavul trebuie pregatit pentru recoltare , pentru buna reusita a examenelor de laborator , in primul rand trebuie sa i se explice ce urmeaza sa i se faca . Pentru aceasta ar trebui sa se foloseasca metode cat mai blande si mai putin traumatizante , alese de la caz la caz . Bolnavii mai suspiciosi sau agitati vor trebui linistinti prin cuvinte potrivite sau , la nevoie , chiar pe cale medicamentoasa . Li se va explica bolnavilor necesitatea analizelor . Ei trebuie sa fie convinsi ca recoltarea se face in interesul lor , ca aceasta contribuie hotarator la stabilirea diagnosticului si tratamentului . Rezultatele bune se vor obtine numai daca aceasta munca de lamurire este insotita de manopere cat mai putin dureroase si neplacue , respectandu-se , pe cat posibil , pudoarea bolnavului . Avand in vedere ca de multe ori aceleasi recoltari trbuiesc repetate pe cursul bolii , bolnavii bine pregatiti vor ajuta ei insasi asistenta in efectuarea lor .
Pe langa pregatirea aratata , mai sunt necesatre si alte precautii pentru fiecare recoltare in parte .
Unele recoltari se fac pe nemancate , stiut fiind ca alimentatia provoaca secretie de suc gastric , influenteaza numarul globulelor albe si modifica compozitia chimica a sangelui. Aceste recoltari vor fi deci executate dimineata cand bolnavul nu s-a ridicat din pat . Pana la luarea probelor resprctive bolnavii nu trebuie sa faca miscare , sa nu se spele cu apa rece , sa nu fumeze , sa fie ferit de influenta impresiilor noi ale zilei , conditii care pot falsifica in mare masura analiza respectiva .
Nerespectarea normelor de pregatire atrage dupa sine rezultate false de laborator , cu urmari foarte grave pentru bolnav . Din acest motiv , asistenta trebiue sa aiba o evidenta a bolnavilor care vor fi pregatiti pentru examene de laborator si sa ii supravegheze inainte de recoltare .
Recoltarea se face dupa ce tot materialul necesar a fost pregatit.
Vasul in care se face recoltarea trebuie sa fie curat , uscat , si sterilizat , seringile sa fie de unica folosinta . Inainte de recoltare vasele se vor eticheta , indicandu-se numarului bonului insotitor . Bonu insotitor trebuie sa cuprinda numele si prenumele bolnavului , numarul salonului si al patului , diagnosticul clinic , natura produsului , analiza ceruta , data recoltarii si numele celui care a facut recoltarea . In unele cazuri este bine daca se indica si scopul pentru care se cere examenul.
Etichetarea vaselor trebuie facuta cu mare grija , asistenta sa se asigure ca eticheta este bine lipita , nu s-a patat cu produsul recoltat facand invizibile cele scrise.
Produsele biologice vor fi recoltate in cantitate suficienta pentru analiza ceruta , dupa normele indicate pentru fiecare produs si analiza in parte .

In cazul hipotensiunii arteriale se indica mai multe analize in primul rand pentru a se preciza cauza , astfel pentru a se confirma sau infirma o infectie ( in cazul unor viroze , febra tifoida) se indica :

FORMULA LEUCOCITARA
3
- nuarul leucocitelor 6 -; 8000 /mm
- neutrofilie nesegmentate 3 -;5 %
- eozinofilie 2 -; 4 %
- neutrofilie segmentate 60 -; 65 %
- limfocite 25 -;35 %
- monocite 5 -; 10 %
- VSH - la 1 h - la barbati 5 -; 8 mm
- la femei 8 -; 12 mm
- la 2 h - la barbati 10 -; 14 mm
- la femei 12 -; 20 mm

Pentru a cerceta starea de nutritie a organismului :
HEMOGLOBINA BARBATI - in grame 16 gr %
- in procente 100%
HEMOGLOBINA FEMEI - in grame 14 gr%
- in procente 80%
VALOAREA GLOBULARA 0,9 -; 1,1
CALCEMIA 9 -; 11 mg%
GLICEMIA 80 -; 120 mg%
PROTEINE TOTALE (prin precipitare) 7,2 g%
ALBUMINE (prin preceipitare) 5,2 g%
GLOBULINE (prin precipitare) 2,0 g%
COLESTEROL 150 -; 250 mg%
LIPIDE TOTALE 500 -; 700 mg%
T3
T4
TSH
TGO 8 -; 4 unit y/nl
TGP 5 -; 35 unit y /nl
TRANSAMNIAZA G.O.T. 8 -; 10 unit y/ml/ora
TRANSAMNIAZA G.P.T. 3 -; 35 unit y/ml/ora
ELECTROFOREZA
FIBRINOGEN 0,2 -; 0,4 g%

EXAMEN TOTAL DE URINA

Volum 1200 -; 1500 ml 17 -; CS
Densitate 1002 -; 1025 17 -; OHCS
Reactia pH 5,60 -; 6,4
Ureea 26 g
Acid uric 0,5 -; 0,6 g
Urobilina 0
K
Na

EXAMEN Rx PULMONAR
Ex Doppler -; vase cerebrale

EKG
EEG
Flebografie
Ecografie

In boala Addison deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de laborator si dozarile de hormoni steroizi suprarenali , locul principal il detin dozarile de sodiu si potasiu in sange si urina .
Concentratia sodiului si a potasiului reflecta activitatea hormonilor mineralocorticoizi supra renali . Pentru aprecierea hormonilor steroizi suprarenali se dozeaza in urina din 24 de ore .
17 -; CS si 17 OHCS
- 17 -; CS reprezinta metaboliti hormonilor andrgeni (2/3 provin din supra renala, iar 1/3 din testicul) .
- 17 -; OHCS sau 17 hidrocorticosteroizi reprezinta metabolitii urinari ai cortizonului in special , dar si altor hormoni glucorticoizi din suprarenala .

3) Supravegherea functilor organismului si a comportamentului bolnavului cu hipotensiune arteriala

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligata sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia , comunicand medicului tot ce a observat la bolnav , in cursul zilei sau noptii .Astfel va trebui sa urmarim :
- comportamentul bolnavului (starea psihica , reactivitatea generala , somnul)
- functiile vitale si vegetative ale organismului
- aparitia unor manifestari patologice
Urmarind comportamentul bolnavului , vom culege observatiile , in mod stiintific si obiectiv , care redau fidel tabloul patologic aparut . Datele culese din supravegherea bolnavului , prin masurarea functiilor vitale le vom nota in foaia de temperatura , componenta a foii de observatie .

PREZENTAREA A DOUA TEHNICI UTILE IN
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA :
LUAREA PULSULUI SI A TENSIUNI ARTERIALE

PULSUL

Cu ocazia sistolei , sangele este impins din cavitatile ventriculare in arterele mari . Aceasta masa de sange intalneste in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste sub influenta contractiei puternice a muschiului cardiac . Conflictul care ia nastere intre cele doua volume de sange sub forma unei unde vibratorii si se exteriorizeaza prin detinderea ritmca a arterelor , sincrona cu sistolele ventriculare .
Aceasta destindere poate fi palpata (apasand usor arterele pe suprafatele dure osoase ) sub forma unor zvacnituri usoare , ritmice , pulsatile , de unde numele de puls .
Intrucat la aparitia pulsului intervin atat inima cat si vasele , el va reflecta , atat starea functionala a inimii , cat si pe cea a arterelor , dand in acelasi timp indicii pretioase asupra starii anatomice a arborelui arterial .

LUAREA PULSULUI

Pulsul poate fi luat pe orice artera acesibila palpatiei , care poate fi comprimata pe un plan osos : radiala , superficiala , carotida , humerala , femurala , pedioasa etc .In practica curenta , pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv , in limbajul cotidian , prin puls se intelege pulsul arterei radiale .
La luarea pulsului bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic cel putin 5 -; 10 minute inainte de numaratoare , intrucat un effort sau o emotie oarecare , in timpul sau inaintea luarii pulsului , ar putea modifica valorile reale . Bratul bolnavului trebuie sa fie sprijinit , pentru ca muschiul antebratului sa se relaxeze . Se repereaza santul radial ( denumit si santul pulsului) pe extremitatea distala a antebratului , in continuarea policelui . In apropierea marginii externe a fetei anterioare a antebratului dam de un sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al corpului si brahioradialul in profunzimea caruia se gaseste artera radiala .
Palparea pulsului se face cu varful degetelor inelar , mediu si index de la mana dreapta . Dupa ce s-a repetat lantul se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial (echivalenta , aproximativ , cu presiunea din interiorul vasului) cu cele trei degete palpatoare , pana la perceperea zvacniturilor pline ale pulslui . Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui , cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul respectiv .
Uneori artera radiala prezinta anomalii de pozitie si nu va fi gasita in santul pulsului . In aceste cazuri , ea va fi cautata in tabachera anatomica .
Pulsul arterei temporale superficiale se ia deasupra si in afara unghiului temporal al fantei palpebrale , la o distanta de 3 -; 4 cm de aceasta .
Pulsul artrerei femurale se palpeaza in partea superioara triungiului Scarpa , sub arcada cururala . Se usureaza palparea daca se ridica soldul cu o perna . Pulsul arterei perioase se va cauta pe fata dorsala a piciorului , deasupra primului spatiu intermetatarsian pe traiectoria arterei , iar pulsul arterei carotide la gat , in santul format intre marginea anterioara a sternochidomastoidianului si laringe .
Pulsul poate fi inregistrat si pe cale instrumentala .
In unele institutii exista aparate speciale pentru inregistrarea grafica continua a pulsului . Dintre acstea , unele receptioneaza pulsul prin intermediul unei mansete , il inregisteraza electronic si il transmite y pe un cadran . Exista aparate care inregistreaza concomitent cu frecventa pulsului si tensiunea medie , iar cardiotahimetrul sesizeaza personalul de ingrijire prin semnale acustice si luminoase asupra modificarilor de y a pulsului .
Pulsul se va lua , la bolnavii spitalizati , in mod regulat de doua ori pe zi , iar y lui va fi notat pe foaia de temperatura , in cadrul rubricii ce-i este rezervata .
La cererea medicului sau in scop de orientare , luarea pulsului se poate efectua si de mai multe ori . La luarea pulsului se va tine cont de : frecventa , ritmicitate , volum , tensiune si claritate .

TENSIUNEA ARTERIALA

Presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali constituie tensiunea arteriala . Valoarea ei este determinata de forta de contractie a inimii ( care asigura propulsarea sangelui in arborele arterial ) , de rezistenta si calibrul sistemului vascular si de vascozitatea sangelui .
TA scade in mod progresiv de la centru la periferie . Aceasta scadere pana la arterele la nivelul carora se obijnuieste in mod curent , sa se determine TA nu este prea insemnata , scaderea accentuta se produce numai in arteriole .
Valoarea TA fiind determinata , in primul rand , de forta de contractie a inimii , ea variaza in mod fiziologic in raport cu fazele revolutiei cardiace . TA przinta valoarea cea mai inalta in cursu sistolei cand , alaturi de cantitatea de sange existenta in arborele vascular , inima mai pompeaza inca o cantitate de sange peste cel existent in vase . Aceasta tensiune poarta numele de TENSIUNE MAXIMA sau SISTOLICA . TA va avea cea mai mica valoare in cursul diastolei cand forta de contractie a inimii fiind absenta presiunea va fi determinata numai de actoalizarea energiei potentiale din pereti vaselor care , gratie elasticitatii lor , vor cauta sa-si revina la echilibrul lor anterior sistolei . Intrucat in cursul diastolei o parte a sangelui din artera trece catre sistemul capilar , valorile cele mai joase ale TA se vor obtine la sfarsitul diastolei . Acesta presiune poarta numele de TENSIUNE MINIMA sau DIASTOLICA . Ea ne indica rezistenta pe care trebuie sa o invinga inima cu ocazia contractiei ventriculare , la care se adauga , in timpul sistolei presiunea rezultata din forta de contractie a inimii .

TEHNICA MASURARII VALORILOR
TENSIUNII ARTERIALE

Trebuie sa fie cunoscta de asistenta medicala . Inregistrarea acestora pe foaia de temperatua a bolnavului , la intervale stabilite de medic , cade in sarcina ei .
TA poate fi apreciata dupa tensiunea pulsului care este in functie de TA . Pentru aceasta se vor aplica degetele index , mediu si inelar de la mana dreapta pe artera radiala , la nivelul santului pulsului , in asa fel ca inelarul sa aiba o pozitie periferica . Cu acesta se va exercita o presiune mai mare asupra arterei , pentru a impiedica reflexul sangelui de la periferic spre centru . Se va exercita apoi cu indexul o presiune crescanda asupra arterei , pana ce unda pulsatila dispare de sub degetul mediu care palpeaza foarte fin artera . Presiunea digitala a indexului exercita in momentul disparitiei undei pulsatile de sub degetul mediu echivaleaza aproximativ cu valoarea tensiunii arteriale de la nivelul arterei radiale .
Acest procedeu necesita o experienta indelungata din partea examinatorului si cu toate acestea , aprecierea ramane pur subiectiva , din acest motiv nu serveste decat pentru o orientare aproximativa . Determinarea exacta , stiintifica a TA se face cu manometre speciale , denumit tonometre si sfigmomanometre .
In practica curenta masurarea TA se face dupa metoda indirecta . In loc sa se determine direct tensiunea sangelui din artera , se va determina in mod indirect forta necesarea pentru comprimarea completa a unei artere , care practic echivaleaza cu valoarea tensiunii din artera . In acest scop se comprima cu o manseta pneumatica legata la un manometru segmentul membrului la nivelul caruia se face determinarea , pama ce dispar complet pulsatiile arterei de sub nivelul compresiei . se decomprima apoi treptat pesiune din manseta , pana ce apare prima unda pulsatila .
Presiunea existenta in manseta in acest moment echivaleaza cu presiunea maxima a sangelui din artera comprimata , valoarea ei se poate citi pe tonometrul legat cu circuitul mansetei .
Tensiometrul este format dintr-o manseta pneumatica in continuare cu o para de cauciuc . Lumentul mansetei este in legatura cu monometrul cu mercur gradat pana la 300 mm . Aparatul este prvazut cu o supapa reglabila de la para de cauciuc , prin care continutul de aer al mansetei pneumatice poate fi evacuat .
Pentru determinarea TA bolnavul va fi asezat culcat sau sezand intr-un fotoliu , rezemandu-si bratele . Manometrul , daca nu este fixat pe manseta se fixeaza langa bolnav . Se fixeaza bratul de langa manometru in extensie si se aplica manseta . Cu ajutorul parei de cauciuc se introduce aer in manseta pneumatica iar cu celalta mana exminatorul palpeaza pulsul radial al bolnavului de la acleasi membru . Prin introducerea aerului in manseta , aceasta se umfla si comprima in mod circular bratul , din ce in ce mai mult , pana ce inchide complet lumenul arterei , cand dispare pulsul . Din acest moment , cu ajutorul ventilului , se face decomprimarea aerului din manseta . In momentul in care trece prima unda pulsatila se noteaza valoarea tensionala de pe manometrul cu mercur , acesta echivaland cu tensiune maxima . Continuand decomprimarea mansetei unda sanguina sistolica destinde peretii arteriali din ce in ce mai mult dand nastere la oscilatii din ce in ce mai ample . In momentul cand presiunea din manseta a devenit egala cu cea din timpul diastoliei , artera isi recapata calibrul ei normal si in diastola si astfel miscarile pertiilor devin brusc mai reduse , ceea ce se inregistreaza la acul indicator prin scaderea brusca a amplitudinii oscilatiilor . Prin deschiderea butonului se va masura presiunea din manseta , in acest moment care echivaleaza cu presiunea intraarteriala din timpul distolei , adica cu tensiunea minima . Valoarea tensiunii din manseta , in momentul cand amplitudinea oscilatiilor scade brusc , reprezinta valoarea tensinii minime , diastolice .
Reducand mai departe presiunea din manseta sub nivelul tensiunii minime , vom constata prezenta unor oscilatii determinate de expansiunea sistolica obijnuita a peretilor arteriali . Aceste oscilatii determinante poarta numele de inflaminimale .
Valorile tensinii maxime si minime vor fi inregistrate pe foaia de observatie iar TA va fi luata in timpul spitalizarii ori de cate ori medicul sau situatia o cere iar la internare si externare este obligatorie .
Tehnica de luare a TA este acceasi indiferent daca aceasta se va face cu oscilometrul Pachou , Uskov , Reeklinghausen sau oscilometrul Razumov .
Nivelul TA variaza in raport cu sexul , varsta , precum si orarul activitatii fiziologice in cursul zilei.
Astfel :
- in primii ani ai vietii TA maxima variaza intre 75 -; 90 mm Hg
TA minima variaza intre 50 -; 60 mm Hg
- in copilarie TA maxima variaza intre 90 -; 110 mm Hg
TA minima variaza intre 60 -; 65 mm Hg
- la pubertate TA maxima variaza intre 100 -; 120 mm Hg
TA minima variaza intre 65 -; 75 mm Hg
- la adulti TA maxima variaza intre 115 -; 140 mm Hg
TA minima variaza intre 75 -; 90 mm Hg
- peste 50 de ani TA maxima variaza pana la 150 mm Hg
TA minima variaza pana la 90 mm Hg

Cunoastrea raportului dintre tensiune maxima si minima este , de asemenea , foarte importanta . Diferenta de tensiunea sistolica si cea diastolica poarta numele de tensiune diferentiala .