EC.1.10.3.2 t7p6pl

Cod: EC.1.10.3.2.
1 - face parte din clasa oxidoreductaze.
1.10 -; subclasa 10: actioneaza asupra difenolilor si substantelor asemanatoare;
1.10.3 -; sub-subclasa 3: acceptorul este oxigenul;
1.10.3.2 -; ocupa pozitia a 2-a in sub-subclasa.
Nume sistemic: benzendiol:oxigenoxidoreductaza.
Substrat: benzendiol, oxigen.
Cofactor: cuprul.
Alte denumiri: polifenol oxidaza; paradifenol oxidaza; monofenolmonooxigenaza; fenoloxidaza; urishiol oxidaza; fenolaza.

In grupul oxidazelor intra enzimele care catalizeaza transferul hidrogenului de pe anumite substante, in prezenta oxigenului care serveste ca acceptor.
Se deosebesc de dehidrogenaze prin faptul ca acceptorul de hidrogen este oxigenul din aer si prin aceea ca sunt inhibate de acidul cianhidric si hidrogenul sulfurat. Aceste enzime sunt inhibate adesea si de monoxidul de carbon.
Oxidazele se impart in doua grupe:
A. Fier-enzime;
B. Cupru-enzime.
Laccaza intra in categoria cupru-enzimelor.

Laccaza in prezenta de oxigen oxideaza orto- si para-difenolii.
Nu actioneaza asupra monofenolilor si asupra resorcinei.
Oxideaza acidul ascorbic si parafenildiamina.
Nu este otravita de oxidul de carbon.
Are activitate optima la pH = 6 - 6,5 (slab acid).

Reactia catalizata de laccaza este urmatoarea:

Bertrand a stabilit ca laccaza este un compus proteina-mangan, pe cand Keilin si Mann au obtinut un produs purificat din Rhus succidanea care continea 0,154% Cupru.
Laccaza se gaseste in latexul unor arbori din specia Acacias. Se gaseste de asemenea si in alte plante si mucegaiuri. Este prezenta in cartofi, sfecla de zahar, mere, varza, diferite ciuperci.
Miceliul unor ciuperci ca Psalliota bispora contine o enzima care se aseamana cu laccaza.
Laccaza difera de peroxidaze prin faptul ca aceasta nu necesita peroxid de hidrogen (apa oxigenata) pentru a oxida substratul. In schimb, electronii sunt transferati la oxigenul molecular, formand apa. Enzima stocheaza 4 electroni si nu elibereaza intermediari in calea de reducere a oxigenului. Deci cu peroxidazele, radicalii substratului produs de cataliza substratului sufera variate polimerizari, clivari si alte reactii.

Potentialul redox al laccazei este cuprins intre 0,8 si 1,0 eV.
Aplicatii

Cea mai studiata utilizare a laccazei este in industria hartiei incluzand chiar si pe cea extrasa din miez de stuf.
Laccaza imobilizata a fost studiata pentru purificarea aburilor de ape uzate si oxidarea fenolilor in vinuri.
Cateva aplicatii cu biosenzori folosind laccaza, au fost studiate pana in anumite stagii. Acestea includ: electrozi de enzime imobilizate pentru masurarea continutului de fenol in mostrele de apa si in alte aplicatii specifice cum ar fi: industria sucurilor de fructe, ceaiuri si alte bauturi.
Laccaza din plante a fost folosita in biosenzorii pentru masurarea fazei de gaz a oxigenului.
De asemenea, laccaza a fost folosita ca substituent pentru HRP (peroxidaza din cal), ca enzima marker in imunoanaliza enzimelor linkate.
S-a observat ca laccaza este mai sensibila si mai simplu de folosit decat conjugatii HRP standard.
Temperatura acceptata de aceasta enzima este cuprinsa intre 25 si 60ºC, avand o activitate optima la 50ºC. Laccaza isi pierde rapid activitatea atunci cand a trecut de temperatura de 60ºC si este supusa denaturarii.

Bibliografie:

1.“Curs de Biochimia Produselor Alimentare”
Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti-1961-
Prof.Dr.D.MOTOC
2. www.tienzyme.com/laccase.htm
3. www.ebi.ac.uk
4. www.expansy.org/cgi-bin/get-enzyme1.10.3.2
5. “Biochimie Vegetala”
Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti
Conf.Dr.Gheorghe Cimpeanu