Influentarea starii afective se realizeaza cu ajutorul medicamentelor antidepresive, antimaniacale, anxiolitice.

Depresia psihotica - are 3 parametrii de caracterizare:

- tristete profunda

- scaderea activitatii intelectuale

- scaderea activitatii motorii

In cadrul ei apare notiunea de “durere morala“: tristete profunda insotita de idei delirante de inutilitate şi de autoacuzare. Este insotita de:

- imobilitate psihointelectuala,

- gandire lenta,

- latenta mare la elaborarea raspunsului la intrebari,

- vocea este şoptita,

- stare de imobilitate fizica (motorie): umeri cazuti, priveşte in pamant (nu-şi priveşte interlocutorul).

Datorita acestor manifestari, apare dorinta de sinucidere, dar bolnavul nu se sinucide (lipsa capacitatii de a trece de la idei la fapte = ABULIA).

Depresia psihotica apare in pusee, la aproximativ 10 % din populatie, mai frecvent la varsta de 40-60 de ani şi mai rar la adolescenti. Ca perioada de aparitie, este mai frecventa la sfarşitul primaverii şi inceputul verii.

Cand episoadele de depresie alterneaza cu episoadele de manie, rezulta psihoza maniaco-depresiva.

Mania - este o stare de euforie, de “hipertrofie a eu-ului”. Maniacul se crede frumos, tanar, deştept; face numai lucruri bune, are idei de autoapreciere şi are o hiperactivitate psihointelectuala şi motorie.

Maniacul are o atitudine specifica: are pieptul inainte, vorbeşte mult şi repede cu o voce puternica, tunatoare; este vesel, jovial, priveşte pe deasupra interlocutorului; are o atentie vie, dar nu fixeaza prea mult un obiect; uneori deruleaza ideile mai repede decat capacitatea sa de exprimare, şi atunci renunta la unele cuvinte (adjective, adverbe), şi foloseşte multe verbe in exprimare. Trece cu uşurinta de la o idee la alta chiar daca nu au o legatura logica, aparand idei disparate din contextul vorbirii = “fuga de idei”. Maniacul nu are argumente pentru ideile sale şi nu vrea sa convinga interlocutorul ca are dreptate.

 

MEDICAMENTE ANTIDEPRESIVE

Antidepresive triciclice

 

Medicamentele antidepresive au fost descoperite prin studierea neurolepticelor. Au un efect bine demonstrat dupa 2-3 saptamani de tratament.

Nu toate manifestarile depresive dispar concomitent; prima manifestare care dispare este abulia. In schimb, ramane prezenta dorinta de suicid, iar datorita disparitiei abuliei exista posibilitatea de a se sinucide. Pericolul de suicid este cu atat mai mare daca medicamentul antidepresiv poate fi un mijloc de sinucidere (in doze mari). Aceasta este prima reactie adversa a medicamentelor antidepresive; de aceea depresia este considerata o mare urgenta medicala, iar tratamentul trebuie facut sub stricta supraveghere medicala in primele 3 saptamani. Ulterior, dupa disparitia abuliei, dispar şi celelalte semne şi simptome. Astfel, capacitatea de comunicarea a depresivilor creşte, aceştia exprimandu-şi cu claritate şi precizie sentimentele. Uneori devine uşor euforic, hiperactiv.

Efectele antidepresivelor:

1. Efect antidepresiv

2. Efect in tratamentul copiilor ce au fobie de şcoala şi au performante reduse.

3. Se folosesc in tratamentul enurezisului nocturn (copiii care fac pe ei noaptea), scazand profunzimea somnului ® copilul se trezeşte mai uşor.

4. Se folosesc in tratamentul bolilor cu dureri cronice in care pacientul este depresiv.

5. Se folosesc in tratamentul bolilor psihosomatice (ipohondria) ® persoane cu simptomatologia unor boli bine definita, dar fara substrat organic.

Antidepresivele trateaza şi depresia mascata datorita autocontrolului.

6. Au efecte parasimpatolitice, deci sunt contraindicate intr-o serie de boli, ele putand agrava: glaucomul, globul vezical (la bolnavii cu adenom de prostata), scaderea tranzitului intestinal, reactii adverse cardiace: bradicardie, aritmii ectopice, tulburari de conducere.

7. Efect sedativ insotit de un efect anxiolitic = medicamente antidepresive de tip sedativ (Amitriptilina).

8. Cresc uşor activitatea psihomotorie = medicamente anxiogene = medicamente antidepresive de tip incisiv = psihotone (Imipramina - anxietatea indusa este deranjanta şi ingreuneaza evolutia tratamentului; de aceea se asociaza cu anxiolitice.).

 

Mecanism de actiune

 

Este neelucidat experimental. Efectul antidepresiv a fost pus in legatura cu proprietatea antidepresivelor de a inhiba recaptarea unor mediatori chimici: noradrenalina, serotonina (creşterea cantitatii acestor 2 mediatori in fanta sinaptica determina efectul antidepresiv), dopamina (produce o creştere a activitatii SNC, fara consecinte antidepresive).

Noradrenalina (NA) şi serotonina cresc in fanta sinaptica de la prima administrare a medicamentului, dar efectul global apare abia dupa 2-3 saptamani de tratament. Creşterea cantitatii de NA şi serotonina produce o scadere a raspunsului membranelor postsinaptice la neurotransmitatorii respectivi prin efect de “down regulation”® apare efectul antidepresiv ca urmare a scaderii numarului de receptori postsinaptici b-adrenergici şi serotoninergici.

Medicamentele antidepresive inhiba recaptarea NA şi serotoninei din fanta sinaptica in citoplasma celulei secretoare; astfel, creşte biodisponibilitatea NA şi serotoninei şi scade raspunsul membranelor.

Exista medicamente ce inhiba doar recaptarea serotoninei: medicamente antidepresive atipice cu structura modificata (4 cicluri). Efectul antiderpesiv are aceeaşi intensitate, insa sunt mai bine suportate, pentru ca nu cresc biodisponibilitatea NA ® nu au reactii adverse cardiace. De asemenea, nu au proprietati simpatolitice, au un efect slab sedativ şi nu sunt anxiogene. Ex. Sertamina, Mianserina.

Mianserina are efecte antiderpresive, nu are proprietati simpatolitice. Are efect sedativ slab. Nu se ştie cum actioneaza, dar efectul antidepresiv are o latenta mai scurta decat al celorlalte: efect dupa 2-3 zile de tratament.

 

Antidepresive inhibitoare de MAO

Inhibarea MAO duce la creşterea NA şi serotoninei ® scade sensibilitatea membranei postsinaptice. Deci, intensitatea efectului antidepresiv este comparabila cu cea a antiderpresivelor triciclice, iar latenta efectului este aceeaşi.

Aceste antidepresive sunt greu suportate; creşterea cantitatii de NA duce la grave accidente cardiace: HTA, aritmii severe.

Acestea sunt contraindicate in:

- feocromocitom - cand exista deja o creştere de NA

- asocierea cu simpatomimetice (chiar şi la doze mici se produce HTA).

- consum de alimente bogate in tirozina (alimente fermentate - branza, bere).

Se recomanda folosirea lor in depresii ce nu raspund la antidepresive triciclice.

Tratamentul depresiilor:

- Depresia uşoara - tratamentul consta in psihoterapie şi medicatie antidepresiva.

- Depresie moderata - tratament cu antidepresive triciclice şi cvadriciclice.

- Depresia severa - nu raspunde la tratamentul medicamentos ® se fac electroşocuri.

 

MEDICAMENTE ANTIMANIACALE

LITIU

 

Litiu administrat la animale de laborator da o uşoara sedare. La omul normal nu produce nimic. La bolnavii in criza maniacala inlatura criza impreuna cu manifestarile tipice. Latenta efectului este de 5-10 zile; de aceea, la debutul tratamentului se administreaza neuroleptice cu rol de a linişti pacientul. Neurolepticele se dau pana işi face efectul litiul; dupa aceea, se administreaza numai litiu.

In mania acuta se administreaza Li şi antipsihotice timp de 5-10 zile; dupa aceasta perioada se da doar Li.

Reactii adverse - sunt de tip toxic:

- reversibile: creşte retentia de Na⁺ şi H₂O ® la inceput de tratament apar edeme pe gambe; creşte volumul tiroidei cu hipertiroidism.

- ireversibile: tubulopatie renala ® creşte diureza; poliurie şi polidipsie (apare ca mecanism compensator in poliurie) ® apare diabetul insipid nefrogen.

Li devine periculos daca concentratia plasmatica depaşeşte de 2-3 ori concentratia sanguina terapeutica.

Biodisponibilitatea Li difera de la persoana la persoana, dar este constanta la aceeaşi persoana. Se monitorizeaza permanent concentratia plasmatica a Li, şi astfel frecventa reactiilor adverse scade.