Neurolepticele pot influenta functiile cognitive: perceptiile, senzatiile, gandirea. Daca se administreaza in doze suficient de mari, produc semne şi simptome ce constituie un sindrom neuroleptic caracterizat prin:

1. Sedare

2. Efect antipsihotic

3. Sindrom extrapiramidal

4. Sindrom vegetativo-litic şi endocrin.

 

1). Sedarea - reprezinta diminuarea globala a activitatii psihomotorii sub toate aspectele: scade activitatea motorie, psihointelectuala, creşte latenta cu care raspunde la stimuli (in special la cei intelectuali). Difera de sedarea produsa de sedative şi hipnotice. Este mai degraba o stare de indiferenta activa. Pacientul raspunde mai lent la stimuli pentru ca nu prezinta interes pentru stimulii respectivi, nu pentru ca intarzie elaborarea raspunsului.

Pe animalele de laborator s-a demonstrat diminuarea pana la abolire a comportamentelor invatate, in functie de complexitatea acestora: cu cat aceste sunt mai complexe, cu atat sunt mai uşor influentate. Oricat s-ar mari doza, profunzime sedarii nu creşte foarte mult. Coma apare la doze foarte mari.

Neurolepticele produc scaderea agresivitatii; efectul antiagresiv este utilizat in psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi.

 

2). Efectul antipsihotic. Neurolepticele inlatura manifestari psihopatologice ce apar in psihoze, indiferent de psihoza respectiva. Bolile psihice sunt:

- psihoze

- nevroze

- psihopatii

Manifestari psihopatologice ce pot fi tratate:

a. iluzii patologice

b. halucinatii şi idei delirante

c. catatonia

d. autismul

a. Iluziile patologice sunt perceptii anormale (deformate) ale realitatii. Acestea sunt considerate de bolnav ca fiind reale, deşi contrazic realitatea obiectiva.

b. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect (vizuale, auditive, tactile, etc.). Ideile delirante sunt caracterizate prin contrazicerea flagranta a realitatii obiective (idei de grandoare, de persecutie, de urmarire). Unele idei sunt uneori argumentate foarte logic (delir sistematizat) ajungandu-se la convingerea unor persoane sanatoase ® “delir a deux”. Acest de tip de delir poate apare intre soti: partenerul convins nu este influentat de tratamentul cu neuroleptice, deoarece medicamentele actioneaza numai asupra ideilor patologice.

Pacientul traieşte in 2 lumi (cea reala şi cea proprie) aflate in contradictie. Trecerea frecventa de la una la alta este stresanta, necesitand efort de adaptare. Dupa un timp, pacientul renunta la una din cele doua lumi (de cea reala de obicei) izolandu-se de societate ® autism. In urma tratamentului cu neuroleptice, pacientul se poate reinsera in societate.

Delirul halucinant nesistematizat - delir cu argumentarea mai putin logica a ideilor ® schizofrenie.

Delirul sistematizat halucinator ® parafrenie.

Delirul sistematizat nehalucinator ® paranoia.

c. Catatonia - stare de imobilitate, ce apare in schizofrenie. Daca pacientului i se imprima o anume pozitie, acesta şi-o mentine aparent fara efort: “perna psihica“ - pacientul se aşeaza in clinostatism şi i se ridica capul, iar acesta ramane in aceasta pozitie ca şi cum ar avea o perna sub cap.

 

3). Sindromul piramidal (sindromul hiperton-hiperkinetic). Neurolepticele produc o stare asemanatoare bolii Parkinson: rigiditate musculara cu lipsa supletei mişcarilor şi tremuraturi caracteristice ale membrelor. Uneori (mai ales la adolescenti), sindromul piramidal, se manifesta la nivelul capului şi gatului prin grimase, extensia capului, ochi deviati in sus; acest grup de manifestari se numeşte criza de plafonare. Aceste manifestari apar de la inceputul tratamentului, iar intensitatea lor este direct proportionala cu doza; dispar la oprirea tratamentului.

 

4). Sindromul vegetativo-litic şi endocrin este caracterizat prin:

- deprimarea centrului termoreglator cu transformarea organismului din homeoterm in poikiloterm. Acest fapt este folosit in terapie, realizandu-se hipotermia controlata: scaderea intensitatii proceselor biologice, creşterea rezistentei la hipoxie. Se poate utiliza in transplantul de cord, sau pentru scaderea febrei in cazuri de exceptie.

- efect antivomitiv la doze mult mai mici decat cele pentru producerea celorlalte efecte. Se utilizeaza in tratamentul varsaturilor.

- creştere apetitul, fiind asociat cu creşterea in greutate.

- hipotensiune ortostatica - se pot intampla accidente la trecerea din clino- in ortostatism ® pacientul este sfatuit sa se ridice lent.

- creşte secretia de prolactina, cu consecinte diferite:

® la barbat produce impotenta cu scaderea libidoului.

® la femeie produce amenoree, galactoree, creşterea libidoului.

 

Mecanismul de actiune al neurolepticelor

 

Neurolepticele blocheaza receptorii dopaminergici. Intensitatea efectului este direct proportional cu intensitatea blocarii receptorilor.

In SNC exista zone bogate in receptori dopaminergici, asupra carora neurolepticele actioneaza:

1. Sistemul limbic - efectul antipsihotic se datoreaza blocarii receptorilor de la acest nivel.

2. Sistemul nigrostriat - este responsabil de sindromul extrapiramidal.

3. Hipotalamusul - este responsabil de sindromul vegetativo-litic şi endocrin

4. Nucleul motor al vagului - determina creşterea apetitului

5. Fibrele intertalamice - nu se cunosc efectele produse.

In cazul sistemului nigrostriat, exista o situatie mai speciala: la acest nivel, dopamina se afla in echilibru cu acetilcolina ® blocarea receptorilor dopaminergici determina creşterea ponderii relative a acetilcolinei, determinand efecte extrapiramidale (boala Parkinson). Aceste efecte pot fi, deci, contracarate prin blocarea receptorilor colinergici. Deci, in tratamentului bolii Parkinson, se fac asocieri cu blocante colinergice centrale: Trihexifenidilul (Romparkin).

Receptorii dopaminergici sunt cuplati cu o proteina G:

- receptorii D₁ sunt cuplati cu Gs ® creşte cantitatea de AMPc

- receptorii D₂ sunt cuplati cu Gi ® scade cantitatea de AMPc

- receptorii D₃ (D₂-like) este o varietate de D₂, fiind deci cuplati cu Gi

- receptorii D₄ (D₂-like) este o varietate de D₂, fiind deci cuplati cu Gi

- receptorii D₅ (D₁-like) este o varietate de D₁, fiind deci cuplati cu Gs

De efectele antipsihotice şi extrapiramidale sunt responsabili doar D₂-like nu şi D₁-like.

 

 

 

 

Utilizarea neurolepticelor

 

1). In tratamentul psihozelor - unele neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul extrapiramidal; acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta relativ mica. Alte neuroleptice sedeaza putin, dar au efect extrapiramidal intens; se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta crescuta).

In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele colinergice centrale.

 

2). Cura cu neuroleptice are mai multe etape:

I. Initial se administreaza doze, ce cresc pana la atingerea unui platou cu obtinerea raspunsului maxim posibil.

II. Apoi doza se scade pana se obtine doza minima, la care bolnavul are comportament normal.

III. Se mentine doza minima pentru o perioada lunga de timp, deoarece astfel scade frecventa recaderilor. Recaderile frecvente determina evolutie spre dementa.

Dozele administrate şi suportate de bolnavul psihic sunt foarte mari in comparatie cu o persoana normala.

 

Grupele chimice

 

A). Fenotiazine - pe o structura de baza, sunt 2 radicali:

1. R₁ de la carbonul 2 este de obicei arid de electroni.

2. R₂ de la carbonul 10 poate fi (catena laterala):

- radical alifatic - Clorpromazina (cp de 25 mg) - este un neuroleptic de tip sedativ, avand efect antidepresiv. In doze mari (600-800 mg) se folosesc ca antiagresive, ca sedative majore sau pentru cura cu neuroleptice. In doze mici (1 cp de 25 mg) are efect antivomitiv. Exista, insa, risc de sindrom extrapiramidal chiar şi la doze mici. Au spectru farmacodinamic larg, dar intensitatea efectelor este moderata.

- nucleu piperidinic - Tiolidazina - este un neuroleptic sedativ, avand efect anxiolitic. Se administreaza singur sau asociat cu alte medicamente. Au potenta medie.

- nucleu piperazinic - Trifluoperazina şi flufenazina - neuroleptice de tip incisiv sau dezinhibitorii. Sunt neuroleptice majore.

 

B). Neuroleptice de tip tioxantinice - nucleu asemanator cu fenotiozinele, dar atomul de N din inelul mijlociu este inlocuit de carbon. Flupentixolul şi Clorprotixenul - sunt folosite in tratamentul de intretinere.

 

C). Neuroleptice butirofenonice - Haloperidolul - este un neuroleptic incisiv (cu potenta mare) cu proprietati antipsihotice şi activitate antihalucinatorie şi antimaniacala maxima. Alte neuroleptice butirofenonice sunt: Clozapina şi Olanzapina; acestea au reactii adverse de mai mica intensitate, blocheaza foarte putin receptorii D₂ şi blocheaza probabil 5HT₂ sau receptorul histaminergic H₁. De asemenea, blocheaza şi receptorii D₄ şi D₅.