x2e16ef
Este o parazitoza intestinala cauzata de tenia numita “Echinococcus granulosus”. Parazitul prezinta un ciclu biologic bifazic cu gazda obligatorie si gazda intermediara (Fig.20.).
Localizarea la om se face 70% in ficat, 20% in plaman, 10% alte localizari - splina, peritoneu, SNC, retroperitoneu.
Morfopatologie
Localizat intr-un organ parenchimatos, peretele chistului hidatic dezvolta 3 straturi prin intermediul carora intra in contact cu organismul uman (Fig.21.).
Evolutia
Infestarea se face in copilarie sau adolescenta. Cresterea in volum se face lent si ajuns la “dimensiunea critica” chistul intra in conflict cu parenchimul in care se dezvolta. Acest lucru se manifesta prin :
- aparitia veziculelor fiice
- aparitia fenomenelor de compresiune
- aparitia complicatiilor
Tablou clinic
De multe ori constituie o descoperire intamplatoare cu ocazia examinarilor efectuate pentru o alta afectiune. Pot exista manifestari generale de tip alergic
- eruptii urticariene pruriginoase, edeme palpebrale, rinita
- sindrom dispeptic biliar cu evolutie frusta
- sindrom dispeptic biliar cu colici biliare
- icter obstructiv + / - colangita
- colangita severa cu insuficienta hepato-renala
Examen obiectiv
Este de cele mai multe ori putin caracteristic in elemente diagnostice sau ofera unele indicii privind existenta unei afectiuni biliare :
- sensibilitate dureroasa la palpare in hipocondrul drept
- colecist destins, dureros la palpare
- icter, leziuni de grataj
- hepatomegalie cu caracterele ficatului pastrate
- hepatomegalie tumorala Explorari paraclinice Laborator:
- modificari nespecifice - cresterea VSH, leucocitoza
- cresterea eozinofiliei directe si provocate - colestaza - cresterea bilirubinemiei, fosfatazei alcaline
Examenul ecografic - este esential si de cele mai multe ori suficient pentru stabilirea diagnosticului. El ofera urmatoarele elemente diagnostice :
- imagine transonica omogena, net delimitata, rotunda, mai frecvent unica, locali zata mai frecvent in lobul hepatic drept, segmentele posterioare (Fig.22.)
- imagine transonica inomogena, cu vezicule in interior sau decolare de membrana
(Fig.23.)
- imagine transonica, cu perete partial sau total calcificat, rotunda sau partial colabata
- aspectul colecistului si raporturile lui cu parazitul
- aspectul CBP si al cailor biliare intrahepatice -; dilatare, prezenta de elemente hidatice in interior
- localizarile extrahepatice
Examenul radiologic - radiografia abdominala si mai ales cea toracica pot depista modificari de pozitie, forma si motilitate a hemidiafragmului drept, si, mai ales poate depista leziunile hidatice pulmonare concomitente (Fig.24.).
Examenul CT
Indicatiile devin tot mai rare odata cu cresterea performantelor ecografiei iar aspectele descrise constau din :
- imagine hipodensa care nu fixeaza substanta de contrast injectata
- contur net, delimitare precisa fata de parenchimul hepatic (Fig.25.)
- poate detecta chistele hidatice de mici dimensiuni (1 - 3 cm)
- poate detecta chistele cu localizare extrahepatica
Investigatia radioizotopica -; si-a pierdut mult din importanta fiind inlocuita in mare masura de ecografie. Diagnosticul diferential intre un proces expansiv hepatic tumoral si un chist hidatic poate fi obtinut prin tehnica de examinare secventiala :
- faza I-a - radiotrasor cu fixare kupfferiana (aur coloidal). Poate evidentia o zona nefixanta = imagine lacunara = absenta parenchimului hepatic. Poate fi tumora maligna, chist, hemangiom etc.
- faza II-a - radiotrasor cu fixare endoteliala (Tc, RISA). Pastrarea imaginii lacunare semnifica absenta unui tesut vascularizat - nu poate fi tumora maligna sau benigna, ramane posibilitatea chistului.
Colangiografia izotopica (cu roz-bengal I131 sau Tc99) - evidentiaza relatia chistului cu caile biliare: compresiune, fisurare, ruptura.
Testele imunologice utilizate in diagnosticul hidatidozei sunt :
- hemaglutinarea indirecta
- fixarea complementului
- imunofixarea
- ELISA
Sensibilitatea si specificitatea sunt 80 - 95% si ele au inlocuit practic clasica intradermoreactie Cassoni si aprecierea eozinofiliei.
Complicatii
1. Fisurarea in caile biliare. Presiunea din interiorul chistului hidatic o depaseste pe cea din caile biliare si prin erodarea peretelui apare o comunicare intre cavitatea chistului si arborele biliar. Ea se traduce prin :

- colica biliara, subicter, subfebrilitati, urticarie
- fenomenele sunt reversibile spontan sau la tratamentul simptomatic
- fenomenele recidiveaza dupa perioade variate de timp
- leziunea = stenoza oddiana prin iritatie chimica
Dupa pierderea unei cantitati de lichid hidatic presiunea intrachistica se egalizeaza cu cea din caile biliare iar comunicarea se inchide. Progresiv lichidul hidatic se acumuleaza din nou in chist, presiunea creste din nou si fenomenele se repeta (chist “cu supapa”)
2. Ruptura in caile biliare -; reprezinta un fenomen dramatic ce se traduce prin :
- colica biliara, icter obstructiv, colangita severa
- agravarea rapida a starii generale, soc toxico-septic, insuficienta hepato-renala
- evolutia clinica duce la deces daca nu se intervine de urgenta pentru drenajul cailor biliare
3. Ruptura in cavitatea peritoneala -; este urmata de soc anafilactic adesea mortal. Daca pacientul supravietuieste va urma echinococcoza peritoneala diseminata secundara.
4. Ruptura in pleura si plaman - trebuie deosebita de localizarile simultane. Sunt urmate de instalarea fistulei bilio-bronsice si ulterior supuratii pleuro-pulmonare.
5. Litiaza biliara parahidatica - apare dupa ani de evolutie ai chistului hidatic. Apare datorita unor fragmente de membrana hidatica sau scolecsi care ajunsi in caile biliare, constituie nucleele litogene, chiar daca nu au existat fenomene clinice de ruptura in caile biliare, sau acestea au trecut neobservate. Evolutia este independenta de a chistului hidatic.