r4m17mq

Este prelucrarea combinata a datelor din multiple studii in vederea producerii unei estimari unice.
Din punct de vedere statistic, metanaliza este o aplicare directa a metodelor multifactoriale.
Sunt publicate numeroase studii urmarind acelasi fenomen (studii observationale, studii epidemiologice, trialuri clinice) realizate de colective diferite uneori in tari diferite. Fiecare din aceste studii comunica un rezultat asupra unui anumit efect valabil pentru o anumita populatie. Ideea masurarii rezultatelor unui set de studii convergente a aparut initial sub forma articolelor de revista, in care personalitati in domeniul studiat comentau convergentele sau divergentele studiilor care urmaresc un acelasi fenomen.
Metanaliza, reprezinta o treapta deasupra articolelor de referinta prin utilizarea procedurilor statistice pentru combinarea rezultatelor diverselor studii care si-au propus cercetarea aceleiasi probleme dau au ajuns poate la concluzii diferite.
Scopul metanalizei este de a combina rezultatele diverselor studii pentru realizarea unei estimari concludente printr-o analiza multifactoriala
in care factorul de risc sau tratamentul este o variabila de predictie iar studiul este a doua variabila - fixa.
Marea dificultate a metanalizei se situeaza in etapa de dinaintea analizei datelor si consta in:
Definirea clara a problematicii pentru includerea in metanaliza a unui studiu dedicat domeniului conturat (selectia si calitatea studiilor incluse va avea un efect hotarator asupra rezultatelor)
Includerea in metanaliza a tuturor studiilor de profil
Simpla cercetare a literaturii nu este suficienta; nu toate studiile
intreprinse sunt publicate; publicarea rezultatelor nefavorabile poate fi descurajata de sponsorii cercetarii.
Uneori in cadrul studiului, rezultatele semnificative pot fi exagerate iar cele ce nu identifica diferente semnificative pot fi neglijate, fiind considerate de cercetatori neinteresante (eroare sistematica de publicare)
Cercetatorii care nu sunt vorbitori nativi de limba engleza, considera adeseori publicatiile in aceasta limba pretentioase si isi publica lucrarile in reviste nationale mai putin accesibile.
Numai dupa identificarea si selectarea tuturor cercetarilor publicate si nepublicate se poate initia o metaanaliza prin combinarea acestora pentru a obtine o estimare unica a efectului (unui tratament sau unui factor de risc). Studiile se considera ca si cum ar furniza o multitudine de subiecti din cadrul unei aceleiasi populatii tinta.

Metanaliza cuprinde doua stadii:

1. Primul stadiu este confirmarea faptului ca studiile selectate pot oferi o estimare pentru un acelasi obiectiv comun;
2. Al doilea stadiu este calcularea estimatorilor comuni si a intervalelor lor de incredere.

Prelucrarea poate avea loc in doua modalitati: avand date originale ale fiecarui studiu implicat in metanaliza; acestea se pot combina intr-o singura baza de date prelucrarea secundara a statisticilor (rezultatelor) studiilor implicate.

Problemele pe care le poate rezolva o metanaliza sunt:

1. cresterea puterii statistice prin cresterea taliei esantioanelor
2. rezolvarea unor incertitudini daca rezultatele studiilor nu concorda
3. estimarea “taliei efectului”
4. raspunsuri la probleme care nu s-au pus in studiile individuale sau la initierea metanalizei.

Problema a 3-a -; talia efectului -; este problema centrala a metanalizei si se poate defini ca fiind gradul/nivelul in care fenomenul este prezent in populatie; poate fi conceput ca un index al diferentei
intre doua sau mai multe grupe (grupa de tratament si de control) si se bazeaza pe medii daca rezultatul este numeric, pe proportii sau OR daca rezultatul este nominal sau pe corelatii daca rezultatul este o asociere.
Talia efectului este deci ceea ce se compara in metanaliza.
Metanaliza nu inseamna o “medie” a mediilor sau proportiilor; exista diverse metode pentru combinarea rezultatelor utilizand aceleasi principii pentru determinarea taliei efectului si apoi comparand aceste talii in diverse moduri (exemplu: Talia efectului intr-un studiu comparand doua medii este diferenta dintre medii, raportat la media devierii standard a celor doua grupe; la fel pentru proportii. Astfel o talie a efectului de 0,8 va fi mare, indicand ca media a doua grupe este separata de 0,8 deviatii standard; o talie de 0,5 este moderata iar una de
0,2 este mica).
Metodele pentru combinarea taliei efectului includ testul Z de comparatie a doua proportii, testul t pentru compararea a doua medii si valoarea p pentru comparatii. Valorile lui Z sau t sau p corespunzand taliei efectului fiecarui studiu, este ceea ce se combina in metanaliza pentru a obtine estimarile combinate/unice.

Daca rezultatul este o variabila continua (exemplu: scaderea medie a presiunii arteriale sub efectul unui tratament), prin utilizarea regresiei multiple (metoda de analiza multifactoriala) se verifica daca subiectii pot fi considerati ca facand parte din aceeasi populatie prin analiza variatiei grupelor cu sau fara factorul de risc prezent, cu sau fara tratament.
Importanta in metanaliza este interactiunea. Daca interactiunea este semnificativa, rezulta ca efectul terapiei nu este acelasi in toate studiile si astfel studiile nu pot fi combinate (exemplu: nu e important daca media tensiunii variaza mult de la un studiu la altul ci daca efectul tratamentului asupra tensiunii variaza mai mult decat ne-am fi asteptat;
in acest caz se reexamineaza studiile pentru a vedea de ce anumite caracteristici ale studiului ar putea explica aceasta variatie. Daca nu exista interactiune, se poate elimina variabila interactiune din modelul studiului si factorul estimat devine factorul de risc sau tratamentul.

Daca rezultatul se exprima intr-o variabila dicotomiala
(exemplu: supravietuitor sau decedat) estimarea efectului tratamentului/factorului de risc va fi sub forma unei rate a sperantei -;
Odds Ratio. Metoda statistica poate fi analiza multivariata prin regresie logistica. Se pot aplica si alte metode pentru testarea omogenitatii intre ratiile OR al diferitelor studii cum ar fi testul Woolf sau Breslaw, toate furnizand de fapt raspunsuri similare. Chiar daca aceste teste se bazeaza pe aproximari facute pe esantioane de talii diferite, cu cat taliile esantioanelor luate in studiu vor fi mai mari, cu atat rezultatele vor fi mai asemanatoare.
Daca se gaseste o omogenitate a OR intre studii, se poate calcula un
OR comun (prin utilizarea metodei Mantel Haenzel sau prin regresie logistica).