Hepatitele virale sunt provocate de cele mai multe ori de virusurile hepatice
de tip A, B, C, D, E, F, G. In cursul cercetarilor contemporane se vor
depista cu siguranta noi tipuri de afectiuni, care inca nu se cunosc la
ora actuala. p7p17pk
Hepatita provocata de virusul A deseori provoaca epidemii mai ales la copii
si soldati, care locuiesc in grupuri si nu respecta regulile igienice,
de aceea afectiunea se mai numeste “boala mainilor murdare”. Infectia
se transmite in special prin sistemul digestiv. Ataca celulele parenchimului
hepatic si circula prin vasele sanguine. In majoritatea cazurilor provoaca
aparitia icterului.
Aceasta afectiune a fost studiata pentru prima oara de cercetatorul rus Botchin,
de aceea in literatura se mai numeste boala Botchin. In timpul celor
doua razboaie mondiale hepatita a facut ravagii, murind foarte multi soldati
nu datorita gloantelor inamicului, ci datorita virusurilor hepatice. Hepatitele
sunt si in ziua de astazi foarte raspandite, mai ales hepatita provocata
de virusul de tip C, care a devenit un motiv major de ingrijorare a populatiei
de pe intreg mapomondul. Afectiunea este considerata a fi echivalenta
cu SIDA si ataca sistemul imunitar al organismului uman. Este regretabil ca
pana acum nu a fost descoperit un tratament efectiv. Nici chiar inventia
Interferonului cu ribovirina nu poate rezolva aceasta problema.
Virusul de tip A patrunde in organism de cele mai multe ori pe cale orala.
Perioada de incubatie dureaza 2 -; 6 saptamani. In timpul infectiei
virusul hepatic de tip A poate fi depistat si in sange, in
sucul duodenal si in fecale. Vectorul principal al infectiei este apa.
Virusul hepatitei de tip B patrunde in organism prin sange in
timpul lucrarilor dentare, prin seringi nesterilizate sau prin contacte sexulale.
Un pacient infectat cu HBs poate deveni contagios o durata de timp foarte indelungata,
uneori intreaga viata . Perioada de incubatie a HBs este de la 6 saptamani
pana la 6 luni. Acest virus nu se depisteaza in sucul gastric si
nici in fecale. Se inactiveaza la incalzire de +160 grade Celsius
timp de 60 minute. HBs se depisteaza dupa cresterea transaminazelor, gama globulinelor,
reactia serologica, punctie biopsica hepatica si microscopie electronica.
In cazul infectiilor ficatul are o culoare mai rosie, se micsoreaza sau
se mareste considerabil in volum (fig. 1, 2, 3), apar noduli, care de
multe ori se transforma in carcenomi (fig. 2,5), provocand ciroza
ficatului. Analizele efectuate cu ajutorul microscopului electronic au demonstrat
aparitia schimbarilor structurale atat in parenchim cat si
in mezenchim (fig. 6,7,8,9). Astfel ficatul degenereaza, apoi se cronicizeaza,
schimbandu-si forma, structura si functia .
Simptomele cele mai frecvente sunt aparitia tulburarilor dispeptice-atribuite
unor mese mai grele, disparitia apetitului de mancare, aparitia greturilor,
modificari ale fecalelor: constipatie, diaree, fecale deschise la culoare. Apar
dureri epigastrice cu aspect de colica biliara. Uneori infectiile hepatice au
debut cu aspect gripal, alteori apar atralgii, miolgii, lambalgii, febra, tumefieri
articulare, imbracand un aspect “reumatismal”. Dar primul
simptom care indica existenta infectiei hepatice este aparitia icterului. Hepatita
virala evolueaza in trei faze: preicterica, icterica si de rezolutie.
Faza preicterica dureaza de la 3-4 zile pana la 3-4 saptamani. Apare
astenia, insomnia, cefalia, tulburari dispeptice, stare subfibrilara, apar dureri
in zona hipocondrului drept sau in fosa iliatica dreapta. Pot aparea
manifestari de urticarie, herpes -; zoster, irtatii meningiene.
La examenul de laborator se constata hepatomegalie cu o usoara sensibilitate
a splinei, urobilinogenie, cresterea transaminazelor, reactii pozitive la sulfat
de zinc si cefalina -; colesterol. Sunt cazuri cand afectiunele ficatului
nu provoaca aparitia icterului., care poate dura de la 2-3 pana la 6-8
saptamani. Dupa aceasta perioada apare pofta de mancare, trece starea
fibrilara si urina hipercroma. De asemenea dispar scaunele decolorate.
In cazul prezentei virusurilor hepatice creste bilirubina precum si raportul
de bilirubina directa si totala cu pana la 10-25%, se mareste timolul,
cresc j-globulinele , sarurile biliare si transaminazele, iar steriobilinogenul
scade.
In cazurile vindecarii ficatul revine la valori normale. Starea generala
a pacientilor se imbunatateste si astenia dispare. Se normalizeaza cantitatea
de bilirubina si de urobilinogenie, desi in multe cazuri timolul poate
ramane ridicat. Probele indicatoare la hepacitoza se normalizeaza.
Pacientul poate fi considerat sanatos in urmatoarele conditii: morfologia
ficatului se incadreaza in valori normale, se normalizeaza transaminazele
si gama globulinelor, revine capacitatea de munca, dispare total antigenul respectiv.
Pentru determinarea valorilor care influenteaza starea reala a pacientului este
necesar sa fie interpretate corect analizele, nu numai de catre medic dar si
de catre pacient.
Primele simptome ale infectiilor hepatice sunt aparitia antigenului sau a anticorpilor
virusurilor respective: AgHBs; anti- HCV; HDV in citoplasma si in
nucleele celulelor hepatice si ale sangelui. Determinarea gradului de
multiplicare a nucleocapsidelor (viremia sau incarcatura virala) poate
constata situatia reala a procesului de infectie virala.
In cazul infectiilor cu HBs, care includ ADN bicatenar apar anticorpi
anti HBc; anti HBe sau anti HBs. La aparitia HBc replicarea AgHBs este foarte
activa, si poate dura timp de mai multi ani de zile daca tratamentul nu este
efectiv. Aparitia anti Hbe si a anti HBs in celulele sanguine si ale ficatului
indica aparitia rezistentei organismului precum si inceputul eliminarii
virusurilor din celule.
O alta situatie poate fi atunci cand anti HBs nu se formeaza si virusurile
continua sa se inmulteasca intens pana la aparitia cirozei, daca
tratamentul nu este efectiv. Prezenta anti HBe indica existenta fazei acute
a infectiei si a persistentei multiplicarii intensive al ADN- ului viral.
AgHBs este elementul sigur al persistentei hepatitei B in celulele sanguine
si hepatice. Daca timp de 6 saptamani AgHBs nu dispare inseamna
ca hepatita virala se cronicizeaza si poate persista timp de multi ani de zile.
AntiHBc si AntiHBe. Primul tip de anticorpi se localizeaza numai in celulele
hepatice, iar al doilea tip se gaseste atat in celulele hepatice
cat si in cele sanguine. AntiHBe indica prezenta fazei acute, si
de cele mai multe ori dispare in 2 saptamani. Daca AntiHBe nu se
elimina timp de cateva saptamani, atunci infectia se acutizeaza.
AntiHBc este primul simptom al aparitiei imunitatii organismului fata de AgHBs.
AntiHBc poate fi clasat cu imunoglobulinele (IgM), care apar in perioada
regenerarii ficatului. Concentratia mare de AntiHBs indica o faza mai indelungata
de replicatie virala in celulele hepatice. AntiHBc se echivaleaza cu IgG,
care poate ramane in organism toata viata .
AntiHBe apare in organism dupa AntiHBc. Ei nu sunt corpi de neutralizare
ci servesc ca informatie ca AgHBe se converteste in AntiHbe si coreleaza
cu replicarea intensa a virusului hepatic in celulele hepatice. AntiHBe
poate fi pastrat in sange de la cateva luni de zile pana
la cativa ani.
AntiHBs apar ultimii in procesul infectiilor cu AgHBs si indica inceputul
eliminarii virusurilor din organism. Este un simptom de aparitie a imunitatii
organismului fata de infectie.