GRUPUL SCOLAR SANITAR LUCRARE DE DIPLOMA

“INGRIJIREA BOLNAVULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT”

COORDONATOR:

ABSOLVENTA:

2005 s1i11ip
CUPRINS
CAPITOLUL I
1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARTULUI CARDIOVASCULAR
1.2 INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
1.2.1 DEFINITIE
1.2.2 ETIOPATOGENIE
1.2.3 SIMPTOMATOLOGIE
- FORME CLINICE
- DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
- COMPLICATII
1.2.4 TRATAMENT
CAPITOLUL II o SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNATII PANA LA EXTERNARE SI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE
2.1 INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL
2.2 ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE
2.3 ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICE PACIENTILOR INTERNATI
2.4 SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE
2.5 ALIMENTATIA BOLNAVULUI
2.6 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
2.7 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE
2.8 PREGATIREA PACIENTULUI SI EFECTUAREA TEHNICILOR SPECIALE IMPUSE DE AFECTIUNE
2.9 EDUCATIA PENTRU SANATATE
? PROFILAXIA BOLII
2.10 EXTERNAREA PACIENTULUI
CAPITOLUL III
3.1 PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA
3.2 CONCLUZII ASUPRA LUCRARII
BIBLIOGRAFIE

MOTTO:
A raspandi bucurie, a radia fericire a fi un
Izvor de lumina in mijlocul lucrurilor intunecate,
A fi ceea ce da farmec vietii, a fi armonia, gratia, dragalasenia
Inseamna a fi de folos celor din jur
“Victor Hugo”

CAPITOLUL I

1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.1.1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI AFECTAT
Inima este organ musculo-cavitar nepereche, de forma unui con turtit cu rol de pompa aspiro-respingatoare, ce se contracta involuntar. Este asezata in etajul superior a mediastinului intre cei doi plamani deasupra diafragmului, usor deplasata spre stanga liniei mediosternale, in asa fel incat o treime la dreapta si doua treimi la stanga. Este invelita intr-un sac fibros numit pericard.
Dimensiunile si capacitatea variaza in functie de individ, sex si varsta, cu o greutate medie de 250-300g si ocapacitate de aproximativ 500-700cm3.
STRUCTURA INIMII
Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard, epicard.
ENDOCARDUL reprezinta stratul intern al peretelui cardiac. Este format dintr-un epiteliu simplu pavimentos care la nivelul atriilor se continua cu endoteliul venelor, iar la nivelul ventriculelor cu endoteliul arterelor.
MIOCARDUL este muschiul inimii, este mai gros in ventricule decat in atrii si este constituit din fascicule din fibre musculare cardiace orientate circular si oblic in peretele atriilor si din fibre oblic spiralate in ventricule prin inelele fibroase atrio-ventriculare.
Miocardul atrial este neted pa fata interna iar cel ventricular prezinta muschii papilari si travecule carnoase de care se prind prin cordaje valvele atrio-ventriculare.
In peretele inimii, in afara celulelor miocardice mai exista celule specializate in generarea si conducerea impulsurilor de contractie; acestea constituie tesutul excitoconductor nodal (embrionar).
PERICARDUL tapeaza miocardul avand doua foite viscerala si parietala. Cele doua foite se continua una cu cealalta la nivelul vaselor mari de la baza inimii, iar intre ele se afla o cavitate virtuala (cavitatea pericardica). Ea contine o lama fina de lichid care permite alunecarea cardului in timpul activitatii sale, cu frecare minima.
VASCULARIZAREA INIMII
Vascularizarea inimii este asigurata de cele doua artere coronare (dreapta stanga). Sunt artere de tip terminal ramurile lor iriga un anumit teritoriu al miocardului si nu se anastomozeaza cu ramurile vecine
- fata anterioara a VS-interventriculara anterioara artera diagonala cand exista ramuri descendente ale circumflexiei stangi.
- fata posterioara a VS ramuri descendente ale circumflexei stangi si colaterale stangi ale interventricularei posterioare
- fata anterioara a VD ramuri drepte ale interventriculari anteriori si ramuri descendente ale primului segment coronarei drepte.
- Fata posterioara a VD segmental II si III al coronarei drepte. Atriile sunt irrigate de ramuri ascendente din coronara dreapta (atriul drept) si circumflexa stanga (atriul stang). Obstructia unei coroane sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit (infarct miocardic). Sangele venos al cordului este colectat de venele coronare ce se varsa in sinusul coronarian ce ce se deschide direct in atriul drept.
Inervatia este asigurata de nervii cardiaci cu originea, in vag si simpaticul cervical care formeaza impreuna plexul cardiac.

1.2 PREZENTAREA TEORETICA A BOLII
1.2.1 DEFINITIE
Infarctul miocardic acut reprezinta o necroza ischemica a unei portiuni de miocard, consecinta de cele mai multe ori a oclusiei complete a unei artere coronare, urmata de formarea unei cicatrici fibroase, in cazul evolutiei favorabile. Clinic, este vorba de dureri toracice cu caracter anginos de intensitate si durata durata neobisnuita, adesea survenind in repaus sau in timpul somnului insotita de scaderea TA pana la soc, colaps, cresterea temperaturii si de aparitia modificarilor EKG si bioumorale caracteristice.
1.2.2 ETIOPATOGENIE
FACTORI ETIOLOGICI
In 90-95% din cazuri principalul factor causal al infarctului miocardic este arteroscleroza coronariana stonosanta si obliteranta.
A. Bolile coronare obstructive neaterosclerotice
- arterite coronare infectioase sau inflamatorii
- LUES, PAN, colagenoze, Takayosu si arterita reumatica.
- ingrosarea parietala amiloidoza, consum de contraceptive fibroaza dupa iradiere
- compresie extrinseaca -; tumori, anevrism de sinus Valsalva.
B. Embolii coronariene -; endocardita bacteriana subacuta, emboli intraoperatorii intracoronarografice.
C. Traumatiosme -; disectie de aorta, plagi penetrante, disectie in timpul angioplastiei sau coronarografiei
D. Anomalii congenitale coronariene
E. Tromboze coronariene
F. Spasme coronariene
G. Disproportie cerere-ofera stenosa cardiaca, cordul hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofica obstructiva, insuficienta aortica.
- tireotoxicoza, feocromacitom (cresterea metabolismului)
- hipoxie-anemii, intoxicatii (cianuri, Co2), de cauza pulmonara o FACTORI PREDISPOZANTI SI FAVORIZANTI
Varsta -; intre 50-60 ani, pentru barbati intre 40-70 ani, pentru femei intre 50-80 ani
- copil care prezinta o anomalie o originii arterelor coronare
Sexul -; mai frecvent la barbati, raportul barbati/femei este 4/1
Ereditate -; apare mai ales in familii cu hipercolesterolemie, hiperlipidemie, hiperlipoproteinemie.
- diabetul zaharat
- comportamentul psihic:indivizii activi ambitiosi depun o activitate profesional remarcabila;
- profesiunea;
- stresurile psihosociale;
- fumatul (excesiv);
- sedentarismul. o FACTORI DECLANSATORI
- efort fizic;
- mese copioase;
- stres;
- infectii acute ale tractului respirator;
- factori meteorologici. o FORME CLINICE
? FORMA CLINICA COMUNA: este cea dominate de durere de natura ischiemica cu caractere definitive, la care se asociaza modificarile biologice si EKG caracteristice
? FORME ATIPICE DE DEBUT
1. Forme zise pur anginoase
2. Forme digestive abdominale
3. Forme nervoase sau psihice
4. Forma cu o simptomatologie mascata pulmonara
5. Forme silentioase de IMA si IMA ignorat (nediagnosticat)
6. Infarct de ventricul drept
7. Infacrtele de miocard la varstele extreme
8. Infarct miocardic si sarcina
9. Infarct miocardic si diabetul zaharat
10. Infarctul miocardic si actul operator
1.2.3 SIMPTOMATOLOGIE
Tabloul clinic este dominant sau nu de durere ce caracterizeaza ischemia ce conduce la necroza miocardica.
Modalitati de debut-forma tipica dominata de durere o Durerea
Debutul durerii-in general brusc, survenind de cele mai multe ori noaptea, determinand chiar moartea in somn, uneori in repaus sau dupa emotie puternica, expunere la frig sau efort
Sediul durerii-retrosternal, uneori in treimea mijlocie sau in cele doua treimi superioare ale sternului, intreaga regiune precordiala sau regiunea inerscapulo-vertebrala stanga. Uneori, durerea are un sediu mai jos, retroxifoidian si epigastrul superior.
Iradierea durerii-este brahiala, in ambii umeri sau numai in cel stang si dealungul marginii cubitale a membrului superior stang pana la ultimile doua degete, in ambii omoplati, coloana vertebrala in C7, D1 si “in bratara” in articulatia cotului sau a pumnului. Uneori, durerea iradiaza in regiunea laterocervicala stanga, maxilarul inferior, la nivelul unui molar sau in conductul auditiv.
Caracterul durerii-zbrobire, injunghiere, inspaimantatoare si insuportabila, apasare, constrictie, strivire, arsura.
Durata durerii-de obicei peste 30’, ore, mai rar zile;
- nu cedeaza la NTG sau la alti nitrati si nici la analgetice uzuale.
Durerea din infarct este de regula insotita de fenomene asociate: anxietate, neliniste, paloare, transpiratii profunde, greturi varsaturi, dispnee, palpitatii o Cresterea temperaturii-apare la 12-24h de la debut. Cresterea este moderata in jur de 38oC, dar poate exista o stare de subfebrilitate sau febra pronuntata de peste 39oC. Dureaza 5-10 zile, febra ridicata este de obicei datorata unei necroze intinse cu resorbtie de substante piretogene produse in focarul de necroza. o Modificarile TA-sunt frecvente in IMA cel mai des bolnavii avand hipotensiune. Prabusirea tensiunii arteriale sub limita valorilor normale sau intr-un ritm foarte rapid indica instalarea colapsului o Pulsul-usor tahicardic 90-100 batai pe minut o Palpitatiile-sunt resimtite atat in cazul tahiaritmiilor, cat si a bradiaritmiilor. o Manifestari neurologice-sincopa, fie reflexa vagala sau prin BAV zgIII cu fenomene Adams-Stokes. o Alte manifestari-fatigabilitate, astenie fizica accentuata poate fi adesea singurul simptom in infarctele indolore. o DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se face cu:
1. Angina pectorala instabila
2. Angorul Prinzmetal
3. Pericardita acuta
4. Anevrismul disecat de aorta, care apare la hipertensivi si se constata disparitia pulsului la una din arterele mari
5. Tromboembolia pulmonara
6. Pneumotoraxul
7. Cu un grup de afectiuni digestive respective:
? colecistita acuta calculoasa
? ulcer penetrant in criza
? ulcer perforat
? pancreatita acuta
? infarctul mesenteric
8. Pneumonia, pleureziile, pleurita acuta,
9. Simdrom Tietze -; palparea dureroasa a articulatiilor condrocostale o COMPLICATII
A. Complicatii precoce
- Moartea subita care poate surveni oricand si imprevizibil
- Insuficienta cardiocirculatorie acuta poate duce la soc cardiogen
- Insuficienta cardiaca acuta manifestata prin astm cardiac sau edem pulmonar acut
- Tulburari de ritm si de conducere
- Accidente tromboembolice
- Ruptura peretelui ventricular, a septului interventricular si a pilierilor
B. Complicatii tardive
- Anevrismul parietal al ventriculului stang
- Insuficienta cardiaca
- Recidiva infarctului
- Sindrom post-infarct Dressler -; apar manifestari pleuropericardice la 2-4-6 saptamani de la debut
- Sindrom umar-mana este cunoscut si sub denumirea sindrom algodistrofie al membrului superior stang
1.2.4 TRATAMENT
Obiective
1. Prevenirea extinderii necrozei
2. Limitarea intinderii necrozei
3. Restabilirea fluxului coronarian
4. Reabilitatea bolnavului
Principii de tratament
- combaterea durerii cu antialgice majore (daca TA nu este prea scazuta)
- oxigenoterapie
- trombolitice
- coronarodilatatoare
- sedative
- solutii repolarizante (perfuzii cu glucoza, insulina, potasiu)
Mobilizarea bolnavului va fi inceputa cu miscari pasive si active ale membrelor si ridicarea prudenta din pat si miscari prin camera, sub controlul pulsului si al TA;

- pasiva-dupa 48-72h daca infarctul este necomplicat;
- activa-in a-3-a saptamana, cind se poate ridica din pat.
CAPITOLUL II

Supravegherea bolnavului cu infarct miocardic acut de la internare pana la externare si efectuarea tehnicii impuse de afectiune

2.1 INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL
Pacientul necesita primele ingrijiri prespitalicesti de la debutul infarctului miocardic pana la internare intr-o unitate spitaliceasca specializata.
Transportul bolnavului se face direct in sectie (cardiologie, ATI) cu targa intr-un timp cat mai scurt, fara sa pernmitem bolnavului nici un effort pentru a nu agrava situatia acestuia.
In timpul transportului, cat si in timpul spitalizarii pacientul va fi monitorizat. Pe langa EKG, TA se urmareste si frecventa respiratorie, diureza, faciesul si temperature pacientului.
Sedarea durerii se face la indicatia medicului cu Morfina, Mialgin, Fortral. In acelasi timp vom incerca sa determinam pacientul sa se linisteasca. Bolnavul are dreptul sa stie la ce se poate astepta.
Pacientul trebuie convins ca boala lui nu presupune un prognostic intunecat, dar si ca evolutia este in mare masura in mainile sale, in functie de felul cum va coopera si va respecta indicatiile medicului.
Dar nu numai vorbele sunt un mijloc de a influenta bolnavul, ci si intreaga noastra atitudine, efectuarea tehnicilor corecte, procedurilor de tratament adecvate, reusesc sa inlature frica si suspiciunea bolnavului.
La registratura se depune buletinul de identitate insotit de o adeverinta de la locul de munca sau cupon de pensie, biletul de trimitere, carnet de asigurat.
Pacientul se poate interna si in unitati de medicina interna prevazute cu unitati de reanimare.

2.2 ASIGURAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE
Ajuns in sectia de cardiologie, ATI, trebuie sa asiguram bolnavului un maxim de confort si liniste. Mai este bine ca saloanele cu bolnavi cardiovasculari respective a bolnavilor cu IMA sa fie amplasate in partea mai linistiota a spitalului. Zgomotele constituie o sursa de tensiune nervoasa. Din acest motiv protectia antifonica a acestor bolnavi trebuie sa fie o preocupare a personalului de ingrijire in munca de zi a sectiei. Saloanele sa fie spatioase, luminoase, bine incalzite cu o temperature de 19-20oC si cu posibilitati permanete de aerisire, care sa asigure un grad obisnuit de umiditate si o ionizare corespunzatoare a aerului.

2.3 ASIGURAREA CONDITIILOR IGIENICE PACIENTILOR INTERNATI
Paturile trebuie sa fie cat mai comode pentru a evita pozitiile fortate si pentru ai asigura confortul necesar pe durata mai lunga de spitalizare. Este important ca paturile sa fie cu somniera mobila, transformabile in fotolii si prevazute cu rezematoare de spate pentru a putea aduce bolnavii in pozitii corespunzatoare necesitatilor lor de respiratie in cursul dispneei. O importanta deosebita are fixarea semnalizatorului la indemana bolnavului si este obligatorie existenta unei surse de oxigen.
Trebuie, deasemenea, sa se asigure o igiena corporala corespunzatoare. Toaleta zilnica a bolnavului trebuie efectuata fara ca acesta sa faca eforturi prea mari. Curatirea tegumentelor intrebului corp se efectueaza pe regiuni, la patul bolnavului descoperind progresiv numai partea care se spala. Trebuie sa asiguram o temperatura adecvata 20-22oC, sa izolam pacientul de ceilalti pacienti din salon, cu un paravan, si sa pregatim materialele necesare (apa calda, sapun, burete, musama pentru protectia patului, lenjerie de corp si de pat, alcool mentolat cu care se poate face o frictiune dupa terminarea toaletei, imbunatatind circulatia). Datorita faptului ca acesti bolnavi transpira abundent, lenjeria de corp si pat vor fi schimbate mai des. Daca medicul permite imbaierea bolnavului, se face la o temperatura indiferenta, placuta pentru bolnav intre 34-36oC. Baile sa nu depaseasca 10-15 cel mult 20 de minute. Toracele in timpul baii sa ramana liber, deasupra nivelului apei. o POZITIA BOLNAVULUI IN PAT (MOBILIZAREA BOLNAVULUI)
In prima saptamana bolnavul este nevoit sa fie in repaus absolut. Durata imobilizarii va fi adaptata in functie de evolutia simptomelor si de prezenta complicatiilor. Daca bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicatii. Incepand chiar din primele zile se pot face miscari pasive ale degetelor de la maini si picioare. Mobilizarea se face progresiv (sederea pe marginea patului sederea in fotoliu, ridicarea din pat) sub controlul pulsului si a TA, initial in prezenta medicului. Este bine sa aratam pacientului pozitia considerata cea mai corespunzatoare, insa in nici un caz nu trebuie fortat sa se aseze astfel numai daca el doreste.

2.4 SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE
Urmarirea ideala a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanenta in primele zile EKG, a TA si a ritmului cardiac. In sectiile obisnuite de boli interne, in lipsa de aparatura de monitorizare supravegherea consta in masurarea tensiunii arteriale, frecventei pulsului si a respiratiei la o ora, la nevoie mai des in functie de starea bolnavului, inregistrarea zilnica a EKG, precum si a temperaturii de cate ori este indicat de medic. o URMARIREA RESPIRATIEI: asistentei medicale ii revine sarcina de a observa in ansamblu fazele respiratiei si de a reprezenta grafic pe foaia de temperatura. Tulburarile de respiratie constituie un indiciu in aprecierea evolutiei bolii si recunoasterea complicatiilor.
Urmarirea respiratiei se face prin simpla observare si numarare a miscarilor cutiei toracice. Se va face ca bolnavul sa nu observe, deoarece respiratia este un act reflex, dar inconstient pacientul putand modifica ritmul in momentul in care observa ca i se numara respiratia. In caz de IMA respiratia bolnavului este dificila prezinta dispnee inspiratorie, respiratie superficiala, tahipnee care se amelioreaza treptat, concomitent cu cedarea durerii si administrarii de oxigen. o URMARIREA PULSULUI SI A TENSIUNII ARTERIALE: in afara unitatilor de terapie intensiva unde bolnavii sunt monitorizati permanent, in sectiile de boli interne supravegherea consta in supravegherea pulsului, TA si a respiratiei la o ora, la nevoie mai des, in functie de starea bolnavului. In caz de IMA pulsul este mic, usor tahicardic 90-100p/minut, iar TA scade si se mentine o tensiune minima. Hipotensiunea arteriala poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedata de o usoara crestere datorita actiunii stresante a durerii. Cand TA scade brusc, pericolul socului cardiogen este iminent, hipotensiunea arteriala este insotita de regula de tahicardie. TA si pulsul trebuie supravegheate permanent, fiind un element foarte important pentru prognostic si tratament. o URMARIREA DIUREZEI SI A TRANZITULUI INTESTINAL: trebuie sa tinem o evidenta exacta a lichidelor consumate si eliminate. Diureza se determina zilnic prin masurarea volumetrica. Colectarea urinii se va face in vase cilindrice, gradate cu gat larg, spalate riguros si bine acoperite.
Cantitatea de urina emisa zilnic se va nota in foaia de temperatura a pacientului. Restul pierderilor de lichide (transpiratie, varsaturi) vor fi de asemenea tinute in evidenta. Cand diureza creste evolutia este favorabila, in caz de retentie urinara se pot administra diuretice.
Urmarirea tranzitului intestinal este de asemenea o componenta importanta a procesului de ingrijire, vom urmarii frecventa, aspectul, modul de eliminare. Retentia materiilor fecale si meteorismul ridica diafragmul ingreunand respiratia. Starile de constipatie vor fi combatute prin clisme uleioase si laxative usoare. o URMARIREA FACIESULUI

In IMA pacientul va prezenta paloare. Este extrem de importanta urmarirea faciesului deoarece ne poate indica o reumplere volemica un aport scazut de oxigen, care va da cianoza fetei si a extremitatilor.

2.5 ALIMENTATIA BOLNAVULUI
In primele zile alimentatia va fi pasiva, in decubit dorsal. Treptat se va trece la o alimentatie activa la pat, dar numai la recomandarea medicului in pozitie sezand.
Mesele vor fi fractionate pentru a se evita consumul de cantitati mari la o masa. Dupa mobilizarea bolnavului i se poate servi masa in sala de mese.
Regimul alimentar va fi hiposodat si hipocaloric. In primele zile va fi alcatuit din lichide si pireuri date lent cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi, dar si mai tarziu vor fi evitate alimentele care produc gaze si intarzie tranzitul. Se interzice total fumatul, alcoolul, cafeaua.
2.6 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Terapia trebuie inceputa cat mai aproape de debut, deoarece supravietuirea depinde foarte m,ult de promptitudinea ei. Este foarte important ca administrarea medicamentelor sa se faca cu mare punctualitate, deoarece intarzierile pot provoca bolnavului emotii inutile.
Tratamentul medicamentos: se face la pat in pozitie orizontala, de asemenea trebuie sa avem pregatite medicamentele pentru eventualele complicatii.
Obiectivele si gesturile terapeutice imediate sunt:
- corectarea manifestarilor simptomatologice initiale, in special durerea, anxietatea si agitatia bolnavului;
- prevenirea insuficientei miocardice acute;
- identificarea precoce si tratarea complicatiilor majore ale infarctului miocardic acut (disaritmii, soc cardiogen);
- prevenirea accidentelor tromboembolice si tentativa de reducere a extensiunii obstructiei coronariene primitive.
Prevenirea complicatiilor trombozei coronariene, evitarea extensiunii necrozei, crearea conditiilor optime de vindecare se face prin:
- repaus la pat: este strict, cel putin in primele zile de la debut, perioada in care poate surveni cea mai mare parte a complicatiilor si accidentelor mortale;
- oxigenoterapia: este obligatorie in perioada initiala a infarctului, cu efecte indiscutabile asupra ameliorarii functiei miocardului ischemic; o administram prin sonda nazo-faringiana, continuu in primele zeci de ore apoi intermitent
- administrari de antalgice: Morfina subcutan sau intramuscular, eventual intravenos incet, diluata in ser fiziologic sub controlul respiratiei; Mialgin subcutan sau intramuscular eventual intravenos, diluat in 10 ml ser fiziologic sau glucoza 10%; Fortral intravenos sau intramuscular.
Avand mare atentie deoarece morfina poate provoca o hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare. Asocierea cu atropina (1mg subcutan sau intramuscular, eventual 0,5mg intravenos) pot preveni aceste fenomene.
Daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca calmarea lor cu: Algocalmin, Fenobarbital, Codeina.
- solutiile repolarizante(glucoza, insulina, potasiu)
- tratament cu anticoagulante:Heparina
- revascularizarea chirurgicala miocardica
Cand bolnavul nu mai are prescrise antialgice poate deveni nervos, nelinistit. In asemenea situatii trebuie sedat medicamentos dupa indicatia medicului; somnul pacientului trebuie asigurat la nevoie cu medicamente cu actiune hipnotica.

2.7 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI PATOLOGICE
Pentru efectuarea recoltarilor de produse biologice este necesara pregatirea fizica si psihica a pacientului, respectarea exacta a tehnicii de recoltare, etichetarea si transportul acestora la laborator.
Examenul de laborator exprima prin metode obiective modificarile survenite in morfologia, fiziologia si biochimia organismului, din acest motiv ele constituie un ajutor pretios, de multe ori necesar pentru stabilirea diagnosticului, instituirii tratamentului si urmarirea evolutiei bolilor.
Inca din primele ore de internare, asistenta va recolta probele necesare pentru analiza completa de urina, determinarea hemogramei, a leucogramei si a VSH-ului si la indicatia medicului si pentru probele de coagulabilitate pentru determinarea fibrilogenului, a probelor enzimatice etc.
Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa, prin care se intelege recoltarea de sange din lumenul unei vene cu ajutorul unui ac sau prin inteparea pulpei degetului.
- pentru hemoleocograma prin inteparea pulpei degetului
? valori normale: - eritrocite -4,5-5,5mil/mm3 -; barbati
-4,2-4,8mil/mm3 -; femei
- hemoglobina -15±2g/100ml - barbati
-13±2g/100ml - femei
- reticulocite -10-15‰
- leococite -4200-8000 mm3
- limfocite -4-8%
- trombocite -150-400000/mm3
- pentru VSH -;se recolteaza 1,6ml sange pe 0,4ml citrat de sodiu 3,8%
? valori normale: - 1-10mm/1h -; barbati
- 7-15mm/2h -; barbati
- 2-13mm/1h -; femei
- 12-17mm/2h -; femei
- pentru glicemie - se recolteaza 2ml sange pe florura de sodiu 4mg
? valori normale: - 80-120mg%
- pentru hematocrit -; se recolteaza 2ml de sange pe cristale de E.D.T.A.
? valori normale: - 42±5% - femei
- 47±2% - barbati
- pentru fibrinogen - se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml citrat de sodiu 3,8%
? valori normale: - 200-400mg%
Timp de protombina -; se recolteaza 4,5ml sange pe 0,5ml oxalat de K
Timpii - Quick -12”-14”
- Howel -1’30”- 2’30”
- se recolteaza 5-10ml sange fara anticoagulant, pentru examene biochimice
? valori normale: - uree sanguina -; 0,20-0,40g/1000ml
- colesterol -; 1,80-2,80g‰
- lipemia -; 600-800mg%
- creatinina -; 0,6-1,20mg%
- transaminaze TGO -; 2-20UI
TGP -; 2-16UI
- acid uric -; 2-6mg‰
- ionograma - Na+ - 137-152mEq/l
- K+ - 3,8-5,4mEq/l
LDH (Lacto dehidrogenaza) - 240-525U/L
LDH-ul si in special izoenzimele 1 si 2 cresc lent atingand un maxim la 7-10 zile
CPK (Creatin-fosfokinaza) - >200U/L
CPK si in special izoenzima MB incepe sa creasca in primele 4-6 ore, cu maxim la 12 ore
Semenle biologice se coreleaza in general cu intinderea necrozei.
EXAMEN DE URINA: - se recolteaza 100-150ml urina intr-un recipient, dupa ce in prealabil bolnavul si-a efectuat toaleta riguroasa a organelor genitale externe.
- culoarea urinii - la emisie este galben pai, in limitele fiziologice variaza pana la brun-inchis in functie de continutul in substante colorante;
- densitatea urinii -; se utilizeaza un cilindru gradat de 100ml; se toarna urina in cilindru, astfel incat sa nu faca spuma; se introduce urodensiometru, se lasa sa pluteasca, apoi citim valoarea;
- albuminuria sau proteinuria -; intr-o eprubeta se pun 5ml urina la care se adauga cateva picaturi de acid sulfosalicilic 20%, totdeauna se citeste comparativ cu o eprubeta martor;
- bilirubina -; intr-o eprubeta se toarna 5ml urina la care se adauga alcool iodat 6% 2ml. Bilirubina se transforma in biliverdina si apare un inel verde la limita de separare a lichidelor;
- urobilinogenul -; se face prin metoda Elnilch. Intr-o eprubeta se pun 5ml urina la care se adauga cateva picaturi de reactiv;

- sendiment -; se recolteaza 10ml urina, se pune intr-o eprubeta la centrifuga, se deconecteaza si se recolteaza o picatura de sendiment ce se pune pe lama pentru examinare la microscop;

2.8 EXPLORARI FUNCTIONALE
Pregatirea si inregistrarea electrocardiogramei
Electrocardiograma este inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului pentru efectuarea electrocardiogramei:
- inregistrarea EKG necesita repaus fizic si psihic absolut al bolnavului, care trebuie sa se odihneasca inainte de inregistrare 10-20 minute
- se explica bolnavului modul de desfasurare al examinarii, vom cauta sa-l linistimm, sa-i indepartam rica sau tensiunea nervoasa. Bolnbavul va fi culcat comod pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura
Membrele superioare sunt asezate de-a lungul corpului, semiflectate de la cot, usor in pronatie, iar membrele inferioare sunt usor indepartate. Trebuie sa avem grija ca pacientul sa nu se atinga de partea metalica apatului. Contactul electric dintre electrozi si pielea bolnavului se asigura printr-o bucata de tifon inmuiata in solutie de electrolit sau pasta speciala pentru electrozi.
Cei zece electrozi se fixeaza in felul urmator:
? montarea electrozilor pe membre:
- rosu pentru mana dreapta
- galben pentru mana stanga
- negru pentru piciorul drept
- verde pentru piciorul stang
? montarea electrozilor precordiali
V1 -; spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
V2 -; spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului;
V3 -; intre V2 si V4
V4 -; spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara
V5 -; la intersectia de la orizontala disa din V4 si linia axilara anterioara stanga
V6 -; la intersectia de la orizontala disa din V4 si linia axilara mijlocie stanga
Sunt utilizate trei derivatii bipolare standard ale membrelor:
D1 -; antebrat drept-antebrat stang
D2 -; antebrat drept-gamba dreapta
D3 -; antebrat stang-gamba stanga
Dupa incheierea inregistrarii se indeparteaza electrozii de pe bolnav, se sterge pacientul de pasta. Pe EKG vom nota numele si prenumele pacientului data ora efectuarii, varsta, TA, daca bolnavul a luat medicamente ce pot influenta inregistrarile.
Pe spatele EKG-ului vom nota numele celui care a efectuat inregistrarea. Se noteaza in foaia de observatie a bolnavului efectuarea tehnicii si data.

2.9 EDUCATIA PENTRU SANATATE
Prin aceasta urmarim instruirea bolnavului asupra modului de viata pe care trebuie sa-l urmeze dupa externare. El trebuie sa fie lamurit privind modul de preparare a alimentelor permise, de la ce anume sa se abtina, cate ore sa se odihneasca la pat si ce fel de eforturi poate sa execute. El trebuie sa stie modul cum trebuie luate medicamentele, semnele preliminare ale supradozarilor de medicamente, datele de prezentare la controlul medical. El trebuie sa cunoasca semnele alarmante pentru care trebuie sa se prezinte la control si in afara de programare. Se va incerca sa se restabileasca la acesti bolnavi increderea in sine si capacitatea de munca anterioara imbolnavirii, se va insista asupra nocivitatii fumatului, programului rational de munca si viata. O buna educatie sanitara in perioada spitalizarii reduce sansele unei noi decompensari sau agravari. o POFILAXIA BOLII
Pe langa interventiile ce se adreseaza infarctului in perioada sa acuta si complicatiile sale, tratamentul inchide si combaterea factorilor de risc, prin masuri ce contribuie ;la profilaxia secundara a bolii, aplicate timp indelungat cu rezultate bune, indeosebi pentru bolnavii cu “risc redus”.
Profilaxia primara consta in sfaturi adresate populatiei care desi nu a prezentat niciodata simptomele cardiovasculare se incadreaza in grupele de risc ca:
- diabetici;
- obezi sau persoanele cu exces ponderal;
- fumatorii, mai ales daca au peste 40 de ani, au o tensiune mare sau prea mult colesterol in sange;
- barbatii si femeile intre 40-50 ani care au antecedente cardiace familiale;
Profilaxia secundara se adreseaza pacientilor deja diagnosticati cu boli cardiovasculare.
Inlaturarea factorilor de risc consta in:
- suprimarea fumatului care constituie cea mai importanta masura de profilaxie secundara;
- scaderea hipercolesterolemiei si a hipertrigliceridemiei;
- tratarea corecta a diabetului cand acesta este prezent;
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- exercitiul si antrenamentul fizic efectuat cu regularitate prin miscare, gimnastica si sporturi usoare care combate sedentarismul, au rol insemnat in profilaxia secundara si amelioreaza evident prognosticul.
Alte masuri cu efecte in profilaxia secundara a IMA sunt administrarea de betablocante, nitratii, antagonisti ai calciului si antiagregante plachetare.

2.10 EXTERNAREA BOLNAVULUI
Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul primar, sef de sectie. Asistenta medicala va aduna toate documentele referitoare la bolnav, pe care le va pune la dispozitia medicului de salon, in vederea formularii epicrizei.
Asistenta va fixa impreuna cu bolnavul ora plecarii pentru ai putea asigura alimentatia pana in ultimul moment. Asistenta va anunta cu 2-3 zile inainte familia despre iesirea din spital, va explica bolnavului sa urmeze indicatiile primite de la medic, cuprinse in biletul de externare. Va lamuri, in special prescriptiile referitoare la tratmentul medicamentos daca bolnavul si-a insusit in mod corespunzator tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la control.
Asistenta va insoti bolnavul la magazia de efecte unde il va ajuta sa-si primeasca hainele, dupa care va prelua apoi, de la bolnav efectele spitalului.
Asistenta va verifica daca bolnavul are biletul de iesire din spital si reteta prescrisa pentru tratamentul post-spitalicesc care cuprinde:
- necesitatea controlului periodic medical;
- necesitatea repausului;
- aeroterapie;
- evitarea efortului fizic;
- alimentatie echilibrata;
- recuperare socio-profesionala.

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALA
CAZUL I

DATE FIXE
Nume: A
Prenume: V
Varsta: 46 ani
Data internarii: 02.02.2005
Data externatii:11.02.2005
DATE VARIABILE
Domiciliul: loc.Iernut, jud. Mures
Ocupatia: Muncitor
Echipa de sustinere: Familia
Conditii de locuit: Bune
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE
- Cardiopatie ischemica cronica
- IMA inferior
ANAMNEZA
Antecedente personale-neaga
Antecedente heredo-colaterale-neaga
ISTORICUL BOLII
Pacientul fara antecedente cardiace cunoscute. Acuza de trei saptamani dureri abdominale difuze. In urma cu o zi aparand dureri precordiale cu caracter constrictiv insotite de dispnee, greturi, diaforeza, anxietate. Se interneaza pentru supraveghere si tratament
PROBLEMELE PACIENTULUI
- stare de disconfort
- dificultate de a se odihnii
- alterarea integritatii tegumentelor
- deficit de volum lichidian
- anxietate