In timp ce dormim conexiunile dintre celulele nervoase slabesc. Dar a doua zi dimineata mintea noastra functioneaza mai bine decit inainte. Oamenii de stiinta sint pe cale sa descopere mutatii genetice care ne fac sa devenim „adormiti de scurta durata“ si chiar faptul ca exista o amprenta a somnului.

Noi si musculita otetului

O data cu inaintarea in virsta, timpul dedicat somnului se reduce de la cele 10-11 ore initiale. Masculii dorm in general mai mult decit femelele si uneori isi acorda chiar o mica „siesta" la prinz. Dar daca li se administreaza cofeina ramin treji. Nimic spectaculos daca ar fi vorba de oameni, dar aici este vorba de insecte, mai precis de musculita otetului sau sophila melanogaster. Oamenii de stiinta au descoperit ca somnul acesteia seamana cu al nostru in multe privinte.

De aici rezulta ca somnul are cu adevarat o functie biologica fundamentala la toate speciile. Musculita s-a dovedit un model genetic optim pentru a studia ceea ce si astazi ramine in parte un mister: la ce serveste somnul, de ce unii indivizi reusesc perfect sa doarma, in timp ce pentru altii este o problema, care sint mecanismele somnului si care sint genele implicate in ritmurile circadiene.

Doi cercetatori italieni din cadrul departamentului de psihiatrie al Universitatii din Wisconsin, Giulio Tononi si Chiara Cirelli, au ajuns la un rezultat important: musculitele care au o mutatie a genei „shaker", dorm numai 3 ore in loc de 10-12, iar acest lucru fara efecte negative evidente, cel putin pe termen scurt.

Gena care are mutatie face in asa fel ca celulele nervoase sa ramina tot timpul excitate, deci musculitele nu simt nevoia de a dormi, devenind ceea ce expertii in medicina somnului au numit „adormiti de scurta durata". Ce semnificatie are aceasta descoperire? „Gena shaker exista si la om. Si este posibil ca mutatia ei sa aiba acelasi efect, adica sa il faca pe cel care o poseda sa fie un adormit de scurta durata", a afirmat Cirelli. „Daca, in perspectiva, se reuseste intr-un fel sa se intervina asupra mecanismului biologic care se afla la baza ei, s-ar putea descoperi medicamente noi, diferite de cele actuale, in masura sa stimuleze somnul. Fie el si un somn scurt dar profund si care sa refaca la fel ca un somn lung".

Creierul tine cura de slabire in somn

In ultimii ani s-au clarificat etapele care alterneaza noaptea-somn Rem (Rapid eye mouvement), cel al miscarilor oculare rapide si al viselor; somn non-Rem, cu unde lente si profunde. Acum cercetarile par sa se concentreze asupra functiei somnului. Faptul ca un somn bun face bine creierului este deja cunoscut si confirmat si de cercetarile stiintifice. Diferite studii au aratat ca noaptea mintea consolideaza si trece in revista experientele, notiunile si stimulii diurni. In experimentele efectuate de cercetatori s-a vazut ca acea capacitate de a invata lectii bazate pe abilitati motorii si vizuale creste in mod considerabil dupa o noapte de odihna, cu 15-20% ca viteza, cu 30-40% ca acuratete.

Care sint strategiile activate de mintea care doarme pentru a se trezi, a doua zi dimineata, „proaspata si pregatita", constituie un obiect de speculatii. Una din ipoteze este cea avansata de Tononi: noaptea creierul isi amelioreaza propriile prestatii, slabind conexiunile dintre celulele nervoase. Acest fenomen se numeste stiintific „ipoteza homeostazei sinaptice". Mai simplu spus: creierul „tine o cura de slabire" nocturna, necesara bunei sale functionari. „In timpul starii de veghe, in multe circuite ale scoartei conexiunile dintre neuroni, sinapsele, cresc, atit ca forta cit si ca numar. Acest lucru se intimpla intreaga zi, mai ales cind sintem antrenati in sarcini complexe", sustine Tononi.

Fiecare doarme somnul lui

Printre atit de multele enigme, pe care cercetarile asupra somnului le dezvaluie, se numara si o descoperire facuta in cadrul laboratorului lui Di Gennaro. Asa cum fiecare dintre noi are o amprenta digitala, exista si o amprenta a creierului care doarme, diferita la fiecare om. „Din analiza electroencefalogramei am observat anumite frecvente care se repeta in anumite zone cerebrale: un gen de semnatura personala", sustine Di Gennaro.

Pasul urmator al cercetatorilor va fi de a analiza scoarta cerebrala la perechi de gemeni monozigoti si heterozigoti, pentru a intelege daca aceasta semnatura este intr-un fel mostenita si transmisa din generatie in generatie, facind ca fiecare individ sa fie cu adevarat unic in somnul sau. n4s4su