Acneea vulgaris este o afectiune frecventa a pielii care afecteaza 85%-100% din oameni la un moment dat in timpul vietii

Acneea vulgaris afecteaza zonele pielii cu densitatea cea mai crescuta de glande sebacee. Acestea includ fata, partea superioara a pieptului si spatele. Aceasta afectiune este mai frecventa la barbati decit la femei in timpul adolescentei, dar raportul se inverseaza la adulti.

Acneea din adolescenta apare inaintea pubertatii, cind glanda adrenala incepe sa produca si sa elibereze mai multi hormoni androgeni. Aceasta afectiune nu este limitata la adolescenta: 12% dintre femei si 5% dintre barbati la virsta de 25 de ani sufera de acnee. La virsta de 45 de ani 5% atit barbati, cit si femei sint inca afectati.

Din punct de vedere histologic, acneea incipienta este caracterizata de prezenta microcomedonului. Acesta reprezina un folicul dilatat cu un dop de keratina. O data cu progresia bolii, canalul folicular se dilata si rezulta un comedon deschis. Peretele folicular se subtiaza si se poate rupe. Inflamatia si prezenta bacteriilor poate fi prezenta cu sau fara ruptura peretelui. Ruptura foliculara este insotita de o reactie de corp strain. Procesul inflamator la nivelul dermului se poate insoti de fibroza si cicatrizare.

Patogeneza acneei vulgaris este multifactoriala. Patru factori-cheie sint responsabili de leziunile ce apar. Acesti factori sint: hiperproliferarea foliculilor epidermali, sebum in exces, prezenta si activitatea Propionibacterium acnes si inflamatia.

Clinica acneei poate fi de la usoara pina la severa. Simptomele locale pot include durere si sensibilitate.

Hiperplazia adrenala congenitala, ovarul polichistic si alte tulburari endocrine cu exces de androgeni pot duce la dezvoltarea acneei. De asemenea, poate fi influentata si de factori genetici.

Diagnosticul acneei vulgaris este unul clinic. Culturile cu germeni de la nivelul leziunilor cutanate sint indicate doar in absenta raspunsului la tratament sau a recidivelor frecvente.

Diagnosticul diferentiar al acneei vulgaris se face cu alte afectiuni dermatologice ca: acneea conglobata, acnea fulminans, foliculita, dermatita periorala, hiperplazie sebacee, syringoma, scleroza tuberoasa.

In functie de prezenta si severitatea inflamatiei, acneea poate prezenta mai multe forme:

- Acneea comedonala, in care nu sint prezente leziuni inflamatorii. Leziunile comedonale sint cele mai timpurii, iar comedoanele inchise sint precursoarele leziunilor inflamatorii

- Acneea cu inflamatie usoara, caracterizata prin prezenta de papule inflamatorii si comedoane.

- Acneea cu inflamatie moderata, caracterizata de prezenta comedoanelor, a papulelor inflamatorii si pustulelor. Este prezent un numar mai mare de leziuni decit in acneea usoara.

- Acneea nodulochistica, caracterizata de comedoane, leziuni inflamatorii sinoduli mai mari de 5 mm in diametru. Cicatrizarea este des observata.

Aparitia si intretinerea acneei poate fi cauzata sau agravata de folosirea unor agenti cosmetici sau a unor medicamente ca steroizi, litiu, anumite antiepileptice si iodide.

Daca este depistata din timp si bine tratata, acneea nu ar trebui sa lase cicatrici, dar daca acest lucru se intimpla, acestea pot fi tratate chirurgical prin peeling sau pulverizari laser.

Trebuie acordata o atentie speciala fata de morbiditatea psihosociala a acestei afectiuni. De multe ori, persoanele afectate de acnee pot prezenta instabilitate emotionala si chiar dismorfofobie. Din acest motiv, ajutorul psihologului sau psihiatrului poate fi foarte important in terapia acneei. c5b3bu