"Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le dea intruna lamuriri peste lamuriri." s7u16un
A. de Saint-Exupery
1 an
Dupa prima lor aniversare, daca nu au inceput deja, cei mai multi copii invata sa umble, sa vorbeasca, sa rezolve probleme, sa interactioneze cu alte persoane si multe-multe alte lucruri de mare insemnatate pentru intrega viata. Una dintre cele mai importante achizitii ale acestei varste este aceea de a invata sa fie independenti. Iata de ce, dupa varsta de un an, copiii vor mereu sa faca totul singuri, in felul in care ei il doresc si asa cum considera ei de cuviinta. Isi formeaza o parere despre cum ar trebui sa fie lucrurile si incep sa spuna „NU” de mai multe ori de zi.
Aceasta varsta este caracterizata prin numeroase achizitii si modificari fizice si intelectuale, prin schimbari ale dispozitiei emotionale si, lucru mai greu acceptat de cei mari, printr-un negativism tot mai manifest.
• Copiii au ritmuri diferite de crestere, deci evitati comparatiile!
• Invata sa umble, sa vorbeasca, sa rezolve probleme, sa se raporteze la ceilalti (sa reactioneze la ceea ce fac ceilalti)
• Invata sa fie independent:
- doreste sa faca singur totul
- are propriile idei despre cum functioneaza lucrurile
- spune NU de mai multe ori pe zi
• Caracteristici principale:
- crestere si dezvoltare psihomotorie
- negativitate, schimbari de dispozitie afectiva
- frustrare, “nu se comporta frumos”
- are multe idei si energie, dar nu le poate comunica
• Frustrarea apare din cauza: problemelor de comunicare, a dificultatilor de separare de parinti sau a dificultatilor in a pune in practica ceea ce doreste.
• Poate fi invatat cu olita.
Dezvoltare fizica
- Mananca mai putin, dar de mai multe ori pe zi.

- Mananca tot mai mult singur, dar mai scuipa.
- Merge fara sprijin in jur de 14 luni.
- Merge inapoi si urca scarile pe la 22 luni
- Bea singur din ceasca (doar cu putin ajutor).
- Incepe sa mazgaleasca (sa fie incurajat)
- Incearca sa faca turn din cuburi.
Dezvoltare sociala si emotionala
- Descarcari de furie
- Nu imparte jucariile, este posesiv
- Vrea sa faca totul singur
- Nu poate tine minte regulile
- Se dezvolta noi frici. Atentie! la cele induse de parinti sau bona (tigani, injectie, intuneric, abandon, privarea de afectiune etc.)
- Trairi afective intense, dar de scurta durata
- Rutinele sunt foarte importante
- Se joaca singur sau langa alti copii, dar nu CU alti copii
- Intreaba mereu de parinti
- Exprima emotii noi: gelozie, afectiune, manie, rusine etc.
Dezvoltare intelectuala
- Numeste obiecte si persoane familiare, partile corpului si poze familiare
- Atentia ii poate fi usor distrasa
- Este curios (Atentie la pericole!)
- Spune frecvent NU (testeaza limitele)
- Arata spre obiectele pe care le doreste
- Imita sunete de animale
- Foloseste pronumele EU si MINE
- Tine un creion sau pix si mazgaleste
- Combina 2 cuvinte pentru a forma o propozitie
- Foloseste obiectele pt. ceea ce au fost create
- Incepe sa includa o alta persoana intr-un joc imaginar.
2 ani
Este perioada cea mai activa care coincide, in foarte multe cazuri, cu reintoarcerea mamei la serviciu si angajarea unei bone.
Dezvoltare fizica
- Sta pe varfuri.
- Arunca sau loveste mingea cu piciorul.
- Merge, alearga, se catara, urca si coboara scarile, sapa.
- Sare in doua picioare.
- Nu ii place daca este ud sau murdar
- Demonteaza sau dezmembreaza jucarii apoi incearca sa le faca la loc.
- Ii place sa insurubeze si sa desurubeze capace.
Dezvoltare sociala si emotionala
- Incearca sa se impuna spunand NU.
- Imita comportamentul adultilor.
- Vrea sa ajute in gospodarie. Profitati! Ex: faina, lingura de lemn etc.
- Inventeaza jocuri; se joaca singur.
- Face opusul a ce i se cere.
- Refuza sa imparta ce e al lui.
- Refuza sa faca anumite lucruri si se infurie repede. Atentie! Nu cedati!
Dezvoltare intelectuala
- Isi exprima sentimentele si dorintele.
- Urmeaza instructiuni simple.
- Capcitate de atentie si concentrare scazute.
- Combina 2-3 cuvinte.
- Poate memora rime scurte si simple.
- Ii plac cantecelele de copii.
- Vrea sa ia decizii, dar nu reuseste.
- Incepe sa anticipeze (se gandeste cum sa faca un lucru inainte de a trece la actiune)
3 ani
- Capacitate crescuta de invatare si dorinta crescuta de a invata.
- Invata facand diferite lucruri.
- Invata prin joc.
- Este foarte ocupat sa-si dezvolte noi abilitati, foloseste cuvinte noi, inventeaza expresii (supicuta), se straduieste sa se controleze (ex. suptul degetului)
- Mult mai independent si cu dorinta de a se separa de parinti
- Isi exprima mai usor dorintele, trairile, nemultumirile pt. ca are un limbaj mai dezvoltat.
- Noi frici: - locuri noi, evenimente noi, separare de parinti sau alti adulti (ex. bona)
- Testeaza mereu limitele
- Foloseste cuvinte interzise si se poate comporta prosteste.
- Se dezvolta imaginatia si creativitatea; are dificultati in a distinge fictiunea de realitate (ex. povestea cu lupul)
- Vorbeste de prieteni imaginari
- Are nevoie de reguli simple si clare ca sa invete limitele comportamentelor acceptabile.
Dezvoltarea fizica
- Merge pe tricicleta (nu de la 2 ani)
- Prinde mingea
- Poate sta intr-un picior
- Face turn din 6-9 cuburi.
- Sare in lungime.
- Poate manevra obiecte mici.
- Deseneaza cu miscari circulare sau orizontale.
Dezvoltarea sociala si emotionala
- Necesita reguli clare si consecvente, dar si cunoasterea consecintelor nerespectarii lor.
- Se joaca impreuna cu altii copii
- Trairi emotionale intense.
- Trebuie incurajat sa-si exprime sentimentele in cuvinte
- Invata sa dea si altcuiva, sa imparta
Dezvoltarea intelectuala
- Invata cel mai bine facand
- Necesita activitati variate
- Trebuie sa se joace si afara si inauntru
- Necesita echilibru intre jocul activ si cel linistit
- Poate comunica nevoi, idei, are intrebari
- Poate participa in activitati de grup (atentie mai concentrata) -; gradinita
Al patrulea an
Dezvoltarea fizica
- Fuge pe varfuri
- Galopeaza
- Se da singur in leagan
- Sare intr-un picior
- Arunca in sus cu mingea (are un control mai bun al muschilor)
- Poate desena anumite lucruri (flori, oameni)
- Ii place sa desfaca fermoarul, sa deznoade snururi, sa desfaca nasturi etc.
- Se imbraca singur
- Incepe sa isi lege singur sireturile.
- Incearca sa taie cu foarfeca.
- Poate scrie litere mari.
- Este foarte activ si agresiv cand se joaca.
Dezvoltarea sociala si emotionala
- Are prieteni imaginari.
- Are tendinta de a se da in spectacol, de a brava si de a da ordine.
- Au o imaginatie foarte bogata.
- Are nevoie sa se simta important si valoros.
- Poate deveni agresiv, dar are nevoie de prieteni si ii place sa fie cu alti copii.
- Pretinde ca este adult: mama, tata, doctor, postas, politist.
- Apreciaza laudele pentru ceea ce a realizat.
- Necesita crearea de oportunitati pt. a se simti mai liber si independent.
- Invata sa imparta si sa dea inapoi
Dezvoltarea intelectuala
- Intreaba multe, inclusiv Cum? si De ce?
- Vorbeste foarte mult.
- Foloseste cuvinte ciudate, prostesti.
- Ii plac discutiile serioase.
- Poate intelege concepte de baza, precum numar, marime, greutate, textura, distanta, timp si pozitie.
- Se dezvolta capacitatea de clasificare a deprinderilor si capacitatea de rationare.
5-7 ani
Important! Stabilirea regulilor si limitelor.
Copiii trebuie informati despre ce se asteapta de la ei.
Impunerea regulilor se face pe un ton scazut.
Fiti calmi, rabdatori.
Regulile trebuie sa fie clare si consistente.
Le place sa fie de ajutor, mai ales adultilor.
Dezvoltarea fizica
- Se dezvolta simtul echilibrului
- Sta intr-un picior si poate merge in echilibru pe o linie.
- Ii place sa faca activitati fizice deosebite.
- Ii place sa isi testeze forta musculara si abilitatile fizice.
- Ii place sa alearga, sa se rostogoleasca, sa danseze.
- Poate prinde mingi de dimensiuni mici.
- Poate incheia nasturi si fermoare, lega sireturile.
- Isi poate scrie numele cu majuscule.
- Poate copia litere, forme sau numere.
- Poate folosi corect instrumente sau ustensile, cu supraveghere.
Dezvoltarea sociala si emotionala
- Este centrat pe propria persoana.
- Se joaca in grup, dar are nevoie si de un timp de joaca singur.
- Are un prieten preferat, dar si un „dusman”.
- Prefera sa se joace cu copii de acelasi sex.
- Paraste, din 2 motive: pt. a atrage atentia adultilor si pt. a interioriza regulile.
- Nu-i place critica sau esecul. Incercati sa-l provocati sa intre in competitie cu el insusi su nu cu alti copii.
- Ajuta la treburile casei.
- Are mare nevoie de afectiunea parintilor.
- Incepe sa-i pese de sentimentele si nevoile celorlalti.
- Ii place sa aiba grija sau sa se joace cu copii mai mici.
- „Bun” sau „rau” este ceea ce parintii sau educatorii aproba sau dezaproba.
- Isi dezvolta simtul moralitatii si intelege sinceritatea, onestitatea.
- Isi dezvolta simtul umorului si ii place sa faca glume, rime fara sens etc.
- Se supara daca ii sunt criticate comportamentul sau performanta scolara.
Dezvoltarea intelectuala
- Distinge partea dreapta de cea stanga.
- Se dezvolta rapid abilitatile de vocabular si de exprimare, proces important la scoala.
- Vorbeste cu alti copii despre el insusi si despre familie.
- In joc, foloseste cuvinte si expresii invatate la scoala.
- Incepe sa inteleaga ora, precum si succesiunea zilelor saptamanii.
- Creste capacitatea de atentie.
- Poate urmari povesti mai lungi si mai complicate.
- Invata litere si cuvinte.
- La 6 ani citeste cuvinte sau combinatii de cuvinte.
Varsta scolara (8, 9, 10 ani)
Dezvoltare fizica
- Foarte activ
- Deprinderi motorii bine dezvoltate, atat fine, cat si generale.
Dezvoltare sociala si emotionala
- Are o nevoie puternica de acceptare si pretuire.
- Isi manifesta independenta prin ignorarea regulilor, obraznicii, replici la vorbele adultilor, si prin comportament rebel.
- Prefera incurajarile si sugestiile pt. imbunatatirea performantei, nu competitia.
- Cauta aprobarea adultilor.
- Incepe sa isi asume responsabilitati pt. actele proprii.
- Prefera grupuri organizate, de prieteni de acelasi sex.
- Imita copiii mai mari.
- Isi face prieteni si mentine relatia de prietenie.
- Creste nevoia de acceptare de catre grupul de referinta.
Dezvoltare intelectuala
- Are nevoia crearii de oportunitati pt. a-si impartasi gandurile si emotiile.
- Vede lucrurile in „alb sau negru”.
- Interesat frecvent in schimbare.
- Devine mai usor motivat si dornic sa incerce si sa invete lucruri noi.
- Are performante mai mari daca lucreaza pe secvente.
- Are nevoie de ghidare din partea adultilor pentru a urma o sarcina si a avea rezultate bune.
PARINTII SI FURTUNILE ADOLESCENTEI
Exista parerea aproape unanima conform careia nu se poate sari peste dificultatile aduse de adolescenta decat o data cu trecerea de pragul superior al acestei varste. Problemele insa variaza de la o situatie la alta, de la un tanar la altul. Uneori nu se poate trece peste ele decat cu pretul solicitarii unui ajutor specializat. Alteori insa este suficient ca regulile si structura familiei sa fie ceva mai mult intarite.
Urmatorul chestionar poate fi folosit pentru a aprecia gradul de intensitate al problemelor cu care va confruntati in relatia cu adolescentul dumneavoastra.
1. Tanarul dumneavoastra se lupta in mod constant cu regulile si expectantele familiei?
2. A fost vreodata suspendat, exmatriculat sau a avut vreo scadere spectaculoasa in performanta scolara?
3. Va agreseaza verbal?
4. Este intr-un grup sau intr-o “gasca” necorespunzatoare?
5. Si-a pierdut interesul in vechile activitati care ii produceau placere, in sporturi sau in alte hobby-uri?
6. Aveti mari dificultati in a-l convinge sa isi faca temele sau sa participe la treburile casei?
7. A avut vreodata probleme cu legea?
8. Vi se intampla uneori sa va alegeti cuvintele cu grija, atunci cand vorbiti cu el, pentru a nu-l “provoca”, evitand astfel o criza de furie din partea lui?
9. Va ingrijoreaza ca s-ar putea sa nu termine liceul?
10. Vi se pare ca adolescentul dumneavoastra este depresiv sau prea retras?
11. I s-a schimbat in ultima vreme infatisarea si/sau obiceiurile de igiena personala?
12. Se intampla sa manifeste comportament violent?
13. Incearca sa va manipuleze in mod obisnuit?
14. Pare sa manifeste o lipsa de motivatie?
15. Il suspectati de minciuni frecvente si de lipsa de onestitate fata de dumneavoastra?
16. Va ingrijoreaza faptul ca traieste in promiscuitate sexuala?
17. A manifestat vreodata idei suicidare?
18. Este furios sau manifesta descarcari emotionale furtunoase?
19. Vi s-a intamplat sa descoperiti ca va lipsesc bani sau alte obiecte din casa?
20. Adolescentul dumneavoastra pare sa manifeste o lipsa de incredere si de stima de sine?
21. Simtiti ca nu aveti incredere in el?
22. Adolescentul dumneavoastra are probleme cu autoritatea?
23. Este angajat in activitati pe care nu le aprobati?
24. Credeti ca adolescentul dumneavoastra consuma in mod curent sau doar “experiemental” alcool si droguri?
25. Va ingrijoreaza binele si viitorul copilui dumenavoastra?
26. Pare tanarul dumneavoastra in mod constant in opozitie cu valorile familiei?
27. Va ingrijoreaza gandul la siguranta si integritatea lui?
28. Simtiti ca indiferent ce reguli si consecinte ale acestora ar fi stabilite, adolecentul dumneavoastra va incerca sa li se opuna?
29. Va simtiti la capatul puterilor din cauza comportamentului rebel si/sau destructiv al adolescentului dumneavoastra?
30. Atunci cand tratati cu copilul dumneavoastra, vi se intampla adesea sa simtiti ca nu aveti nici o putere?
Raspundeti cu “da” de fiecare data cand vi se pare ca situatia descrisa se potriveste celei pe care o traiti in mod curent. In functie de numarul total de raspunsuri “da” sunteti intr-una din urmatoarele trei categorii:
18+: Risc extrem! Este bine sa apelati la un ajutor de specialitate, chiar la un program de interventie corespunzator.
9-17: Risc de limita. S-ar putea ca problemele sa se poata rezolva doar prin “strangerea chingilor “ in familie si intarirea regulilor si structurii acesteia. Totusi, fiti cu ochii in patru, s-ar putea sa fie nevoie de un ajutor de specialitate.
Sub 8: Risc moderat. Intarirea regulilor din sanul familiei, dar si a intelegerii dintre membrii sai, si constanta urmarire si monitorizare a acestor reguli poate rezolva problemele
PERSONALITATEA SI VARSTA DE MIJLOC
“Sunt cu totul o alta persoana decat eram acum 20 ani”. Aceasta propozitie apartine unui barbat de 47 ani care, ca si multe alte persoane de aceeasi varsta, se percepe pe sine in schimbare…Oare aceste schimbari sunt de profunzime sau doar de suprafata? Exista o parte din noi care ramane aceeasi in ciuda trecerii timpului?
Din punctul de vedere al psihologilor nu exista inca un raspuns ferm la aceasta intrebare. Multi sunt de parere ca la sfarsitul adolescentei personalitatea nu este doar conturata, ci si solidificata, indicand ceea ce suntem odata pentru totdeauna. Numai un eveniment specific deosebit de important mai poate face vreo modificare in aceasta structura de “beton”. Exista insa si o categorie de psihologi care considera ca avem in noi o capacitate nelimitata de schimbare, si ca modificarile pe care le traieste fiinta noastra sunt “obligatorii”, inafara de situatia in care a intervenit un factor care stagneaza evolutia noastra.
Adevarul este probabil undeva la mijloc. Anumite dimensiuni sunt stabile, in vreme ce altele se modifica o data cu scurgerea timpului. De exemplu, se considera ca temperamentul nostru ramane acelasi in timp, pe cand sentimentul de control al propriei noastre vieti, ca si cel al pretuirii propriei noastre persoane se dezvolta treptat.
Studiile longitudinale au aratat ca liceenii volubili si sociabili devin persoane de 40 ani bonome, pe cand adolescentii vesnic nemultumiti se transforma in adulti pusi mereu pe harta. Persoanele asertive la 20 ani raman la fel si la 30, iar cele care sunt in stare sa suporte destul de bine problemele adolescentei au sanse mai mari sa faca fata cu succes problemelor ulterioare ale vietii.
Este adevarat, pe masura ce inainteaza in varsta si imbatranesc, oamenii par sa devina tot mai introvertiti si mai dispusi la introspectie. Si totusi, cei care au fost extrovertiti in tinerete tind sa caute intr-o masura mai mare compania altora. Extroversiunea, deschiderea fata de noi experiente si stabilitatea emotionala par sa ramana destul de stabile de-a lungul varstei adulte, dupa cum rezulta de exemplu dintr-un studiu a peste 10 000 de persoane cuprinse intre 32 si 88 ani. Anumite trasaturi de personalitate par totusi sa se “indulceasca”, sa se “imblanzeasca” o data cu maturitatea. De exemplu, copiii impulsivi devin de obicei adulti mai agitati si mai “nerabdatori”, dar ei sunt totusi mai putin impulsivi decat erau in copilarie.
O tendinta comuna de schimbare care apare pe la mijlocul vietii este aceea de a prelua caracteristici asociate de obicei cu sexul opus. Barbatii devin mult mai dispusi sa isi exprime sentimentele, sunt mult mai interesati de relatiile lor intime si mai “grijulii”. In acelasi timp, femeile devin mai asertive, mai increzatoare in propriile resurse si mai orientate catre succesul profesional. S-ar parea ca exista o nevoie de “echilibru” care face ca persoanele care si-au neglijat anumite parti ale propriei personalitati sa incerce sa recupereze deficitul, uneori cu pretul unor serioase probleme emotionale.
Conform unor opinii, toate persoanele in jur de 40 ani trec cu necesitate prin criza varstei de mijloc. Dupa unii, aceasta criza ar fi provocata de modificarile hormonale care apar acum. O reflexie a acestor modificari ar fi intoarcerea spre sine si interogarea in legatura cu sensul propriei vieti. Rezultatul acestor intrebari puse propriei persoane nu este neaparat unul pozitiv, si prin urmare persoanele pot trece prin serioase stari depresive.
Unii psihologi considera ca aceasta “furtuna” a vietii adulte vine o data cu constientizarea propriei morti. Prima parte a vietii de om matur s-a incheiat, si obligatiile pe care le presupune au fost indeplinite in mare masura. Majoritatea oamenilor au familiile formate deja si sunt eliberati de responsabilitatile zilnice pe care le presupune ingrijirea copiilor. Din punct de vedere profesional sunt “asezati” si si-au atins -; sau macar acceptat - nivelul de succes profesional dorit. Au devenit independenti de parinti, care acum cer ei sfaturi si ajutor. Dar desi sunt “in varf”, persoanele de aceasta varsta realizeaza pentru prima oara ca timpul care le-a mai ramas la dispozitie este foarte scurt. Fie nu vor mai fi in stare niciodata sa isi realizeze visurile din tinerete, fie ca simt cum implinirea acelor visuri nu le-a adus satisfactia dorita.
Nu este obligatoriu ca acest moment de constientizare sa fie unul traumatic. Unii oameni ies din acest interval de intrebari cu o mai mare intelegere a propriei persoane si a celor din jur, cu intelepciune dar si cu putere sporita, si cu mai multa iubire si bucurie de viata. Fie ca e o adevarata criza sau doar un interval de chestionare care nu face prea multe valuri, in aceasta perioada oamenii realizeaza mai clar ca propria lor viata are niste limite, si ca in cazul in care doresc sa mai faca vreo schimbare trebuie sa se grabeasca.
Inversarea rolurilor care pare sa caracterizeze varsta de mijloc a primit nu doar o explicatie biologica, ci si una culturala. De exemplu, s-a afirmat ca in cazul femeilor acum poate fi vorba de mai multa libertate -; deoarece copiii au crescut si au plecat de acasa-, libertate pe care o utilizeaza pentru a-si pune in valoare calitatile nonmaterne, si a cauta sa se realizeze profesional. In schimb barbatii ating acum punctul in care se intreaba daca intr-adevar munca este cel mai important lucru din viata lor.
In zilele noastre insa chiar si femeile tinere sunt mult mai orientate catre succesul profesional si mai tentate sa combine munca si viata de familie de la inceput, ceea ce face ca sa nu mai vedem atat de pregnanta schimbarea de personalitate de la mijlocul vietii. Iar schimbarile descrise mai sus sunt in acest fel mai putin dependente de sexul persoanei si mai mult de intrebarile legate de propria viata pe care si le pune oricine indiferent de sex in jur de 40 ani “Oare asta sa fie viata cu adevarat? Ar trebui sa incerc si altceva cat mai am inca timp?”
S-ar parea ca exista cativa factori care fac ca femeile sa traverseze mai pasnic aceasta perioada de mijloc a vietii. Se vorbeste in acest sens de sentimentul de control asupra propriei vieti, si de cel de placere pe care i-o aduce propria viata. Sentimentul de control vine de obicei din munca. Bucuria vietii este dependenta de o experienta de viata pozitiva alaturi de sot si de copii. Cele mai adaptate femei sunt cele care “indeplinesc ambele conditii”.
Cu alte cuvinte, starea de bine a unei femei este dependenta de multiplicitatea rolurilor pe care le indeplineste, dincolo de stresul pe care il presupune aceasta. Se pare ca este mai stresant pentru o femeie sa fie prea putin solicitata personal sau profesional decat sa aiba prea multe de facut.
Sanatatea psihica pare sa depinda de curajul de a-si asuma riscuri si de a face schimbari in propria viata. In acest fel femeile sunt mai putin depresive si au sansa de a trai cu o stima de sine sporita si cu o personalitate"in crestere".