Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
STATISTICA MEDICALA ASISTATA DE CALCULATOR
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

h8q22qx

PACHETE STATISTICE UZUALE

Dezvoltarea mediului Windows pentru calculatoarele personale, din ultima perioada, a modificat esential numeroase pachete statistice. Aproape toate pachetele utilizeaza astazi meniuri mai mult in scopul de a realiza selectii decat sa se bazeze pe comenzi. Totusi, mai exista inca numeroase pachete care permit utilizatorului scurt circuitarea prin folosirea comenzilor pentru a evita multiple selectari succesive.

MINITAB
Ultima versiune a pachetului Minitab permite utilizatorului selectarea de analize si metode dintr-un meniu pop-up precum si prin tastarea comenzilor. Acest fapt ofera un acces usor incepatorilor sau utilizatorilor ocazionali iar celor experimentati -; rapiditate in lucru. De asemenea cuprinde si un excelent sistem “help” -; on line care ofera utilizatorului informatii utile cum ar fi sintaxa exacta a comenzilor si diferitele analize existente in subsectiunile pachetului. Exista un cuprinzator manual pentru utilizatori precum si volumul: “The Minitab
Hand book”, reprezentand atat un ghid al Minitab-ului cat si un manual de statistica (orientat insa catre utilizatori diferiti de domeniul medical).
Pachetul nu contine metode pentru analiza de supravietuire dar ofera facilitatea “macros” -; care permite utilizatorului sa construiasca analize ce nu fac parte din pachetul standard, printre care si analiza de supravietuire.
Exista un grup al utilizatorilor de Minitab si un buletin informational.
Utilizatorii din mediul academic cu acces la e-mail (prin Joint Academic
Network sau JAN et -; in UK) au posibilitatea unor discutii in grup. Astfel se pot obtine informatii utile in legatura cu pachetul statistic, se pot adresa
intrebari si se pot formula comentarii.

STATGRAPHICS
Statgraphics este un pachet bazat pe menu -; fiind astfel accesibil
incepatorilor si utilizatorilor ocazionali. Toate cazurile din statgraphics pot fi de asemenea apelate si prin tastarea de scurte comenzi, de exemplu
“REG” pentru o analiza de regresie. Cuprinde un excelent sistem “help” -; on line accesibil in orice moment; sistemul ofera “help” adaptat la context, oferind detaliile de imput necesare oricarei proceduri pentru a functiona corect. Exista un manual al utilizatorului extrem de detaliat; in mai mult de
800 de pagini este descrisa pe rand fiecare procedura. Dupa cum sugereaza si numele, una din principalele caracteristici ale pachetului o reprezinta utilizarea extensiva a graficii, atat pe ecran cat si in forma hard copy (tiparit la imprimanta). Pachetul cuprinde o gama larga de posibilitati grafice, usor utilizabile.
Pachetul contine toate analizele univariate uzuale precum si o selectie de analize multivariate in scopul prelucrarii anumitor aspecte ale datelor complexe cum ar fi analiza discriminativa. De asemenea, exista o sectiune deosebit de utila care calculeaza puterea testului, permitand utilizatorului sa determine talia minima a esantionului cu semnificatie statistica in diferite situatii.

SPSS -; PC+
SPSS -; PC+ e un pachet de dimensiuni mari capabil sa execute o gama larga de analize. Din aceasta cauza incepatorii si utilizatorii ocazionali il gasesc dificil cu toate ca exista acum o versiune Windows.
Contine un sistem “help” adaptat la context ce poate fi apelat in diferite situatii neclare precum si pentru a explica termeni pe care utilizatorul ii considera ca nefiind familiari. Documentatia aferenta e deosebit de vasta, cuprinzand explicatii concepute pe diferite nivele de utilizare. SPSS sunt initialele pentru “Statistical Package for the Social Sciences”; de aceea documentatia ofera in general alte exemple decat de natura medicala.
Pachetul SPSS -; integral este scump si ocupa o mare parte din spatiul hard-disk-ului. E mai potrivit unui expert ce analizeaza o cantitate apreciabila de date decat unui utilizator ocazional.

SAS
SAS este un pachet extrem de puternic in sensul in care poate realiza practic orice analiza statistica. Deosebita lui complexitate nu il recomanda utilizatorului ocazional -; sistemul utilizeaza o structura de comanda in cadrul careia procesarea si analiza datelor este controlata de afirmatii redactate in limbajul SAS. Utilizatorul trebuie sa aprofundeze in primul rand limbajul si doar mai apoi sa utilizeze efectiv pachetul statistic.
Documentatia aferenta este desigur extrem de vasta; Introductory
Guide for Elementary Statistical Analysis cuprinde concepte statistice elementare precum si un ghid de utilizare pas cu pas a software-ului elementar SAS si a software-ului SAS/STAT. Sistemul este conceput pe doua trepte elementare: prima -; treapta DATA in care datele se organizeaza intr-un set de date SAS, apoi o serie de trepte PROC
(proceduri), in care datele sunt analizate utilizandu-se una sau mai multe proceduri SAS. Fiecare treapta, DATA si PROC e constituita din comenzi
in limbaj SAS care urmaresc regulile sistemului: indeparteaza incepatorii si utilizatorii ocazionali. SAS este un pachet scump, dar ca si SPSS este recomandat utilizatorilor care au nevoie de analize extensive ale unor seturi extinse de date complexe. E mult utilizat in industria farmaceutica.

NANOSTAT
NANOSTAT e un pachet statistic usor utilizabil elaborat de Prof.
Michael Healy de la London School pf Hygiene an Tropical Medicine. Se bazeaza pe un menu prietenos -; utilizatorului i se prezinta o lista de subiecte, fiecare dintre ele fiind indexat printr-o litera si apelabil prin tastarea respectivei litere. Odata intrat intr-un subiect, un menu similar permite selectarea unei anumite analize si a variabilelor de analizat.
Pachetul poate fi recomandat astfel utilizatorilor ocazionali.
Prezinta posibilitati grafice pe ecran si dispune de driver-e de imprimante pentru salvarea graficelor (pentru imprimante Epson, Hewlett -;
Packard Laser ject si Postscript).
Cuprinde un “help” -; on-screen (consultabil pe monitor) si un manual de 140 de pagini. Sistemul aminteste de Minitab si furnizeaza
intreaga gama de analize univariate standard. In plus sectiunea “More statistics” cuprinde un set de analize de supravietuire si un numar de alte metode specializate cum ar fi regresie logistica si analiza canonica. In plus aceasta sectiune contine si testele non-parametrice Wilcoxon si Mann -;
Whitney. Este un pachet relativ ieftin, fara deficiente majore, recomandat cercetarii medicale cu cerinte moderate in analiza datelor.

EPIINFO
Pachetul de programe Epiinfo, elaborat in forma sa initiala de CDC Atlanta si OMS, cuprinde un procesor de text, un sistem de gestiune a bazelor de date si un pachet de programe statistice. Care comunica intre ele. Produsul este orientat inspre prelucrarea statistica a datelor provenite din investigatii si cercetari biomedicale. Ofera in plus o asistenta automata in proiectarea de chestionare, planificarea investigatiilor si elaborarea de rapoarte epidemiologice.
Exista trei nivele de utilizare a pachetului Epinfo:
Primul nivel este unul asistat, corespunzand celui mai simplu mod de lucru, si implica utilizarea interactiva a facilitatilor pachetului. Lucrul la acest nivel poate fi usor asimilat, el permitand o serie de operatii si prelucrari directe asistate de Epiinfo cum ar fi:
Lucrul cu meniul principal
Creare unui sistem de culegere a datelor cu editorul propriu (EPED) sau cu un alt editor
Introducerea datelor cu ajutorul programului de incarcare a bazelor de date (ENTER)
Analiza statistica a datelor, utilizand componenta ANALYSIS permitand calcularea tabelelor de frecventa, a tabelelor de contingenta, determinarea unor indici statistici (media, dispersia, abaterea standard, mediana, etc.), realizarea de reprezentari grafice, aplicarea unor teste statistice (Student, Anova, Hi patrat etc.)
Nivelul al doilea de utilizare necesita cunoasterea mai profunda a functiilor si posibilitatilor pachetului si deprinderea de a scrie programe cu ajutorul limbajului de comenzi Epiinfo. Acest nivel permite realizarea de prelucrari suplimentare cum ar fi:
Sisteme de verificare a datelor la introducere, codificarea automata a unor campuri, schimbarea denumirii unor variabile, etc.
Selectarea unor inregistrari, crearea de noi variabile, recodificarea datelor, executarea conditionata a unor operatii in cursul lucrului cu componenta ANALYSIS.
Incorporarea operatiunilor de mai sus in fisiere program, care pot fi apoi
in mod repetat utilizate.
Importul si exportul de fisiere intre -;Epiinfo si alte programe (SPSS,
SAS, etc.)
Nivelul al treilea vizeaza realizarea de sisteme de baze de date si pe baza lor sisteme informatice deservind studii de mai mare amploare permitand:
Programe pentru controlul introducerii datelor
Efectuarea automata a unor operatiuni matematice si verificari logice
Introducerea datelor in aceeasi sesiune in mai multe fisiere inlantuite
Prelucrarea simultana a fisierelor inlantuite.
Programul mai prezinta o serie de exemple tipice care pot fi prelucrate cu Epiinfo si un manual de utilizare on-line.
Nu are posibilitatea prelucrarii datelor de supravietuire.

STATISTICA
Pachetul integrat de prelucrare a datelor -Statistica-, este cel mai modern si mai complex produs in domeniu. Cuprinde proceduri de prelucrare pentru multiple domenii (tehnic, social, economic, biomedical, etc. ) astfel ca practic nu se poate imagina vre-un domeniu sau o modalitate de prelucrare sau ilustrare a datelor la care Statistica sa nu ofere solutii.
Desi ruland sub Windows, programul are o interfata deosebit de prietenoasa cu utilizatorul, desi sistemul help este on-line si explicit, lipsa unor sisteme de asistare (pentru diverse profile sau nivele de utilizare) fac din Statistica un program propus doar pentru specialisti avizati, necesitand vaste cunostinte conceptuale prealabile de statistica.


REDACTAREA MEDICALA


Scopul acestui capitol este de a ajuta pe cel ce are de redactat un text medical (o teza, un memoriu sau un articol original). El expune principiile redactarii stiintifice medicale si aplicatiile lor in cadrul unei cercetari stiintifice. Cunoasterea acestor principii permite autorului o redactare riguroasa, clara si concisa. Ea contribuie, pe langa interesul stiintific al lucrarii, la acceptarea ei de catre comitetele de redactie a revistelor stiintifice. Multe dintre aceste principii se aplica de asemenea la redactarea unui articol de invatamant sau a unei carti.
Pentru a scrie un articol trebuie sa se stie: unde si cum sa se caute documentatia, sa se faca o prima selectie rapida a documentelor si sa se stocheze informatiile pentru o utilizare facila.
Drumul unui articol intre manuscris si revista si publicarea lui este deseori necunoscut pentru autori. El ar trebui sa aiba o incidenta asupra redactarii articolului insusi. Limbajul utilizat pentru publicatii necesita o reflexie asupra acestui subiect, el constituind o sursa de polemici.
Ultima parte a capitolului este un indreptar pentru pregatirea si expunerea orala si a unui poster la un congres.

REDACTAREA STIINTIFICA

Redactarea stiintifica a unui articol poate fi comparata cu sticla unui acvariu, continutul stiintific al articolului fiind reprezentat de pestii continuti in acel acvariu. Interesul care trebuie acordat aspectului redactional este primordial: daca sticla acvariului este opaca, este imposibil de admirat continutul, oricat de frumos ar fi. Pe de alta parte, redactarea nu constituie un obiectiv in sine: nimeni nu priveste acvariul pentru sticla sa.
Aceasta comparatie face sa se inteleaga legaturile care exista intre forma, aspect redactional si fond (continutul stiintific al unei publicatii).
Experienta demonstreaza ca deseori exista o coerenta intre fond si forma:
“ceea ce se stie bine se enunta clar” (Boileau -; L’art poetique. Cantul I). In concluzie, exprimarea unui gand este cu atat mai cuprinzatoare, cu cit este mai clar exprimat.
Pentru un cititor, interesul stiintific al unui articol bine redactat, adica precis, clar si concis, apare facil. Daca articolul este imprecis, opac, cu digresiuni, cititorul trebuie sa-si consacre un timp indelungat pentru a tenta, deseori in van, sa descopere continutul. Cunoasterea principiilor de redactare stiintifica permite astfel cititorului sa indeparteze de la prima vedere articolele care nu respecta aceste principii. Facand aceasta, el castiga mult timp, in comparatie cu riscul de a nu recunoaste mesajul stiintific ascuns al unui articol prost redactat.

Obiectivele redactarii stiintifice
Obiectivul principal al redactarii medicale este de a transmite un mesaj stiintific, forma obisnuita fiind articolul original sau darea de seama asupra cercetarii. Acest obiectiv explica faptul ca redactarea stiintifica este o tehnica derivata din stiinta si nu din literatura sau poezie. Redactarea stiintifica este, in fapt, dirijata de principii ce releva ele insele rigoarea stiintifica. Este vorba de principii ce au aparut progresiv, raspunzand unei logici si nu unor dogme impuse. De exemplu referintele trebuie date pentru ca cititorii sa se poata orienta usor si repede. Ele nu raspund unei reguli unice: exista multiple sisteme de referinta, avand fiecare avantaje si inconveniente. Revistele medicale cauta, indreptatite, sa armonizeze prezentarea.
Un obiectiv secundar al redactarii stiintifice este ca lucrarea sa fie citita. In literatura, acest scop este atins gratie interesului oferit de continut, de bogatia vocabularului, de stilul autorului. In stiinta primeaza valoarea continutului stiintific.
Numarul din ce in ce mai mare al revistelor si articolelor medicale impune alegerea cititorilor nostri. Avem tendinta de a citi din interes stiintific articolele cele mai clare, cele mai precise, cele mai concise. De asemenea, avem interesul de a limita abonamentele la revistele care au articole ce raspund acestor principii. In plus, revistele bune atrag articole bune, ele pot sa le selectioneze, de altfel, usor: British Medical Journal primeste in jur de 5000 de articole pe an, dar publica in jur de 600, jumatate din articolele primite nu sunt nici macar supuse unei analize detailate, pentru ca nu sunt originale sau sunt prea specializate sau sunt putin inteligibile sau sunt, din punct de vedere stiintific, mediocre.

Cele 3 calitati ale unui articol stiintific sunt:

1. Interesul stiintific
2. Calitatea redactarii stiintifice
3. Exprimarea lingvistica corecta in limba folosita

Necesitatea de a avea liste cu titluri de lucrari, necesitatea de a publica pentru obtinerea de credite pentru cercetare, favorizeaza, din pacate, proliferarea articolelor si a revistelor. Aceste necesitati de publicare, oricare ar fi motivul, in mod cert duc chiar la fraude. In aprilie 1987 aceasta problema a facut obiectivul unei discutii in Congresul SUA. S-a propus crearea unei comisii de control si sanctiuni penale in caz de frauda stiintifica. Un remediu ar fi o evolutie a comportamentului membrilor juriilor de concurs sau a comitetelor care atribuie credite pentru cercetare.
O cotatie a revistelor stiintifice ar putea fi un mijloc pentru a valoriza revistele ce nu accepta sa publice decat articole de calitate. Scoala de medicina din Harvard a propus o masura preventiva, realista: se pretinde unui candidat, pentru prezentarea la un concurs, un numar limitat de lucrari: 7 pentru un candidat la un post de conferentiar, 10 pentru un post de profesor. In acelasi spirit, se cere candidatilor pentru premiul Nobel (sau pentru Academia de Stiinte a SUA) un maxim de 12 lucrari din totalitatea lucrarilor lor. Dar este mult mai usor pentru un juriu de a numara articolele decat de a le citi.

Redactarea stiintifica si corecta utilizare a limbajului
Principiile redactarii stiintifice nu exclud, in nici un caz, aspectul regulilor gramaticale, oricare ar fi limba folosita. Amalgamarea intre redactarea stiintifica si limbaj incorect releva o confuzie totala intre doua notiuni diferite: principiile de redactare si gramatica.

Rigoare, calitate, concizie

Inainte ca un autor sa se intrebe asupra manierei de redactare a unei fraze, a unui paragraf sau a unui capitol, trebuie sa raspunda la trei
intrebari:
1. Care este formularea cea mai adecvata ideilor sau faptelor care se doresc a fi raportate
2. Care este expresia cea mai simpla si cea mai clara pentru cititor
3. Care este forma cea mai concisa
Aceste trei intrebari au o importanta descrescanda; a nu se sacrifica rigoarea in favoarea claritatii, nici claritatea in favoarea conciziei.

Invatarea principiilor universale ale redactarii stiintifice
Principiile redactarii stiintifice nu sunt innascute. Nu este suficient sa cunosti literele alfabetului pentru a sti citi; nu este suficient de a sti scrie
intr-o limba pentru a putea redacta corect un articol stiintific. Este necesar de a invata principiile redactarii stiintifice. Necesitatea acestui invatamant s-a impus mai demult in mai multe tari. Spre exemplu, in SUA au fost create departamente de invatare a redactarii stiintifice in universitati. La
Baylon College of Medicine, L.De Bakey a condus Departamentul de
Comunicare Stiintifica. La Rockefeller University din New York, F.P.
Woodford a creat un program de invatamant de 18 luni pentru redactorii stiintifici profesionali. La Mayo Clinic din Rochester, a fost organizat un
invatamant al redactiei stiintifice pentru studenti si pentru practicieni.
Departamentul de Redactari Medicale ajuta pe acesti medici in realizarea lucrarilor de la conceperea acestora. Acest exercitiu practic este cea mai buna completare practica a invatamantului teoretic.
In Marea Britanie, redactarea stiintifica este predata la Institutul de
Stiinte si Tehnologie din Cardiff. Cursuri universitare au fost organizate pentru prima data sub conducerea lui S. Lock, “editor” al British Medical
Journal.
In Franta, J.P. Revillard a aratat necesitatea unui invatamant al tehnicilor redactionale ale datelor cercetarilor in cadrul unui program postuniversitar. In 1975 J.A. Fasfor a propus crearea unei structuri de
invatamant al redactarii medicale pe trei nivele:
1) un invatamant de cateva ore destinat studentilor in medicina, incepand din primul sau al doilea ciclu, invatandu-i sa redacteze o observatie a unui bolnav (caz) si sa raspunda la o intrebare de examen;
2) un invatamant de 4-6 zile, destinat tuturor studentilor, care trebuie sa-i ajute la redactarea propriei teze si, mai ales, pentru a-i invata sa redacteze o dare de seama asupra unei cercetari;
3) un invatamant mult mai aprofundat a fost propus medicilor care colaboreaza cu comitetele de redactie ale revistelor medicale sau sunt direct implicati in cercetarea biomedicala.
Aceste initiative s-au regrupat in 1987 prin constituirea Asociatiei pentru Dezvoltarea Invatamantului si a Cercetarii in Redactarea Medicala
(ADERREM). A fost incredintata acestei asociatii sarcina de a realiza cicluri de invatare de 4 zile, in cadrul unui masterat al Institutului Superior de Comunicatie si Management Medical.

TEXTELE MEDICALE

Diversitatea textelor si articolelor medicale raspunde diversitatii obiectivelor lor. Revistele medicale permit autorilor sa se exprime in cel putin 8 moduri diferite, fiecare corespunzand unui tip de articol bine definit.
Textele medicale sunt:
1. Articol original
2. Editorial
3. Caz clinic sau observatie clinica
4. Scrisoare catre redactie
5. Revista generala
6. Punere la punct
7. Analiza comentata
8. Articol didactic
9. Carte
10. Teza de licenta in medicina.
Clasificarea articolelor medicale in diverse tipuri aduce cititorilor o informatie asupra obiectivului general al articolului, deci o prima orientare
in alegerea lecturii.
Fiecare tip de lucrare are o specificitate. Nerespectarea acesteia
inseamna o lipsa de rigoare.

1. Articolul original
Articolul original, numit memoriu sau articol stiintific in unele reviste, se refera la o cercetare, oricare ar fi subiectul ei; autorii raporteaza metoda de lucru, dau rezultatele cercetarii si discuta rezultatele.
Structura unui articol original este stereotipa, deoarece ea rezulta din logica stiintifica: de ce a fost realizata lucrarea trebuie sa fie indicat in capitolul Introducere. Cum a fost realizata lucrarea face obiectul capitolului
Material si Metoda. Capitolul Rezultate descrie ceea ce a fost observat si numai ceea ce a fost observat. In revansa, capitolul Discutii, numit si
Comentariu poate fi redactat mai liber, bineinteles respectand principiile generale. Referintele servesc justificarea asertiunii autorilor, mai ales din
Introducere si Discutii. Aceasta structura raspunde unei logici si unei dogme. Articolul original difera astfel de articolul didactic, al carui scop este de a invata cititorul. Confuzia genurilor traduce o lipsa de rigoare in redactarea articolului. Structura articolului original este deseori numita
IMRAD: I= introducere, M= material si metoda, R= rezultate, A=and(si),
D= discutii.

Structura articolului original
Structura IMRAD
Titlu si rezumat
I=introducere Figuri
M=material si metoda, Tabele
R=rezultate
A=and,
D=discutii.

Referinte (Bibliografie)

In articolul original nu este permis de a avea digresiuni asupra celor ce nu sunt in raport cu lucrarea. Totodata, orice mesaj si pornire pedagogica trebuie sa fie indepartate.

10. Teza de licenta
Teza de licenta este, in general, primul contact al studentului cu redactarea medicala. Obiectivul unei teze trebuie sa fie bine definit, inainte de a incepe activitatea de redactare; studiul a zeci si sute de dosare, pentru ca ulterior sa te intrebi ce poti sa faci din ele, este contrariul a ceea ce trebuie facut. Scopul unei teze este de a raspunde, ca la orice lucrare stiintifica, la o intrebare explicit pusa. Sustinerea unei teze trebuie sa fie prezentarea unei lucrari personale si a reflexiilor pe care aceasta lucrare le suscita. Redactarea unei teze poate sa adopte structura unui articol original:
Introducere, Material si metoda, Rezultate, Discutii si Referinte. Teza poate expune si concluziile autorului. Aceasta maniera de a redacta o teza usureaza o publicatie ulterioara intr-o revista sub forma unui articol original, singurul mijloc de a difuza rezultatele lucrarii. Multe reviste medicale refuza ca o teza sa fie citata la referinte, pentru ca este vorba de o lucrare putin accesibila celui care nu locuieste in orasul universitar unde teza a fost sustinuta. Ea este inca si mai putin accesibila unui cititor strain.

2. Editorialul
Editorialul este, in mod obisnuit, scris la cererea comitetului de redactie al unei reviste, de catre un autor cu autoritate asupra subiectului. El emite liber opinia sa, analizeaza lucrarile deja publicate, formuleaza eventual ipoteze, sau propune noi cercetari. Din aceste motive, autorul unui editorial nu este supus regulilor structurii IMRAD. Prin definitie, editorialul implica semnatura unui singur autor.
Un editorial trebuie sa fie scurt, de pana la 6 pagini dactilografiate. Intr un editorial este preferabil de a evita publicarea unor date originale.
Autorul trebuie sa pastreze o atitudine critica vis-a-vis de propriile rezultate.
Editorialul este o forma de articol medical foarte citit (anchetele efectuate au demonstrat ca este articolul cel mai citit in marile reviste medicale). Editorialul poate avea aceeasi tema cu a unui articol original publicat in acelasi numar al revistei si atunci poarta numele de Editorial tematizat.

3. Cazul clinic, sau observatia clinica
Cazul clinic are ca scop raportarea unei observatii si comentarea ei pe scurt. Din acest motiv, lungimea manuscrisului nu poate depasi 4-6 pagini dactilografiate. Cazurile clinice trebuie sa aduca elementele originale cuprinzand fiziopatologia, interesul demersului diagnostic, sau tratamentului unei afectiuni. Revistele bune au o politica foarte restrictiva
in publicarea cazurilor clinice. Aceasta politica este justificata de multitudinea cazurilor ce le sunt trimise; nu intotdeauna este util de a comunica din motive pedagogice ipoteze privitoare la cazul rar care a fost observat. Redactarea unui caz clinic trebuie sa evite doua tentatii:
1) sa faca o trecere in revista a literaturii plecand de la un caz izolat si
2) sa redacteze un articol didactic sub pretextul comentarii unei observatii.
Discutia anatomo-clinica se apropie de cazul clinic. Ea este realizata de unul sau mai multi medici in legatura cu problemele diagnostice sau terapeutice ridicate de un bolnav. Discutia anatomo-clinica este un articol educational, ilustrat de exemplu de “Case report” sau de
“Clinical pathological conferrence” al Spitalului General din
Massachussetts, publicat in fiecare saptamana in New England Journal of
Medicine. In Franta Annales de Medecine Interne si Concours Medical publica regulat “Discutiile anatomo-clinice”.
Conferinta clinica, ca si Discutia anatomo-clinica, exprima problemele diagnostice si terapeutice ale unei observatii clinice. Spre deosebire de cazul anatomo-clinic, in cadrul conferintei fiecare punct este discutat de un specialist diferit. Conferinta clinica este un articol de
invatamant care face o punere la punct asupra unui subiect, adus la zi, concretizat prin observatia raportata. Conferinte clinice sunt regulat publicate in Annals of Internal Medicine.
Cazul clinic este uneori criticat. El este totusi foarte apreciat, din moment ce 56% din cititorii New England Journal of Medicine citesc de cel putin de 3 ori pe luna Case reportul revistei. Comitetele de redactie ale revistelor medicale trebuie sa incurajeze redactarea cazurilor cu conditia controlarii calitatii.

4. Scrisoarea catre redactie (editor)
Este o scrisoare adresata redactiei, cu scopul de a fi publicata.
Scrisoarea catre redactie consta fie intr-un caz clinic scurt, fie in prezentarea rezultatelor preliminarii unei lucrari de cercetare, fie intr-un comentariu in legatura cu un articol deja publicat in aceeasi revista.
Scrisoarea trebuie sa fie scurta, mai putin de 2 pagini dactilografiate, si cu mai putin de 6 referinte.
Rezultatele exprimate in scrisoarea catre redactie pot sa faca obiectul unei publicatii ulterioare mai detaliate. Ea permite autorilor sa afle daca lucrarea este inedita sau nu a fost decat obiectul unei comunicari orale.
Avantajul acestei scrisori catre redactie este, de fapt, rapiditatea publicarii dupa acceptarea ei de catre comitetul redactional. Publicarea se face in cateva saptamani, pe cand pentru un articol original termenul ar fi de ordinul lunilor.
Scrisoarea catre redactie poate fi un raspuns, un comentariu sau o opinie contradictorie, suscitata de un articol care a aparut in revista.
Aceasta particularitate de comunicatie intre autori si cititori (mult apreciata de revistele anglo-saxone) se dezvolta si in revistele franceze.
Sunt reviste care nu accepta decat acest tip de scrisori catre redactie.
5. Revista generala
Este o revista (revue) completa asupra unui subiect (cit permit cunostintele) plecand de la o analiza exhaustiva a lucrarilor publicate in domeniu. Mai multe sute de lucrari pot fi citate in bibliografie. O revista generala trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:
1. sa trateze un singur subiect, a carui enuntare este clar exprimata in introducere;
2. expunerea surselor care au fost utilizate pentru colectarea informatiilor si indicarea criteriilor care au facut retinerea referintelor utilizate din ansamblul lucrarilor care au fost citate (de exemplu, autorul unei reviste generale asupra tratamentului unei imbolnaviri poate sa retina numai studiile prospective controlate).
3. analizarea metodologiei si a validitatii rezultatelor raportate in diferite lucrari care sunt citate;
4. rezumarea in ultimele paragrafe ale revistei, a datelor si rezultatelor pertinente si sugerarea orientarii cercetarii pentru lucrari viitoare.
Cititorul obtine astfel o viziune globala a subiectului: aspectul istoric si perspectivele care sunt deschise.

6. Punerea la punct
Punerea la punct este o rubrica intermediara intre editorial si revista generala, care este mai exhaustiva. Ea este scrisa de autori care sunt o autoritate in domeniu. Ea este scrisa in mod obisnuit ca si editorialul, la cererea comitetului de redactie al unei reviste.
Punerea la punct consta in a pune punctul asupra unui subiect limitat, plecand de la publicatiile ultimilor ani si experienta personala a autorilor.
Diferenta intre aceste doua surse de informatii trebuie sa apara clar.
Incepand cu introducerea, autorii vor explica criteriile care justifica punerea la punct. Trebuie evitata simpla juxtapozitie a rezultatelor contradictorii: o explicatie a contradictiilor, opinia personala a autorilor si sugestii pentru rezolvarea punctelor controversate vor permite cititorilor clarificarea ideii lor asupra subiectului. Referintele vor fi selectionate si limitate la cateva zeci.

7. Analiza comentata
Analiza comentata consta in analizarea si apoi comentarea articolelo r aparute in cursul ultimelor luni in alte reviste. Este de dorit ca ea sa fie facuta de un autor ce cunoaste bine subiectul. Este facuta pe intinderea a 2 3 pagini dactilografiate si cuprinde 2 parti: prima parte prezinta in esenta articolul, servindu-se de rezumatul autorilor; a doua parte este un comentariu critic asupra validitatii rezultatelor si asupra a ceea ce aduc ele
in cunoasterea subiectului. Cateva referinte, in general diferite de cele ale lucrarii analizate, pot sprijini comentariul. Aceasta forma de articol este foarte apreciata de cititori. Sunt reviste care publica numai analize comentate.

8. Articolul didactic
Scopul articolului didactic este de a instrui cititorii, justificandu-si astfel numele de articol pedagogic, cu care poate fi asimilat. Un articol didactic necesita o buna pregatire a subiectului si capacitatea de a se pune la dispozitia tuturor cititorilor dornici de a cunoaste subiectul pe care il ignora total sau partial. Articolul didactic se insoteste de sfaturi de lecturi numite “Bibliografie”, pentru a permite largirea cunostintelor celor ce doresc sa aprofundeze subiectul. O bibliografie difera de referinte. Un articol didactic, in plus fata de bibliografie, poate insera referinte care vor aparea in text.

STILUL

Cel mai bun stil pentru o redactare stiintifica este absenta stilului.
Cele trei calitati fundamentale ale unei redactari stiintifice, dupa cum s-a mai precizat sunt: precizia, claritatea si concizia. Maniera de a redacta o lucrare este efectul insusi al rigorii stiintifice. Ea difera fundamental de o redactare literara.

Redactarea stiintifica difera de o redactare literara.
Redactarea medicala stiintifica are o specificitate care consta in urmatoarele principii:
intrebuintare corespunzatoare a timpului verbelor, suprimarea variatiilor elegante, a expresiilor emotionale suprimarea pasivului de modestie.

Buna folosire a timpului verbelor
Logica stiintifica implica utilizarea trecutului pentru toate evenimentele care au survenit in trecut si utilizarea prezentului numai pentru notiuni bine stabilite; astfel, intr-un articol original trecutul trebuie utilizat pentru toate relatarile experientei personale, pentru ca aceasta experienta a avut loc in trecut, chiar daca este apropiat: maniera in care s-a lucrat, rezultate. Trecutul trebuie inca utilizat pentru tot ce se refera la experienta altor autori, atat in Introducere, cat si in capitolul Discutii.

Variatia eleganta
In vorbirea curenta suntem obisnuiti sa evitam repetitiile (se utilizeaza doar atunci cand au sau cand intaresc o anumita semnificatie).
Suntem obisnuiti de a intrebuinta variatii elegante, cu alte cuvinte sinonime. Logica redactarii stiintifice implica utilizarea aceluiasi cuvant pentru desemnarea aceluiasi lucru. Utilizarea in acelasi articol a “febrei”,
“febriculei”, “ascensiune termica”, “hipertermie” il pune pe cititor sa se
intrebe de ce autorul nu a utilizat acelasi cuvant si sa caute ratiunea utilizarii cuvintelor diferite care, in realitate, au sensuri diferite. Aceasta proscriere de la variatii elegante obliga autorul sa aleaga dintre cuvintele cu semnificatie apropiata pe acela care este cel mai potrivit faptului observat.

Expresiile emotionale
Limbajul literar admite si, cateodata chiar cauta expresii emotionale.
Ele nu isi au locul intr-o redactare stiintifica.

Pasivul de modestie
In literatura se indica evitarea lui “eu” sau “noi”, putin pompos, si utilizarea pasivul de modestie. In redactarea stiintifica pasivul de modestie expune la aceleasi ambiguitati ca si prezentul narativ. Utilizarea lui “eu” sau “noi” suprima aceasta ambiguitate. In redactarea stiintifica nu este locul modestiei, ca pentru alte sentimente, este deci normal sa se scrie: “noi am examinat 10 bolnavi “ sau “eu am examinat 10 bolnavi”.

Intr-un articol stiintific

Se repeta acelasi cuvant pentru desemnarea aceluiasi obiect!
Nu se utilizeaza variatii elegante si, inca si mai putin, false sinonime!
Se evita expresiile emotionale!
Nu se utilizeaza pleonasme!


Precizia traduce rigoarea stiintifica
Rigoarea stiintifica trebuie sa marcheze o lucrare stiintifica
incepand de la elaborarea ei pana la final, care este redactarea articolului.
Absenta rigorii in redactarea unui articol aduce cititorul in situatia de a se
intreba asupra rigorii cu care lucrarea a fost condusa. Precizia este o virtute esentiala a rigorii stiintifice. Precizia marcheaza descrierea capitolului
Material si metoda. Intr-o lucrare clinica populatia studiata trebuie sa fie definita, criteriile de judecata trebuie sa fie descrise, nelasand nici un loc impreciziei si omisiunii. Intr-un studiu asupra supravietuirii ciroticilor cu varice esofagiene, hepatologii din Universitatea Harvard din Boston nu au gasit superfluu de a defini ce este ciroza, varicele esofagiene si ascita. Intr o lucrare experimentala, expunerea metodei trebuie sa fie destul de precisa, pentru ca lucrarea sa poata fi reprodusa. Precizia trebuie sa se traduca in expunerea metodelor de lucru si a rezultatelor. O tumora nu se masoara in boabe de mazare, in portocale sau pepene, ci in centimetri. Ea nu este grea sau usoara, dar cantareste cateva grame. O slabire de 5 kg nu are aceeasi semnificatie daca greutatea initiala era de 30 de kg sau de 90 de kg. O slabire de la 90 kg la 85 kg nu are aceeasi semnificatie daca se produce in doua luni sau intr-un an. Precizia in expunerea rezultatelor impune verificarea coerentei tuturor cifrelor in text si in tabele.

Precizia impune:

Suprimarea adjectivelor inutile si neprecise: examinare atenta, tumora mare, observatie recenta, voluminos, vast, frecvent, exceptional … etc.
Suprimare adverbelor inutile si neprecise: mult, multiple, profund, suficient, adesea, mult prea …etc.

Intr-un articol, in special didactic, enumerarea procentajului face lectura si memorizarea dificila. Intr-o asemenea situatie, adjectivele sau adverbele pot fi utilizate.

Tabelul nr. 1 Adjective si adverbe propuse pentru exprimarea frecventelor

Frecvente Termen propus Termen acceptat Termen de evitat absent
0% niciodata exceptional
5%(2-6) aproape niciodata destul de rar, ocazional
10%(8-15) rar
20%(15-25) putin frecvent cateodata nu prea frecvent, eventual posibil
30%(25-33) inconstant


50%(35-55) unu pe doi destul de frecvent
60%(58-62) cu bunavointa
70% (65-72) deseori frecvent comun, banal
75% obisnuit



80% (75-82) cea mai mare general, foarte frecvent, normal parte

95% (85-95) quasi constant constant, invariabil
100% intotdeauna
Claritatea faciliteaza citirea si intelegerea
Dupa precizie, claritatea este a 2-a virtute a unui articol stiintific. Un articol stiintific nu este destinat numai pentru a fi publicat; el este mai ales destinat a fi citit. Numarul mare de reviste si de articole publicate obliga cititorul de a alege. Aceste alegeri sunt ghidate de limba in care au fost scrise articolele, continutul specializat sau nu al revistei si de reputatia sa si,
in fine, de claritatea articolelor; autorii articolelor putin clare au mai mica sansa de a fi cititi.

A scrie intr-o limba care sa fie simpla si clara
Claritatea implica utilizarea cuvintelor si a unei sintaxe simple.
Probabil ca expansiunea limbii engleze ca limba stiintifica este datorata in parte si utilizarii unui vocabular restrans, simplu si clar. Aceasta s-a obtinut cu pretul unui consens si al unui efort care trebuie sustinut de catre anglofonii insisi, dupa cum sta marturie titlul articolului lui F. Savage si
P.Godwin: “Controlling your language: making English clear”, care ar putea sa fie adaptat tuturor limbilor. Scopul unui articol stiintific nu este de a demonstra bogatia vocabularului, ci de a face cunoscute lucrarile autorului.

Pozitia forte
Un cuvant este in “pozitie forte” atunci cand cu el se incepe o fraza, un titlu sau un paragraf. Pozitia forte contribuie la claritatea textului, retinand atentia cititorului. O eroare frecventa este de a pune in pozitie forte
in titlul unui articol cuvinte al caror continut informativ este slab, de exemplu a incepe un titlu cu “Starea actuala a...”; este pus in pozitie forte un cuvant si un adjectiv de interes limitat.

Folosirea corecta a virgulei
Absenta virgulei poate fi sursa de ambiguitate. Spre deosebire de limbajul literar, intr-un articol stiintific virgula se poate pune inainte de
“si”. Aceasta politica a fost adoptata de reviste ca British Medical Journal,
Lancet si New England Journal of Medicine.

Utilizarea deficitara a lui “etc.”
Et caetera, a carui prescurtare este “etc.”, semnifica “si ceea ce ramane” intr-o urmare identificabila. “Etc.” intr-un articol stiintific nu trebuie utilizat decat daca nu da loc nici unei ambiguitati. Ca exemplu este cazul unui experimentator care utilizeaza doua serii de tuburi de incercare, prima de 50 de tuburi numerotate de la A1 la A50, continand o solutie cu dilutii diferite, si a doua serie de 50 de tuburi, numerotate cu B1-B50, continand o alta solutie. Daca experimentul amesteca tubul A1 cu tubul
B1, apoi tubul A2 cu tubul B2, el poate utiliza “etc.” pentru a evita explicatia celor 48 de manopere urmatoare.
Utilizarea lui “etc.” in mod defectuos antreneaza imprecizie. De exemplu: “Examinarile biologice, hemograma, VSH etc.” La ce se refera etc. Lasa o poarta deschisa asupra unui orizont infinit si inacceptabil intr un articol stiintific; este un cec in alb dat cititorului.
Utilizarea defectuoasa a lui “etc.” se apropie prin imprecizie cu “de exemplu” sau cu “asa cum”. Iata un exemplu cum nu trebuie facut:
“Pacientii au primit antibiotice clasice, asa cum ar fi de exemplu penicilina etc.”. In cazul de mai sus, pe langa utilizarea defectuoasa a lui “etc.”, ce este un antibiotic “clasic” Ce vrea sa spuna aici cu “de exemplu”

Prescurtarile
Este permis a se utiliza prescurtarile internationale ale unitatilor, atunci cand ele urmeaza o cifra; se poate spune: “Bolnavul cantareste 50 kg”, dar nu serie: “Evolutia greutatii in kg”; in acest din urma caz se va scris cu litere “kilograme”.
In afara acestor prescurtari de unitati, interesul utilizarii abrevierilor este de a scurta un text, de a-l face mai lizibil, substituindu-se unei expresii sau unui cuvant prea lung, utilizat de numeroase ori: calea biliara principala poate fi prescurtata in CBP. Dar utilizarea abuziva de prescurtari va avea efect advers usurarii lecturii. Din acest motiv, nu se utilizeaza prescurtari pentru un cuvant care nu a fost folosit decat de 3 sau 4 ori in articol. Este, de asemenea, de dorit de a nu utiliza mai mult de 2 sau 3 prescurtari intr un articol; acumularea de prescurtari, chiar daca ele au fost explicate, duce la citirea dificila a lucrarii.
Toate prescurtarile trebuie anuntate. La prima aparitie in text a termenului (termenilor) ce urmeaza a fi prescurtat, se trece in paranteza prescurtarea; de exemplu daca e vorba de calea biliara principala (CBP)
Aceasta regula priveste in mod egal si semnele, daca variabilitatea unui grup in jurul unei medii se exprima cu ±4, trebuie indicat daca ± exprima eroare standard, varianta sau intervalul de incredere.
Aceste principii se aplica si rezumatului articolului. Cu toate acestea, este preferabil ca prescurtarile sa fie evitate in rezumat, cu exceptia cazurilor cand grupuri de cuvinte lungi se repeta de cel putin 3 ori; aceeasi regula se aplica si la nivelul figurilor si tabelelor.

Concizia. Stilul concis
Concizia este a 3-a virtute a unui articol stiintific. Trebuie evitate adjectivele, adverbele, expresiile emotionale, care incarca exprimarea cum ar fi: “pare util a se remarca…”, “este oportun de semnalat ca…”, etc.
Absenta repetitiei
Repetitia unui fapt sau a unei idei este impotriva principiului stilului concis. Singura repetitie autorizata si chiar necesara consta in continutul rezumatului in raport cu textul. In afara acestui caz particular, repetitiile trebuie sa fie evitate: nu repetati prima fraza a titlului in rezumat, nu repetati rezultatele in discutii, nu repetati pasaje din introducere in discutii.
Nu este intotdeauna usor de a evita repetitiile: trebuie gandit daca e mai bine a se spune anumite lucruri in introducere sau in discutii. Este totodata posibil de a detaila in discutii ceea ce nu a fost evocat in introducere. Pentru a evita repetarea rezultatelor in discutii, este util de a le prezenta sub forma de tabele sau figuri. Atunci este posibil de a scrie in discutii: “Rata supravietuirii pe care noi am observat-o (tabel II) difera de cea pe care au observat-o...” Referinta la tabel II evita repetarea datelor supravietuirii.

Eclipsa
Excesul de conciziune duce la suprimarea cuvintelor sau ideilor care sunt indispensabile intelegerii frazelor sau textului. Trebuie atunci ghicite: este eclipsa care intuneca claritatea unui exposeu stiintific. Eclipsa a fost comparata cu o scara care, din in cand este lipsita de o treapta. Cercetatorul trebuie sa enunte fiecare etapa a rationamentului sau, pentru ca cititorul sa nu fie nevoit sa faca deductii, chiar daca aceste etape lui ii apar evidente.
Contrar poetului, nu trebuie facut apel la imaginatia cititorului.

Concluzii
Pentru verificarea respectarii principiilor redactarii stiintifice, se sugereaza autorilor ca, inainte de a trimite articolul unei reviste, sa-l reciteasca de 4 ori, de fiecare data cu un obiectiv precis:
1. Sa se asigure ca verbele capitolelor: Material si metoda si Rezultate sunt la timpul trecut si ca nu exista in aceste capitole prezentul narativ!
2. Sa se suprime substantivele, adjectivele, adverbele inutile!
3. Sa se verifice coerenta cifrelor in text, tabele si figuri!
4. Sa se intrebe daca substantivele, adjectivele, adverbele si verbele folosite sunt inteligibile (pentru a fi traduse intr-o limba de circulatie stiintifica)!








Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite