Obsesia caracteristicilor morfologice, ca predictive, pentru dezvoltarea diferentiala, cu anumite potente prescriptibile, a generat, inca o serie de preocupari explicative, cauzale. g4h14hs
Cercetarile embriogenetice au inceput sa fie abordate, dinspre efectele, pe care le-ar putea determina in evolutia destinului adaptativ specific al fiecarei persoane. Biologia genetica, domeniu fascinant, a creat unele precizari privind geneza morfologica. Hunter, Hooton, Pierre Naville, dar si W.M. Sheldon au facut aprecieri tot mai mari in acest domeniu. Dintre toti, insa, pe noi ne intereseaza pentru moment M.Martiny. N. Pende, a lucrat cu Martiny, care, a preluat cele patru biotipologii conturate de Pende, in complicatul sau sistem caracterologic.
Martiny a plecat, insa, de la embriogeneza, adica, de la faptul ca, fiecare din cele trei foite embrionare (endoblast, ectoblast, mezoblast) sunt puncte de plecare, pentru diferite structuri morfologice, in mod constant. Ca atare, forma definitiva morfologica, atat de sugestiva pentru interpretari caracterologice potentiale si virtuale, are momente, si izvoare de geneza diferentiate.
Ectoblastul da nastere, precum se stie: creierului, componentelor neuronale, ganglionilor cerebrali, anexelor centrale ale organelor de simt (reprezentarea corticala a analizatorilor), nervilor, substantei mielinice, epifizei, hipofizei posterioare, sistemului simpatic, aparatului olfactiv, vizual, auditiv, hipofizei anterioare, organelor gustative, faciale, pielii, etc.
Mezoblastul da nastere: mezectoblastului, lamelelor laterale, mezenchimului cu celule fixe, si mobile de aparare, muschilor striati si netezi, tesutului conjunctiv, muschilor, cartilajelor sistemului osteo- articular, inimii, vaselor arteriale, venelor, limfaticului, sangelui, ganglionilor sistemului reticidotelial, rinichilor, organelor genitale cu doua grupuri de glande: corticosuprarenale si genitale.
Endoblastul primitiv este la originea: tubului digestiv, a farinxului, amigdalelor, timusului, parotidelor, tiroidelor, plamanilor, ficatului, pancreasului, mucoasei esofagiene, colonului, nenumaratelor glande ale acestuia, ficatului si pancreasului.
Asadar, exista o implicatie primara si originara, a foitelor embrionare germinative, si a modului, in care, se dezvolta, ca dominanta, inca, din perioadele prenatale. In conformitate cu structurile morfologice, se dezvolta si constituie diferitele functionalitati dominante organice, si, legate de ele, diferite apetituri, satietati si influente ulterioare ale acestora. Dominatia de forta, a uneia sau a alteia dintre foitele germinative, exprimate prin structurile morfologice exterioare, dar si prin functionalitatea organelor interne si a dominatiei dintre ele, au devenit pentru M.Martiny, subiect de gandire si de structurare, a unei tipologiii embriogenetice cauzale.
Pe aceasta cale, Martiny a ajuns la 4 biotipuri fundamentale, ce se leaga de cele ale lui Pende.
Tipul endoblastic coincide cu brevilinul astenic.
Mezoblastul coincide cu longilinul stenic, descris de Pende.
Ectoblastul coincide cu longilinul astenic.
In fine cordoblastul, ca un al patrulea tip, descris de Martiny, coincide si el, cu longilinul stenic, dar este, mai echilibrat.

Caracterologia (tipologia) embriogenetica a avut in atentie, dezvoltarea cu predominanta ierarhica variabila tipologica, ceea ce, inseamna existenta unui endomorf, a unuia ectomorf, si a unui mezomorf.
Ectoblastul este descris de Martiny, ca dominant cerebral, sensibil, vulnerabil, iritabil si irascibil, susceptibil si nerabdator. Viata sa interioara este activa si larga, pe cand, viata exterioara este redusa. Reactioneaza rapid, dar controlat (cortical), putand merge pana la inhibitie. Datorita nedezvoltarii relative a ansamblului celorlalte structuri embriogenetice, ectoblastul este mai fragil, ca asimilare, dar este selectiv. In genere, este supus tulburarilor cardiovasculare, de tract digestiv si visceral, este ezitant, in fata efortului, fatigabil, putin perseverent, timorat, mai mult imaginativ decat activ sau realizator. Martiny ca de altfel, si Sheldon, cu care, a lucrat un timp, au atribuit efecte de dezvoltare, si mediului ca teren, pe care se realizeaza adaptarea.
Mezoblastul este o persoana dominant musculara, e corpolenta, puternica, activa, avida de miscare, dar si de a poseda. Intr-un cuvant, este foarte amatoare de efort, dar si de responsabilitati si de autoritate. Este vorba, de un tip stenic, dur la munca. Nedezvoltarea relativa a celorlalte doua ansambluri embriogenetice, face ca mezoblastul sa fie o fiinta mai putin vegetativa decat endoblastul. Poseda un pantec plat, un torace dezvoltat, nu-I place viata linistita, si se cheltuieste mereu cu usurinta. Din aceleasi motive, este rece, hipoexcitabil, calm, putin vulnerabil, adaptat si oportunist. Cedeaza usor si repede la tentatii, dar, si la dorintele si ideile sale.
Endoblastul este dominant digestiv, face parte dintre persoanele, care traiesc pentru a manca. Digera foarte bine, ceea ce, arata ca are o viscerotonie foarte buna. Din cauza nedezvoltarii la fel de pregnante a celorlate doua ansambluri embriogenetice, endoblastul este o persoana hipoplasica, musculara, cu o atonie, ce la nivelul pielii se exprima prin paloare si moliciune. Nu-I place efortul fizic sau intelectual, nici riscul sau violenta, are o stabilitate emotionala evidenta, cu dispozitii relativ egale, hipoexcitabilitate, hiposensibilitate, lipsa de control si vigilenta, tendinte de a ceda adeseori la tentatii.
Martiny a simtit nevoia de a descrie si un tip echilibrat. Acesta este cordoblastul. Se caracterizeaza, afara de o infatisare generala armonioasa, si prin, stapanire de sine, masura, in toate, evaluare inteligenta a situatiilor, dar si realizare, si organizare a activitatilor si planurilor de viata.
Cordoblastul are, in esenta, sociabilitate, endoblastul forta, iar mezoblastul caracteristici ale ectoblastului, si viata interioara bogata.
Martiny a adaugat, acestor descriptii de fond, si un studiu al trasaturilor fetei, folosind criteriile prezentate de Bessinet Faure si P. Nabille.
M.Martiny a prezentat opt tipuri faciale:
1. Metamesotropul- combinatie intre ectoblastic si endoblastic;
2. Metahipotropul- la care domina endoblastul;
3. Hipomezotropul- la care domina o combinatie dintre endoblastic si mezoblastic;
4. Prohipotropul- dominant mezoblastic;
5. Promosotropul- la care domina combinatii mezoblastic- cordoblastic;
6. Prohipertropul- cu dominatie cordoblastica;
7. Hipermezotropul- cu dominatie cordoblastic- ectoblastic;
8. Metahipertropul- cu dominatie ectoblastica-

Implicand studiul fetei, Martiny a diferentiat tipul masiv facial, si masiv cranian, fiecare cu alte caracteristici, si alti coeficienti de dezvoltare. Fata este legata de, ansamblul visceral, iar craniul, de sistemul cerebrospinal, ce la randul sau, este legat de sistemul osteo-muscular. Raportul R/R oscileaza in jurul mediei- (este vorba de raportul dintre cercul cranian si cercul facial).
Tipologia embriogenetica a creat, insa, discutii legate, mai ales, de cauza dezvoltarii dominante a uneia sau alteia dintre foitele embrionare. Aceste discutii au adus, iar, pe prim plan, problema ignorarii mediului si o atentie noua fata de acesta. In acest context, s-au dezvoltat clasificarile autonomiei morfologiste, dar, si, doua directii mai semnificative de abordare a problemei tipologiilor: prima, a caracteristicilor evolutioniste, reprezentata mai ales de Sigaud si Mac Auliffe, si alta, a caracterologiilor patologice, mai exact, a tipurilor limita, al caror reprezentant de seama a fost Kretschmer (caracterologia patologica).
Tipologiile Martiny- Sheldon au pus, de fapt, in evidenta, tipul digestiv respirator, muscular si cerebral, conturate sub influentele complexe ale mediului. Totodata, s-a conturat ideea ca, aceste tipuri, in loc sa se dezvolte total si complect, au atins doar un anumit nivel dominant de dezvoltare, la care s-au oprit.
Tipologiile Martiny- Sheldon au pus in evidenta influentele mediului, ca si cum, in loc sa se ajunga la o dezvoltare totala, fiecare tip s-a oprit la un anumit nivel, ce a devenit dominant, de dezvoltare,- ideea expusa original de Sigaud.
Sigaud (1862-1921) a atras atentia asupra faptului ca, tipul uman este influentat de conditiile externe persistente in mediu, in marele cosmos, de aceea, a spus el, tipul digestiv apare mai frecvent in mediul favorizat alimentar al claselor privilegiate, tipul respirator este mai frecvent la grupurile nomande, tipul muscular este mai frecvent la cei ce lucreaza pamantul, iar tipul cerebral este mai frecvent la intelectuali.