" Neavizatii sunt imediat tentati sa creada ca o asemenea psihologie pune accentul pe individul ca individ, fiind un fel de antiteza la ceea ce reprezinta psihologia sociala. „Chiar si cuvantul german Individualpsycho-logie — scrie Madelaine Ganz — da usor loc la interpretari gresite, caci esti inclinat sa intelegi prin aceasta o psihologie care s-ar aplica individului. in realitate insa trebuie sa ne referim la sensul etimologic al cuvantului (individuere). in acest fel campul ei de aplicare devine mult mai intins. Este vorba de o psihologie a unui «tot indivizibil» si care se raporteaza in acelasi timp la individul in sine si la relatia sa cu comunitatea"24. Iata-ne, prin urmare, tocmai la polul opus sensului sugerat de simpla percepere a termenului „psihologie individuala". intr-adevar, daca citesti cartile lui Adler, ai din ce in ce mai mult impresia ca disciplina cultivata de el este sociopsihologia. „Cercetarea de psihologie individuala — va sublinia el in prefata la prima editie a lucrarii Praxis un Theorie der Individualpsychologie — cauta sa obtina o aprofundare a cunoasterii omului, posibila doar prin intelegerea pozitiei individului fata de misiunea sa sociala distincta"25. Scopul marturisit al operei lui Adler este acela de a face ca oamenii sa nu mai treaca unii pe langa altii ca niste monade etanse, vorbindu-si fara a putea stabili reale puncte de contact si comunicare, cum se intampla adesea, nu numai in mediile vaste ale societatii, ci si in grupurile restranse, de ordinul familiei. „Cunoasterea omului — arata Adler — comporta insa inca o latura, la fel de importanta, reprezentata de asa-numitul aspect social al acesteia. Este neindoilenic faptul ca oamenii s-ar comporta mai bine unii fata de altii, ca ei s-ar apropia mai mult daca s-ar intelege mai bine unii pe altii. Aceasta posibilitate de inducere in eroare constituie un pericol imens pentru societate. Acest pericol trebuie sa-1 demonstram noi colaboratorilor nostri, pe care vrem sa-i initiem intr-ale vietii. Ei trebuie sa devina capabili sa recunoasca tot ce este inconstient in viata, toate deghizarile, disimularile, siretlicurile si perfidiile, spre a-i putea avertiza pe cei panditi de asemenea primejdii si a le veni in ajutor. Numai cunoasterea omului, constient practicata, ne va sluji in acest sens"26. Psihologia adleriana isi anexeaza, in consecinta, o etica si o pedagogie, are in vedere o tabla de valori morale si isi propune sa-i asigure promovarea. Ca psihologie axiologica si pedagogica („einer Art von artzlichen Padagogik"= „un soi de pedagogie medicala" o va numi Freud)27, psihologia individuala va considera ca atat cazurile dificile din punct de vedere educational, cat si cele dificile din punct de vedere psiho-terapeutic au un singur remediu valabil, cu caracter universal, recte dezvoltarea sentimentului de comuniune sociala, iar la scara maxima — dezvoltarea sentimentului cosmicitatii omului. „A cauta sensul vietii — scrie el — nu are valoare si importanta decat daca se tine cont de sistemul de relatie om-cosmos. Este usor de inteles ca cosmosul dispune in aceasta relatie de o putere creatoare. Cosmosul este, ca sa spunem asa, tatal intregii vieti. Iar viata in totalitatea ei este in lupta continua pentru satisfacerea exigentelor cosmosului"2*. u9q2qq
Asadar, psihologia individuala nu se margineste la studiul individului ca entitate sociala, ci se extinde larg la societate, definind omul ca fiinta eminamente sociala, animata de un sentiment innascut de comuniune umana29, pentru ca in cele din urma aceasta psihologie sa-1 priveasca pe om ca fiinta cosmica, avand de indeplinit un rol in Cosmos. „Sentimentul solidaritatii, al comuniunii sociale, este implantat de natura in sufletul copilului si nu paraseste individul decat sub actiunea celor mai grave maladii ale vietii psihice. De-a lungul intregii vieti, acest sentiment este nuantat, se restrange sau se amplifica, in cazurile favorabile depasind cercul membrilor familiei, spre a cuprinde tribul, poporul, umanitatea. Poate sa depaseasca chiar si aceste limite si sa iradieze asupra animalelor, plantelor sau a altor obiecte, neinsufletite, cuprinzand in cele din urma cosmosul universal"30.
Freud are dreptate cand denunta plagiatele adesea abil travestite ale lui Adler: acest „sentiment al comuniunii sociale", nativ, care ii uneste pe oameni intre ei si intreaga umanitate cu infinitul cosmic, nu este altceva decat „Eros"-ul freudian, un „alter ego" al Jibidoului universal. Pe de alta parte insa prin „psihologia individuala" adleriana socialul isi ia o spectaculoasa revansa asupra biologismului freudian, aspect minimalizat de Freud la un moment dat31. Repu-nand in drepturi dimensiunea sociala definitorie a omului, „psihologia individuala" aduce psihanalizei zise „ortodoxe" un amendament capital, care s-a dovedit ulterior perfect asimilabil de catre o conceptie care, oricum, ori de cate ori a fost somata, nu a ezitat sa-si legitimeze fundamentele sociale.