Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate




Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Cazuri mediere
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

In mediere, nu partea teoretica este importanta, ci practica ei. Sunt destui oameni care vorbesc ori scriu despre ea dar n-o exerseaza. Cei care se rezuma la stiinta stiintifica uita de stiinta vietii. u4p24ph
Cazurile urmatoare sunt insiruite alfabetic (similar cu jocurile din prima parte a lucrarii), fara o sistematizare -; utilizatorii fiind liberi s-o faca oricand, in functie de interesul ce i-ar determina gruparea intr-un anume mod; ele sunt doar aspecte ale medierii, pigmentate cu unele pilde si exercitii:

A -; Z
Atributele
Bibliografie
Ciocanul
Defilarea
Electoratul
Fericirea
Greva
Haosul
Istoria
Intalnirea
Joc
Lupta

Mineriadele
Numele
Oul
Papusa
Razboiul
Scorpionul
Seicul
Tatal
Tara
Ura
Viciul
Ziarul

Atributele

Exprima 4 caracteristici prin atribute despre 4 lucruri: o camera alba, un animal domestic (la alegere), un animal salbatic (la alegere) si mancarea favorita. Rezultatele pe care le-ai scris apoi vor fi comparate cu inlocuirea celor 4 lucruri prin (in ordinea lor): casatorie, tu insuti, devenire si sexualitate. Analizeaza acum cu ceea ce stii ca-i adevarat despre tine!

Bibliografie

Pentru documentare exista o multime de sur se. Cele doua manuale de educatie tiparite de noi anul trecut - ca rezultate ale campaniei “toti diferiti, toti egali” - contin bune exemple de simulari si cazuri de mediere a conflictelor (Rui Gomes - Pachetul educational, Antje Rothemund - Domino). Funda tia pentru o societate deschisa a produs in romaneste un foarte bun manual pentru lucrul asupra medierii in scoli (Conflictele si comunicarea - Daniel Shapiro). Consiliul Europei este depozitarul unei imense experiente in medierea conflictelor; in documentatia sa sunt si materialele produse de Jacqueline Morineau (pe care se bazeaza o buna parte din teoria acestei lucrari). Prin Internet pot fi contactate retelele de mediatori americani, australieni, europeni, s.a. (inclusiv Romania). Circulatia orala inregistreaza debite si fluxuri mult mai bogate decat s-ar crede; deoarece multe aspecte se pierd in timp ori se transforma, culegerea unora dintre ele nu poate fi decat utila…



Ciocanul

A fost odata un domn care mergea acasa cu o pictura sub brat; si-a dorit-o asa de mult - si acum parca nu-i venea sa creada ca a cumparat-o! Si-a cheltuit toate economiile pe ea dar merita - pentru ca pictura era magnifica...Mergand spre casa, barbatul se gandea unde sa agate pictura: in mijlocul sufrageriei - intr-un loc foarte vizibil, de unde putea fi admirata - parea a fi locul cel mai bun. El si-a planificat totul, chiar si cuie cu capatai “frumos” avea in buzunar - pentru tablou. Dar ajuns acasa, omul realizeaza ca nu are ciocan. “Am sa imprumut de la vecin...”. “Pe de alta parte”, isi spuse, “vecinul nu m-a salutat azi dimineata asa cum face de obicei”. “Poate ca nu-i nimic sau poate este din cauza cainelui meu care a latrat toata noaptea trecuta” El isi continua firul gandirii - “e adevarat, nevasta-sa n-a fost prea prietenoasa cand ne-am ciocnit luni dimineata...” Un lucru a condus la altul si el si-a amintit ca administratorul crede ca-i un om dificil si posibil ca si alti vecini gandesc la fel...A sfarsit fiind convins total ca vecinul este suparat pe el. Incapabil sa mai tina in el, a ciocanit in usa vecinului si i-a strigat acestuia (care a fost uluit): “Poti sa -ti pastrezi ciocanul tau nenorocit, nu am nevoie de el!...


”Morala: Iti zice ceva aceasta poveste Noi totdeauna credem ca stim ce gandesc altii: gandim in locul lor! (Este una din cele 1001 de cai a inceperii conflictelor).

Defilarea

Comportamentul este posibil sa contribuie la inrautatirea situatiei. La o defilare, mama care isi urmareste odrasla total iesita din ritm in cadrul paradei, spune: “Toata lumea greseste, numai baiatul meu tine pasul”. Morala: Daca vezi numai ceea ce vrei sa vezi, fara a-i intelege pe altii, atunci nu stii ce poate determina anormalul.

Electoratul

Alegerile supun opinia publica propagandei. Candidatii incearca sa corespunda intereselor / necesitatilor celor care ii voteaza; metodele pe care ei le utilizeaza fata de populatie pot duce la conflicte, mai ales cand -; deseori! - mesajele (ale lor sau ale altora) nu intalnesc asteptarile unor segmente ale electoratului. In general, analistii politici si jurnalistii sunt perceputi de societate ca jucand rolul mediatorilor. Insa traditional, intr-o campanie, nu cei preocupati intr-un fel sau altul de derularea ei vor fi legati de medierea unui conflict, ci exponenti ai societatii civile. (Justitia isi are locul in sistemul legal al comunitatii dar am vazut ca reparatia prin ea adesea nemultumeste partile). Chiar si intr-o democratie mai putin consolidata, procesul medierii are succes cand isi urmeaza principiile. Tratarea conflictelor nu va fi asadar printr-o masa rotunda televizata, ci - respectand conditia confidentialitatii - va fi o “masa rotunda” organizata discret. Intelepciunea liderilor de opinie ale partilor le poate conferi atitudinea de a accepta o reala comunicare (de tip emitator - receptor) fata de: obisnuintele credintele valorile comportamentele grupurilor pe care le reprezinta. De exemplu, unele seminarii / conferinte indeplinesc aceasta functiune; se stie ca orice fel de propaganda are la baza deturnarea cognitiva (o deliberata manipulare de simboluri), exploatand faptul ca in general oamenii prefera coerenta in locul complexitatii realitatii, avand predispozitia pentru o imagine simplificatoare - chiar daca e ilogica sau incompleta. Echipa mediatorilor va “vedea” dinc olo de acestea - tintind cauzele conflictului (in lucrul lor cu reprezentantii partilor).
Inaintea desfasurarii unei activitati practice, pentru exersarea unei rezolvari de problema, facilitatorul prezinta participantilor pasii importanti: definirea problemei clarificarea problemei
insemnatatea emotionala creionarea solutiilor alegerea unei solutii posibile precizarea rolurilor aplicarea solutiei estimarea / evaluarea
Pe un panou, facilitatorul prezinta sub titlul “Cine -i Domnul Negru”, fotografiile unor pe rsonaje mai putin celebre din viata publica. Fotografiile pot infatisa respectivele persoane in mai multe ipostaze
(la lucru, cu copiii, la o intrunire, etc.). Adevaratele intrebari din exercitiu sunt insa: cine -i domnul
“Negru” si ce ii determina pe participantii la intrunire sa creada ca este o anumita persoana din fotografiile infatisate. (Domnul Negru este un personaj imaginar dar participantii nu stiu asta). Grupul

va fi impartit in perechi, participantii avand a discuta intre ei despre ce ii face sa aiba incredere intr-un anumit personaj si nu in altul, avand totodata de “separat” persoana de problema politica in sine. Desigur ca la dezbaterea in plen ulterioara, pot fi atinse prin comentarii aspecte legate de cultura proprie si de faptul ca atentia multor oameni este atrasa mai mult de chestiunile negative decat de cele pozitive ori ca uneori nu este suficient - sau chiar de prost-gust - a spune ca unii sunt (foarte) buni intr- un anumit domeniu, s.a.

Fericirea

Fiecare om are un inconstient structurat ca un “limbaj”, in virtutea caruia el este propulsat spre satisfacerea dorintelor, principalul “personaj” din “cartea” unei vieti fiind -; incontestabil -; fericirea. Optimizarea raportului dintre dorintele satisfacute si cele existente deschide perspectiva fericirii numai in conditiile maximizarii raportului dintre valorile create si cele dobandite. Pentru a-si satisface scopurile, omul nu-si este suficient sie insusi, ci are nevoie de altii, vazand in aceasta nevoie un interes pragmatic - urmarit voluntar. Omul tinde sa se afilieze cu ceilalti dupa calitatea invatarii sociale pe care a realizat-o. Asumarea oricarui risc pune oamenii in situatii de conflict dar nu este nici un motiv de teama! Conflictele pot fi rezolvate…Preludiul succeselor oamenilor sunt c ortegii de conflicte. Nu intotdeauna actiunile “bune” au efecte succesuale in conditiile date. Succesul nu este o valoare oarecare servind orice stare de lucruri - ci valori incarcate cu germenii progresului. Numai aceasta forma de succes rezista timpului. Riscurile, in astfel de conditii, sunt imense; cei care si le asuma constituie exemple de mare tarie si caracter, de pasiune puternica pentru adevar si multa responsabilitate. Pildele marete nu sunt izolate, ci exprima atitudinea unor grupe sau generatii. Din aceasta cauza, ele sunt traite nu ca succese individuale, ci de grup sau de generatie. Fireste, nu toate solicitarile sunt maxime dar angajarea in actiuni de mai mica amploare, care implica insa cutezanta, presupun nu numai curajul ci si riscul de a obtine sau nu succesul - cu toate consecintele. Cu cata durere striga cineva cand se socoteste las! Durerea de a se simti las in fata unei situatii de risc este mai mare decat cea de a avea un esec. Nimeni nu obtine toate succesele ce si le doreste in viata dar daca lupta le obtine pe cele mai multe dintre ele. Omul las este disperat pentru ca nu mai are nimic de asteptat. Traieste in gol. Situatia nu-i mai apartine. Interesul omului de a-si “cultiva” sentimentele este sinonim cu interesul de a obtine fericirea (si nu indeplinirea idealurilor). Fara sentimente nu exista societate. Medierea se adreseaza sentimentelor. Emotiile partilor sunt totdeauna in centrul atentiei mediatorilor. Succesul suprem al oamenilor este acela de a fi fericiti. Nu exista fericire ca dat, ci ca aptitudine (de a fi fericit). Fericirea este o stare permanenta, care insoteste oamenii dupa felul in care stiu sa si-o “croiasca” si sa o “poarte”. Intr-un grup, facilitatorul cere participantilor sa-si scrie pe o eticheta, fiecare in fata sa, ce ar vrea sa fie intr-o alta viata. Exercitiul continua prin faptul ca urmeaza ca fiecare sa explice celorlalti ce a determinat acea alegere - facand legatura cu sentimentele de fericire si nefericire (inclusiv ale vietii curente). Restului participantilor i se interzice intrebari sau orice fel de comentarii -; fata de prezentarile pe rand ale dorintelor. Exercitiul urmareste dezvoltarea capacitatilor de ascultare si intelegere a sentimentelor altora.

Greva

Este o incetare voluntara a activitatii, cu scopul satisfacerii unor revendicari. Greva este expresia existentei unui conflict dar nu se confunda cu acesta, ci este doar o modalitate a sa! (Exista si greve politice, de protest, de solidaritate, nesindicale, “japoneza”, foamei, etc.). Solutionarea conflictului se face prin negocieri, comisie de arbitraj ori mediere. Participarea la greva presupune responsabilitate. Armonizarea intereselor partilor se poate face prin dialog. Societatea a conferit solutionarea litigiilor numai judecatoriilor, insa medierea - ca proces implicand a treia parte - a fost doar recent luata in considerare (ca raspunzand cererii foarte bine). Secretul succesului consta in

structura sa tripartita. Consimtamantul pentru acceptarea echipei neutre de mediatori trebuie sa fie prin vointa ambelor parti in conflict (ceea ce se poate cand ele sunt predispuse la incetarea grevei prin acord).
Un exercitiu asupra drepturilor si obligatiilor / raspunderilor -; in sensul cresterii constientizarii echilibrului acestora -; este prin lucrul intr-un grup pe “principiul aisbergului”; conceptul are in varf relatiile pozitive interpersonale si submers indemanarile necesare (dar adesea neremarcate) de: comunicare cooperare afirmare
Participantii vor discuta, analiza si decide care elemente ii exprima efectiv mai mult: ascultarea exprimarea abilitatea de a lucra in parteneriat cunoasterea valorilor (proprii si ale altora) etc.
Lucrul in acest exercitiu se face pe o tabla sau o coala mare de hartie - participantii desenand efectiv un aisberg in sectiune transversala si notand pe el ceea ce se vede (si nu) imediat intr-o greva.

Haosul

Este o stare primitiva, de ne -organizare, de dezordine si (eventual) confuzie. Societatea este formata din oameni de la A la Z - dintre care nimeni nu poate fi exclus, deoarece exista! Problematica diversitatii umane este foarte importanta in intreg cadrul social, pentru ca dupa felul raportarii se poate ajunge fie la acceptanta si toleranta, fie la categorizari si valorizari, sub si supra standardelor consacrate. (Tendinta actuala este de acceptare si in consecinta - de egalizarea sanselor fiecaruia). Din punct de vedere biologic, diferentele umane sunt acceptate si nu sunt stabilite mari deosebiri intre oameni. Aceasta diversitate se inscrie intre limitele esentei umane; doar societatea este cea care face diferente, pe unele exagerandu -le pana la devianta, creind astfel deficienta / segregarea. Din punct de vedere social, aceasta stare de lucruri trece inevitabil in educatie, rezultand sistemul dual al educatiei. Tocmai din domeniul educatiei se fac simtite contestari ale acestei stari de fapt - si in special distinctia intre “normalitate” si “anormalitate” - din punct de vedere intelectual. Astfel, se considera ca este posibila si chiar necesara o noua teorie a inteligentei umane, deoarece teoria traditionala a inteligentei este constituita exclusiv pe normalitate ca baza de pornire. Aceasta normalizare este la randul ei stabilita arbitrar mai mult sau mai putin pe baza simtului comun al experientei si eficientei umane indelungate. Abordarea pe verticala a inteligentei reproseaza teoriei clasice ca a pornit mai degraba “de sus” decat de la realitate si ca a stabilit o granita inferioara a “normalului” convenabila ei - variabila in timp, functie de complicatiile si cerintele educatiei, aceasta treapta urcand treptat si aparand “codasii”. Si abordarea pe orizontala reproseaza teoriei clasice ca a construit o scala figurativa a inteligentei in mod gradal si nu asa cum era normal si firesc - de la inteligenta reala existenta in omenire. Curba diversitatii umane este probata statistic ca fiind curba performantei. Cele mai multe constatari includ in banda normalitatii cerintele educative, pentru simplul fapt ca ele exista (si pentru ca tot ce exista este real). O asemenea reconfigurare a scalei inteligentei este revolutionara, rezultand o noua teorie a educatiei si inteligentei umane. Daca se accepta ca un supradotat nu este un supraom, la fel ar trebui si ca un nedezvoltat nu este un subom. Rezulta asertiuni ce deriva logic prin opozitie - ceea ce nu prea s-a intamplat din cauza pozitiei comode a majoritatii “normale”. Supradotarea presupune un plus de valoare umana; subdotarea presupune un minus de valoare umana si devalorizare umana. Acceptarea acestor lucruri duce la deosebiri pe scala distributiei umane pana la deosebirile ca intre “normali” unii sunt “mai normali” decat altii. Intre vecini pe scala, diferentele sunt nesemnificative si indivizii se accepta intre ei fiindca nu-si pun problema a ceea ce nu prea simt. Diferentele se percep insa intre doi indivizi indepartati pe scala. Accentul pe parcurgerea in mic a scalei duce la un continuum lent si unitar, rezultand diferente ce nu socheaza si nici nu separa oamenii. S-a ajuns si la a se atrage atentia ca daca nu se fac inceputuri in acest sens, poate apare un fenomen periculos in timp: un potential “nazism intelectual” - care ar echivala cu o foarte sofisticata forma de exploatare si inechitate sociala, dupa ce toate celelalte au fost eradicate. Cei mai putin inteligenti fiind rejectati de catre ceilalti, se cauta si se unesc intre ei, lucru care se intampla si cu cei inteligenti. In aceste conditii, cei mai putin inteligenti devin mai prosti iar cei mai inteligenti devin mai destepti, obtinandu-se o dihotomizare din care rezulta ca distanta dintre cele doua tabere creste mereu si tabara celor inteligenti (in care se maresc superioritatea si nepasarea) o va domina pe cealalta (in care va creste nemultumirea si disperarea), cei mai putin inteligenti ajungand sa se revolte. Indivizii mediocri, din mijloc - cu rol de tampon intre cele doua tabere - vor fi putini pentru ca se polarizeaza si ei uneia din tabere. Daca s-ar revizui ca atare scala inteligentei, ar fi favorizati toti indivizii umani, fara exceptie, in sensul ca nedotatii ar fi inclusi in normalitate (acceptati), mediu performantii ar fi in castig iar supradotatii si-ar gasi locul binemeritat, de valoare exceptionala, pe care nu si-l gasesc de multe ori in societatea actuala - toata lumea fiind multumita datorita valorizarii. Egalizarea sanselor presupune revizuirea, acordarea de sanse reale fiecarui individ de a participa la viata comunitara, de a-si realiza conditia de om. Egalizarea sanselor nu inseamna egalizarea performantelor in societate (nici nu se poate asa ceva); ea presupune doar ocazia acordata fiecaruia de a face atat cat poate - de la foarte putin la foarte mult. A i se cere unui individ si a i se da ocazia sa faca maxim din ceea ce poate este benefic si pentru societate si pentru individ (mai ales), pentru ca se valorizeaza atat in propria constiinta, cat si in ochii semenilor. Astfel, indivizii se acomodeaza si se dezvolta dupa legea solicitarii apropiate (indivizii sunt “trasi” in sus). In practica, atitudinea caritabila corodeaza egalizarea sanselor, situatia din societate fiind traditional transpusa prin faimoasa segregare a ofertei, cercetarea aratand ca integrarea inseamna transmiterea valorilor tuturor. Scopul de a da o intelegere si cunoastere despre inovare si schimbarea proceselor conflictuale - iar chiar mai mult, de a da posibilitatea acceptarii analizarii metodelor si instrumentelor in legatura cu desfasurarea inovarii si schimbarii - este un scop al medierii.



Printr-un exercitiu simplu, asupra drepturilor la libertate si lucru, facilitatorul va face participantii sa reflecteze asupra relatiilor umane: fiecare va avea de intocmit o lista cu drepturile pe care le considera ca fiind cele mai importante pentru ei; in scopul de a decide primele 3 drepturi, dupa cateva minute, ei sunt rugati sa formeze perechi, apoi sa-si dubleze numarul (formand grupe de 4 in care sa decida din nou asupra primelor 3 drepturi), apoi grupe de 8, s.a. -; pana cand ajung in grupul mare, al totalitatii participantilor. Discutiile care incheie exercitiul vor aborda: daca a fost usoara sau nu decizia pe drepturile cele mai evidente la fiecare dublare a numarului participantilor cum se simt cei care initial au considerat niste drepturi care nu se regasesc in formula finala si cum se simt cei care le au (eventual) pe toate daca participantii sunt foarte multumiti de drepturile rezultate prin decizia comuna si ce s -ar putea face pentru imbunatatirea considerarii si altor drepturi etc.
Facilitatorul poate expune participantilor o diagrama cu doua campuri -; care sa ilustreze procesul luarii deciziilor:
impreuna, in grup -; unde toata lumea contribuie
intr-un grup unde doua persoane domina restul


Istoria

Un automatism asociaza istoriei continuitatea; dar exista si discontinuitati…Structura conflictului este constanta in timp. Durata lunga caracterizeaza orice serie temporala care isi asociaza evenimentele istorice situate, prin stabilitate, dincolo de istoria oscilatiilor scurte, rapide, nervoase; durata lunga este chemata sa exprime imprejurarea ca un fapt istoric nu depinde numai de ceea ce l-a precedat imediat. Orice societate este strabatuta de serii temporale cu viteze de depanare extrem de diferite. Duratele lungi, ele insele, poseda lentori variate, dupa cum insaileaza raporturile omului cu mediul, “subintind” structurile sociale sau ofera suport atitudinilor mentale. O criza “inghetata” (dintr- un motiv sau altul) inaintea rezolvarii ei naturale, va re-izbucni cand contextul care a blocat-o dispare; din punct de vedere istoric, atunci cand un “agregat” de optiuni supravietuieste eroziunii duratelor repezi - inseamna ca el corespunde unei atitudini mentale inradacinate in durata lunga, care isi legitimeaza astfel profunzimea, adica vecinatatea cu “esenta” ce poarta acel “agregat”. De exemplu: un dat profund al evolutiei mentalului colectiv al poporului roman - in durata lunga - este reconstituirea dupa revolutie a raporturilor de forte pe care sirul de regimuri autoritare (si dictaturi) le-a “inghetat” intr-o serie nerezolvata. Oriunde in lume, cauzalitatea conflictelor profunde trebuie sa urmareasca atitudinile mentale colective care sunt “scufundate” intr-un timp diferit decat cel in care se succed - rapid si efemer - evenimentele cotidiene. (…Este un timp mult mai lent, aproape imobil, mai inrudit cu stabilitatile geografiei decat cu fluc tuatiile istoriei). Acest timp cu prefacere lenta - care ignora fluctuatiile economice, politice sau de alta natura - e capabil sa explice persistentele fara raport comun cu istoria evenimentiala, durata lunga asociindu-si in chip firesc o istorie “stagnanta”, in care locul indivizilor este luat de mentalitati (prizoniere ale duratelor lungi) si conflictele se pot relua oricand exact de acolo de unde au fost intrerupte, indiferent daca perioada este mai lunga decat durata uneia sau mai multor generatii...
Intr-o societate profund polarizata de conflicte, se simte nevoia de a reuni oamenii. (Cum doua sabii nu incap in aceiasi teaca, medierea face ca fiecare parte sa-si introduca sabia la locul ei). Prin 3
“pasi” ai unui exercitiu, facilitatorul poate face participantii sa cunoasca si alt timp decat cel propriu lor: fiecare participant este invitat sa relateze grupului o istorioara din viata lor reala (cuprinzand sperante dar si temeri)
in grupuri mici, participantii vor analiza influentele (culturale, educationale, sociale, s.a.) ale altora asupra lor
in plen, participantii vor explora diferitele optiuni de schimbare (in context largit) ale comunitatii careia ii apartin
Anumitor intrebari li se vor raspunde, ca urmatoarelor: care sunt diferentele fata de altii (ca generatie, popor, etc.) si de ce suntem reciproc opusi /
impotriva ce gandim despre casatoriile “mixte” (in sens etnic, religios, etc.) credem ca violenta utilizata pentru schimbare este buna sau nu ce impresioneaza (ori gasesc interesant) turistii intr-un spatiu vizitat viata intr-un mediu divers este mai buna decat intr-unul omogen etc.

Intalnirea

Nu este o gluma, ci o poveste adevarata. Probabil ca nu suntem surprinsi cand au loc ciocniri intre oameni; adeseori se intampla, cand oamenii au directii opuse. Era o zi linistita, pe o strada goala, unde doi oameni vorbeau in marginea trotuarului. Au vazut un tanar venind drept spre ei si unul spune:


“Pariez ca idiotul asta intra in noi”; a avut dreptate: intr-adevar, a fost o coliziune. Dupa injuratur i, a urmat o bataie. N-au putut fi separati decat de politie. Ce s-au gandit ei Cei doi care discutau, desi l-au vazut pe tanar, nu s-au dat la o parte: “Ar fi putut face un pas in drum - nu era trafic - si ne ocolea” au zis. Tanarul, care i-a vazut ca nu-l lasa sa treaca, s-a simtit provocat si - plin de manie - a decis sa forteze trecerea: “Mi s-a parut ca pe trotuar cei doi pretindeau ca nu ma vad si mi s-a facut rosu in fata ochilor”. Unul dintre batrani, care avea un fiu de aceeasi varsta ca si a “atacatorului”, a considerat actiunea ca o lipsa de respect si aroganta specifica “astazi” tinerilor. “Daca s-ar fi oprit si zambit...” a zis el, “Daca as fi incetinit si as fi zis pardon...” a spus tanarul - “nu s-ar fi intamplat nimic”. Au fost capabili sa -s i vorbeasca si sa spuna cum s-au simtit doar dupa incident. Cateodata, simpla prezenta tacuta a unei terte parti (aici cazul politiei care i-a audiat) este de ajuns: ambele parti conflictuale se inteleg. La sfarsit, ei chiar si-au strans mainile si si-au promis reciproc beri impreuna daca vreodata s -ar mai intalni in aceeasi zona - unde si traiesc si lucreaza...

Joc

Linistea / meditatia produce o mare acumulare de energii psihice si multi oameni care nu pronunta cuvinte simt ca aceste forte sfarsesc prin a-i perturba. Aceasta deoarece lor trebuie sa li se dea o iesire, o orientare; entitatile adunate prin meditatie / liniste se vor precipita in directia pe care cuvantul o indica. Gandirea fara cuvant este ca si scrisul a tot felul de angajamente pe o hart ie -; dar fara a semna; atat timp cat nu sunt semnate, promisiunile nu sunt valabile (nimeni nu ia hartia in considerare). Pentru munca spirituala, cuvantul este ca o semnatura…Gandirea este puternica in planul psihic -; iar cuvantul este puternic in planul fizic. In mediere, linistea -; in momentele potrivite! -; este esentiala.
Exercitiul: intr-un grup, participantii se abtin sa vorbeasca o perioada de timp, stabilita de comun acord ori nelimitat; este mai greu decat se asteapta!…Bineinteles ca nu este voie nici a scrie / citi ori a folosi vreun alt limbaj cunoscut. Un grad de dificultate poate fi introdus in situatia turistilor stand fara nici o lumina in linistea adancului unei pesteri -; pana cand cineva “izbucneste” (aflat la limita rezistentei prin tacere) -; ori jucarea intr-o camera ermetic inchisa si cufundata complet in intuneric. Acest joc ajuta intelegerea sentimentelor si starilor pe care le traiesc strainii ajunsi intr -o tara careia nu-i cunosc limba ori surdo-mutii cand incearca sa comunice cu cei care nu cunosc limbajul semnelor, s.a.; dar ajuta si la relevarea importantei linistii in procesul medierii - care face sentimentele sa se manifeste altfel.

Lupta

Ca act de conceptie, proiectare si control pentru toate secventele actiunii sociale, conducerea defineste latura functionala a puterii. Cum puterea este colectiva prin geneza sa, in mod legitim si exercitarea ei trebuie sa decurga in mod colectiv. Din aceasta cauza, practica efectiva a conducerii ridica o complexitate de raporturi intre diferit ele nivele ale conducerii, puterii si autoritatii -; ca variabile indispensabile pentru corectitudinea ecuatiei decizionale. (O conducere eficienta nu se poate desfasura decat in conditiile in care autoritatea ramane mai mica decat puterea; un lider este un om care faciliteaza, nu unul care da ordine). Deoarece, la nivelul unei structuri / grup / organizatii, etc., puterea se mandateaza pe diferite niveluri de autoritate, dinamica ei este in functie de tactici - de putere - dupa cum urmeaza:




incheierea de coalitii si aliante (pentru largirea arealului puterii sau contraputerii - conditiile de baza constand in apropierea intereselor fundamentale ale partilor si acceptarea unor metodologii similare de actiune comuna) controlul accesului la informatii (utilizat indeosebi de cei care doresc sa-si largeasca zonele de influenta: acestia urmaresc sa-si prezerve privilegiul luarii deciziilor corecte, controland

canalele cele mai utilizate si filtrand informatia ce circula in interiorul structurii -; informatia disponibilizata fiind partiala) jocurile birocratice (practicate in structurile unde urcarea in ierarhie corespunde cu largirea zonei de putere; aceste “jocuri” vizeaza conservarea sau marirea ariilor de putere - fiecare actor fiind interesat in luarea numai a acelei decizii care ii este favorabila - actionand in acest sens pentru temporizarea deciziilor diferite sau contrare) controlul accesului la persoane (prin monitorizarea sistemului de relatii ale membrilor, deoarece indivizii, ca relee intre structura si mediu, pot - cu cei din exterior interesati in erodarea puterii structurii - cultiva contacte; astfel, se urmareste o reducere a coeficientului de risc si o consolidare identitara a structurii) folosirea / invocarea expertilor “straini” (la care se recurge cand liderii doresc sa -si mareasca sfera de putere pentru legitimarea programelor autohtone ori pentru prezentarea unor noi programe -; ca “net” superioare celor aflate deja in derulare in interiorul structurii) controlul programului (bazat pe asimetria infor matiilor detinute de cei care initiaza programul si cei care il vor duce la indeplinire; pentru evitarea obiectiilor ori rezistentei, sunt stabilite termene scadente nerealiste in raport cu capacitatea de efort disponibila -; astfel ca sa poata fi oricand gasit un pretext al nerespectarii standardului preliminat - procedeul fiind valid in atenuarea apetitului protestatar) folosirea selectiva a criteriilor obiective (caracteristica momentelor in care declinul de autoritate al liderilor ii pune pe acestia in situatia de a se justifica pentru fiecare decizie; pentru a detensiona orizontul de asteptare al executantilor, ei prezinta criteriile unanim acceptate ca obiective in situatia in speta -; dar numai pe acelea care conserva rangul lor de prestigiu)
Partile in conflict uneori sunt ca in “lupta de cocosi”. Ele pot fi ca soferii unor masini care gonesc unul spre celalalt pe un drum ingust, fiecare sperand ca “celalalt” va trage volanul in ultima clipa - pentru a evita o coliziune mortala. Inainte de start, amandoi au baut mult si unul dintre ei deja si- a semnalat atitudinea - aruncandu-si volanul pe fereastra...

Mineriadele

Sunt manifestari violente de revarsare a furiei ale unei categorii profesionale specifice, in multe tari - oriunde pe glob (America, Australia, Africa, Asia, Europa, s.a.): minerii. Ei nu respecta decat pe cei care dispun de autoritate si pot face dovada puterii lor. Cineva care doar pretinde ca are o oarecare superioritate le trezeste antipatia. Au oroare de dezbateri, acestea dandu-le un sentiment de nesiguranta; apreciaza siguranta, fie ea si in sprijinul nedreptatii. Caracteristicile participantilor la mineriade sunt: conventionalismul (o aderenta rigida la valorile paturii mijlocii) proiectivitatea (avand tendinta de a proiecta impulsuri inacceptabile, cu dispozitia de a crede ca in lume se petrec lucruri periculoase, salbatice si corupte) supusi fata de reprezentantii autoritatii (cu atitudine necritica fata de liderii morali idealizati din cadrul grupului lor) ostili la adresa celor care incalca normele sociale (avand tendinta de a fi imediat gata de a observa, condamna, respinge si pedepsi oamenii care violeaza normele conventionale) opusi la ceea ce este subiectiv, imaginativ, estetic, sensibil, superstitiosi si gandind in clisee preocupati fata de putere, forta si duritate (procedand la demonstratii exagerate de forta) cinic distructivi la adresa naturii umane si preocupati exagerat cu fenomenele avand conexiune sexuala
Atitudinea minerilor este un revers al conformismului lor. Adaptarea la conditiile de trai si trasatura de intoleranta se datoreaza izolarii: cu cat o comunitate este mai izolata, cu atat adopta opinii mai putin complexe. Inainte sau dupa negociere, eventuala echipa de mediatori a unui conflict al lor trebuie sa fie una utilitarista - care sa poata fi identificata comportamental in sensul sa nu para straina de ei. Pentru ca minerii sa se conformeze cel mai mult procesului de mediere, mediatorii (ca sa fie acceptati) trebuie sa para mai putin cosmopoliti si educati; totusi, ei vor arata ca gandesc altfel - pentru ca provin din alta parte. Minerii formeaza o comunitate care are nevoie de suficienta agresivitate pentru a supravietui in existenta zilnica. Mediatorii se vor concentra pe transformarea agresivitatii (datorata provocarilor directe din partea celeilalte parti si frustrarii intense - percepute ca arbitrare si nelegitime). De partea cealalta, mediatorii se vor concentra pe presiunea de schimbare a realitatilor (sociale si politice).
Indemanarile necesare rezolvarii problemelor pot fi ilustrate prin exercitii de ascultare si cooperare. In perechi, participantilor li se cere (de catre facilitatori) sa simuleze o situatie ce demonstreaza ne -ascultarea; de exemplu, o femeie poate spune ca nu se simte bine -; infatisand detaliile subiectului, in timp ce “perechea” sa incearca deturnarea atentiei -; oferindu-i cu simpatie alte informatii, chiar si un ceai, jucand optimist ori pur si simplu ignorand-o, s.a. Dupa cateva minute, ei vor inversa rolurile. Apoi, facilitatorii le vor cere ca, in grupul reunit, sa comenteze: care rol l-au gasit mai usor (al celui ce avea de fapt a asculta ori celalalt) cum se poate constata daca intr-adevar cealalta persoana asculta (ce i se spunea) de ce si-au ales respectivul subiect (pentru ca nu le placea, deoarece le evoca o anumita experienta, etc.)
In incheiere, poate fi provocata o “furtuna a creierelor” privind insusirile unui bun ascultator si care ar fi lucrurile pe care un mediator ar trebui sa le faca, interpus intr-o asemenea conjunc tura.

Numele

Oricine isi stie scrie numele iar multi se semneaza cu el. Dar pot oamenii reusi oare si cu scrierea “in oglinda” Acest tip de scriere nu afecteaza literele simetrice, in schimb, solicita multa atentie pentru scrierea celorlalte litere. Si - bineinteles - se schimba si ordinea literelor. Exercitiul incepe prin scrierea numelui normal, apoi scris “in oglinda” si se incheie luind o oglinda pentru a verifica, numai dupa ce scrisul e terminat. Medierea este un fenomen mult mai complex - dar are intr- un fel (in anumite privinte) sensul acestui exercitiu.

Oul

Cand mananca un ou fiert, unii oameni il cojesc pe indelete, bucata cu bucata - iar altii ii reteaza varful cu brutalitate. Aceasta tradeaza tipuri diferite de comportament…Morala: din o multime de situatii rezulta cum sa-i “citesti” pe altii; totul e sa stii cand si cum s-o faci…

Papusa

Problemele asociate sunt intr-un fel asemanatoare unei papusi rusesti: o deschizi pe cea din exterior dar in interiorul ei este alta, in interiorul celei de-a doua e alta si asa mai departe. Morala: problema din exterior nu explica motivul; s-ar putea sa trebuiasca “deschise” 3, 6 sau chiar 10 “papusi”
- pana cand problema -cheie sa fie data la iveala.

Razboiul

Razboaiele sunt manifestari irationale dar fiind manifestari ale oamenilor pot urma o ratiune - ca si cea propusa in continuare: problema (sau contradictia) capitalismului este supracapacitatea, supraproductia, surplusul capitalului in raport cu baza globala de consum. Abilitatea sistemului de a face mai multe bunuri si servicii decat cererea - si oamenii din toata lumea sa poata plati - este periodic desincronizata. Astfel, periodic capitalul trebuie distrus pentru a opri tendinta de implozie, aruncand marfurile. Razboaiele si productia militara sunt oportunitati pentru o asa “risipa”. Piata militara are un cumparator fundamental oriunde: guvernul. Astfel - este in afara pietii normale si serveste absorbtiei capacitatii in surplus. Razboiul este distrugerea marfurilor deja produse - si cererea creste cand tarile trebuie reconstruite. Aceasta cerere creste preturile peste tot si ajusteaza pietele civile in lumea larga - daca razboiul este indeajuns de “mare”. Sunt cel putin doua grupari foarte influente care isi pot vedea interesele satisfacute: prima este cea care opereaza in complexele militaro-industrial-stiintifice + negustorii de arme; a doua este formata din corporatiile transnationale si altii - in favoarea raspandirii capitalismului in fiecare colt al lumii. Deci, razboaiele pot ajuta reechilibrarii periodice si calibrarii capitalismului global. Chiar cu marfuri la preturi ridicol de mici, consumatorii de pretutindeni ezita sa cumpere si investitiile lumii lipsesc cand teama si insecuritatea sunt cuvintele ce atrag atentia. Desi razboiul de asemenea creeaza frica, un razboi major cu cicluri de distrugere si refacere de capital poate fi perceput ca fiind legat acestui punct de vedere iar constructia pacii serveste aducerii regiunii devastate la globalizare, incredintandu-i-se un rol in diviziunea economica globala a muncii. Mai mult, cand o zona a fost devastata - de ea insasi ori / si de catre forte exterioare -; poate fi condusa, prin
“conditii” de obtinere a imprumuturilor si patrunderea institutiilor financiare. Deci, pentru renastere intai trebuie distrugere. Negarea mediatorilor in anumite crize intareste aceasta viziune si ii dovedeste realitatea tot mai des.
Exercitiu: participantii formeaza grupuri de cate 5; fiecare persoana primeste un pachetel cu cartoane -; avand piese de diverse forme geometrice. Obiectivul fiecarui grup este de a forma un patrat cu acestea. Participantilor li se permite sa inlature orice fel de piese care sunt in plus dar nu au voie sa ia nimic de la altcineva ori sa vorbeasca. Reactiile diferitelor grupuri pentru acest scop variaza: un grup poate termina repede -; punand toate piesele in mijloc si formand apoi un patrat impreuna
intr-un alt grup, doar doi participanti (de exemplu) pot face cu piesele lor un patrat, ignorandu-i pe ceilalti -; si astfel facand restului imposibila o colaborare etc.
Discutiile ce urmeaza exercitiului vor fi centrate pe conceptele competitiei si lucrului in echipa / grup. Facilitatorii pot intreba cum s-au simtit cei care aveau nevoie doar de o piesa ca sa-si termine forma, s.a. -; accentuind ca in viata reala, ca si in joc, nu toti iau “startul” in aceleasi conditii; de asemenea, dezbaterea se poate relationa conditiilor care (datorita resurselor) fac posibile razboaiele -; si sentimentele legate de acestea.

Scorpionul

O broasca si un scorpion voiau sa traverseze o apa curgatoare. Scorpionul o roaga pe broasca sa-l ia in spate dar broasca sta pe ganduri, temandu-se ca va fi intepata mortal. Vazand-o ca ezita, scorpionul o asigura ca este in siguranta, caci daca ar intepa-o, ar muri amandoi. Broasca accepta, il ia pe scorpion in spate si incepe sa inoate. Insa la mijlocul distantei dintre cele doua maluri, scorpionul o inteapa. Cu ultima suflare, broasca intreaba: “De ce” iar scorpionul raspunde: “Pentru ca asta este natura mea”. Morala: personalitatea predispune la un anumit tip de comportament, indiferent de vointa; factorii genetici si congenitali - care determina personalitatea individuala sau natura fiecaruia - au o influenta directa asupra comportamentului nativ.

Seicul

Un seic din desert moare, lasand mostenire celor 3 fii 19 camile: cel dintai va primi o jumatate din camile, cel de-al doilea un sfert iar al treilea a cincea parte. Pentru ca nu era rentabil sa taie camilele, cei 3 fii au chemat un impaciuitor, care a venit cu propria lui camila. Impaciuitorul a evaluat situatia si le -a imprumutat camila lui. Acum erau 20 de camile. Primul fiu si-a primit jumatatea (10 camile). Al doilea si-a primit sfertul (5 camile) iar al treilea a primit a cincea parte (4 camile). Aceasta a insemnat 19 camile - corespunzator cu mostenirea lasata - mediatorului ramanandu-i camila lui. El a incalecat si a plecat.

Tatal

Doi copii isi disputau o portocala, pana cand au atras atentia tatalui. Fiecare dintre ei voia portocala; pentru a-i potoli, tatal a taia t-o in doua si a dat fiecaruia o jumatate. Copiii s-au separat, cu o figura cam necajita. Cateva momente mai tarziu tatal a constatat - cu surprindere - ca primul dorea sa manance pulpa portocalei, in timp ce al doilea decupa coaja portocalei pentru utilizarea intr-un joc. Morala ilustreaza ca imaginatiei noastre ii poate lipsi cautarea solutiilor. Impartirea portocalei in doua poate fi facuta si altfel; totul depinde de diferitele alternative posibile rezolvarii conflictului (aici, unul dintre copii dorea coaja iar celalalt miezul, tatal transand portocala asa cum a considerat de cuviinta - la prima impresie).

Tara

Este un teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic intr-un stat. Modelul cultural, pentru a putea fi comunicat, trebuie sa poata fi facut inteligibil printr-o identitate de experiente. Altfel spus, cadrul difuzionist este solidar cu presupozitia ca identicul este consecinta faptului ca experientele poporului reprezinta fundalul de inteligibilitate pentru modelul cultural difuzat. Dimpotriva, identitatea in cetatean a subiectului dat face ca raportul dintre experienta si modelul cultural sa fie inversat; si anume, daca modelul cultural este identic in cetateni, atunci el este cel care confera oricarei experiente inteligibilitate - si nu invers. Cand experienta este logic (adica inteligibil) anterioara modelului cultural, atunci identitatea poporului este urmarea naturala a existentei unui patrimoniu comun de experiente tipice. Pe linie de consecinta, identit atea cetateneasca rezulta din identitatea de experienta a poporului. Cand insa modelul cultural este anterior oricarei experiente posibile, identitatea este in mod fundamental ireductibila: ea rezulta din proliferarea in cetateni a tipului dat si este deopotriva principiu si finalitate. Toate popoarele sunt dezbinate in identitati adverse: nu intre ele, ci in interiorul lor! (Oamenii care nu resimt la fel urgentele faptei morale nu pot forma o comunitate). Prin fracturile dezbinarii de instincte poate fi citita fara efort etiologia diformitatii: diversi cetateni traiesc diverse istorii, care constituie tot atatea experiente, ce formeaza (prin exercitare) instincte ireductibil diferite. Minciuna unitatii unui popor ascunde fictiunea unei identitati inalterabile.



(In realitate, orice popor este format din populatii cu instincte diferite - si deci orice popor e format din populatii diferite; aceasta e valabil chiar in cadrul populatiei de aceeasi etnie. Fenomenul nationalist rastoarna aceasta ordine, pentru ca pune nationalitatea inaintea cetateniei). Mediatorii pot sau nu sa fie identificati ca avand experientele partilor. Ceea ce conteaza in procesul tripartit al medierii este ca ei sa fie liantul unitatii. Omul “colectiv” nu exista - dar ar putea fi (ceea ce nu este insa de dorit!)…Trebuie stiut ca -; la fel ca si in situatia omului “autonom” -; totul este pentru ca se intampla in triunghiul om -; mediu -; divin, unde unele relatii sunt pe laturile de filozofie, religie si istorie. (In general, omul nu este
“autonom” sau “colectiv”, ci “directiv”). Este ceea ce pana la urma se rasfrange in delegarea puterii

intr-o tara: omul a inventat modul de organizare sociala pentru a se apara; statul exista in acest scop. Suveranitatea este daruita poporului, care fiind prea numeros si dispersat -; o deleaga; aceasta delegatie poate fi oricand revocata / retrasa. Puterea suverana a poporului poate fi delegata: unui singur om (monarhie) unui mic numar de oameni (oligarhie) marii majoritati (democratie)
Pentru dezvoltarea ascultarii si indemanarilor de adresare cand conflictul “pluteste in aer” (si in esenta a dezvolta cooperarea si o comunicare constructiva), facilitatorul poate propune grupului lucrul in mai multi pasi -; prin activitati de intrebari si raspunsuri: crearea motivatiei (facilitatorul cere participantilor sa inceapa discutia de la un conflict ales la intamplare de ei; interesant, in majoritatea cazurilor, sunt preferate conflictele internationale decat conflictele interpersonale! Discutia asupra conflictului ales este in jurul faptului daca o comunicare mai buna l-ar fi evitat; facilitatorul, pentru a trece la pasul urmator, va cere participantilor sa se gandeasca la ce se poate face pentru imbunatatirea abilitatilor de comunicare) valorile comunicarii (facilitatorul cere participantilor sa formuleze normele unei comunicari constructive simetrice si le va nota astfel incat sa fie vizibile tuturor; pe baza acestora, participantii vor avea apoi de precizat regulile punerii lor in practica) ascultarea si replica (participantii, grupati cate 3, vor face -; prin rotatie -; transmiterea unor mesaje: A ii spune lui B ceva, B recapituleaza ce a zis A si C corecteaza / completeaza versiunea lui B; apoi, in triada aceasta ei isi schimba rolurile, astfel ca toti 3 sa fie pe rand in ce le 3 pozitii, pentru 3 mesaje diferite) metacomunicarea (dupa ce facilitatorul explica diferenta dintre “continutul” si “forma” comunicarii, el cere participantilor ca in triade acum sa se intrebe reciproc, deoarece mesajul nu a fost inteles, fiind transmis intentionat “prost”: printr-o exprimare neglijenta, fara ranirea cuiva, comportamentul “rau” al emitatorului poate duce la o reactie diferita / neasteptata a receptorului; de asemenea, ei se vor concentra pe componentele neverbale, astfel ca unele mesaje in mod neverbal sa fie clare dar altele nu -; “transmitand” contrariul celor rostite. Participantii vor discuta apoi despre cum este practic sa intrebe oamenii privind mesajele ambigue, incomplete sau implicite / sugerate. O alta metoda ce capaciteaza participantii este cand doi dintre ei discuta pe un subiect ales de ei, “ignorandu-l” complet pe cel de-al treilea participant -; care va incerca tot felul de metode ca sa “intre” in discutia purtata de acestia; prin rotatie, ei vor experimenta pe rand aceasta) exprimarea sentimentelor (plecand de la un exemplu ales de participanti din limbajul formal
/ oficial utilizat -; printre altii, de autoritati, savanti, etc. - facilitatorul le cere sa arate cum se simt cand nu inteleg cele transmise, chiar daca acestea sunt gasite de catre cei care le emit ca firesti si inteligibile; desigur ca neintelegerea de catre oameni a unui limbaj se datoreaza greselii umane si nu unei opresiuni deliberate, reactia receptorului fiind de retinut a fi -; ca atitudine -; constructiva, pe ntru a deschide emitatorului posibilitatea schimbarii. Eliberarea simtamintelor nu este unilaterala, ci in contextul unui dialog -; unde partile s-o faca reciproc) formularea solutiei (participantii vor rezuma in scris observatiile ce le -au gasit relevante in discutiile din “pasii” efectuati anterior -; ca posibilitati practice in rezolvarea unei probleme) transferul raspunderii (participantii, pentru ca in situatii reale nu vor beneficia de cadru simulat, vor anunta pe rand ce pozitie prefera personal sa-si asume intr-un conflict -; protagonist, observator, mediator, etc.)

Ura

Este un sentiment puternic, nestapanit, de dusmanie, fata de cineva sau ceva. “Capra vecinului” este una dintre formele ei. “Traieste - si lasa si pe altul sa traiasca” e reversul ei. Morala: la parti, intai mediatorii se concentreaza pe conflictul interior.

Viciul

Sfantul se roaga cu ajutorul rugaciunii lui - iar pacatosul prin pacatele pe care le face. Recesivitatea paradoxala a viciilor are o consecinta sociala remarcabila. Oamenii inteligenti din toate timpurile au sesizat valoarea sociala a viciilor; multe dintre lucrurile utile nu ar fi existat daca toate pacatele ar fi fost strict prohibite. Cheltuiala “nerusinata” a celor bogati ofera de lucru saracilor, in timp ce avaritia economica, considerata virtute a cumpatarii, condamna la “moarte” gurile infometate de o economie stagnanta; mai mult, paturile defavorizate sunt in mai mare masura ajutate economic de goana dupa placeri a bogatasilor “viciosi”, care cheltuiesc bani pe produsele de lux si astfel, schematic vorbind, lanseaza economia, decat de filantropia catorva ajutoare virtuoase, care, pe langa dezavantajul minor de a fi sporadice, poseda din plin defectul de a constipa caile economice de prosperitate. Viciul ar pune lumea in miscare - in timp ce virtutea ar inhiba-o. Stagnarea lumii nu ar fi reprobabila, daca virtutea nu ar face ca, in fond, saracul sa ramana tot sarac iar bogatia bogatului sa se eternizeze...Spre deosebire de actiunea conservatoare a virtutii, viciul ar avea rolul declansatorului care dinamizeaza ordinea impietrita: el reprezinta forta care ii pune pe oameni in miscare, obligandu-i sa presteze acele activitati care nu pot fi incununate de succes decat daca rezultatele lor sunt impartasite de mai multi. Principiul satisfacerii dorintelor de orice fel ar deveni astfel principiul existentei pietei concurentiale. Maxima este ca exista o conversie naturala a dorintelor egoiste (a “viciilor”) in contrariul lor, prin socializarea concurentiala libera; e suficient ca oamenii sa aiba relatii continue si multilaterale intre ei, pentru ca principiul acestei conversii spontane sa actioneze! Mai mult, conversia spontana a intentiilor egoiste are avantajul de a evita inhibitia actiunii prin generalizarea cunoscutului paradox al bunelor intentii. Oamenii spun ca “vad” binele si il accepta - dar fac raul (ori invers: drumul spre iad este pardosit cu bune intentii). Incrancenarea constienta spre binele cu orice pret este mult mai putin productiva, sub raportul virtutii reale , decat calea care consta in conversia spontana a scopurilor egoiste in rezultate generoase pentru toti. Se poate spune ca adevarata ipocrizie este a celor care isi imagineaza ca ipocrizia poate sa nu fie un moment necesar in orice sinceritate careia ii pasa de cel de alaturi
(paradoxal, mai-binele este dusmanul binelui -; ducand la “evolutie” ca schimbare aparenta!). In fond, se spune ca a rezista tentatiei este de obicei o amanare pana nu te vede nimeni. Nu exista pur la scara umana….“Oglindirea” face parte din arsenalul mediatorului, insa el trebuie totdeauna sa considere legea compensatiei si a complementaritatii reciproce (intre parti dar si cu partile).
O maniera de practicare a imaginii opresiunii si modelarii violentei este pornind de la impartirea lumii intre “bine” si “rau”, prin scenete de teatru jucate de catre participanti -; care sa le permita o sansa de subliniere a presupunerilor lor despre relatiile umane. Temele pot fi: diferentele dintre sexe teama de necunoscut sentimentele dintre generatii reguli frica de intuneric pedepse studii etc.
Asemenea reprezentatii adesea sunt primite cu entuziasm de catre participanti -; care decid tema, isi aleg rolurile si apoi (in dezbaterile dupa jucare) critica piesa jucata. Conceptul acesta influenteaza starea emotionala a participantilor (facand-o “activa”), spre deosebire de mediul obisnuit / uzual informatizat (care o limiteaza la “pasiva”). Lucrul intr-un astfel de “teatru” constituie un excelent exemplu al modului cum elementele creative introduc participantilor idei de inlocuire a violentei; cooperarea intre ei este atat la nivel afectiv, cat si la nivel cognitiv. Urmarile sunt descoperirea cailor de depasire (prin fortele proprii) a temerilor reale pe care le au, alte idei legate de viata cotidiana, s.a.

Ziarul

Doua persoane se pot aseza pe aceeasi foaie de ziar si chiar daca ar vrea nu se pot atinge Da: introducand ziarul pe sub o usa inchisa si asezandu-se pe el - de o parte si de alta a usii!






Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2019 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite