Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
PERIOADA PRENATALA SI PERIOADA 0-3 ANI - PSIHOLOGIE
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 


Dezvoltarea umana este un proces continuu care incepe deja din momentul conceptiei. De aceea intreaga perioada prenatala are un rol adesea hotarator asupra existentei viitoare a individului. Totodata, primii trei ani de viata postnatala transforma noul nascut fragil si aparent neajutorat intr-o fiinta integrata in mediu, dotata cu remarcabile abilitati fizice, cognitive si sociale.

I. PERIOADA PRENATALA SI NASTEREA

Obiective operationale: y4j15ji
Dupa lectura acestui capitol, ar trebui sa reusiti sa

? Descrieti principalele schimbari ce caracterizeaza cele trei stadii prenatale
? Prezentati particularitatile sensibilitatii fetale
?Caracterizati principalele efecte ale factorilor teratogeni
? Prezentati care sunt fazele nasterii si in ce consta trecerea de la mediul matern la cel extern ?Redati caracteristicile fizice ale noului nascut
? Caracterizati prematuritatea

1.Perioada prenatala

Dezvoltarea prenatala se intinde din momentul conceptiei si pana la nastere (aproximativ 266 zile -; 280 zile de la ultima menstruatie).

1.A. Conceptia
Consta in penetrarea ovulului de catre spermatozoid, urmata de o reactie chimica speciala ce determina impenetrabilitatea ovulului la orice alta celula spermatica. In urma acestui proces are loc fuziunea nucleilor spermatozoidului si ovulului, si formarea celulei-ou sau a zigotului. Conceptia are loc in mod obisnuit in tuburile falopiene -; ducturi ce fac legatura intre ovare si uter -; unde spermatozoidul urca si intalneste ovulul eliberat prin ovulatie.
Sansele ca sa se produca fecundarea ovulului de catre spermatozoid depind de mai multi factori, intre care varsta mamei pare sa joace un rol important. Daca sansele de a ramane insarcinata sunt de 73% pentru o femeie sub 25 ani, ele cresc la 74% intre 26-30 ani, pentru ca apoi sa scada din nou la 61% intre 31 si 35 ani, si apoi la 54% la femeile de peste 35 ani.

La nastere, o femeie are deja aproximativ 400 000 ovule imature, dintre care doar o parte vor fi eliberate pe parcursul vietii sale reproductive , in fiecare luna, in timpul ovulatiei.
De obicei, in momentul conceptiei se „intalnesc” un ovul si aproximativ 20 milioane de celule spermatice, dintre care de regula una singura va fi „victorioasa”..
Ovulele pot „supravietui” aproximativ 24 h dupa ce au fost descarcate in tuburile falopiene. Celulele spermatice isi pastreaza capacitatea aproximativ 48 h dupa ejaculare. Asa se face ca momentul fertilizarii este destul de bine circumscris, fiind de doua zile dupa ovulatie.

GEMENII
Exista doua tipuri de gemeni:
MONOZIGOTI -; rezultati din diviziunea unei celule-ou; de aceea gemenii monozigoti vor avea intotdeauna acelasi sex
DIZIGOTI -; in cazul in care sunt eliberate doua ovule, care vor fi fertilizate de catre doi spermatozoizi; in acest caz este posibil ca sexul celor doi copii sa fie diferit.
Nasterile gemelare nu au aceeasi frecventa in diferite populatii, probabil datorita factorilor hormonali. De exemplu, la africani, indieni si eruopeni probabilitatea este de 1:70, in vreme ce la japonezi este de 1:150 iar la chinezi de 1:300.

1.B. Stadiile dezvoltarii prenatale

Dezvoltarea prenatala cuprinde trei mari etape:
? perioada germinala -; de la conceptie pana in saptamana a doua
? perioada embrionara -; de la sfarsitul saptamanii a doua pana la 8-12 saptamani
? perioada fetala -; de la 8-12 saptamani pina la nastere

I. STADIUL GERMINAL (0-2 SAPTAMANI)
In aceasta perioada au loc procesele de diviziune celulara, de diferentiere si de implantare in peretele uterin.
Diviziunea celulara: dupa 36 ore avem 2 celule, dupa 48 h 4 celule, iar dupa 72 h 16 pana la 32 celule. La sfirsitul primei saptamani organismul uman are mai mult de 100 celule, zigotul transformandu-se intr-o sfera umpluta cu lichid numita blastocist.
Diferentiere celulara: celulele blastocistului se polarizeza, la un pol plasandu-se masa celulara principala care formeaza embrionul, la celalalt diferentiindu-se trofoblastul care va avea rol in sustinerea embrionului.
Embrionul la randul sau se diferentiaza in: a. ectoderm, din care se vor forma unghiile, parul, dintii, organele senzoriale, epiderma si sistemul nervos (creierul si maduva spinarii), b. endoderm, din care se dezvolta aparatul digestiv, ficatul, pancreasul, glandele salivare, aparatul respirator, celulele gonadale c. mezoderm -; acest strat intermediar se formeaza aproximativ la 3 saptamani si duce la dezvoltarea aparatului circulator, a celui excretor, a sistemului muscular si a sistemului osos.
Implantare: blastocistul se implanteaza in peretele uterin in a 6-a pana in a 11 a zi de viata postnatala.

II. STADIUL EMBRIONAR (2 -; 8/12 SAPTAMANI)
Acesta este stadiul unei rapide diferentieri celulare, care va favoriza organogeneza sau formarea organelor vitale.
Cresterea foarte masiva si rapida din aceasta perioada face ca sa existe o vulnerabilitate foarte mare a micului organism. Acum este perioada in care sunt generate defecte sau handicapuri (vizuale, auditive, lipsa unor membre sau a unor degete). De asemenea, in aceasta perioada pot avea loc si avortui spontane; se considera ca aproximativ 31% din sarcini se termina astfel. S-ar parea ca aceste avorturi nu sunt total accidentale, sau datorate unor factori psihologici ci
• fie se asociaza cu anomalii cromozomiale
• fie sunt produse de defecte ale ovulului/spermatozoidului
• fie sunt cauzate de atasarea intr-o locatie nefavorabila a embrionului
• fie sunt cauzate de lipsa de oxigen.

Pasii principali parcursi in aceasta perioada sunt:

3 saptamini -; se dezvolta structura trilaminara a blastocistului; incepe sa se formeze tubul neural.

4 saptamani -; embrionul are 0.5-1 cm lungime si creste aproximativ 1 mm/zi. Este acum de 10 000 mai mare decat zigotul. Tubul neural se inchide ducand la formarea creierului. Incep sa se formeze ochii si organele fetei (nas, gura, urechi). Inima incepe sa bata cu 65 batai/ minut. Se formeaza un sistem circulator primar format din artere si vene. De asemenea, se formeaza ficatul, rinichii, tubul digestiv. Embrionul are inca o conformatie mai ciudata, fiind „dotat” cu o coada.

5 saptamani -; apar mugurii bratelor si ai picioarelor
7 saptamani -; se dezvolta structurile faciale; este si intervalul in care pot sa apara defecte ale acestora.
8 saptamani -; embrionul are aproximativ 3 cm si cantareste in jur de 2 g. Majoritatea organelor sunt dezvoltate complet, si majoritatea trasaturilor recognoscibile la nastere sunt prezente. Exista degete la maini si la picioare, genunchi, incheieturi, exista mugurii dintilor si limba. Capul masoara aproximativ ½ din lungimea corpului. Corpul este acoperit de un strat subtire de piele, transparent, ce poate insa deja lasa amprente. Sistemul nervos raspunde la stimulare si incepe sa coordoneze activitatea organelor interne. Pielea raspunde si ea la stimularea tactila. Daca un embrion avortat este atins, el raspunde printr-o reactie generalizata: flectarea trunchiului, extensia capului si tragerea inapoi a bratului. Se dezvolta acum organele sexuale. Inima bate ritmic. Stomacul produce suc digestiv, ficatul -; celule sangvine, rinichiul inlatura acidul uric.
Perioada embrionara se sfarseste atunci cand apare prima osificare - deci primul os solid.

O serie de organe protectoare se formeaza acum: placenta, o masa de tesut uterin si de trofoblast, care permite schimbul de oxigen, substante nutritive si produsi de catabolism cu corpul mamei; placenta este impenetrabila la bacterii, dar poate fi strabatuta de alcool, virusi sau droguri, ce astfel pot determina defecte ale viitorului copil. Un alt organ este cordonul ombilical care leaga placenta de embrion. Sacul amniotic este o punga de fluid care inconjoara embrionul si care are rolul de a absorbi socurile mecanice.

III. STADIUL FETAL (8-12 SAPTAMANI -; NASTERE)
In acest stadiu are loc o crestere rapida si o rafinare a structurilor organismului. De fapt, in aceasta perioada se inregistreaza rata maxima de crestere a fiintei umane.
Dintre organele care se diferentiaza in aceasta perioada amintim aparitia unghiilor la degete in luna a patra, a genelor si sprancenelor in luna a cincea, sau coborarea testiculelor in scrot in luna a saptea.
De asemenea, reactia la stimulare inceteaza sa mai fie atat de globala. Asa se face ca la 12 saptamani fatul isi misca bratele si picioarele, inghite, respira (lichid amniotic).
Un alt progres il reprezinta faptul ca apare o regularitate crescanda a ritmului cardiac, a ciclului somn/veghe.
Fatul isi suge degetul la 7 luni, isi separa pleopele inchizand si deschizand ochii.
La 8 luni raspunde la sunete.

Principalele etape parcurse in aceasta perioada sunt:

3 luni -; fatul are aproximativ 7.5 cm si cantareste in jur de 3 g. Este „dotat” cu unghiii, pleoape, corzi vocale, buze. Are un nas proeminent, caracteristic. Capul sau masoara 1/3 din lungimea corpului, si are o frunte inalta. Sexul sau poate fi determinat, intrucat se formeaza organele sexuale ce contin celule ovariene si spermatice primitive. Majoritatea functiilor organismului sunt prezente, intrucat fatul respira, ingite, urineaza.
Este acum capabil si de raspunsuri specifice deosebite, cum sunt miscarile membrelor, inchiderea si deschiderea gurii.

4 luni -; acum fatul are o lungime de 15-25 cm si o greutate de aproximativ 200g. Capul masoara ¼ din lungimea corpului. Cordonul ombilical are lungimea corpului fatului si continua sa creasca. Apare parul pe corp si pe cap. Fatul clipeste, executa miscari de prindere, miscari ale gurii si ale picioarelor, care sunt bruste inca datorita insuficientei dezvoltari a a musculaturii si a controlului acesteia de catre sistemul nervos.

5 luni -; lungimea fatului este de aproximativ 25 cm iar greutatea de 350-450 g. Devine din ce in ce mai mult o individualitate, prin paternul sau somn-veghe, prin adoptarea unei pozitii preferate si prin activismul sau crescut. Acum i se pot auzi bataile inimii.
Se dezvolta glandele sudoripare si sebacee. Corpul este acoperit de asa numitul lanugo, asa incat pielea inceteaza sa mai fie transparenta. Sistemul respirator nu poate mentine inca respiratia inafara organismului.

6 luni -; rata de crestere a fatului este in scadere. Acum are aproape 35 cm lungime si aproximativ 500-600 g greutate. Deja fatul poate supravietui inafara corpului mamei, datorita depunerii unui strat de grasime sub piele. Ochii sunt dezvoltati complet, se deschid, se inchid, pot privi in toate directiile. Respiratia este regulata timp de ore intregi. Acum fatul poate plange, poate strange pumnii.

7 luni -; corpul are o lungime de 40 cm si o greutate de 1.36-2.72 g. Fatul este caracterizat prin paternuri reflexe de dezvoltare -; plange, respira, inghite, isi suge degetul. Lanugo-ul incepe sa dispara, in schimb ii creste parul pe cap. Incepand cu o greutate de 1.5 kg exista sanse sporite de supravietuire, sub o ingrijire medicala corespunzatoare
8 luni -; corpul masoara intre 45-50 cm si cantareste aproximativ 2.72-3.2 g. Miscarile sunt mai putin ample, datorita lipsei de spatiu. Stratul de grasime inconjoara acum intreg corpul, permitand o mai buna ajustare la temperaturi scazute.

9 luni -; aproximativ cu o saptamana inainte de nastere copilul inceteaza sa mai creasca. Lungimea corpului sau este de 50 cm, iar greutatea de 3.2 kg. De obicei baietii sunt mai mari decat fetele. Stratul de grasime este mai gros, organele interne functioneaza mai eficient, creste rata cardiaca, se elimina mai mult substantele nefolositoare. Culoarea rosie a pielii este mai putin intensa

1.C. Sensibilitatea fetala

A. SENSIBILITATEA CUTANATA
Exista receptori tactili functionali inca din cea de a-7-a saptamana in regiunea peribucala. In a-20-a saptamana ei sunt prezenti si caudal. La 32 saptamani toate regiunile corpului sunt dotate cu receptori tactili.
Raspunsul la stimulare evolueaza, de la intoarcerea initiala a capului in directia opusa stimularii, pentru a o evita, la ulterioara intoarcere in directia stimulului, fapt ce este considerat precursor pentru supt /alaptat.
Smotherman si Robinson (1988, 1992) au demonstrat ca stimularea regiunii peribucale la sobolan declanseaza suptul, iar acest comportament este legat de sistemele opiacee. Ronca si Alberts (1995) au demonstrat ca stimularea tactila duce la diminuarea ritmului cardiac.
Exista o relatie intre sensibilitatea tactila si miscare: in saptamana a-14-a cand majoritatea receptorilor tactili sunt functionali, apar si miscari ale majoritatii corpului.
Dupa nastere creste sensibilitatea tactila.

B. SENSIBILITATEA TERMICA
Daca este pusa apa la temperatura de 4 grade pe fata fatului, acesta isi modifica ritmul cardiac.

C. SENSIBILITATEA DUREROASA
Sistemele neurochimice care mediaza sensibilitatea dureroasa sunt dezvoltate deja intrauterin. Acest fapt este demonstrat, de exemplu, in cazul unei amniocenteze prost realizate, cand se produce o retractie „protectiva” a fatului.
Experientele perinatale ce provoaca durere (de exemplu nasterea cu picioarele inainte/cu forcepsul) duc la descarcarea unei cantitati de endorfine cerebrale mai mare decat nasterea cu capul inainte sau prin cezariana.
Circuitele raspunzatoare de durere la nou-nascuti intra in functie si la stimuli durerosi de intensitate mica. Se vorbeste despre o senzitizare a circuitelor ce raspund de durere. Se accepta utilizarea unei medicatii analgezice pentru a evita acest lucru.

D. SENSIBILITATEA VIZUALA
Functioneaza din a-25-a saptamina de viata intrauterina.
Se inregistreaza modificari motorii ale fatului daca o lumina puternica este plasata langa abdomen.
Maturizarea se intinde si mult dupa nastere.

E. SENSIBILITATEA CHIMICA
OLFACTIVA
Din saptamana a-5-a prenatal exista receptori olfactivi. Ei devin functionali in saptamana a-25-a de viata. Exista raspunsuri olfactive si la prematuri.
Fatul are capacitatea de a extrage informatie olfactiva din mediul intramaniotic, ceea ce ii produce modificari ale ritmului cardiac sau ale miscarilor.
Experimentele pe sobolani au demonstrat ca dupa nastere acestia pot distinge intre mirosul lichidului amniotic al propriei mame si un miros neutru. Acelasi lucru a fost demonstrat si pe subiecti umani.

GUSTATIVA
Aceeasi abilitate a fost demonstrata si gustativ.
Mugurii gustativi se dezvolta deja in saptamana a-7-a -; a-9-a intrauterin. Exista capacitatea de discriminare gustativa. Si prematurii prefera dulcele si dau un raspuns ambiguu pentru substantele sarate.

F. SENSIBILITATEA AUDITIVA
Functionala inca din luna a-6-a intrauterin.
Mediul intrauterin este „populat” de sunete joase si medii. Sunetele externe ajung astfel deformate si atenuate, mai putin cele aflate la 2 m de mama; sunetele interne sunt si ele percepute corect. Pentru stimulii externi se conserva mai ales caracteristicile ritmice si melodice. Vocea materna este auzita cel mai bine, intrucat ea se propaga atat pe cale aeriana, cat si pe cale osoasa.

1.D. Factorii teratogeni

Acestia sunt reprezentati de substantele care pot sa produca anomalii fetale.

TUTUNUL
Poate produce prematuritate, greutate scazuta la nastere, sangerari, nasterea unui fat mort, sanse de 50% mai mari de cancer infantil (la 10 tigari pe zi sau mai mult), capcitate pulmonara redusa a copilului, malformatii ale inimii sau altor organe, moarte infantila brusca (sudden indant death syndrome).
Efecte ulterioare: camp atentional anormal, hiperactivitate, probleme de invatare, probleme perceptual-motrice, ajustare sociala proasta, IQ redus, disfunctii cerebrale

DROGURILE
Heroina si metadona trec prin placenta. Consumul lor duce la simptome de addictie la copil: neliniste, tremuraturi, iritabilitate, convulsii, febra, dificultati respiratorii. De asemenea duce la de doua ori mai multe sanse de mortalitate infantila. Ulterior se poate inregistra plansul mai frecvent, sensibilitatea mai mare la stimuli, anxietate, socializare mai proasta. Tendinta de evitare a stimularii duce la pierderea unor oportunitati de invatare. La 3-6 ani acesti copii sunt mai mici de statura, mai putin adaptati, cu scoruri perceptuale mai scazute.
Cocaina duce la aparitia unui copil apatic, letargic, avand dificultati in relatiile sociale. La nastere un astfel de copil este prematur, are capul mai mic, malformatii congenitale. Nu siunt rare cazurile de avort spontan.

ALCOOLUL
Consumul de alcool duce la 1:6 nastere de fetusi morti si 1:2 sanse de defecte. 1/3 din copii sufera de sindromul alcoolic fetal, caracterizat prin crestere redusa, trasaturi faciale distinctive (buza superioara slab dezvoltata, ochii foarte departati, capul mic), retard intelectual, alte disfunctii
Acesti copii se caracterizeaza si printr-un supt mai redus, anomalii ale undelor cerebrale, tulburari de somn, camp al atentiei scazut, nelinitte, iritabilitate, hiperactivitate, dificultati de invatare, tulburari motorii.
In cazuri mai putin severe, alcoolul produce retard, reducerea cresterii intrauterine, anomalii congenitale minore. Tulburarile de invatare si hiperactivitatea persista.

BOLILE MAMEI
Rubeola inainte de saptamana a-11-a produce surditate sau defecte ale inimii, dupa aceasta varsta efectele sale nemifiind atat de grave.
SIDA duce la aparitia unei conformatii faciale specifice -; cap mic, nas plat, fruntea ca o cutie, buzele groase.
Alte boli care afecteaza fatul sunt: diabetul, TBC, sifilis, gonoree, herpes genital.

INCOMPATIBILITATEA TIPURILOR RH
Atunci cand fatul contine factorul proteic sangvin Rh, iar mama nu, corpul acesteia sintetizeaza anticorpi ce ataca fatul, putand provoca avortul spontan, nasteri de fetusi morti, defecte ale inimii, retard mental, moarte infantila

RAZELE X

FACTORII DE MEDIU
Aici intra substantele chimice, radiatiile, caldura sau umezeala, plumbul, substantele radioactive -; exista un risc crescut de retard mental, cap mai mic, malformatii cromozomiale.

FACTORII EMOTIONALI
Evenimentele negative, stresul par sa duca la nasteri premature, greutate scazuta la nastere, iritabilitate, anxietate, sensibilitate la stres, probleme ulterioare -; de exemplu, neatentie. Una dintre posibilele explicatii ar fi aceea ca adrenalina in cantitati crescute duce la alterarea fluxului sangvin, reducand aportul de oxigen si de substante nutritive care ajung la fat.

VARSTA MAMEI
Se considera ca varsta reproductiva optima este cuprinsa intre 25 si 35 ani, depasirea fie intr-un sens fie in celalalt a acestui interval ducand la o incidenta crescuta a avorturilor, nasterilor de fetusi morti, sau a mortalitatii infantile.
Adolescentele au organele reproductive insuficient maturizate, ceea ce duce la probleme in tolerarea sarcinii. La aceasta se adauga lipsa suportului social, saracia, care determina o nutritie si o ingrijire medicala precara.
In cazul femeilor de peste 35 ani, mucoasa uterina se subtiaza, ceea ce face ca implantarea sa fie mai putin usoara. La aceasta se adauga faptul ca ovulele, prezente de la nastere, au mai multe ocazii de suferi de pe urma substantelor chimice, a radiatiilor, a bolilor. La aceste varste scade si fertilitatea. Dar exista totusi sanse sporite de a avea un copil sanatos chiar si la 40 ani.
Bolile noncromozomiale nu depind de virsta. Exista insa sanse crescute de non-disjunctie cromozomiala, ceea ce duce la aparitia sindromului Down.

FACTORII PATERNI
Consumul de droguri, alcool, tutun, radiatiile, pesticidele pot duce la producerea de sperma anormala, care poate determina tumori ale copilului. De asemenea varsta tatalui poate duce la piticism, sindromul Marfan (caracterizat prin deformari ale capului si membrelor), malformatii osoase.

2. Nasterea

2.A.Fazele nasterii
Se considera ca nasterea are trei faze:

a. Dilatarea
Dureaza intre 12 si 24 h. Contractiile uterine fac ca cervixul sa isi mareasca diametrul, pana cand poate trece capul copilului. Contractiile se inmultesc (de la contractii la 8-10 minute la contractii la fiecare 2 minute) si isi cresc durata (de la 30 s la 60-80 s). b. Nasterea propriu-zisa
Dureaza in medie 1 ½ h. Capul copilului trece din cervix in vagin si apoi „iese la lumina”, urmat de restul corpului. Musculatura abdominala impinge copilul inafara. c. Eliminarea restului de cordon ombilical si a placentei.
Dureaza cateva minute.

2.B.Schimbari pe care le presupune trecerea de la mediul matern la mediul extern
Se considera ca momentul nasterii este extrem de traumatic pentru noul-nascut. De fapt, foarte probabil ca nu este atat de dureros momentul efectiv al nasterii. Totusi, noul nascut este supus unui bombardament de stimuli noi, nefamiliari. Corpul sau sufera anumite „deformari” -; capul este turtit, corpul este intins, copilul este examinat tactil.
Din punct de vedere auditiv, stimulii sunt perceputi mult mai ascutit si mai clar. Exista apoi o avalansa de stimulare vizuala, trecerea facandu-se de la intuneric la o lume bogata in stimulare vizuala. De aceea, chiar si un bec de 10 wati ii poate face sa inchida ochii.
In ciuda expectantelor noastre negative, se pare ca totusi noii nascuti vin pe lume alerti si acorda o mai mare atentie lumii inconjuratoare decat o vor face cateva zile mai tarziu.

PRENATAL POSTNATAL
MEDIU LICHID AMNIOTIC AER
TEMPERATURA ? CONSTANTA FLUCTUEAZA
STIMULARE MINIMALA TOATE SIMTURILE
NUTRITIE DEPENDENTA DE SANGELE MATERN DEPENDENTA DE ALIMENTATIA EXTERNA SI DE FUNCTIONAREA APARATULUI DIGESTIV
APORT DE OXIGEN DE LA MAMA PRIN PLACENTA PRIN PLAMANII PROPRII
ELIMINARE METABOLICA PRIN PLACENTA PRIN PIELE, RINICHI, PLAMANI, TRACT GASTROINTESTINAL
2.C. Scorul Apgar


Scor Apgar 0 1 2
Rata cardiaca (numar de batai/ minut) absenta ? 100 ? 100
Culoarea pielii vanata, palida corpul rosu, extremitatile vinete roz peste tot
Respiratie absenta slaba, neregulata viguroasa (plans)
Tonus muscular absent slab, inactiv puternic, activ
Grimasa (iritabilitate reflexa) absenta slaba viguroasa (stranut, tuse; la stimulare urinare, defecatie)

Scorul Apgar este dat de insumarea tuturor valorilor acordate pentru fiecare din cele 5 dimensiuni de mai sus.

2.D. Caracteristicile fizice ale noului nascut
In primele zile nou nascutii pierd pana la 10% din greutate, prin eliminarea fluidelor. In cea de a cincea zi scad sub greutatea de la nastere, urmand ca apoi in cea de a 10-14 -;a zi sa revina.
Capul le este lung si „turtit” temporal, datorita faptului ca inca nu sunt sudate oasele craniene (Fontanelele sunt acoperite de o membrana subtire, osificarea neavand loc pana la aproximativ 18 luni). Corpul este acoperit cu un strat uleios - vernix caseosa - cu rol protector impotriva infectiilor; acesta se usuca in cateva zile. In unele cazuri exista inca o cantitate considerabila de lanugo.
Este posibil ca sa apara descarcari ale glandelor mamare atat la fete cat si la baieti, sau descarcari vaginale (sangerari) la fetite. Se considera ca aceste fenomene sunt normale si se datoreaza unui nivel crescut de estrogeni secretati de placenta inainte de nastere.
Respiratia este vitala pentru noul nascut: daca este intrerupta mai mult de 5 minute, atunci se instaleaza anoxia, care la nou nascut poate produce grave tulburari cerebrale. Este posibil ca anoxia sa se produca atunci cand are loc nasterea cu picioarele, cordonul ombilical nepermitand un aport normal de oxigen. O alta cauza este data de depasirea termenului nasterii, noul nascut fiind prea mare, iar placenta prea „obosita” pentru a functiona asa cum ar trebui.

2.E. Prematuritatea
Care este marimea minima a unui fat viabil?
Se considera ca deja la 23 saptamani, la o greutate de aproximativ 370 g, fatul poate supravietui -; desi sunt foarte rare aceste cazuri. In general, cu cat greutatea este mai mare, cu atat cresc sansele de supravietuire.
Nasterea prematura creste sansele de handicap neurologic, de anomalii fizice, de probleme pulmonare si de mortalitate infantila. In multe cazuri se asociaza cu saracia si educatia redusa a mamei (nutritie, varsta mamei, consum de alcool, tutun, droguri).

Sumar
Dezvoltarea prenatala se intinde din momentul conceptiei si pana la nastere. Dezvoltarea prenatala cuprinde trei mari etape: perioada germinala -; de la conceptie pana in saptamana a doua; perioada embrionara -; de la sfarsitul saptamanii a doua pana la 8-12 saptamani; perioada fetala -; de la 8-12 saptamani pina la nastere. Sensibilitatea fetala este functionala in ceea ce priveste toti analizatorii. Factorii teratogeni pot afecta dezvoltarea intrauterina. Nasterea are trei faze: dilatare, nasterea propriu-zisa si eliminarea restului de cordon ombilical si a placentei. Sanatatea noului nascut se masoara cu ajutorul scorului Apgar. Prematuritatea poate afecta sanatatea fizica si mentala a individului.


Cuvinte-cheie: conceptie, embrion, fetus, sensibilitate fetala, teratogeni, nastere, scor Apgar, prematuritate

Exercitii
A)Exercitii de auto-evaluare a cunostintelor acumulate :
1. . Perioada fetala este marcata de faptul ca: a. incep sa functioneze organele interne b. are loc o crestere rapida a organismului c. inima incepe sa bata d. se formeaza organele sexuale

2. Exista _______stadii prenatale.

3. Fetusul este: a. oul fertilizat care se implanteaza in uter b. o masa de celule in diviziune din tuburile falopiene c. embrionul la doua luni dupa conceptie d. embrionul care are toate organele esentiale formate

4. Perioada de fetus dureaza de la osificare pana la: a. nastere b. diferentierea celulara c. distingerea primei miscari de catre mama d. in cea de a 28a saptamana

5. Scorul _________ este derivat dintr-o scala de dezvoltare a noului nascut.

B)Teme pentru dezbatere:

1. Care credeti ca este rolul tatalui pe parcursul dezvoltarii prenatale?
2. Discutati din mai multe puncte de vedere cum este experienta nasterii pentru copil.
Raspunsuri la exercitiile de auto-evaluare:
1:b; 2:trei; 3: d; 4: a; 5: Apgar.

II. PERIOADA 0-3 ANI

Obiective operationale:
Dupa lectura acestui capitol, ar trebui sa reusiti sa

? Descrieti starile noului nascut
? Prezentati pasii dezvoltarii motricitatii in primii trei ani de viata
?Caracterizati dezvoltarea senzoriala timpurie
? Redati caracteristicile perceptiei in primii trei ani de viata
? Prezentati principalele elemente ale memoriei
? Redati pasii principali ai dezvoltarii limbajului
? Prezentati dezvoltarea sociala in primul an de viata accentuand problematica atasamentului si a temperamentului
? Aratati care sunt principalele progrese in dezvoltarea sociala in intervalul 1-3 ani

1.Dezvoltarea fizica
In primul an se inregistreaza cel mai accelerat ritm de crestere din intreaga viata postnatala -; la cinci luni copiii isi dubleaza greutatea, la 1 ani si-o tripleaza. De asemenea, copiii cresc in lungime cu 50%. Se modifica si conformatia corpului, capul detinand o proportie mai mica din corp.
Ulterior rata de crestere, desi inca ridicata pana la trei ani, incetineste progresiv.
Dezvoltarea fizica permite achizitia progresiva a abilitatilor motorii.
Factorii de mediu pot afecta orarul dezvoltarii motorii, accelerand sau incetinind anumite achizitii.

1.A. Starile noului-nascut

Aceste stari au putut fi identificate si la prematuri, deci mult inaintea varstei de 9 luni. Ele au fost sintetizate de Prechtl si Beintema (1964).

Ochi deschisi Respiratie regulata
Miscari Plans
Starea 1
SOMN CALM - + - (doar tresariri generalizate) Starea 2
SOMN ACTIV - - - Starea 3
VEGHE CALMA + + - Starea 4
VEGHE ACTIVA + - + (pot misca fie membrele, fie capul atunci cand privesc) Starea 5
PLANS nerelevant - + (multa activitate) +

In somnul calm copilul nu poate fi trezit, nici daca asupra sa actioneaza diferiti stimuli. In stare de somn activ sunetul sau lumina puternica declanseaza grimase sau zambete in timpul somnului. In stare de veghe calma copiii zambesc sau raspund prin supt la stimuli. Veghea activa este initiata sau mentinuta de un mediu interesant. Plansul este declansat de stimuli neplacuti - frig, foame, durere, faptul de a fi lasat din brate sau a fi „restrans” in mobilitate. Poate incepe cu scancete usoare, miscari fine si poate merge in crescendo pana la un plans spasmodic sau lovirea cu putere din picioare.

Noul nascut isi petrece 16 h in somn, comparativ cu un batran care doarme in jur de 5-6 ore. La inceput perioadele de somn sunt egal distribuite (de exemplu, de la 6 la 10 inainte de masa, de la 2 la 6 dupa amiaza, de la 10 la 2 noaptea). Deja la 2 luni majoritatea copiilor dorm cel mai mult intre 10 si 2 noaptea si cel mai putin intre 2 si 6 dupa amiaza. In acelasi timp, creste intervalul de timp petrecut in stare de veghe activa. Acesta prelungire a perioadelor de somn s-a crezut a fi exclusiv sub control maturational, dar se stie acum ca exista si factori culturali implicati. De exemplu, in Africa exista la copii obiceiul de a dormi in continuare perioade mai scurte si distribuite de timp.

Tipuri de somn. 50 % din somnul noului nascut este somn activ sau REM (fata de adulti la care procentajul este de doar 20%). Perioadele de REM sunt amestecate neregulat cu perioadele de non-REM, inclusiv la inceputul somnului.
Nici caracteristicile EEG nu diferentiaza intre stadiile somnului. Abia la 3 luni se intampla acest lucru, varsta la care apare si declansarea somnului prin somn non-REM.

Plansul. Contrar parerii comune, copilul normal isi petrece mai putin de 10% din timp in plans. Rapid apare o diferentiere a tipurilor de plans in: plans de foame, care incepe cu un scancet, si apoi creste tot mai sustinut si mai tare; plans de suparare, care se declanseaza brusc, tare, si plans de durere, care incepe printr-un oftat inalt, de intensitate mare, iar apoi este urmat de un plans puternic.
Copiii nu numai ca pot plange de la inceputul vietii, dar au si capacitatea de a se calma singuri, cand sug, sau atunci cind sunt luati in brate, leganati si/sau cand li se vorbeste.
La 5 luni deja starile sunt stabile, tranzitiile de la o stare la alta sunt previzibile, si nu mai exista o atat de pronuntata dependenta de parinti.

1. B. Dezvoltarea motorie

I.Reflexele noului nascut
Reflexul este o reactie automata, precablata la un anumit stimul, permitand copilului sa reactioneze organizat si adaptativ la un stimul, chiar inainte ca el sa aiba sansa de a invata. Ele sunt controlate subcortical, de aceea disparitia ulterioara a unora dintre ele este indicator al dezvoltarii cortexului.
Multe din aceste reflexe au rol de supravietuire sau ofera protectie.
Dintre reflexele care dispar:
Reflexul Moro -; la lumina sau zgomot puternic, sau atunci cand copiulul este „scapat”, apare extensia bratelor, picioarelor, degetelor, urmata de aducerea lor pe linie centrala, cu inchiderea palmelor
Reflexul „rooting” -; intoarcerea capului in directia stimulului; dispare la 9 luni
Reflexul darwinian sau de prindere -; slabeste la 3 luni, dispare la 1 an
Reflexul Babinski -; stimularea talpii face ca degetele sa se rasuceasca inafara, cu incovoierea talpii
Reflexul de mers -; dispare la 3 luni
Reflexul de inot -; dispare la 3 luni
Exista si reflexe care persista toata viata, cum ar fi:
Clipitul
Stranutatul/tusitul
Respiratia
Reflexul pupilar

II. Motricitatea voluntara
Incepe sa se dezvolte in jur de 4 luni.
Principalele achizitii constau in:
Controlul pozitiei capului -; treptat poate fi ridicat si mentinut vertical
Rostogolirea corpului (2-5 luni)
Pozitia sezanda (5-8 luni)
Pozitia verticala -; cu sprijin (5-10 luni)
- fara sprijin (10-14 luni)
Mersul (11-14 luni)
Mersul in patru labe (11-12 luni)
Prinderea obiectelor (7-10 luni)
Urcatul scarilor (2 ani)
Saritura pe loc -; chiar intr-un picior (3 ani)

III. Dezvoltarea senzoriala

Sensibilitatea tactila si dureroasa
Dupa nastere, atunci cand copilul e atins pe obraz intoarce capul in directia stimulului si incepe sa suga (rooting reflex).
Sensibilitatea dureroasa exista la nastere, manifestandu-se comportamental prin intensificarea plansului, si neurofiziologic prin indicatori precum: cresterea nivelului de endorfine din sange, cresterea presiunii sangvine si a ritmului cardiac, transpiratie, retractie a membrului stimulat dureros, expresivitate faciala.

Sensibilitatea gustativa
La cateva ore dupa nastere copiii disting intre gusturile acru, dulce si amar, avand expresii faciale diferite pentru fiecare dintre acestea. Gustul dulce favorizeaza poate eliberarea de endorfine, de aceea este preferat, solutiile dulci fiind folosite pentru calmarea durerii si linistirea bebelusilor.

Sensibilitatea olfactiva
Nou-nascutii disting intre mirosuri placute (vanilie) si neplacute (peste crud, oua stricate). La 16 ore dupa nastere localizeaza anumite mirosuri, iar la sase zile disting intre mirosul mamei si al altei femei in aceeasi stare fiziologica (post-partum).

Sensibilitatea auditiva
Exista o reactie de orientare spre stimuli auditivi de intensitate mare, chiar la prematuri. De asemenea exista preferinta pentru vocea mamei, manifestata in primele 15 minute -; 3 zile dupa nastere.
Tot la 3 zile discrimineaza intre cuvintele familiare si cele noi, iar la o luna face discriminari intre foneme (“p” si “b”).

Sensibilitatea vizuala
Desi nici retina nu e matura, nici nervul optic nu este mielinizat complet, nici cortexul vizual nu e matur pana in luna a 4-a, exista abilitati surprinzatoare chiar la nou-nascuti. Acestia clipesc la lumini puternice, urmaresc cu privirea stimuli, mai ales in miscare, caracterizati prin luminozitate mare sau culoare.
Acuitatea vizuala -; capacitatea de a distinge detaliile -; este redusa, neatingand nivelul adult decat incepand cu luna a sasea.
Un traseu similar este cel parcurs de capacitatea de detectare a contrastului -; acesta fiind reprezentat de diferenta de luminozitate dintre partile inchise si cele deschise ale unei figuri. Initial nu percep decat contrastele puternice.
Abilitatea de distingere a culorilor (rosu, verde, galben de alb, sau rosu de verde) este prezenta de la nastere.. Dar conurile nu sunt mature pana la 4 luni, de aceea albastrul poate fi distins doar incepand cu aceasta varsta.

2. Dezvoltarea perceptuala si cognitiva

1. Exista o dezvoltare perceptiva si cognitiva mult mai rafinata decat presupunea Piaget.
2. Aceste abilitati perceptive nu sunt neaparat transparente motor.

2.A. Perceptia

Trebuie facuta o distinctie clara intre ceea ce pot si ceea ce prefera sa perceapa copiii, ei optand pentru stimulii care au validitate ecologica crescuta, deci si valoare adaptativa mai mare.
Copiii prefera unghiuri, contururi, arii de contrast (au acuitate vizuala mica, deci nu percep detaliile mici), detalii externe ale stimulilor (exista efectul externalitatii: la 0-1 luna selecteaza doar contururile, pe la 2 luni exploreaza si detaliile interne), detalii mai mari.
De asemenea s-a demonstrat si faptul ca nou-nascutii prefera contururile tip fata umana.
La 9 saptamani prefera contururile curbe, si stimulii de complexitate moderata (cu mai mult de 5 colturi, dar mai putin de 20).
La 4 luni prefera simetria si orientarea stimulilor sau miscarea lor pe verticala, mai putin decat in plan orizontal sau oblic.
La 7 luni observa contururile subiective (triunghiul lui Kanizsa, iluzia lui Poggendorff -; Psihologie Cognitiva, M. Miclea, 1999, pag 83), dovada ca deja functioneaza corespunzator principiile gestaltiste.

PERCEPTIA TRIDIMENSIONALITATII
Eleanor Gibson a realizat numeroase experimente folosind asa-numita fanta vizuala (visual cliff), o masa experimentala, avand o suprafata cu un patern tip tabla de sah, acoperit cu sticla. Jumatate din suprafata se afla la nivelul solului. Pana la 6-7 luni copilul traverseaza fara probleme si aceasta parte a mesei. La 7-8 luni, cand e chemat sa traverseze partea “joasa” a mesei, copilul refuza, protesteaza, dovada ca s-a nascut perceptia adancimii. Exista insa experimente care demonstreaza ca deja la 2 luni, cand inca cei mici nu pot sa se deplaseze singuri, rata lor cardiaca scade atunci cand privesc partea “periculoasa”, indicand ca proceseaza mai profund informatia, deci percep o diferenta de adancime .
Campos a formult o ipoteza conform careia un rol important in dezvoltarea perceptiei adancimii e jucat de dezvoltarea autodeplasarii.

PERCEPTIA INTERMODALA (INTEGRAREA SENZORIALA)
In primul rand, copilul integreaza informatia vizuala, olfactiva si auditiva despre mama, imediat dupa nastere.
Meltzoff a realizat o serie de studii aspura capacitatii de integrare senzoriala. Astfel, bebelusilor de patru saptamani li s-a dat sa suga fie o suzeta obisnuita (un lot experimental), fie una cu protuberante (celalalalt lot). Apoi, li s-au prezentat doi stimuli vizuali, doua mingi potocalii, una neteda si una cu protuberante. S-a demonstrat astfel ca apare o preferinta vizuala pentru stimulul similar celui care a fost explorat tactil anterior, ceea ce presupune existenta unei integrari a informatiei tactile cu cea vizuala.

PERCEPTIA OBIECTELOR
Din punctul de vedere al lui Piaget, nu putem vorbi despre perceptia obiectului inainte de varsta de 9 -; 12 luni. Paradigma piagetiana se bazeaza insa pe masurarea unui comportament motor.
Daca insa sunt masurate abilitatile perceptuale in sine, se pare ca deja o conceptualizare a prezentei obiectului apare de la 3 -; 4 - maximum 5 luni. Experimente importante in acest sens au fost realizate de Elizabeth Spelke si Renée Baillargeon.
Spelke a lucrat cu copii de 3 luni si jumatate si a ajuns la concluzia ca acestia percep obiectele ca fiind:
• unitati coezive (formate din parti unificate intr-un intreg)
• delimitate (distincte) din punct de vedere spatial si
• continue spatio-temporal.
Comportamentul masurat este reactia de surpriza atunci cand se violeaza unul din aceste principii.
De exemplu, Spelke a demonstrat ca exista deja la 3 luni distinctia obiect -; fundal, folosind drept fundal un panou albastru, iar ca obiect un cilindru portocaliu. In faza 1, cand obiectul se deplasa spre el, copilul nu era surprins, deci i se parea normala desprinderea obiectului de fundal. In faza a 2 a, cand doar o jumatate din obiect se deplasa cu jumatate de fundal inspre copil, acesta avea o reactie de foarte mare surprindere. Acest experiment demonstreaza ca deja copiii de 3 luni inteleg ca un obiect este altceva decat fundalul.
Un alt tip de experimente a demonstrat ca un obiect este perceput ca fiind continuu chiar daca se deplaseaza prin spatele unui ecran.
Copiilor li se prezenta un cilindru lung aflat in spatele unui paralelipiped, partial ocluzat, fie static, fie deplasandu-se impreuna cu acesta. Apoi fie li se prezenta acelasi cilindru lung, fie doua bucati cilindrice mai scurte, separate chiar in zona “acoperita” de paralelipiped. Se presupune ca daca a aparut habituarea la prima imagine si a copilul a perceput cilindrul ca fiind intreg, nu ar fi surprins la vederea cilindrului lung, ci la vederea celor doua “capete” cilindrice.
Daca stimulii au fost prezentati static, nu a aparut reactia in nici o situatie, deci poate nu a existat o procesare destul de adanca a informatiei. Insa daca stimulul a fost in miscare, copilul pare sa fi reusit sa extraga informatia necesara pentru a percepe obiectul ocluzat ca fiind un intreg.
Concluzia este ca exista o perceptie distincta a obiectelor deja la 3 -; 4 luni, evidentiabila insa doar in sarcini perceptuale, si mai ales daca stimulii sunt in miscare.
Baillargeon a lucrat la randul sau cu copii de 3 luni si jumatate, folosind un ecran care se ridica si cobora intr-un unghi de 180 de grade. Copiii erau habituati cu ecranul si cu miscarea acestuia. In faza de test ecranul se oprea intr-un obiect; iar copilul nu era surprins. Dar daca in alta situatie ecranul trecea prin obiect si obiectul disparea, copilul manifesta reactia de surprindere, dovedind ca pentru el exista o reprezentare a acestui obiect. In functie de consistenta obiectului, copilul isi dadea seama ce obiect poate sau nu sa fie deformat (burete vs. cub de lemn)

2.B. Memoria

Psihologia traditionala considera ca nu se poate vorbi despre memorie inaintea varstei de 3 -; 4 ani.
Exista insa o serie de comportamente care sugereaza ca trebuie sa existe o codare si memorare a informatiei inca de timpuriu.
Exemple:
Habituarea -; pentru a aparea reactia la un stimul nou trebuie sa se recunoasca stimulul vechi ca fiind unul intalnit anterior.
Recunoasterea obiectelor, persoanelor, rutinelor devenite familiare pentru copil.
Imitatia -; deja la 9 luni imitatia e amanata pentru 24 de ore (deci cu mult inaintea varstei de 1 an si 9 luni postulata de Piaget).
Invatarea conjugata - experimentele de demonstrare a conditionarii (Rovee -; Collier) arata ca deja la 3 luni copilul isi aminteste cum gestul motor ii produce placere si face transferul invatarii.

Toate aceste comportamente demonstreaza ca exista memorie inca de timpuriu.
Incercand o sistematizare a tuturor datelor experimentale disponibile pana in prezent , Nelson (1995) a propus existenta unor sisteme mnezice care nu sunt neaparat identice cu cele de la adulti si anume:

MEMORIA EXPECTANTELOR VIZUALE
Haith a demonstrat, folosind sarcini de anticipare vizuala, ca de la 3 luni se pot pune in evidenta expectante ale copiilor pentru evenimente spatio -; temporale pe care nu le pot controla, pentru secvente simple: dreapta -; dreapta -; stanga, dreapta -; dreapta -; stanga. Locatia neurofiziologica de care depind aceste comportamente este o regiune din zona lobilor frontali numita Frontal Eye Field, care ar controla outputul ganglionilor bazali (striatum).

CONDITIONAREA
A fost evidentiata prin experimente de intarire conjugata, si este pusa pe seama activitatii cerebelare. La 2 luni copiii retin 3 zile ceea ce au invatat, la 3 luni -; 8 zile, iar la 6 luni -; 2 saptamani. Daca la 3 luni, dupa 13 zile invartim caruselul (amorsa), iar in a 14-a zi il legam iar de piciorul copilului, acesta demonstreaza ca isi aminteste sa miste piciorul pentru a deplasa caruselul.

MEMORIA PREEXPLICITA
Raspunde de preferinta pentru nou a copiilor (pentru ca sa existe habituarea trebuie sa existe reprezentarea vechiului stimul cu care sa il comparam pe cel nou). Intre 2 luni si 1 an copiii pot pastra in memorie stimuli vechi pana la 15 minute. In acest tip de memorie este implicat hipocampusul, chiar daca nu e perfect matur inainte de 2 ani. Preferinta pentru nou e existenta inca de la nastere. Sarcinile folosite pentru acest tip de memorie sunt cele de habituare.

MEMORIA EXPLICITA PROPRIU-ZISA
Este evidentiata prin sarcini de coordonare a informatiei din mai multe modalitati senzoriale si construirea de scheme de actiune pe baza informatiilor achizitionate anterior. Permite performanta la sarcini de recunoastere a obiectelor (clasic piagetiene). Intra in functie la 1 an, fiind implicat hipocampusul si alte arii (cortex enthorinal si arii din temporalul inferior).
Tot un sistem explicit ar putea fi si cel ce guverneaza memoria de lucru (cortexul dorso-lateral prefrontal -; aria 46 ) -; care se manifesta cand nu mai exista eroarea A non B, dupa 12 -; 18 luni.

S-ar parea ca exista chiar inaintea varstei de 2 ani si o memorare a unor secvente de evenimente, persistenta chiar saptamani sau luni de zile. Toate aceste date sugereaza ca este tot mai riscant sa vorbim despre amnezia infantila.
O explicatie pentru faptul ca anumite evenimente nu mai pot fi reactualizate ar consta in faptul ca reprezentarea exista intr-o forma nonverbala, si nu mai poate fi redata verbal. Alte explicatii sugereaza fie ca nu mai avem suficiente amorse pentru a ne actualiza experientele timpurii, fie interactiunile cu adultii ne-au reconstruit trecutul.

2.C. Limbajul

I. PERIOADA PREVERBALA

Dezvoltarea limbajului incepe cu perioada preverbala, cand se dezvolta doua categorii de abilitati:
1. Fonologice (care le permit copiilor sa discrimineze si sa reproduca sunetele)
2. Comunicative (care fac posibil schimbul de intentii si semnificatii cu “interlocutorii”)
Aceste abilitati il pregatesc pe copil pentru achizitia limbajului

1. Dezvoltarea fonologica

a. Perceptia limbajului
DeVilliers si DeVilliers (sfarsitul anilor ‘70) au demonstrat ca deja la nastere exista o preferinta pentru limbaj, care iese in evidenta atunci cand se compara limbajul cu muzica instrumentala sau alte succesiuni de sunete ritmice.
De asemenea de la nastere apare si o lateralizare a limbajului (perceptia cuvintelor in emisfera stanga, iar a muzicii in emisfera dreapta)
Preferinta copiilor se indreapta catre un anumit stil de limbaj, cel adresat de obicei copiilor: motherese (“mameasca” sau baby-talk), care are structuri sintactice mai simple, pauze lungi, ritm lent, tonalitate ridicata a vocii. Aslin a aratat ca exista o preferinta pentru acest limbaj chiar din primele zile, chiar daca vorbeste altcineva decat mama.
La 4 luni, copiii prefera succesiuni de sunete, chiar fara sens, dar care pastreaza paternul limbajului vorbit. Se pare ca asa reusesc copiii sa decupeze unitatile cu sens din fluxul vorbirii. De asemenea exista si o preferinta pentru vocea mamei, dar numai cand aceasta foloseste “motherese”.
Una dintre teoriile care incearca sa explice preferinta pentru limbaj si vocea umana propune ipoteza conform careia preferinta pentru vocea umana este un raspuns intarit de-a lungul dezvoltarii intrauterine. S-a demonstrat de exemplu ca apare preferinta pentru stimuli verbali la care copiii au fost expusi prenatal - povesti citite in ultimele saptamani de viata intrauterina (DeCasper), mai precis pentru paternul sonor al acestora. Aceasta preferinta rezultata in urma experientei intrauterine presupune o memorie a stimulilor.
Exista si o capacitate de a categoriza sunetele ( B si P), manifesta deja in prima luna de viata. Discriminarea apare si cand sunetele sunt introduse in cuvinte (diferenta intre R si L in cuvintele “Marana” si “Malana”). Aceste distinctii ies cel mai bine in evidenta cand adultul i se adreseaza in “motherese”.
Toate aceste abilitati timpurii au dus la concluzia ca trebuie sa existe o capacitate innascuta in perceptia si analiza limbajului, datorita aparitiei timpurii a acestor abilitati si a faptului ca abilitatile de percepere a contrastelor fonetice sunt universale.
Copiii de 6 luni englezi pot percepe diferente fonetice din limbile ceha, hindi, japoneza, dialecte nord-americane, abilitatile lor fiind chiar mai bune decat cele ale adultilor. Aceasta abilitate se stinge in jur de 9-12 luni, dar nu definitiv -; cand un copil este expus inaintea varstei de 2 ani unei limbi straine, chiar daca el n-o va invata, va reusi totusi sa isi mentina abilitatea de opera distinctii fonetice in acea limba chiar la varsta adulta (experimentele au fost realizate cu copii englezi expusi la limba hindi).
Capacitatea de clasificare a stimulilor echivalenti din punct de vedere fonologic este deja prezenta la 6 luni. Un “pa”, indiferent cum si de cine e pronuntat, inseamna acelasi lucru.
Toate aceste experimente indica faptul ca exista o perceptie categoriala a stimulilor auditivi, ce pare a fi innascuta.
Aceasta capacitate de categorizare exista si pentru culori, deci este posibil ca sa fie vorba despre o capacitate innascuta de categorizare nonspecifica.
Perceptia categoriala a stimulilor auditivi apare si la alte mamifere (maimute antropoide), deci poate ca limbajul a evoluat ca si consecinta a acestor abilitati timpurii.

b.Producerea limbajului
Se considera ca din punctul de vedere al producerii limbajului perioada de 4 -; 6 luni este cea decisiva, pentru ca acum apare lalatia. Se considera ca acest proces ar fi controlat maturational (exista un ceas biologic care o declanseaza) si ar fi deci independent de invatare deoarece:
• apare la aceeasi varsta indiferent de loc, cultura etc, la toti copiii;
• apare chiar daca parintii sunt surzi, deci copiii nu sunt auziti si emisiile lor verbale nu sunt intarite, sau daca insusi copilul nu se poate auzi;
• nu s-a demonstrat ca intre 4 -; 6 luni am putea intari selectiv anumite sunete produse de copil.
Totusi, dupa aceasta perioada, invatarea devine importanta (la copiii surzi aceste abilitati se sting). La copiii traheotomizati apare invatarea vocalizarilor (dupa scoaterea tubului) dar ea este mai redusa calitativ si cantitativ decat la cei normali.
Pana la varsta de 10 luni se pare ca vocalizarile copiilor sunt identice. Ulterior dispare acea echivalenta a vocalizarilor (copiii romani, francezi, englezi “povestesc” diferit). Aceasta varsta este deci un punct de convergenta al stingerii capacitatii de discriminare fonologica “universala” si a celei de producere nediscriminativa de sunete.
Perioada preverbala este perioada de asigurare a repertoriului de vocalizari pe care copilul le va folosi mai tarziu.

2. Dezvoltarea abilitatilor comunicative
Se pare ca din primele luni copiii pot trimite si primi mesaje (modularea plansului la 2 luni si reactia la mesajul parintilor). Sunt in stare sa directioneze atentia celorlalti, atat vocal cat si manual (spun, fac ceva) si raspund directionarii atentiei de catre ceilalti (mama arata cu degetul, copilul se uita). Devin tot mai competenti in folosirea contactului vizual pentru initierea, mentinerea si terminarea comunicarii (dialogului).
Comunicarea intentionala apare abia catre un an si are doua parti: protoimperativa -; copiii folosesc un anumit gest pentru a obtine ce vor, si protodeclarativa -; nu numai solicita, ci ofera si un comentariu despre ceva ce le-a atras atentia si despre care doresc sa-si impartaseasca impresia.
O alta abilitate comunicativa precoce e cea de stabilire a unui dialog non-verbal: invata sa fie cuminti cand adultul comunica ceva, sa “raspunda” in pauze, si adora jocul de-a ascunsa -; pick’a’boo.

II. PERIOADA VERBALA

1. Perioada cuvintelor izolate
Acestea apar la 10 -; 13 luni, numarul cuvintelor intelese fiind, se presupune, mai mare decat cel al cuvintelor produse. Urmeaza o explozie lingvistica, la 14 luni copilul achizitionand 44 de cuvinte pe saptamana. Aceste prime cuvinte se refera la obiecte sau fenomene mai pregnante, mai familiare si mai importante pentru copil.
Bloom a incercat sa le grupeze pe categorii. Primele cuvinte se refera la:
• membrii familiei
• animale familiare
• vehicule
• jucarii
• alimente
• obiecte casnice (cana)
• parti ale corpului
• articole de imbracaminte
De obicei sunt (SUBSTANTIVE), plus ACTIUNI (verbe si adverbe), cuvinte relationale (“mai”), termeni locationali (aici, acolo) si termeni pentru salut (“tai-tai” si “pa”).

Katherine Nelson a aratat ca exista doua stiluri de achizitie a limbajului:
1. Stil referential (vizibil in preponderenta achizitiei unor nume de obiecte)
2. Stil expresiv (preponderenta termenilor cu conotatie personala sau sociala: da, nu, gata, vreau, te rog).
Stilul adoptat de copil s-ar parea ca depinde de stilul de adresare al mamei.

O alta caracteristica a acestor prime cuvinte consta in faptul ca atat cuvintele in sine, cat si semnificatia acestora sunt diferite de cuvintele adultilor, adica se refera la prototipul categoriei, nu la concept: “cutu” inseamna doar catelul din vecini, intr-o prima faza.
Copilul invata mai repede cuvinte-prototip, cu grad mediu de generalitate, si doar apoi ajunge la categoriile superioare si inferioare (invata “catel” inainte de “dalmatian” sau “animal”).

Primele cuvinte ale copiilor se caracterizeaza prin doua tipuri de erori:
1. Suprageneralizare -; folosesc acelasi termen pentru obiecte asemanatoare perceptual si functional (“pisica” este si catelul si veverita; chiar daca stie diferenta nu poate produce un cuvant nou).
2. Subgeneralizare -; “pisica” este doar cea pe care o are acasa, nu si cea din vecini.

O alta caracteristica a acestor cuvinte e ca pot avea caracter de holofraze -; inglobeaza semnificatia unei intregi propozitii, deci semnificatia lor poate fi variabila si dependenta de context.
La aceasta varsta apare si “inventia de cuvinte”, care nu e caracteristica doar pentru limbajul oral, ci si pentru cel al semnelor -; la copiii surzi apar semne noi rezultate din alaturarea altor doua semne.
Initial copiii folosesc limbajul pentru exprimarea sentimentelor si dorintelor, dar apare un decalaj intre exprimarea verbala si expresivitatea emotionala (cu 5 secunde inainte de a spune ceva dispare expresia emotionala, iar dupa ce rostesc cuvantul aceasta revine). Abia la 20 de luni ajung sa sincronizeze expresia verbala si non-verbala. De asemenea le este mai usor sa exprime prin cuvinte emotii pozitive decat emotii negative, poate pentru ca cele pozitive sunt procesate in emisfera stanga, iar cele negative in dreapta, iar in stanga coordonarea informatiei se presupune ca s-ar face mai usor.

2.Emisii de doua cuvinte (de la 18 luni)
Aceasta este “perioada limbajului telegrafic” -; lipsesc articolele, conjunctiile, prepozitiile si verbele auxiliare. Limbajul nu e articulat din punct de vedere morfologic (plural, timpurile verbelor). Copilul alatura cuvinte in mai multe categorii de relatii semantice. Brown (1973) a delimitat 8 categorii de relatii semantice:

1. Agent -; actiune (“mama da”)
2. Actiune -; obiect (“bat mingea”)
3. Agent -; obiect (“mama lapte”)
4. Actiune -; locatie (“stai scaun”)
5. Obiect -; locatie (“cana masa”)
6. Posesor -; obiect posedat (“tata masina”)
7. Obiect -; proprietate (“minge mare”)
8. Obiect -; pronume demonstrativ (“masina aia”)

Copilul mai exprima astfel si recurenta (“mai lapte”) sau nonexistenta (“gata soarele”).
De multe ori expresiile copilului sunt inedite. El genereaza propozitii pe baza unui sistem de reguli pe care l-a dobandit, depasind imitatia.
Din punct de vedere sintactic, incepe sa inteleaga ca ordinea cuvintelor implica sensuri diferite (in engleza, in romana ordinea e mai putin stricta). Poate tocmai aceasta sensibilitate la ordinea sintactica ar face diferenta dintre om si cimpanzeu de exemplu.

3. Limbajul la 3 -; 4 ani

In aceasta perioada apar progrese la nivelul sintaxei:
• achizitionarea morfemelor gramaticale (pluralul, acordul, timpurile verbelor); aceasta e identica pentru toti copiii (de limba engleza)
• suprageneralizarea regulilor gramaticale (folosesc imperfectul pentru toate actiunile; in engleza aplica regulile verbelor regulate la cele neregulate)
• apare capacitatea de utilizare a negatiilor si interogatiilor;
• apare capacitatea de legare a propozitiilor intre ele

Progrese la nivel semantic:
• semantica propozitionala (isi dau seama ca prin combinarea cuvintelor in propozitii se poate obtine un sens nou);
• semantica lexicala (invata tot mai precis sensul cuvintelor achizitionate, care pana la 6 ani sunt aproximativ 14.000).
• semantica relationala (folosesc acele cuvinte al caror sens depinde de tipul relatiei implicate: “mare” exista numai daca exista “mic”; “mare-mic” se achizitioneaza mai repede decat “inalt-scund”, “mult-putin”).
In general, parintii nu corecteaza eroarea gramaticala, ci eroarea de adevar, sensul.

Progrese la nivel pragmatic:
• reusesc sa-si mentina atentia pe un anumit subiect de conversatie
• incep tot mai mult sa-si exprime starile psihice (“imi pare rau”), dar si implicarea in actiuni viitoare (“promit ca”)
• incep sa realizeze ca semnificatiile cuvintelor pot fi diferite de ceea ce se spune realmente (ceea ce autistii nu pot sa faca)
• sunt in stare sa infereze si ce nu e formulat la modul explicit
• exista dovezi ca apare un non-egocentrism in ceea ce priveste emisiile verbale: altfel ii explica unui copil de 2 ani sau unui adult -; isi moduleaza limbajul in functie de varsta interlocutorului, deci isi dau seama de modelul mintal al acestuia
• doi copii mici pot comunica intre ei daca subiectul este simplu si le e cunoscut. Se pare ca sunt in stare sa moduleze ceea ce spun in functie de ce se presupune ca stie sau nu stie interlocutorul - deci isi reprezinta cunostintele interlocutorului

3. Dezvoltarea sociala

3.A. Perioada 0-12 luni
Se considera ca nou nascutul este dotat deja cu abilitati sociale:
? capacitatea de a-si semnaliza propriile nevoi (psihologice si fiziologice) astfel incat cei din jur sa le poata percepe si sa raspunda la ele;
? detectarea contingentelor dintre propriul comportament si consecintele acestuia;
? detectarea stimulilor sociali;
? acordarea la comportamentele adultilor.
S-a realizat un experiment in care copii de cateva zile erau dati in grija a doua categorii de asistente: categoria A de asistente, care trebuiau sa raspunda de fiecare data cand un copil plangea, interactiunea fiind insa superficiala; categoria B de asistente, care nu raspundeau de fiecare data, existand insa un timp mai mare de interactiune la fiecare apropiere de copil. Dupa 10 zile, copiii s-au adaptat la stilul asistentelor, dar cei ingrijiti de asistente categoria B au reusit sa-si echilibreze mai repede si mai bine ritmurile de somn si de alimentare. Daca asistentele se inversau, copiii erau contrariati, dovada ca a aparut intr-un timp foarte scurt nu doar adaptarea la un stil particular de interactiune, ci si capacitatea de a discrimina intre stiluri diferite.
Ulterior, se accentueaza relatia de reciprocitate dintre copil si persoana cu care interactioneaza. Copilul isi coordoneaza privirea cu gesturile manuale si ajunge chiar sa evite voluntar stimularea, deci e mult mai apt de un veritabil “dialog” cu adultul. Raspunsurile copilului functioneaza ca adevarate intariri pentru adult, si in acest mod inca din primele luni de viata intra in joc un sistem de intariri mutuale.
Exista o sincronizare mare intre emisiile protoverbale si non-verbale ale copilului si cele ale mamei. Nu se poate vorbi de reciprocitate adevarata pentru ca de cele mai multe ori adultul este cel care initiaza comunicarea, insa copilul este “de acord” sa raspunda la provocare.
Intr-un experiment cu copii de 3 luni, mamele au fost asezate in fata lor, cu o expresie “inghetata” a fetei (still face). Intr-un timp foarte scurt copiii si-au dat seama ca ceva nu este in regula si au inceput sa protesteze -; chiar printr-un plans zgomotos - pentru a-si face mamele sa revina la expresivitatea obisnuita.
Intr-un alt experiment, copiii isi puteau vedea mamele prin intermediul unui circuit TV inchis. Atunci cand interactiunea avea loc “in direct” copiii erau multumiti, ca si atunci cand mama s-ar fi aflat in fata lor. Cand insa li se prezenta o inregistrare a mamei, mesajele acesteia nemaifiind contingente cu cele ale copilului, aparea un protest instantaneu.
Studiile realizate in cazul copiilor cu mame depresive sugereaza ca apatia acestor copii se poate explica prin nesincronizarea interactiunilor cu mama.

I. EMOTIILE
Se considera ca la nastere copilul are deja capacitatea de a-si manifesta interesul, distresul, dezgustul.
La nou nascut exista si un zambetul spontan, reflex, care abia la 3 -; 6 saptamani se transforma in zambet social.
In jurul varstei de 2 -; 4 luni se considera ca ar aparea si mania, surpriza, tristetea.

Principala achizitie din punct de vedere emotional in primele 6 luni de viata este sentimentul de frica. Paradigmele folosite pentru evidentierea fricii sunt:
• fanta vizuala (visual cliff) -; frica de inaltime - la 5 -; 7 luni copilul refuza sa parcurga fanta vizuala, acest comportament fiind insotit de cresterea ratei cardiace. Aceleasi reactii se manifesta si atunci cand copilul este ridicat brusc in sus.
• frica de persoane straine -; la 5 -; 6 luni distinge persoanele cunoscute de cele necunoscute, iar la 6 luni respinge persoanele nefamiliare. La 7 -; 10 luni respinge mult mai clar interacti

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite