Desfasurarea cercetarilor stiintifice presupune luarea in considerare a unor principii/reguli metodologice, pe care le vom preznta in cele ce urmeaza.

1. Principiul unitatii dintre teoretic si empiric.

Prin teoretic se intelege, in sens larg, existenta si functionarea unor modele explicative, reflexii si interpretari asupra realului. k7j3jg
Prin ¬empiric se intelege studierea realitatii concrete, culegerea de date efective, folosind metode (cum ar fi ancheta, observatia, experimentul etc) prin care cercetatorul poate intra in contact si poate cunoaste parte din realitatea sociala care il intereseaza.
Este pe deplin acceptata ideea ca cele 2 dimensiuni exista in orice demers din disciplinele socioumane, deci vorbim despre o unitate intre teoretic si empiric: orice constructie teoretica are o minima baza de date empirice, dupa cum orice investigatie empirica presupune o baza teoretica. Rezulta ca intre teoretic si empiric subzista un feed-back pozitiv: ipotezele, teoriile, ideile in general, potenteaza cercetarea concreta iar datele empirice conduc la formularea de noi ipoteze, interpretari, teorii.
In acest sens, Paul Lazarfeld sistematizeaza rolul activitatii teoretice in cercetarea sociologica. Astfel:
• Teoria stabileste scheme clasificatorii precise;
• Formuleaza concepte complexe care orienteaza cercetatorul spre fapte concrete;
• Formuleaza probleme de cercetare (relevante din punct de vedere al socialului);
• Formuleaza idei generale asupra modului in care se produc schimbarile actuale, felul in care pot fi provocate;
• Pune in relatie faptele empirice cu altele;
• Face previziuni/predictii fundamentale pe descoperiri empirice.
Pe de alta parte, Robert King Merton subliniaza functiile cercetarii empirice in dezvoltarea teoriei. Astfel:
• Cercetarea empirica reinitiaza teoria -; prin descoperirea unui fapt neasteptat (fapt neurmarit de cercetarea in sine, dar care are un rol capital si consecinte uimitoare asupra teoriei = fenomenul de serendipitate);
• Reformuleaza teoria -; in sensul ca cercetarea unor parti, a unor segmente de realitate neanalizate pana atunci, poate conduce la elaborarea de noi scheme explicative, deci la modificari ale teoriilor, reformulari;
• Reorienteaza teoria -; adica modele noi de cercetare empirica pot duce la noi directii, noi preocupari teoretice.

!!! Ca o concluzie: teoriilor li se reproseaza ca sunt mai mult normative decat descriptive. Cu alte cuvinte, ele arata cum ar trebui sa se comporte indivizii intr-o situatie si nu cum se comporta ei in realitate. De aici si necesitatea realizarii unitatii intre teoretic si empiric.
2. Principiul unitatii dintre comprehensiune (intelegere) si explicatie.
3. Principiul unitatii dintre cantitativ si calitativ.
Desi exista o serie de diferente intre cele 2 abordari: calitativista si cantitativista, totusi este un temei puternic pentru a nu se admite producerea unei rupturi clare intre ele.
*Din punct de vedere epistemologic, ca si orientare generala, modelul cantitativist isi are originea in modelul pozitivist, imprumutat din stiintele naturii. Acest model presupune existenta unei realitati obiective, a unor structuri exterioare actorilor, in care subiectivitatea nu isi are locul. Abordarea societatii trebuie pusa sub semnul studiului pozitiv (exact) al faptelor, cu metode specifice sau analogice celor din stiintele naturii.
In aceste conditii s-a simtit nevoia trecerii de la simpla speculatie despre om si societate, la cercetarea efectiva, observatie riguroasa, masurare, numarare etc. Ca urmare, spre sfarsitul sec. XIX a inceput sa apara distinctia clara intre stiintele naturii si cele ale culturii si spiritului. S-a evidentiat faptul ca stiintele culturii nu se pot baza pe modele consacrate studiului naturii. Aceasta deoarece socioumanul este procesul subiectivitatii umane, al motivatiilor oamenilor, iar cunoasterea lui nu se poate realiza printr-o explicatie rece, din exterior, ci numai prin intelegerea subiectivitatii umane ce sta in spatele faptelor exterioare.
Am ajuns, astfel, la un nou model, cel calitativist, care isi trage esenta din sociologia comprehensiv-explicativa a lui Weber si fenomenologia sociologica. Accentul este pus pe subiectivitatea umana, pe un social construit si interpretat prin interactiunea motivatiilor individuale.
Cele 2 abordari -; pozitiva si fenomenologica -; s-au particularizat in sociologie in distinctia dintre „explicatie” si „intelegere”.
In cadrul explicatiei -; cercetatorul apeleaza la scheme cauzale, cauta legi generale care sa explice fenomenele sociale, in timp ce in comprehensiune se face apel la intuitie, la empatie si la experienta trairilor proprii.
!!! Concluzie: cunoasterea intuitiva a socialului, nu este suficienta. Uneori, intuitia ne conduce la constatari, rezultate eronate. In cercetarea sociologica trebuie asigurata unitatea intre comprehensiune si explicatie.
*Din punct de vedere metodologic, abordarea cantitativist se bazeaza pe metode si tehnici structurate, standardizate (experimentul, ancheta pe baza de chestionar, interviul structurat etc), in timp ce abordarea calitativista uzeaza de metode si tehnici nestructurate (observatia participativa, interviul de grup, interviul intensiv, studiul de caz sau anliza biografiilor etc).
!!! Cunoasterea cat mai buna a realitatii sociale trebuie sa conduca la imbinarea celor 2 abordari. In practica, in cazul unor fenomene sau probleme sociale mai putin cunoscute, utilizarea tehnicilor cantitative (a chestionarului de exemplu) ar trebui precedata de un studiu pregatitor, de analize calitative (de exemplu analizele de documente). Dupa cum este benefic pentru cercetare ca, in urma aplicarii chestionarului, informatiile sa fie completate de elemente obtinute prin etilizarea metodelor intensiv -; calitative (interviul).
!!! Concluzie: Studiul socialului din perspectiva subiectului, adica a abordarii intensiv -; calitative, are valoare prin faptul ca cercetatorul observa sentimentele si trairile subiectilor. Dar socialul nu poate fi explicat doar pe baza unor sentimente individuale, particulare. Avem nevoie de generalizari, de analize cantitative, care sunt inerente cercetarii stiintifice. Dar, nu trebuie neglijat faptul ca un model statistico-matematic, oricat ar fi el de sofisticat, este ineficient daca nu este plasat intr-o constructie explicativa.

4. Principiul unitatii dintre judecatile constatative si cele evaluative.

Acest principiu presupune angajarea morala a sociologului in cercetarile sale.
Prin conceperea metodologiei cercetarii de catre fiecare sociolog in parte, acesta are de fapt, libertatea de a decide cum sa-si realizeze propria cercetare.
Totusi, o serie de coduri deontologice ale profesiei, impun si anumite interdictii. Astfel, cercetatorul nu trebuie sa supuna oamenii la experimente degravante, sa provoace fenomene negative, disfunctionale. El nu trebuie sa faca rau cuiva, sa participe la acte imorale sub pretextul cunoasterii lor. Informatiile obtinute in urma cercetarii trebuie sa ramana confidentiale si nu trebuie folosite impotriva celor care le-au furnizat.

!!! De fapt, vorbim de o serie de reguli si norme profesionale de efectuare a unei cercetari, de profesionalism, corectitudine si obiectivitate.

Am evidentiat odata cu discutarea acestor principii si o serie de concepte, care reflecta natura duala a relitatii socioumane teoretic -; empiric, cantitativ -; calitativ.

Pe linga acestea, in lucrarile de specialitate vom intalni si altele, pe care le vom prezenta pescurt in continuare.

Obiectiv-subiectiv

Factorii obiectivi se refera la acele parti si conditii existente in afara constiintei si vointei individului si care scapa de sub controlul sau, in timp ce factorii subiectivi sunt cei ce stau sub controlul actorului scial.

Macro-Micro

Analiza macro este analiza la nivel global, sistemic, are n vedere unitati sociale de volum mare (de ex. Sistemul social), in timp ce analiza micro vizeaza analiza elementelor componente ale realitatii sau fenomenelor.
Din punct de vedere metodologic, distinctia macro-micro se traduce prin doua mari orientari, ai anume:
• holismul metodologic (care sustine ca demersul eficient este de a porni de la macosocial la indivizi; sistemul social cu institutiile si regulile sale de functionare, determina comportamentele indivizilor; ex. E. Durkheim) si
• Individualismul metodologic, care spune ca esenta explicatiilor in sociologie consta in focalizarea asupra intereselor si comportamentelor individuale, deoarece macrosocialul este produsul actiunilor individuale. (ex. Raymond Boudon)
Alte dublete conceptuale:
- global-local;
- universalism-contextualism;
- interior-exterior;
- natural-provocat (artificial).