Obiective: n5x20xv
1. Formarea unei dictii corecte, clare si sigure pentru prevenirea si inlaturarea tulburarilor de pronuntie.
2. Formularea unei vorbiri fluente pentru prevenirea si inlaturarea tulburarilor de ritm si cadenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia).
3. Stimularea posibilitatilor de exprimare la copiii cu intarzieri grave in evolutia vorbirii.
NOTA: LOGOPROFILAXIA are un caracter formativ

3. 1. Cadrul organizatoric pentru formarea dictiei

La intocmirea programului pentru formarea dictiei si inlaturarea tulburarilor de pronuntie s-a avut in vedere faptul ca, in general, copiii prescolari cu tulburari de pronuntie prezinta o serie de particularitati comune cu copiii normali in privinta dezvoltarii limbajului.
Acest lucru a permis reducerea programului adoptat la o serie de masuri cu caracter educativ general indreptate spre:
- efectuarea corecta a respiratiei
- un antrenament al musculaturii organelor implicate in actul vorbirii, pentru executarea cu precizie si siguranta a miscarilor articulatorii
- un antrenament al diferentierii fin auditive
Aceste masuri cu caracter educativ general pun bazele ortofoniei si inlatura logopatiile (suferintele din vorbire) care nu au substrat lezionar. Acolo unde apar malformatii, pareze, se face apel la colaborarea cu medicul pentru a recupera organul bolnav. Numai dupa aceea se aplica programul logopedic recuperator.
Dupa o scurta informare a cadrelor didactice din gradinita asupra facultatilor de vorbire specifice varstei, se efectueaza in toate grupele exercitiile de gimnastica care antreneaza respiratia, articulatia si auzul fonematic.
Programul logopedic recomanda in fiecare dimineata, cateva minute, in cadrul exercitiilor de inviorare. Numit si “minutul logopedic” antrenamentul general se aplica la intreaga grupa de copii, indiferent de faptul ca prezinta sau nu dificultati de vorbire, de catre educatoare, indrumate de specialistul logoped. Antrenamentul general are drept scop fortificarea musculaturii organelor fonoarticulatorii si dezvoltarea laturii prozodice a limbajului prin antrenamentul auzului fonematic.
Exercitiile sunt preluate in timpul zilei, cu grupe mici de copii, in care sunt antrenati pe langa copiii cu probleme de limbaj si copiii cu o vorbire normala. Scopul urmarit este acela de a dobandi toti copiii, de la o varsta mica o siguranta si precizie in miscarile implicate in actul pronuntiei.
Din sistemul de exercitii de gimnastica articulatorie recomandate de Hvattev si Seeman amintim:

3. 1. 1. Jocuri de articulatie

? exercitii de gimnastica faciala :
- aplecarea capului in spate si fata cu denumirea onomatopeica = bing -; bang sau sunetul clopotului.
- aplecarea capului lateral dreapta si stanga -; precum acul de la ceas = tic -; tac
- rotirea capului precum sare mingea
- inchiderea si deschiderea alternativa a gurii
- umflarea obrajilor, ca un balon , apoi spargerea lui, deci dezumflarea obrajilor cu pocnet
- tragerea puternica a comisurilor labiale in parti urmata de tuguierea buzelor sau zambetul si pupicul date mamei.
? Exercitii de gimnastica faciala:
- cu gura larg deschisa, ca la medic,
- limba se plimba pe buza de sus, spre nas, apoi pe buza de jos, spre barbie,
- in colturile gurii, ca un tic -; tac,
- apoi sterge buzele,
- apoi spala dintii,
- limba se retrage in fundul gurii pe langa cerul gurii apoi se proiecteaza spre exterior cu putere
- limba se lipeste de palat, ca la suptul bomboanei, astfel ca la dezlipire sa se auda un pocnet
- limba latita intre buze, lopata
- limba ascutita dusa drept spre inainte
- limba cescuta sau cupa
- limba sant sau jgheab
? exercitii cu gimnastica linguala si labiala
- limba intre buze intr-o miscare, vibratie precum zgomotul motocicletei
? exercitii de gimnastica labiala
- vibrarea buzelor -; sforaitul calului
? exercitii de gimnastica velopalatina
- inghititul

Intr-o etapa mai inaintata, dupa 4-5 saptamani, timp in care copiii au exersat miscarile de articulatie neverbala, programul logopedic se complica, in sensul ca se asociaza cateva exercitii de emitere a unor sunete izolate. Exercitiile de emitere a sunetelor se fac sub forma de onomatopee ilustrate. Ele se desfasoara cu toata grupa de copii, intr-un ritm rapid, antrenament, pentru a evita monotonia. Toate miscarile articulatorii asociate cu sunet dau rezultate pentru ca sunt antrenante.
Astfel, dupa ce copiii si-au insusit miscarea de plasare a varfului limbii exact pe mediana nasului, in spatele incisivilor inferiori, la granita cu alveola inferioara, se emit in soapta si prelungit sunetele siflante pereche (s-z) avand colturile gurii (comisurile labiale) puternic retrase, iar dintii stau inchisi. La emiterea siflantei “s” surde cu onomatopeul “liniste-ssss” sau gansacul suparat -; s-s-s” sau “sarpele furios -;sss” se simte pe dosul palmei aer rece.
Siflanta sonora “z” se emite cu onomatopeul ;
Sunetul sirenei “z-z-z’
Balbaitul albinei “bzzz-bzzz”
Sonora “Z” se sesizeaza prin palparea vibratiilor laringiene din zona gatului.
Prin miscarea opusa, de ridicare a limbii inspre mijlocul palatului tare in forma de “cupa” (cescuta), avand buzele usor rotunjite, se emit sunetele suieratoare sau sibilante (s-j), cu onomatopeul:
“vantul cald = sss -; sss”
“locomotiva se pune in miscare: “s -; s -; s -; s”
In pumn se sesizeaza aer cald, din unda respiratorie:
“vantul puternic -; vajjj -; vajjj”
Cu miscare sigura si precisa se trece de la vibrarea limbii, concomitent cu buzele, la miscarea de vibratie a varfului limbii in spatele incisivilor superiori facand doua -; trei ocluzii succesive. Asa se emite consoana vibranta “r” cu onomatopee ca:
“ceasul desteptator -; trrr -; trrr”
“oile sunt trimise la culcare -; barr -; barrr”
“ se rup si pocnesc lemnele -; parrr -; parrr”
Cu limba ghemuita in fundul gurii se emite onomatopeul “ga-ga”; “cu-cu” pentru sunetele velare “c -; g”
Prinderea buzei inferioare cu dintii superiori emite sunetele “fff -; fosnetul frunzelor” si sunetul “v -; vai -; vai -; vaietatul”
La incisivii superiori se emite: soricelul “chit -; chit”
Se trece la alveolele superioare de unde se imita:
- vrabia: cip -; cip -;cirip
Nota: Se va acorda atentia pronuntarii corecte a sunetelor “s-z; s -; j; r”
Intr-o faza mai inaintata, se vor face intregii grupe anumite observatii, ca: in timpul cat vorbim, gura este in miscare, buzele se misca, limba se plimba in gura, nu in afara, capul este ridicat, umerii stau lasati in jos. Nu se admite vorbirea stearsa, nazonata, eliptica. Se pune accent pe melodia din vorbire, adica vorbirea cu intonatie, pauze, accentul necesar, intensitatea corespunzatoare. Sunt bune exercitiile de ritmoterapie si de citire labiala.
Exercitiile individuale se fac la prescolari numai in cazurile grave.
Se dau teme pentru acasa cu cuvinte de exersat, cu miscari specifice sunetelor problema, pentru a asigura o educatie permanenta si a transforma mamele in colaboratori instruiti.
Nota: Pentru sigmaticii interdentali, la care deprinderea de a scoate limba este foarte fixata, s-au utilizat exercitii de pronuntare a sunetelor interdentale (pot fi siflantele, ori suieratoare, ori africatele) cu dintii stransi si cu buzele imobile. Aceasta actiune a dat rezultate pentru ca lipsa de miscare a buzelor si a maxilarelor a fost compensata prin miscari mai accentuate ale limbii si ale valului palatin.
Nota: In cazul sigmaticilor labio-dentali care substituie siflantele cu labiodentalele deprinderea negativa s-a inlaturat prin exercitii individuale efectuate in fata oglinzii, de pronuntare a sunetelor siflante cu buzele cat mai intinse spre a impiedica atingerea buzei inferioare de dintii superiori. In cazuri mai grave, copiii au fost rugati sa traga buza inferioara in jos cu ajutorul mainii.
Nota: Peste varsta de cinci ani, copiii care nu au putut deprindere cu usurinta exercitiile de gimnastica articulatorie si de dezvoltare a auzului fonetic au fost invitati sa exerseze in oglinda logopedica cu profile de pronuntare la indemana si cu aparatul de diferentiere fonetica. Acest lucru daca nu este posibil de facut in gradinita se face la un cabinet logopedic din apropiere.

3. 1. 2. Jocuri cu onomatopee

Nota: Exercitiile de gimnastica articulatorie combinate cu cele de emitere de sunete cu ajutorul onomatopeelor se poate face intr-o anumita ordine, urmand localizarea sunetelor emise.

De la incisivii inferiori:
- Sarpele: sss -; sss, cu pronuntarea aerului rece pe dosul palmei
- Sirena: z -; z -; z, alternativ incet -; tare
- Cucul: cu -; cu, cu alternarea tonalitatii
- Gasca: ga -; ga
- Broasca: oac - oac
- Magarul: i- ha i -; ha
La incisivii superiori:
- soricelului: chit -; chit
La alveolele superioare:
- cip -; cip -; cirip
La alveole granita cu dintii superiori:
- motocicleta: bra, brrra
- ceasul desteptator: trrr, trr
- ursul mormaie: morr, morrr
- oile la culcare: barrr, barrr
- ruperea lemnelor: parrr, parrr
La partea mediana a palatului tare:
- trenul in miscare: s -; s -; s
- vantul lin: sss -; sss (cu proiectarea aerului cald in pumn)
- vantul rece: vjjj -; vjjj
Degetul aratator este un bun ghid pentru a arata directia de miscare a limbii in cavitatea bucala si locul de articulare a sunetelor.
La copiii de varsta prescolara, formarea corecta a sunetelor se poate face sub forma de joc de antrenament, cu un subiect vesel. Copiii invata sa indice ei insisi locul corect de articulare a sunetelor.
Exemplu:
Intr-o zi de vara, cu soare dogorator, am pornit la plimbare prin padure. Vantul adia usor, misca incet frunzele copacilor (ssssss).
Nici n-am observat, cand cerul s-a innorat, vantul a inceput sa sufle din ce in ce mai tare: “vajjj -; vajjj” si s-a pornit furtuna. Dar, var, ploaia trece repede, soarele din nou straluceste, iar pasarelele voioase isi continua cantecul: “ cip -; cip -; cirip”
In drumul nostru, am intalnit un urs, care iesea mormaind dintr-un zmeuris: “morrr -; morrr”
La marginea padurii, langa o balta, am asistat, la un concert dat de broaste: “oac -; oac”, de gaste: “ga -; ga” si de gandaci: “s -; s -; s”
Ne-am intors acasa, de abia seara.
Sunetul soneriei: “z-z-z” a adus-o in prag pe mama care ne astepta nerabdatoare.
Pentru a asigura continuitatea intre miscarile articulatorii se respecta seria vocalelor:
= a- e -; i -; o -; u -; a -; a
= seria silabelor, in care se alege, pentru inceput, vocala favorizanta consoanei de exersat:
Exemplu: se -; si -; sa, sa -; sa -; so -; su sif directa
Exemplu: es -; is -; as, as -; as -; os -; us -; sif indirecta
Exemplu: ese -; isi -; asa -; asa -; asa -; oso -; usu -; si inchisa
Exemplu: se -; ze; si -; zi; sa -; za; sa -; za; so -; zo; su -; zu silabe opuse
Exemplu: ses -; sis -; sas -; sas -; sos -; sus silabe logatomi
Exemplu: ste -; sti -; sta -; sta -; sta -; sto -; stu silabe cu grupe consonantice
Exemplu: cuvinte monosilabice in trei pozitii favorizate set -; vest -; ies
Exemplu: cuvinte polisilabice, cu pozitii si combinatie favorizanta
Exemplu: cuvinte cu grupe consonantice in trei pozitii si in combinatie favorizanta
Exemplu: propozitii simple cu sunetul in pozitie initiala in toate cuvintele; apoi in restul pozitiilor
Exemplu: propozitii dezvoltate cu o frecventa mare a sunetului de exersat.
Nota: Pe parcursul tuturor exercitiilor de coarticulare s-a urmarit mentinerea cat mai corecta a limbii in pronuntarea fiecarui sunet.
Pentru consolidarea sunetelor invatate s-au folosit exercitii de dezvoltare a auzului fonematic.
Exemplu: Exercitii de analiza fonetica: indicarea primului si a ultimului sunet din cuvant; a primului si ultimului cuvant din propozitie; a numarului cuvintelor dintr-o propozitie.
Exemplu: Exercitii de atentie verbala: “ghici ce sunet lipseste -; pronunta-l corect”
Nota: Exigentele educatoarelor nu privesc niciodata un singur copil.
Din cand in cand, se recomanda sa se faca scurte examinari ale intregii grupe de copii, punand pe fiecare copil in situatia de a efectua cateva miscari sau a pronunta anumite sunete izolate sau in combinatie.
S-a urmarit cu atentie ca acei copii care prezinta disabilitati verbale sa nu se izoleze de colectiv sau sa formeze prietenii cu un singur copil. Ei au fost antrenati in jocuri organizate cu diverse subgrupe de copii si au fost solicitati sa indeplineasca actiuni si roluri cat mai variate. Ei au fost solicitati sa vorbeasca in fata grupei numai in situatiile in care au fost capabili sa formeze un raspuns favorabil. Toti copii sunt sensibili la parerile pe care si le formeaza colegii de aceeasi varsta d4espre ei. Nu numai relatiile pozitive care se stabilesc intre copii, ci mai curand cele negative influenteaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. In urma achizitiei unor noi performante verbale, copii au primit sarcini tot mai complexe de incredere si de conducere in colectiv. Integrarea in colectivul de copii constituie cel mai eficient mijloc terapeutic la varstele mici.
In toate cazurile urmarite s-au stabilit legaturi cu membrii familiei in vederea asigurarii unui mediu prielnic de vorbire in familie.
Parintii au fost solicitati sa efectueze exercitii suplimentare de gimnastica faciala si linguala, sa urmareasca formarea sunetelor si utilizarea lor corecta paralel cu performantele obtinute in gradinita.
Interventia logopedului
Corectarea imperfectiunilor din vorbirea copiilor prescolari cu o dezvoltare psiho-fizica normala, se efectueaza de catre educatoare, fara interventia permanenta a logopedului. Conditia este ca educatoarea sa posede un minim de informatie logopedica. Logopedul ajuta, prin indicatii practice, date educatoarelor, in introducerea sunetelor in activitatea curenta din gradinita. De la caz la caz, logopedul recomanda exercitiile care necesita sa fie continuate in grupa si acasa.
In cazul copiilor cu o dezvoltare psiho-fizica patologica, mai accentuata, cu tulburari persistente de vorbire, se dau indicatii suplimentare de catre logoped, de doua, de 2-3 ori pe saptamana, privitoare la respiratie, tehnica articularii, la formarea izolata a sunetelor mai dificile.
Momentul de interventie directa a logopedului este greu de precizat. El se stabileste in functie de: a. Natura tulburarilor b. Particularitatile individuale si de varsta al logopatilor c. Esenta principiilor de logoprofilaxie
Indicatiile de practica logopedica se dau doar unor grupe restranse de copii cu tulburari de limbaj din aceeasi categorie, in care se afla cuprinsi alaturi de logopati si copii fara tulburari de limbaj. S-a recurs la acest procedeu pentru a evita formarea parerii printre copii ca atentia educatoarelor si a logopedului este indreptata in mod special numai asupra unora dintre ei.
Logopedul:
? Face trimiteri spre centrele medicale pentru efectuarea tratamentului medicamentos de catre copii in cauza sau spre centrele de reeducare a auzului
? Decide asupra cazurilor care necesita colaborarea cu parintii in vederea prelungirii tratamentului si in mediul familial
? Stabileste puncte comune cu educatoarea si parintii cu ocazia de consultatii, prevazute saptamanal
? Decide daca educatia copiilor trebuie sa se desavarseasca, prin adaptarea unor masuri psiho-pedagogice complexe, la un cabinet logopedic. Aceasta, pentru ca formarea dictiei clare si precise, la copiii cu o dezvoltare psiho-fizica patologica, nu se poate face in mod intamplator ci numai pe baza unui program judicios condus de catre un specialist.
Tulburarile de limbaj pot fi inlaturate pana la varsta scolara daca masurile logoprofilactice si logoterapeutice vor fi extinse pe intreaga perioada de prescolaritate.

3. Eficienta exercitiilor logopedice: este mai sporita la o varsta mai mica, cand pronuntia gresita nu a dobandit inca un caracter profund automatizat.
In cazul grupei mijlocii, neajunsurile din vorbire cedeaza corectarii si ameliorarii, intr-o proportie cu mult mai mare decat in cazul grupei terminale.
Actiunile logopedice, desfasurate in gradinita au menirea sa asigure conditiile de formare corecta a sunetelor, rostirea lor clara, simpla, expresiva. Acesta este efectul formativ al exercitiilor logopedice, urmarit de-a lungul prescoaritatii.
Nu se insista de la inceput, pe obtinerea unor performante conform standardelor fonetice ale limbii materne.
Acest lucru realizeaza pe parcursul programului logopedic, prin interactiunea dintre latura acustica si cea motrica. Auzul fonematic se dezvolta paralel cu perfectionarea miscarilor articulatorii. La randul sau antrenamentul fonematic dezvolta posibilitatile de autocontrol al pronuntiei.
Actiunea logopedica la prescolari trecuti de varsta de cinci ani, si care prezinta o evolutie negativa a limbajului, se desfasoara in mod direct sub supravegherea logopedului pe baza respectarii principiilor de logoterapie (descrise pe larg la capitolul de logoterapie).
Deci eficienta programului logopedic la prescolari: a. contribuie la accelerarea dezvoltarii normale a limbajului b. contribuie la prevenirea aparitiei t, d, l c. contribuie mult la ameliorarea si chiar corectarea unor imperfectiuni verbale, la disparitia treptata, naturala a tulburarilor fiziologice.
Nota: Prin dirijarea gandirii spre calea corecta de vorbire, prin trezirea intelegerii pentru insemnatatea vorbirii corecte si prin exersarea miscarilor favorabile, se poate obtine deja un rezultat, chiar daca vorbirea spontana mai suna inca fals.
Tinand seama de faptul ca vorbirea nu este o facultate mostenita, ci una dobandita, prin educatie si invatare, datoria factorilor educogeni, gradinita, scoala, familia este aceea de a stimula dezvoltarea corecta a posibilitatilor de comunicare ale copiilor.

3. 2. Formarea unei vorbiri fluente

Pentru prevenirea si inlaturarea tulburarilor de ritm si de cadenta din vorbire este necesara formarea unei vorbiri fluente.
Balbaiala, cea mai subtila tulburare de limbaj, are nevoie de un program terapeutic mai riguros la aplicarea si respectarea caruia sunt chemati toti factorii de bine: parinti -; educatoare -; logopezi -; medici.
Programul logoterapeutic complet cuprinde: a. activitati si jocuri de dezvoltare a vorbirii, in care educatoarele evita situatiile de comunicare care declanseaza balbaiala b. activitati si jocuri de dezvoltare a vorbirii in care balbaitii sunt provocati la raspuns numai in situatii cunoscute, de favorizare a fluentei verbale. c. Activitati si jocuri in care balbaitii sunt antrenati la viata colectiva numai dupa stabilirea unor relatii de incredere si apropiere reciproca d. Activitati si jocuri ritmice, melodice care faciliteaza detensionarea emotiv -; nervoasa e. Exercitii de pronuntare a propozitiilor cu miscari inlantuite, precis conturate, dupa necesitatile de pronuntare a vocalelor f. Miscari articulatorii usor exagerate dar relaxate, fara urma de efort si incordare g. Exersarea pronuntarii coarticulate prin respectarea pauzelor intonatiei, accentului cerut de formulare. h. Existenta modelelor corecte de vorbire la persoanele din anturajul balbaitului i. Asigurarea unui climat optim, prin patrunderea in intimitatea familiala a copiilor balbaiti.
Numai respectand un astfel de program sunt sanse in tratamentul balbaielii in faza ei de debut.

3. 3. Stimularea posibilitatilor de exprimare

3. 3. 1. Cauzele care determina intarzieri in aparitia limbajului expresiv a. despicaturi ale valului palatin b. scaderea accentuata a auzului c. debilitarea psihometrie generala
3. 3. 2. Mijloacele de stimulare a limbajului expresiv d. antrenarea laturii motrice a limbajului prin exercitii colective sau suplimentare e. exersarea expresa a musculaturii linguale care detine rolul hotarator in emiterea consoanelor. f. Gradarea dificultatilor in formarea sunetelor vocale (a,e,i,o,u,a,a) si
Consoane : 1. bilabiale 3. labiodentale 5. siflante 7. africate
2. dentale 4. velare 6. suieratoare 8. vibranta g. introducerea sunetelor intr-o serie ritmica automatizata de silabe si logatomi, care sunt accesibile h. trecerea spre limbajul propozitional, o etapa grea, din cauza agramatismelor si a stilului telegrafic care caracterizeaza posibilitatile de exprimare reduse ale copilului cu intarzieri in dezvoltarea limbajului.
Performantele pe care le poate obtine un copil cu o dezvoltare a limbajului sau cu o intarziere in evolutia limbajului depind foarte mult de conditiile in care este incadrat copilul, de educatia sistematica la care este supus el si vorbirea lui

Necesitatea interventiei logopedice timpurii
Una dintre cerintele importante care apare la nivelul invatamantului prescolar o prezinta necesitatea stabilirii celor mai eficiente mijloace menite sa asigure dezvoltarea corecta a vorbirii pana la intrarea copiilor in scoala. In aceasta privinta este concludent sa subliniem ca numeroase cercetari experimentale din tara noastra si din strainatate (care au aprofundat aspectele evolutiei ontogenetice a limbajului) au aratat ca majoritatea tulburarilor de limbaj, specifice copilului normal, pot fi inlaturate in mediul obisnuit de viata al copilului (fie familial, fie institutional), fara interventia directa si permanenta a unor specialisti (logopezi, psihologi, medici)
Cercetarile logoterapeutice contemporane converg spre generalizarea convingerii ca un copil cu tulburari de limbaj nu trebuie sa fie rupt, sau scos in afara modelului viu al comunicarii verbale oferite de colectivul copiilor normali de varsta similara. Oricat s-ar stradui un adult sa ofere modele concrete de vorbire, spontaneitatea si dorinta copiilor de a comunica intre ei nu poate fi niciodata obisnuita. Rezultatele unor cercetari experimentale efectuate in ultimii ani la noi in tara au confirmat necesitatea si importanta indrumarii parintilor si cadrelor didactice in terapeutica de baza a tulburarilor de limbaj la copii.
Devine evidenta necesitatea unei pregatiri logopedice a educatoarelor si a parintilor. Se cuvine ca educatoarele si parintii sa depuna toate eforturile pentru a asigura conditii favorabile necesare dezvoltarii normale a limbajului, prin inlaturarea factorilor perturbatori care franeaza aceasta dezvoltare.
Sistemul obisnuit de formare educationala a vorbirii nu este suficient la ora actuala. Se impune o munca sistematica de stimulare si dezvoltare normala a vorbirii, de corectare a pronuntiei, ceea ce educatoarele pot sa realizeze daca dispun de un minimum de cunostinte logopedice. Considerand problema si sub aspectul pregatirii prescolarului pentru scoala este de subliniat importanta formarii unei pronuntii corecte la gradinita in vederea insusirii ulterioare a cititului-scrisului. Se stie ca in clasa I copiii scriu cuvintele asa cum le pronunta. Daca ei articuleaza sunetele deficitar, implicit le si scriu gresit. De unde rezulta importanta muncii logopedice desfasurate de educatoare in gradinite.
In lumina acestei orientari s-au initiat, in ultimii doi ani, in municipiul Cluj-Napoca, o serie de intalniri de informare pentru educatoare si parinti, din partea specialistilor.
Pentru a usura posibilitatea de colaborare si de coordonare a unor actiuni profilactice si terapeutice convergente dintre logoped, educatoare si parinti, am experimentat eficienta infiintarii unor puncte logopedice in 8 unitati prescolare de pe raza municipiului Cluj-Napoca, unitati nearondate unor cabinete logopedice interscolare. In cadrul fiecarei cercetari esalonate pe parcursul unei perioade experimentale de 1-2 ani scolari, s-au urmarit posibilitatile de inlaturare sau ameliorare a tulburarilor de vorbire in mediul obisnuit de viata al copilului din gradinita prin colaborarea dintre educatoare , parinti si specialisti.
Avem deplina convingere ca daca aceasta forma de asistenta logopedica ar fi generalizata, in toate gradinitele, incepand cu grupa prescolara, numeroase tulburari grave de vorbire ar putea fi inlaturate pe nesimtite.
Asemenea puncte logopedice nu se pot organiza la intamplare, in orice grupa de copii, ci numai acolo unde educatoarea intelege si doreste sa ajute cu multa rabdare un deficient de limbaj. Fara caldura, afectiune si apropiere de copii, Intregul sistem preconizat risca sa imbrace forme rigide lipsite de valoare terapeutica.
Performantele care se pot obtine in educatia limbajului depind intr-o mare masura de posibilitatile de a incadra copilul deficient intr-un colectiv in care se urmareste sistematic dezvoltarea vorbirii. Ramane in afara de orice indoiala ca educatia acestor copii nu se poate face intr-un mod intamplator ci numai pe baza unui program judicios.
Punctele logopedice, adevarate celule de educatie permanenta a limbajului, in cunostinta de cauza, creeaza posibilitatea ca logopezii sa se degreveze de anumite sarcini, care sunt rezolvate prin masuri indirecte de educatoare si parinti, sa decida cu mai multa siguranta asupra cazurilor ce se pot rezolva prin tratament suplimentar de specialist atunci cand s-au epuizat toate masurile indirecte sau numai prin internari in institutii speciale (gradinite speciale, clinici etc. )