Este un truism psihologic afirmatia ca acela care intra in contradictie cu adevarul absolut al vietii sociale la un punct oarecare al existentei sale va suferi contra-lovitura. De obicei acesti oameni nu se pricep sa traga nici o invatatura din aceasta, ei inteleg intreaga nenorocire ca pe un ghinion personal, nedrept, ca pe un nenoroc care ii urmareste. Ei isi irosesc timpul ca sa demonstreze cat nenoroc au mereu, ca nimic nu le reuseste, ca toate dau gres daca pun ei mana. Uneori ei chiar inclina sa se faleasca cu infrangerile lor, ca si cum acestea s-ar datora unei puteri sinistre, inspaimantatoare. Daca reflectam putin asupra acestui punct de vedere, recunoastem si aici influenta malefica a vanitatii. Acesti oameni isi inchipuie ca toate cate li se intampla se petrec ca si cum o zeitate necurata s-ar ocupa numai de dansii, neavand alt gand decat ca, pe furtuna, sa trimita trasnetul drept in ei, sau sa le trimita un hot in casa, care sa-i bage in sperieti, pe scurt, orice neplacere s-ar ivi, o privesc ca si cum ei ar fi cei vizati de nenorocul care ii cauta peste tot. p8n8ni
Asemenea exagerari nu pot lua nastere decat in capul unui om care, intr-un fel oarecare, se socoate buricul pamantului. Uneori s-ar parea ca este vorba de modestie cand cineva se crede vesnic urmarit de nenoroc, pe cand in realitate fiinta sa musteste de vanitate crezand ca toate puterile dusmanoase nu fac decat sa-1 urmareasca pe el in mod special. Asemenea oameni inca din copilarie isi otravesc zilele, imaginandu-si ca-i urmaresc banditii, ucigasii si alti raufacatori sinistri, si care cred ca strigoii si stafiile nu au nimic altceva de facut decat sa-i hartuiasca pe dansii.

Adesea aceasta stare de spirit se exprima in tinuta. Ei arata deprimati, mereu adusi de spate, ca toata lumea sa inteleaga ce enorma povara ii apasa. infatisarea lor ne aminteste involuntar de cariatide, condamnate sa propteasca, cat traiesc, o imensa povara. Sunt oameni care iau totul foarte in serios, judecand lucrurile din-tr-un unghi pesimist. Cu aceasta stare de spirit, este limpede de ce totul iese pe dos, de indata ce pun ei mana. Cobeala nu le invenineaza doar lor insile viata, ci si altora. Iar la baza acestei conduite nu se afla decat vanitatea. Este un fel de infatuare, ca si in cazul precedent.