I.P.Pavlov, fiziolog rus a implicat prin cercetarile sale o noua forma explicativa a conduitelor, depasind evolutionismul morfologist si cel al mecanismelor interne, dominante, in tipologiile curente. Intr-un fel, Pavlov, a fost, ca si Corman, influentat de puternica difuzare a teoriei influentelor mediului, si de ideea rolului, foarte mare, al adaptarii, ca proces formativ. l3g3gq
I.P.Pavlov (1848-1936) si-a facut studiile la Universitatea din Leningrad, Sectia de Istorie Naturala. Ajuns asistent al fiziologului Elia Tyson, a facut studii pe circulatia sangelui, si si-a sustinut doctoratul, in 1883, cu o teza de doctorat, asupra functiilor nervilor cardiaci. In 1884, a fost numit privat-docent. A obtinut o bursa in Germania, unde l-a cunoscut pe Karl Ludwig, la Leipzig, si pe Rudolf Heidenhain, la Breslau. In 1890, a acceptat un post de farmacologie la Universitatea din Tomsk, apoi la Academia Militara din Sfantul Petersburg, unde a predat, la inceput, fiziologia, si apoi a condus din 1924, pana la moarte, Catedra de Fiziologie a Institutului de Fiziologie a Academiei de Stiinte, din URSS si Statiei de Biologie, din Koultucki, care, a fost construita pentru el. In 1904, Pavlov a luat premiul Nobel de Fiziologie, pentru cercetarile efectuate pe digestie. Cu o cultura vasta, si foarte de actualitate, data fiind traversarea cunostintelor, din centrele de cercetare, prin care a trecut I.P.Pavlov, a fost influentat foarte mult de I.M.Secenov (1829-1905). Studiul digestiei l-a condus, spre cautarea rolului sistemului nervos, si apoi, la conturarea teoriei reflexelor conditionate, numite de el, reflexe psihice. Prin acestea, Pavlov a facut un important pas, in problemele obscure ale simbolisticii psihice, si ale suportului functional, efectuat de sistemul nervos central. In elaborarea acesteia, cercetarile sale, s-au efectuat pe caini, dar cu o foarte meticuloasa si continua atentie observativa asupra oamenilor. I.P.Pavlov a avut o echipa foarte activa. Curentul psihologic Behaviorist (protagonistul Watson) a preluat teoria R.C. (reflexelor conditionate), ca teorie explicativa a conduitelor. Prima data, I.P.Pavlov a extins teoria R.C., si asupra oamenilor, printr-o comunicare efectuata la Congresul International de Medicina de la Madrid (1903). Aceasta teorie sta la baza invatarii, a conduitelor rafinate si diversificate, prin nenumarati stimuli semnalizatori, ce constituie, de fapt, suportul adaptarii mijlocite, prin care, se realizeaza, o integrare, nu numai la conditiile mediului, ci si, la caracteristicile schimbarii lui. Lanturile de R.C., dar si de reflexe operationale (manifestate, prin gestica de solicitare a unui obiect, gest, aliment de catre subiectul aflat in cercetare), au avut, o foarte mare influenta, asupra dezvoltarii fiziologiei activitatii nervoase superioare si a modalitatilor acesteia de a actiona.
Operele complecte ale lui I.P.Pavlov au aparut in 1946, la Leningrad, dar au fost traduse in foarte numeroase limbi. In Romania, au aparut in 1952 si 1954. Prin R.C. se substituie, conduitele primitive cu conduite elaborate, constituindu-se si consolidandu-se o finete a adaptarii, si o adecvare a ei la, mediu. La om, R.C. realizeaza, si o mare socializare, a conduitelor. Reflexologia pavlovista a servit, nu numai educatiei, ci si publicisticii, si propagandei, prin faptul ca, omul realizeaza numeroase asociatii, intre idei si imagini, fapt ce poate stimula reactii dorite, de si printr-o, imagine data, care se doreste sa fie impusa. Si, in tehnicile de relaxare, printre altele, se afla apropieri de reflexologia pavlovista. Chiar si, nasterea fara dureri, are implicata si o tehnologie reflexologica pavlovista.
I.P.Pavlov a elaborat o tipologie complexa, pornind de la caracteristicile activitatii nervoase superioare (ANS). Aceasta dispune de trei caracteristici de baza: echilibru, forta, mobilitate. Combinarea acestor caracteristici, duce, dupa Pavlov, la patru tipuri temperamentale de baza : tipul coleric, sangvin, flegmatic si melancolic.

1. Tipul coleric este neechilibrat, are forta si mobilitate.
2. Tipul sangvin este echilibrat, are forta si mobilitate.
3. Tipul flegmatic este echilibrat, fara forta si fara mobilitate.
4. Tipul melancolic este neechilibrat, fara forta si fara mobilitate.
La fiecare, din cele patru tipuri, pot predomina, primul sau cel de al doilea sistem de semnalizare; primul, constand, in asocieri de stimuli, chiar foarte diferiti intre ei, si chiar in lanturi complexe, iar cel de-al doilea sistem de semnalizare consta in limbaj, prin care, la om, are loc, o foarte activa simbolizare stimulativa si generatoare de provocari sau inhibari, de reactii, conduite si exprimari elaborate.
La fiecare tip de temperament din cele patru (mai sus amintite), poate domina primul sistem de semnalizare ceea ce va determina colerici, sangvini, melancolici si flegmatici, de tip artist sau intuitiv, sau tipul meditativ, intelectual la care domina al doilea sistem de semnalizare.
Aceste variante tipologice la randul lor pot fi variante pozitive sau negative.
Asadar, primul sistem de semnalizare, se implica, in identificarea obiectelor, si a diferitelor insusiri ale acestora, ca “semnale” concrete, receptate, in permanenta, in mediul ambiant, si asociate, de anumite trebuinte (de baza, naturale sau ereditare si dobandite). Semnalele devin stimulatoare de conduite dobandite (RC), ce impreuna cu conduitele innascute (RN- reflexe neconditionate), largesc fluiditatea si eficienta adaptarii, impregnand-o de structurile mediului. La om, cel de al doilea sistem de semnalizare (limbajul), creeaza cuvinte, cu o forma de semnalizare specifica, de mare importanta, care faciliteaza, cu tendinte de maximizare, la adaptarea la conditia umana.
Cand utilizarea acestui sistem de semnalizare, devine supla si dominanta, conduitele se intelectualizeaza, foarte mult, si ca trebuintele dobandite; limbajul, verbalizarea interna si externa, se dezvolta mult in copilarie, si, in genere, sunt foarte complexe la omul modern. In cazul dominatiei primului sistem de semnalizare, conduitele sunt mai concrete si primare. In cazul dominatiei celui de al doilea sistem de semnalizare, corelat cu primul, pe care-l domina, se manifesta tipul meditativ, intelectualizat. Acesta poate stoca un foarte mare numar de conduite, dar, mai ales, de idei-informatii, cu care se opereaza, in mod curent.
Dam, in continuare, tipologia lui I.P.Pavlov, de dominatie tipologica, cu variantele, la care ne-am referit, mai sus. Mentionam, inainte de a face descrierile tipologice, date de I.P.Pavlov, faptul ca, el a pastrat denumirile tipologice hippocratice, chiar daca le-a transferat, de pe dominatia umorilor (hormonala), pe activitatea nervoasa superioara.

1. Tipul coleric (I) varianta pozitiva. E vorba de persoane vioaie, ce sunt, si foarte active, si se angajeaza in numeroase activitati, la prima incitatie; poseda TR (timpi de reactie) foarte rapizi, si, numeroase deprinderi si abilitati. Este sociabil, dar, in genere, nu are o continuitate si organizare foarte evidenta, a activitatilor. Este sociabil, dar si, impresionabil, si, adeseori, superficial. Are o fire optimista, extravertita, curajoasa, (nu prevede, insa, totdeauna, si consecintele). Este amator fervent de sporturi, teatru si cinematograf, are o viata, foarte incarcata de proiecte concrete, si e discret dispersat in ele. Acestea devin, uneori, acaparatoare, si greu de realizat, asa ca, le schimba usor pe altele, fara remuscari. Traieste o viata sentimentala arzatoare, dar cu tendinte de nestatornicie.

2. Tipul coleric (I) varianta negativa se refera la persoane vioaie, cu activitate diversa, si spirit de aventura dezvoltat, cu deprinderi si abilitati superficiale. Nu termina ce a inceput, minte, fabuleaza. E vorba, ca atare, de persoane cu tendinte, adesea agresive (iuti la manie), grosolane, nestatornice, cu un limbaj agramat si nedezvoltat, cu sexualitate dezordonata, cu tendinte posesive, dar si, infractioniste si delincvente.

3. Tipul coleric (II) pozitiv. Este vorba, de o persoana activa, impresionabila, saritoare, sociabila, dar cu momente de timiditate numeroase. Este, de asemenea, o persoana politicoasa, dar si sugestionabila, cu dispozitii schimbatoare, pe fond sentimental. Are multi prieteni, din cauza spiritului de antrenare, pe care-l alimenteaza, dar, daca nu mai are relatii, ii uita repede.

4. Tipul coleric (II) negativ. Este un tip brutal, ce-i terorizeaza pe cei din jur, nonconformist, ii pacaleste pe cei mici si slabi. Este independent, greu de controlat, incapatanat, brutal cand pierde, violent si agresiv, posesiv, nervos, veros, ii plac secretele, dar si excrocheriile.

5. Tipul sangvin (I) pozitiv. Este vioi, poseda numeroase interese si aspiratii, este ordonat, perseverent. Ii plac serbarile si manifestarile, este sociabil, generos, exigent fata de sine, are simtul onoarei, suporta esecurile, stresurile si supararile, cu oarecare rabdare. Trece la alte activitati, fiind, mai ales, absorbit de acestea, pana la uitarea supararilor anterioare. Adesea, este un bun colectionar. Cand este artist, are subiecte numeroase si interesante, diferite, relativ, unele de altele.

6. Tipul sangvin (I) negativ. Este un tip temperamental, foarte independent, vioi, cu initiative constante, inclinat, insa, spre aventuri, spre evaziuni si spre excrocherii. Este viclean, sadic, stie sa simuleze, inclusiv in viata sentimentala. Are inclinatii delictuale, dar ii place sa le efectueze cu strategii, cat mai complicate. Simte mare placere in a trage chiulul, sau de a pacali. Ii place sa fie hot de buzunare.

7. Tipul sangvin (II) pozitiv. Este un tip puternic, se ocupa mult de necazurile altora, de onoarea grupului de apartenenta, este corect, cinstit, fara sa faca, vreodata, caz de aceasta, este sociabil, bun organizator, are inalte aptitudini intelectuale, ii place sa citeasca, sa se cultive, este amator de cultura. Este perseverent in activitati creative, tehnice, mai ales. Ii plac jocurile, dar si excursiile, tot ce este nou si interesant.

8. Tipul sangvin (II) negativ. Este un tip vioi, dar neascultator, independent, mereu pus pe activitati dubioase. Este, de asemenea, gelos, orgolios, negativist. Foarte crud iubeste si uraste intens. Este un potential criminal, fiind egocentrist, agresiv, si nu se poate opri, cand se mannie.

9. Tipul flegmatic (I) pozitiv. Este o persoana conformista, comoda, linistita, dar cu activitati, desi restranse, efectuate corect, ceva mai lent, insa. Este, in genere, perseverent, cu tabieturi, discret, caustic, nu prea sociabil, si nici, prea vorbaret. Are o vorbire concisa, o oarecare izolare, cu o viata interioara, relativ bogata, si cu surprize pe linie de realizari.

10. Tipul flegmatic (I) negativ. Este o persoana dificila, distanta, nesociabila, fara valori morale, cu tendinte amorale. Este crud, egocentrist, lenes, nepasator fata de ceilalti. Are momente de agresivitate dura, dar irationale, si, aparent, nemotivate.

11. Tipul flegmatic (II) pozitiv. Este o persoana linistita, nu foarte sociabila, nu vrea sa supere pe nimeni. Este, in genere, simpatizat, pentru ca, este un bun prieten, iertator, constant. Ii place sa citeasca, are o foarte bogata viata interioara, si tendinte, de a avea grija de altii. Nu-I plac activitatile improvizate, dar este un foarte bun suporter, si are o filosofie de viata, cu insistenta pe caracteristici morale, si chiar religioase.

12. Tipul flegmatic (II) negativ. Este un tip neajutorat, morocanos, ii place sa supere pe altii, este negativist, vorbeste de rau pe cei ce nu sunt de fata, ii plac intrigile. Nu este foarte sociabil, si nici prea agreat, deoarece, are mania de a jigni mereu, de a vorbi injurios, nepoliticos si de a fi lenes, murdar, cu tendinte de drogari, alcoolism, delincvente.

13. Tipul melancolic (I) pozitiv. Este un tip linistit, greoi in miscari, inert, invata greu, actioneaza lent, dar este perseverent, ordonat, putin tipicar, in aceste privinte. Nu vorbeste prea mult, din cauza neincrederii in sine. Oboseste usor si destul de repede, e timid, este bun observator, pastrator de secrete. Ii place sa fie laudat si este dependent.

14. Tipul melancolic (I) negativ. Este un tip greoi, inert, invata foarte greu, aparent debil mental, chiar daca, nu are, adesea, intarziri de dezvoltare, mai ales verbale. Poseda sentimentul de inferioritate. Daca este jignit, poate reactiona, cu o agresivitate iesita din comun.

15. Tipul melancolic (II) pozitiv. Este un tip tacut, are putine interese, este timid, stabil in relatiile cu altii. Acestea sunt, in genere, restranse, dar alimentate, profund, sentimental, si gata de sacrificii, pentru prieteni si prietenie. Este bun, cinstit, linistit si, de multe ori, foarte naiv.

16. Tipul melancolic (II) negativ. Este un tip lenes, greoi, incapatanat, indolent, meschin, oboseste pe cei din jur, dar si, pe cei din grupul de apartenenta, prin faptul ca, nu poti pune nici o nadejde in el, fiind foarte indolent.

Tipologia prezentata mai sus, nu a fost descrisa de I.P. Pavlov, in detalii. El a ramas, mai ales legat, de aspectele implicate, in criteriile de impartire tipologica, in categoriile desprinse. Oricum, tipologia sa e vasta, si pune in evidenta, faptul ca, pentru fiecare tip temperamental exista un determinism intern, dar si unul creat se mediu, determinism implicat, mai ales, in portretistica socializata, in cazurile pozitive. Prin acestea, Pavlov pune in evidenta, rolul foarte important al mediului, dar, mai ales, al educatiei si socializarii conduitelor.
Cum am mai semnalat, influenta lui Pavlov, a fost foarte mare. Fiziolog de vasta analiza complexa, Pavlov a atras atentia si asupra efectelor dominatiei hormonale si a deschis drumul, la numeroase probleme interesante, creand primul traseu, mai complex, implicat in tematica simbolisticii cerebrale- functionale.
Gheorghe Zapan, psiholog roman remarcabil, a realizat o tipologie influentata de cea a lui Pavlov.
In tipologia sa, Gh. Zapan a folosit 6 caracteristici (nu 3 ca Pavlov), privind caracteristicile ANS.
Cele 6 criterii folosite au fost: mobilitate, forta si echilibru, al ANS, dar si persistenta, tonus afectiv, directie de exprimare comportamentala. Gh. Zapan a pus in evidenta 4 tipuri tipologice, ce reprezinta patru niveluri de implicatie, in conduite a caracteristicilor ANS, de mai sus.
Aceste tipuri sunt:
1. tipul activ, la care domina nivelul afectiv;
2. tipul artistic, la care domina nivelul perceptiv-senzorial;
3. tipul activ, la care domina nivelul motor general;
4. tipul ganditor, dominat de nivelul mental.

Precum reiese, din enumerarea si denumirea conferita tipurilor, pe care, le-a delimitat, Gh. Zapan, a implicat in teoria sa, si teoria energetista. Tipurile delimitate, exprima nivele temperamentale, intre acestea, existand variante intermediare.

Tipologia lui Szass a fost, de asemenea, influentata de optica reactiilor comportamentale. Le-a ales pe cele dificile, corelate cu controlul activitatii nervoase superioare.

A diferentiat doua tipuri de baza:
- Tipul activ, acesta are raspunsuri motorii, bazate pe dominatia reactiilor active incarcate emotional, in fata dificultatilor.
- Tipul retras, acesta se caracterizeaza prin faptul ca, are mai ales raspunsuri vegetative (inrosire, ingalbemire, diaree in situatii dificile).