Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    
 
 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
 
despre:
 
Comunicarea verbala
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

n9c1cj

Cea mai naiva asertiune asupra comunicarii umane sustine ca este reprezentata de comunicarea verbala. Cu toate acestea, este general admis ca limbajul verbal este cel mai important vehicul pentru a obtine informatii despre lumea materiala si spirituala. Pe o anumita treapta a dezvoltarii istorice s-a trecut de la limba vorbita la cea scrisa, ceea ce a avut un imens efect pentru dezvoltarea stiintei si culturii, favorizand transmiterea si raspandirea cunostintelor (informatiilor). Acest sistem de comunicare este esential pentru relatia interpersonala umana si este specific omului. Limbajul verbal permite individului sa-si exprime observatiile, dorintele si aspiratiile si mai ales sa se faca inteles de catre semeni. Limbajul verbal tezaurizeaza experienta milenara a societatilor si culturilor, fiind totodata implicat in psihogeneza si sanogeneza.
Cunoscand cauzele medicale sau comportamentale ale dificultatiilor de insusire a limbajului, exista azi posibilitatea de a proteja eficient copiii care sufera de acest handicap.
Se cunosc numeroase date teoretice referitoare la conditiile care trebuie indeplinite pentru a dovedi capacitatea de intelegere si apoi de folosire a limbii vorbite. Mai importanta decat capacitatea de a auzi si apoi de a reproduce sunete coordonate caracteristice limbajului verbal este dorinta de comunicare pe care vorbirea o exprima.
Definind limbajul ca orice sistem de simboluri folosit pentru stocarea sau schimbul de informatii, se intelege ca limbajul verbal este numai unul dintre sistemele simbolice utilizat de om pentru comunicare, specific speciei. El foloseste cuvintele drept simboluri de comunicare.
Prin vorbire, se intelege orice sunet emis de om cu intentia de comunicare, de la formele vocale prelingvistice (vocalize) pana la cuvinte si fraze care definesc sistemul complex de comunicare verbala a adultului.
Dintre diferitele mijloace de comunicare interumana evocate anterior, cel mai proeminent este limbajul verbal. Dezvoltarea si utilizarea complexa a limbajului verbal este una dintre cele mai specifice calitati ale omului.
Cea mai sugestiva demonstratie de dezvoltare cognitiva pe care ne-o face copilul este invatarea de a folosi limbajul verbal. Aceasta achizitie apare devreme (la sfarsitului primului an de viata). Este stiut ca limba vorbita se invata in familie si rolul mamei este esential (limba materna).
Limbajul verbal reprezinta mult mai mult decat un mijloc de comunicare. El reprezinta elementul de baza in ordonarea experientei. Folosind adecvat limbajul verbal copilul poate sa transmita necesitatile lui biologice, sa atraga atentia, sa controleze comportamentul lui si al celorlalti. Limbajul verbal ii permite sa-si reprezinte lumea in mod simbolic si sa opereze intelectual la nivel abstract, superior nivelului direct al experientei imediate. Referitor la modalitatea de insusire a limbajului verbal de catre copil exista cel putin doua teorii.
Teoria invatarii limbajului a fost lansata de B.F. Skinner in anul 1957 si ea sustine ca un copil invata sa vorbeasca asa cum invata toate comportamentele de baza acceptate social, imitand adultul. El isi insuseste, prin imitare, tipul de vorbire al adultului (al mamei) cu care se afla in interactiune. Daca vorbeste cu greseli, mama il corecteaza si, ca rezultat al selectarii si intaririi formelor gramaticale corecte, copilul deprinde corect limba materna. Daca aceasta teorie ar fi adevarata, ar insemna ca datorita marii variabilitati a mediului familial si social in care evolueaza copiii, ca si a modului extrem de variabil in care se poate estima ca se face corectarea greselilor de vorbire, achizitia vorbirii la copil ar trebui sa se faca la varste foarte diferite si cu aspecte calitative variate.
Psiholingvistica a dovedit, prin studii convingatoare, ca dezvoltarea limbajului verbal la copil, care traieste in medii foarte polimorfe, este relativ standardizata si urmeaza aceleasi secvente. Intr-o familie in care ambii parinti sunt hipoacuzici, copilul achizitioneaza limba vorbita in acelasi mod ca un copil dintr-o familie obisnuita (in acest caz se poate discuta rolul posibil jucat de interactiunea cu alti adulti normali).
Se poate conchide ca dobandirea precoce a limbajului verbal are un anumit tipar de achizitie care este reluat, cu foarte mici variatii, de catre fiecare copil care invata sa vorbeasca.
Cea mai convingatoare demonstratie este ca la un anumit moment al dezvoltarii ontogenetice a limbajului verbal la copil acesta utilizeaza propozitiuni scurte, formate din doua cuvinte, pe care nu le-a auzit de la adult, ci constituie creatia lui originala (“nu poate fi acuzat de imitare”). Daca am accepta teoria invatarii vorbirii prin imitare, ar trebui sa admitem ca un copil nu spune decat ceea ce a mai auzit de la un adult. Este insa demonstrat ca si copilul, ca si adultul, este capabil sa compuna o mare varietate de propozitii, care se bucura de o absoluta originalitate.
In anii 1968-1972, N. Chomsky a emis teoria psiholingvistica (mentalista) a invatarii limbajului verbal (general acceptata), care raspunde cel mai bine legitimelor intrebari ale celor care studiaza achizitia ontogenetica a vorbirii. In acceptia acestei teorii, copilul nu invata sa vorbeasca imitand adultul, ci deprinde de la acesta doar un sistem de reguli, pe care apoi le poate aplica universal.
In anul 1969, E. M. Lenneberg emite ideea ca abilitatea de a dezvolta limbaj simbolic este caracteristica numai omului si constituie o calitate universala a speciei. Desi apropiate biologic de om, primatele nu reusesc niciodata sa vorbeasca, cu toate ca dispun de sisteme de comunicare sociala. Desi diferitele limbi vorbite in lume au vocabular si structuri gramaticale dintre cele mai variate si deosebite intre ele, abilitatea de a vorbi, care este sigur innascuta si dobandita ca un caracter genetic pentru om, ii permite copilului invatarea oricareia dintre ele.
Pentru insusirea limbajului verbal este absolut obligatoriu ca fiinta umana sa dispuna de un anumit nivel de dezvoltare cognitiva si un anumit grad de dezvoltare motorie.
Pornind de la un adevar verificat ca fiinta umana dispune de calitatea innascuta de a putea vorbi, inseamna ca orice copil cu dezvoltare intelectuala normala, care a beneficiat de interactiuni sociale eficiente, incepe sa vorbeasca. Pe intreg globul pamantesc si in toate mediile copiii invata sa vorbeasca la aceeasi varsta si, lucru aparent curios, folosesc aceleasi reguli (sisteme) pentru achizitionarea limbii vorbite. Psiholingvistica si-a concentrat atentia asupra sistemului productiv al vorbirii, studiind modalitatea prin care un copil mic reuseste sa compuna un numar practic infinit de propozitiuni originale. N. Chomsky sustine ca, de fapt, copilul isi insuseste niste reguli gramaticale.
Sintaxa propozitiei are un rol esential in determinarea intelesului ei. Conform teoriei lui Chomsky, competenta sintaxei se dezvolta indiferent de variabilele individuale, cum sunt inteligenta sau motivatia (intentia de comunicare a copilului). Conditiile interactiunii sociale determina logica propozitiei in stadiile initiale ale achizitiei limbajului. La un moment dat, copilul este capabil sa faca transcriptia unor tipare, secventele auditive le traduce intr-o secventa de articulare a sunetelor - cuvintele. Rezulta reproducerea corecta sau numai partial corecta a lor. Aceasta trecere de la model la productie, prin folosirea unor reguli generale, este esentiala pentru fonologia copilului. Unele deductii sunt corecte, altele nu. Oricum, aceste prime reguli se mai schimba in timpul dezvoltarii. Sintaxa frazei este considerata insa un aspect superficial al limbajului verbal. Sensul semantic reprezinta aspectul profund al acestui sistem de comunicare.
Teoria psiholingvistica nu a putut insa sa raspunda la o intrebare cheie: ce reprezinta, in fond, capacitatea innascuta de a vorbi propriei fiintei umane?
Limba vorbita nu este transmisa niciodata impersonal catre interlocutor, ci pentru ca mesajul sa fie mai explicit intervin totdeauna prozodia, paralimbajul si comunicarea extraverbala.
Prozodia reprezinta dimensiunea auditiv-vocala a comunicarii verbale, dupa ce a fost exclusa orice interventie a comunicarii extraverbale si a fonologiei segmentare (analiza fondului de cuvinte, silabe, sunete, vocale, consoane). Prozodia analizeaza variabilitatea lingvistica a vocii inalte sau joase (intonatia), ritmul (inclusiv pauzele) si viteza vorbirii, ezitarile (fluenta).
In stadiile precoce ale comunicarii, prozodia joaca un rol insemnat. Copilul invata sa sesizeze si sa interpreteze intai prozodia si abia mai tarziu sensul cuvintelor.
Cel mai complex component dintre toate sistemele prozodiei este intonatia, ceea ce semnifica folosirea lingvistica a inaltimii sunetelor pentru a favoriza intelegerea mesajului. Variatia de ton a vocii permite ca ea sa devina patetica, sarcastica sau manioasa, ceea ce creste mult expresivitatea mesajului verbal comunicat.
Incepand cu varsta de 2-3 luni, sugarul sesizeaza elementele prozodice ale vorbirii adultului, cand acesta i se adreseaza. Contrastul intre tonul ridicat sau coborat al vocii este interpretat chiar de sugarul de 4 luni.
Dupa varsta de 6 luni, vocalizele emise ritmic de sugar vor fi interpretate ca precursoare ale intonatiei.
In perioada protolingvistica copilul nu poate pronunta decat unul-doua cuvinte. Acestea sunt greu de interpretat fonetic, dar sensul comunicarii se amplifica mult daca ele sunt interceptate prozodic. Este perioada in care copilul utilizeaza activ prozodia, o manipuleaza pentru a completa mesajul. Prozodia este folosita in special in perioada presintactica a vorbirii (9-18 luni), cand din cauza saraciei limbajului verbal si pentru ca inca nu stie sa foloseasca sintaxa, utilizeaza propozitiuni scurte alcatuite din unu-doua cuvinte cu care se incumeta sa comunice cu adultul si chiar se face inteles de acesta. Copilul foloseste mult prozodia si dupa tipul de intonatie folosit, cele cateva cuvinte din vocabularul lui sarac se imbogatesc brusc cu semnificatii.
Gestul (comunicarea extraverbala) completeaza pronuntia uneori incorecta a cuvantului (copilul priveste cu interes catre un obiect, il arata cu degetul si apoi ii pronunta denumirea). In aceasta perioada de trecere, gestul are semnificatie de comunicare mai mare chiar decat folosirea cuvantului.
Proxemica analizeaza distanta spatiala intre cele doua persoane care se afla intr-o secventa de comunicare verbala.
Nu se poate face abstractie de valoarea privirii reciproce a celor doi parteneri de comunicare. Este un element de comportament presupus ca in timpul unei comunicari verbale cei doi se privesc “ochi in ochi”. Privirea atrage, avertizeaza si serveste pentru intarirea contactului verbal, indiferent daca sensul ei este pozitiv sau negativ. Lipsa contactului vizual intr-un dialog lipseste persoana care vorbeste de controlul pozitiv al feedback-ului. Este acelasi lucru care se petrece cu un profesor care tine o lectie magistrala in fata unui microfon si nu in fata unui amfiteatru cu studenti. Contactul cu auditoriul devine impersonal si se pierde din forta de convingere si penetratie a mesajului verbal.
Limbajul verbal are o structura lingvistica de baza alcatuita dintr-un sistem ierarhic bazat pe sunete simple, reunite in cuvinte si fraze.
La nivel fonologic limba vorbita este alcatuita din sunetele de baza, reprezentate prin foneme, pe care vorbitorul le recunoaste ca atare, distingandu-le de alte sunete cu alte semnificatii. Fiecare vorbitor distinge clar fonemele, identificandu-le. Fonemele se succed variat si alcatuiesc succesiv silabe, cuvinte, propozitii, fraze.
Se accepta, prin conventie, ca nivelul imediat superior al limbii vorbite este nivelul gramatical, caruia i se recunosc morfologia si sintaxa. Din punct de vedere morfologic fiecare cuvant are o semnificatie. Cea care comanda ordinea cuvintelor in propozitie este sintaxa. Schimbarea ordinei cuvintelor schimba uneori complet intelesul frazei.
Nivelul semantic este ultimul cu semnificatie pentru analiza limbajului verbaI. Cuvintele sunt investite prin ele insele cu un inteles simbolic care insa poate fi nuantat sau amplificat prin incarcatura emotionala a modului in care sunt redate, de contextul in care are loc comunicarea, de conexiunile pe care le face vorbitorul sau cel care recepteaza mesajul verbal si care tin de dezvoltarea lui cognitiva. Exista propozitiuni corecte gramatical, dar neinterpretabile semantic.
Achizitia ontogenetica a limbajului verbal este precedata de o perioada de dezvoltare, numita preverbala sau prelingvistica.
Primele sunete pe care le pronunta copilul sunt vocalele, urmate de consoane, apoi silabe. In etapele initiale exista diferenta intre pronuntia copilului in comparatie cu cea a adultului si aceasta a devenit evidenta atunci cand s-a incercat transcrierea fonetica.
Ierarhia aparitiei sunetelor si apoi a vorbirii este universala, dar ramane dependenta de capacitatea productiva a copilului si de nivelul lui de dezvoltare.
Sunetele tuturor limbilor sunt mixate in inceputurile lingvistice ale fiintei umane! Copilul va selecta dintre acestea acele foneme care sunt potrivite cu limba pe care o va invata (adultul ii intareste fonemele de care va avea nevoie!). Stadiile dezvoltarii vocale au caracter ierarhic (ca toate stadiile dezvoltarii in spirala, in genere). Fiecare stadiu nou incorporeaza (presupune) pe cel anterior si se construieste pe acesta.
Exista in dezvoltarea ontogenetica a limbajului verbal o perioada de tranzitie care dureaza numai cateva luni, in timpul careia copilul spune cateva cuvinte inventate de e1, care nu exista in limbajul verbal al adultului si care au fost denumite de catre specialisti cu un termen lingvistic, protocuvinte. Ele deriva din cuvintele folosite de adult, denumesc actiuni particulare, functii specifice, au sensuri pragmatice bine definite, dar nu sunt identice cu cuvintele folosite de adult, deoarece contin foneme pe care copilul nu le poate inca pronunta. Tot in aceasta perioada este observat si fenomenul lingvistic de supraextensie (utilizarea unui singur cuvant pentru a denumi mai multe obiecte sau actiuni cu sens asemanator).
Primul cuvant apare de obicei inainte ca sugarul sa fi inceput sa mearga singur (9-10 luni) si el semnifica numai pentru laici inceputul comunicarii cu adultul. De fapt, inca de la nastere, copilul se afla in interactiune de comunicare cu mama. Primele cuvinte, semnalate intre 9-15 luni, alcatuiesc protolimbajul. Acesta are o valoare intermediara intre precursorii vorbirii semnalati anterior si aparitia vorbirii.
Pentru a deveni apt sa vorbeasca, copilul trebuie sa recunoasca un cuvant intr-un anumit timp, sa invete sa-l pronunte spontan (nu prin imitarea adultului) si sa-1 utilizeze atunci cand social si pragmatic este oportun, intr-un anumit context. El trebuie sa deprinda valoarea simbolica si semantica a cuvintelor.
Limbajul verbal recunoaste un aspect social si unul cognitiv, mai subtil si mai sofisticat.
Aspectul social este argumentat prin aceea ca limba se invata in cadrul comunicarii sociale si are rolul de a intretine sau completa o comunicare sociala. Contactul cu un mediu social in care se vorbeste este o conditie absolut obligatorie pentru ca un copil sa invete sa vorbeasca. Parintii au un rol major in aceasta achizitie.
S-a demonstrat ca exista o relatie semnificativa intre vocabularul copilului la varsta de 2 ani si jumatate si numarul de cuvinte care i-au fost adresate in cursul unor interactiuni speciale cu copilul. Se stie ca mama adreseaza cuvinte copilului in trei imprejurari diferite si anume, cand il ingrijeste (ii face baie, il infasa, ii da de mancare), in toate perioadele in care copilul ramane singur fara sa i se acorde o atentie speciala si dispune doar de perioade de atentie divizata (supervizare din partea adultului) si in cadrul unor interactiuni speciale, alcatuite din dialog, jocuri cu participarea adultului, jocuri cu jucarii, dirijat de adult. Cele mai consistente interactiuni mama-copil se remarca la primul copil al mamei si probabil acesta este substratul ca primul nascut se dezvolta, de obicei, mai repede si are performante cognitive superioare celorlalti frati din fratrie. Strategia mamei este insa determinata mult de raspunsul copilului.
Pentru a putea invata sa vorbesti se mai cere, de asemenea, ca sistemul nervos sa fie intact, desi s-au citat cazuri sigure de arhinencefalie care au dobandit un limbaj verbal normal. La nastere, ambele emisfere cerebrale sunt echipotentiale si pot sa favorizeze achizitia limbajului verbal in egala masura. Cu timpul se constituie un proces de specializare a emisferelor cerebrale si emisfera stanga ia comanda pentru limbaj. Conform cercetarilor lui Buch si Duffy (1980, citate de Feldman) emisfera stanga este sediul intregii comunicari simbolice. Sub actiunea emotiilor care sunt generate in emisfera dreapta, functia emisferei stangi poate suferi o inhibitie. Functia emisferei stangi influenteaza, de asemenea, cunoasterea lineara, secventiala, analitica, proprie limbajului verbal, spre deosebire de emisfera dreapta care coordoneaza cunoasterea generala, sintetica. Procesul dezvoltarii cognitive nu poate fi separat de procesul dezvoltarii emotionale si exista de asemenea un paralelism intre gradul de inteligenta si calitatea utilizarii limbajului.
Comunicarea verbala fiind o comunicare tipic simbolica presupune o oferta pentru comunicare. In timpul comunicarii verbale, apare mimica faciala conversationala si de ascultare, dupa cum exista o stransa corelatie intre miscarile corpului si comportamentul verbal. Acestea nu opereaza automatic si, de obicei, scapa interventiei constiente. Ele nu exprima totdeauna o stare motivational-emotionala si nu constituie un comportament spontan (vezi comunicarea extraverbala). Utilizarea comunicarii simbolice este totdeauna voluntara, dar nu totdeauna constienta. Unele simboluri verbale invatate opereaza in afara atentiei emitatorului sau receptorului.
Insusirea limbajului verbal recunoaste doua versante si anume cel al receptiei si cel al producerii lui. Intre aceste doua etape se interpune mecanismul cerebral. Atat aspectul receptiv, cat si cel expresiv al limbajului verbal poate fi cuantificat si obiectivat si acesta este scopul testelor care isi propun sa masoare dezvoltarea limbajului la copil (vezi figura 2).
Aspectul receptiei presupune auzirea, ascultarea, selectia, recunoasterea sunetelor, a inflexiunilor vocii (interpretarea prozodiei), intelegerea sensului semantic al cuvintelor, al constructiei sintactice.
Aspectul expresiv (producerea limbajului) presupune investigarea modului de producere a sunetelor, calitatea lor, articularea corecta a cuvintelor, abilitatea de asamblare a cuvintelor (expresivitatea verbala), abilitatea de conceptie verbala, folosirea comunicarii extraverbale pentru a completa sensul comunicarii si dorinta de comunicare.
Se poate accepta ca in patru categorii de situatii are loc intarzierea aparitiei limbajului verbal si acestea sunt: surditatea, retardul mental, tulburarile emotionale si lipsa de stimulare prin interactiuni sociale eficiente. Se stie ca un copil institutionalizat vorbeste mai tarziu, mai dificil si mai putin expresiv din cauza acestei substimulari sociale. Alteori nu exista decat deficiente ale interesului pentru comunicarea interumana (autismul este considerat falimentul comunicarii).
Se declara ca un copil nu vorbeste daca nu rosteste nici un cuvant la varsta de 3 ani si jumatate.
In momentul in care se face testarea abilitatilor verbale la copilul prescolar nu se va pierde din vedere ca unii copii se inhiba iremediabil in preajma unui adult strain. Testarea copilului este exclusa daca nu am reusit sa intram intr-o interactiune de comunicare favorizata de prezenta unor jucarii noi, atractiv colorate care sa-i trezeasca interesul. O interactiune de joc este un bun prilej de a stabili nivelul de dezvoltare verbala a copilului.
O tulburare a comunicarii verbale este probabila daca o semnaleaza parintii sau educatorii (leagane, case de copii, crese), daca copilul pare ca aude si nu asculta cu atentie, daca la varsta de 1 an nu-si cunoaste numele, daca nu intelege interdictia, daca la varsta de 18 luni nu rosteste unu-doua cuvinte, daca la varsta de 3 ani nu asculta o poveste, nu intelege sensul unor adverbe (sus, jos, inauntru, afara) sau nu utilizeaza propozitiuni scurte formate din unul-doua cuvinte.
Daca din diferite motive un copil nu-si poate insusi limbajul verbal, el va fi grav handicapat si in inferioritate intelectuala fata de semenii lui de aceeasi varsta.
In concluzie, evaluarea limbajului se face in mod complex demonstrand capacitatea de a auzi, dorinta de a asculta, abilitatea de a discrimina fonemele, de a face corelatie intre obiect si cuvant, capacitatea de a formula un raspuns verbal, de a organiza un limbaj expresiv si a articula cuvintele. Raspunsul depinde de dezvoltarea cognitiva, context si starea emotionala a subiectului, emotiile avand un efect negativ asupra producerii limbajului si mai putin asupra receptarii lui.

 
 
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


 
Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2014| Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite