o3x21xp
Institutoarea ne expune urmatorul caz:
„M. este in varsta de noua ani si este in clasa a patra. Este cea mai mica dintre cinci copii, cati sunt In familie. Fratii si surorile ei au 25, 23,15 si 14 ani. Fata cea mare, maritata de-acum, are un copil in varsta de cateva saptamani. in situatia ei de mezina, frumusica si placuta, M. a fost deosebit de rasfatata de catre parinti, frati si surori. Educatia si supravegherea ei au cazut indeosebi in sarcina fratilor si surorilor, deoarece parintii lucrau toata ziua. Tatal este slujbas la o casa de comert si lipseste de acasa intre ora 7 dimineata si ora 6 seara. Mama e corsetiera si este de asemenea ocupata toata ziua. La intrarea in scoala fetita s-a facut remarcata in clasa intr-un mod cat se poate de neplacut, prin flecareli, prin neastampar, printr-o atitudine exagerat de aroganta, prin lipsa sensibilitatii, prin tendinta la galceava si salbaticia cu care isi trata colegele. Institutoarea de la clasa intai o mentioneaza adesea ca pe „o copila teribila", insa foarte inteligenta si, dupa chef, cand extrem de muncitoare, cand de o lene exasperanta. Dat fiind ca o cunosc din clasa a doua, nu o pot acuza de trandavie. Dimpotriva, este foarte harnica, este foarte buna la compunere, imaginatia ii este vie, se exprima bine, recita la fel de bine, scrie caligrafic si insista asupra curateniei, ca rezultat al cochetariei, trebuie sa o recunoastem. ii place mult sa se faca admirata. Cand o tema ii reusea in mod deosebit, venea in fata clasei cu caietul, ca sa mi-1 arate: „Eu am facut asta!". Se bucura cand o lauzi. Abordeaza temele intr-un mod plin de dexteritate si indrazneala. La gimnastica este foarte buna si curajoasa. A invatat singura sa mearga pe bicicleta si sa inoate; acum doreste sa aiba o pereche de patine, spre a invata anul acesta sa patineze. Tendinta ei de a se pune in valoare este, insa, foarte puternica, impingand-o fara incetare la a se face remarcata, lucru imposibil intr-o colectivitate de treizeci de copii. Atunci ea tulbura procesul de invatamant, luandu-le vorba din gura celorlalti, fara a se putea stapani, desi in mai multe randuri a fost dojenita pentru purtarea ei. inca si mai putin isi poate stapani curiozitatea. Cand ii semnalez unei eleve vreo greseala in caiet, ea isi paraseste locul din banca, spre a lua si ea cunostinta de greseala colegei. O atrage indeosebi ceea ce este interzis. Anul trecut directoarea s-a opus oricarei deghizari inainte de lasata secului, ca sa nu se sperie copiii din clasa intai, care era vecina. A doua zi, in recreatie, M. s-a dus la W.C. si dupa cateva minute s-a napustit in clasa, deghizata in diavol, fluturand in aer o nuia, bruscan-du-i pe copii si urland. Am certat-o si am intrebat-o daca nu era la curent cu interdictia de a se deghiza; n-am obtinut de la dansa nici un raspuns. Ori de cate ori o iei la intrebari, se comporta la fel. De notat este ca niciodata nu te poate privi drept in ochi. Manifesta semne de mare neliniste daca, in timpul orei, o privesc catava vreme. in cazul acesta intoarce ochii cu jena, aruncandu-mi din cand in cand cate o privire timida, ca sa vada daca o mai privesc sau nu. Sa spunem, in treacat, ca nu este necinstita. Mama fetei sustine ca fata nu minte niciodata.

Nevoia ei de a se pune in valoare s-a manifestat in mod izbitor in urmatoarele imprejurari: Anul trecut am avut o inspectie la ora de muzica. De mai multe ori pana atunci, ca masura disciplinara, M. fusese data afara de la acest curs, pentru palavrageala si alte feluri de a intrerupe mereu activitatea didactica. Cu prilejul inspectiei a fost si ea prezenta. Neavand, din cauza absentelor, acelasi antrenament ca restul clasei, evident ca nu s-a putut distinge. Dar sa stea pur si simplu in rand cu ceilalti si sa faca ce faceau ei, fara a se face remarcata, nu era lucru suportabil pentru dansa. in timpul recreatiei ea s-a apropiat de inspectoarea care conversa cu cineva si a facut o pirueta, gimnastica fiind domeniul in care exceleaza. ii place sa faca farse. Mi-a povestit, bunaoara, ca intr-o zi a lasat sa scape pasarea dintr-o colivie pe care proprietarul o pusese in curte, bucurandu-se ca acesta nu-1 gaseste pe autorul farsei. Pretinde ca i se facuse mila de acea pasare care piuia. Pe timpul vacantei, ca sa se amuze, a lasat sa cada cu totul oblonul din fier al unei macelarii de vizavi de casa in care locuia. Cand macelareasa a iesit si i-a aplicat o corectie fetei, mama acesteia a iesit la randu-i din magazinul ei si a palmuit-o pe macelareasa, ceea ce i-a adus un proces si o amenda de 10 coroane. Mama m-a rugat sa fiu cat se poate de severa cu fata, care, acasa, o exaspereaza. Este incapatanata si ori de cate ori mama ii spune sa faca ceva ii raspunde cu „nu vreau, si gata!", fara a ceda, in general, decat cu forta. Daca femeia aceasta ar dispune de mijloacele necesare, ar incredinta unor copilul straini, ca sa-i dea o educatie corespunzatoare, deoarece parintii, cu comertul lor, nu se pot ocupa suficient de copila. Cat despre frati si surori, ei o resping, cu toate ca o iubesc mult si sunt blanzi cu dansa. La scoala ea se comporta la fel. Nu trece zi in care sa n-o vezi batand o colega sau trantind-o la pamant fara nici un motiv. Doua fetite au si fost serios ranite, din cauza ca ea le-a izbit de perete sau de colturile bancilor. Pe drumul la scoala le trage de par pe colege sau le ameninta cu „sapuneala" la iesirea de la scoala. Din toate aceste pricini colegele nu o vad cu ochi buni si se tem de ea. Daca, in timpul orei, vreo vecina ii cere sa stea linistita, ea ii da ghionti, o pisca sau o loveste cu picioarele, pe sub banca. Convocarea la scoala a parintilor nu a dat rezultate pana in prezent. S-a prezentat intotdeauna mama, iar aceasta arunca vina pe tatal fetei, care o rasfata din cale-afara pe copila. Nu am avut niciodata prilejul sa discut cu tatal, insa mama fetei a promis sa-1 aduca azi la scoala".
Dr. A: in expunerea detaliata cu privire la aceasta fetita a fost subliniat cu multa precizie punctul central al dezvoltarii ei. Fetita manifesta o tendinta deosebit de marcata catre o punere in valoare rau orientata. Ni s-a facut cunoscut ca avem de-a face cu o mezina si ca aceasta a fost rasfatata; rasfatul pare a ne explica de ce este atat de mare tendinta ei de a se pune in valoare. Ca mezina, ar dori sa-i depaseasca pe toti. Dar in afara de randamentul ei scolar bun, se constata un atat de mare numar de lipsuri, incat esti uluit. intelegem prea bine de ce comportamentul fetitei merge din rau in mai rau. Fetita se comporta ca intr-o cursa de prins soareci, neputand scapa de propria-i soarta; ea ar vrea sa fie punctul de atractie, dar, dat fiind faptul ca a actionat atat de gresit, pretutindeni se loveste de rezistenta si este incitata sa continue. As dori ca, in cateva cuvinte, sa arat ceea ce m-a frapat in aceasta excelenta expunere, referitor la linia dinamica a copilului. Este foarte vadita la ea tendinta de a vrea sa le depaseasca pe colegele ei de scoala.
Nu a obtinut decat un succes partial si incearca sa recupereze ceea ce a pierdut datorita absentelor de la scoala, in urma exmatricularilor, precum si a dificultatilor pe care le are in raporturile cu mama sa. Putem emite ideea ca, daca ar fi prima din clasa, comportamentul ei s-ar schimba radical. Nu ea insasi s-ar schimba, cat situatia ei ar fi mai buna; tendinta ei de a se pune in valoare nu suporta viata de acasa, pe cand la scoala, cu colegele ei, se afla pe picior de lupta. Aici ar vrea ea sa iasa biruitoare. Este cu neputinta sa-1 deturnezi pe acest copil din drumul sau prin bataie sau alte pedepse. Pentru ca in acest caz, neindraznind sa actioneze deschis in dauna colegelor sale, o face pe ascuns. Ar fi, de asemenea, sa-i determinam pe copil sa minta. Cred ca adevaratul motiv pentru care a dat drumul pasarii din colivie nu a fost, cum a declarat ea, mila, ci mai degraba o anumita bucurie de a ataca bunul altuia. impinsa de acelasi motiv priveste in caietele colegelor ei. in aceasta bucurie maligna pe care i-o provoaca greselile altora, ea isi afla superioritatea, crezand ca se situeaza deasupra lor. Daca ar reusi sa triumfe mereu, aceasta nu ar prejudicia cu nimic viata sa viitoare. Cu siguranta ca nu va gasi pe nimeni care sa-i ofere mereu aceasta posibilitate. Trebuie intervenit spre a smulge raul din radacina. Este necesar ca fetita aceasta sa inteleaga eroarea in care traieste. Trebuie sa i se arate ca are tendinta de a se situa mereu in frunte si ca, nereusind sa o faca pe planul actiunilor utile, incearca atunci sa se puna in valoare pe planul actiunilor vatamatoare (molestandu-i sau tiranizandu-i pe ceilalti). Aceasta explicatie, insa, nu trebuie sa ia forma unui repros, pentru ca atunci ea va reincepe lupta. Un copil de felul acestuia prezinta, in caz de repros, o stare de spirit care l-ar determina sa gandeasca: „De acum incolo o voi face si mai si!" Copiii vor, totusi, sa demonstreze ca ei sunt cei mai puternici. Nu cred ca am putea elimina metehnele lor printr-o conversatie. O persoana pe care nu o cunoaste si care nu tine deloc de cercul relatiilor fetitei va trebui sa-i dea intr-o zi, prieteneste, unele povete, aratandu-i ce se petrece in psihicul ei. Fetita stie ca mama ii ia apararea si nu ia in serios amenintarile ei. Fiind inteligenta, cunoaste limitele pe care un institutor nu le poate depasi si stie ca lucrurile nu vor fi duse pana la capat. Am auzit afirmandu-se ca parintii, ca si fratii si surorile, o iubesc, dar, cu toate acestea, ea ii tortureaza, fiind prea putin amabila cu dansii. Fetita incearca sa-i subjuge pe ceilalti, dar nu izbuteste sa faca in intregime acest lucru cu fratii si surorile; de unde nevoia de a-i ataca. Mereu si pretutindeni gasim acelasi ritm si aceeasi structura. Amenintarile mamei sunt complet inutile si brutalizand fetita nu se va ajunge la nici un rezultat. Ea stie ca tatal sau, oricare ar fi situatia, va fi de partea sa. De altfel, probabil ca el nu poarta intreaga responsabilitate pentru educarea eronata a copilului, si se stie ca mem¬brii familiei arunca unul asupra altuia aceasta responsabilitate. Este necesar ca parintii sa fie consiliati, sa fie facuti sa inteleaga ca, in fond, fetita nu este raspunzatoare, intrucat, pana atunci, nu facuse decat sa se conformeze unui stil de viata stabilit in prima sa copilarie. Nu ne-am putea astepta la o schimbare atat timp cat ea isi va mentine scopul eronat, adica acela de a fi mereu cea dintai si de a se situa totdeauna in centrul atentiei.
Cel mai bun mijloc de a lamuri copilul, precum si pe mama, ar fi sa o facem pe aceasta din urma sa inteleaga ca foarte adesea se constata la mezini tendinta de a voi sa se situeze pe primul plan.
Dr. A (adresandu-se parintilor): Cu copilul nu trebuie sa luptam, pentru ca adesea putem sa pierdem; totdeauna cei mai puternici sunt copiii. Fetitei trebuie sa i se vorbeasca cu bunavointa si sa-i spunem ca daca reincepe sa vrea sa-i domine pe ceilalti, ceea ce se intampla adesea la mezini, nu este mare scofala. Ar trebui sa o facem pe fetita sa inteleaga de unde provine la dansa aceasta trebuinta, pe care ea insasi n-o intelege, de a se gasi mereu in centrul atentiei.
Sfat pentru institutoare: Sa priveasca eventualele recidive ale copilului cu un suras comprehensiv si sa-i atraga copilului atentia, njumandu-i: „Cred ca iarasi ai vrea sa te afli in centrul atentiei".
Dr. A (adresandu-se fetitei, care plange intr-una):Ai vrea tu sa fii cea mai buna eleva si sa reusesti multe alte lucruri? Esti o fetita inteligenta. Trebuie numai sa te debarasezi de obisnuinta de a-i sili pe ceilalti sa se ocupe mereu de tine. Tu esti cea mai mica si vrei sa demonstrezi totdeauna ca tu esti stapana. Nu-i vina ta, o recunoastem, fiindca asta li se intampla des mezinilor. Uite, tu scrii bine,esti buna la gimnastica; oare trebuie sa le sacai vesnic pe celelalte fetite? Ai un tata bun, o mama buna; ai putea fi multumita; ai tu intr-adevar nevoie sa fii mereu in fata? Te asigur ca lacrimile tale sunt cu totul de prisos, pentru ca nu te afli aici ca sa fii pedepsita, ci pentru a ti se explica unde ai gresit. Vrei sa demonstrezi ca acasa tu esti stapana; ce nevoie ai de asta? Tu stii tot atatea cate stiu altii. Ar trebui, de asemenea, sa-i privesti pe oameni in ochi si sa le demonstrezi ca nu ai nimic rau pe constiinta. Sa-ti spui: „Nu vreau sa domin, nu vreau sa ma fac dezagreabila, nu vreau sa-i dau de furca mamei, ca ea sa fie obligata sa se ocupe de mine", incearca sa-i faci placere; vei reusi, iar atunci iti vei spune: „Sunt poate o mezina, insa toata lumea ma iubeste". Ce crezi, vei reusi, ori vrei sa te comporti ca unul care spune cat traieste: „Ia uite cine sunt eu!"? Dupa o luna voi reveni.