In urma cu aproape 40 de ani (1958), Fritz Heider publica
in SUA lucrarea despre psihologia relaþiilor interpersonale (Psychology
of Interpersonal Relations), in care intenþiona sa evidenþieze
insemnatatea experienþei cotidiene pentru acþiunea
sociala. Punand bazele unui model de inþelegere a procesului
prin care „omul cuprinde realitatea ºi poate sa o prezica
ºi s-o stapaneasca", Heider descrie atribuirea
ca pe o punte intre lumea exterioara individului ºi lumea
interioara a acestuia. j6i3ir
Scopul acestei legaturi este de o importanþa covarºitoare
pentru individ, caruia ii confera sentimentul echilibrului
interior, datorita impresiei intime cu privire la mediu ca fiind ceva
stabil ºi coerent.
In concepþia lui Heider, atribuirea care aparþine indivizilor
priveºte cauzele evenimentelor neobiºnuite in care ei sunt implicaþi.
Atribuirea raspunde intotdeauna nevoii echilibrului cognitiv.
Percepþia naiva este estimata ca un demers spontan de cautare
a permanentului dincolo de variabil, in incercarea de ordonare a
realitaþii, de estompare a unor contradicþii, ameninþatoare
pentru echilibrul psihic ºi in acelaºi timp capabile sa
slabeasca acþiunea prin inducerea unei stari derutante.
Un exemplu clasic de atribuire, datorat literaturii sociologice de la inceputul
secolului nostru, ne ajuta sa inþelegem importanþa
acestui mod de a menþine in frau laolalta intr-un
singur inþeles orizontul launtric ºi lumea inconjuratoare
a omului. Ne referim la Etica protestanta ºi spiritul capitalismului,
opera a lui Max Weber aparuta in 1920.
Imbinand observaþia cu o prodigioasa documentaþie
istorica opera lui Max Weber ofera un model explicativ pentru
inclinaþia omului, marcata in protestantism, de a ºti
sa-ºi conduca viaþa raþional. Teoria din Etica
protestanta ºi spiritul capitalismului are caracter de model explicativ.
Ea trebuie circumscrisa, aºa cum a ºi intenþionat autorul,
regional ºi istoric.
Max Weber demonstreaza ca etica protestanta a fost un fenomen
care a condus la creºterea raþionalismului in diverse aspecte
ale vieþii sociale. Legat in mare masura de dezvoltarea
capitalismului, raþionalismul dezvoltat in restul Europei a favorizat
cunoaºterea ºtiinþifica, observaþia ºi dezvoltarea
metodelor experimentale. La aceasta evoluþie au contribuit ºi
ideile religioase care au avut un impact marcant asupra organizarii vieþii
de zi cu zi a grupurilor protestante.
Protestantismul a marcat o diferenþiere evidenta in raport
cu catolicismul. Pentru protestanþi, faptul de a fi ales a lui Dumnezeu
sau damnat, nu se leaga de masura in care individul respecta
poruncile divine. Faptul de a fi ales sau damnat este stabilit pentru totdeauna
de la inceputul timpurilor. Omul nu-ºi poate negocia mantuirea.
Doctrina protestanta produce de la inceput o angoasa. Neputand
sa patrunda misterul acestei decizii care-i marcheaza
destinul, individul traieºte dramatic. Incercand sa
reduca aceasta tensiune, Calvin ofera soluþia unei
comportari care sa intareasca credinþa
ca poate fi unul dintre aleºi. Pentru a depaºi orice
indoiala, omul se va manifesta printr-o þinuta ascetica,
neincetand sa serveasca gloria divina in
fiecare clipa a vieþii sale. Utilitatea muncii este judecata
dupa rezultatele obþinute, iar rezultatele bune pot fi semne ale
graþiei divine.
In acest caz, protestantismul ca miºcare religioasa a influenþat
dezvoltarea culturii ºi a imprimat o tendinþa capitalista
activitaþii oamenilor.
Oferind un suport ºi o explicaþie „raþionala"
comportamentului intreprinzatorului capitalist, protestantismul
a generat un sens vieþii de zi cu zi a oamenilor, dandu-le impresia
unei coerenþe care leaga demersul interior al individului de lumea
exterioara, ajutandu-l sa o cunoasca.
In concepþia lui Max Weber acþiunile sociale individuale sunt
esenþiale, accentul cazand pe rolul „carierelor sociale",
a caror orientare este data de interese, valori ºi tradiþii.
Imaginea sa cu privire la societate este aceea a unui dinamism susþinut
de acþiunea sociala.
Intervenþia sensului in orice acþiune, a raþionalului
sau iraþionalului din orice fapta este insaºi
atribuirea, adica incercarea actorului social de a explica relaþiile
interpersonale la care participa sau asista in scopul de
a regasi de fiecare data pe sine intr-o anumita aparenþa
de ordine.
Acest lucru se vede in exemplul din Etica protestanta, in
care autorul descrie trecerea de la modelul tradiþional de munca
l acel capitalist.
Max Weber accentueaza ca „Adversarul cu care trebuie sa
lupte in primul rand spiritul capitalismului, in sensul unui
stil de viaþa anumit legat de norme aparand in
haina unei etici, a fost acel gen de simþire ºi de comportare care
ar putea fi numit trediþionalism". Esenþial, tradiþionalismul
se baza pe concepþia ca „Omul accepta, prin natura
sa, sa caºtige nu bani mulþi ºi tot mai mulþi,
ca sa traiasca pur ºi simplu, sa traiasca
aºa cum este obiºnuit ºi sa caºtige atat
cat are nevoie pentru aceasta". Aºa se pare ca „Pretutindeni
unde capitalismul modern ºi-a inceput opera de creºtere a productivitaþii
muncii omeneºti prin creºterea intensitaþii s-a izbit
de rezistenþa extraordinar de tenace a acestui laitmotiv al muncii din
economia precapistalista", scrie in continuare Max Weber.
Concis spus, deoarece modelul tradiþionalist de gandire nu permite
omului sa munceasca pentru a obþine venituri ce-i depaºesc
trebuinþele, capitaliºtii incearca se reduca
salariile, adica sa produca o saracire a
maselor.
In aceste condiþii doar schimbarea unei mentalitaþi,
a unghiului interior de proiecþie al individului poate sa produca
miracolul detaºarii omului de preocuparea permanenta pentru
caºtig ºi transformarea muncii intr-o vocaþie, adica
in scop de sine.
Intervine un moment in care orizontul interior al individului se contureaza
prin intervenþia unei intregi dramaturgii, care va lua locul comportarii
fireºti, naturale. Max Weber scrie: „Dar o asemenea mentalitate -
cu privire la munca drept vocaþie - nu este data de la natura.
Ea nu poate fi generata in mod direct nici de salarii mari, nici
de salarii mici, ci este numai rezultatul unui indelungat proces educaþional".
In acest caz atribuirea face legatura intre doua tendinþe
aparent contradictorii: ascetismul intreprinzatorului ºi nevoia
lui de a caºtiga mereu mai mult ºi mai mult.
Sa aratam, urmandu-l pe Max Weber, ca in
orice epoca exista un punct de vedere etic nu lipsit de contradicþii
care, acceptand activitaþile comerciale ºi industriale
ca legitime aducatoare de profit, respinge in acelaºi timp
„spiritul caºtigului capitalist, considerandu-l turpitudo".
Aºa incat, scrie el, „Pe noi ne intereseaza aici
tocmai originea elementului neraþional pe care il conþine
conceptul de vocaþie", adica tocmai acel element capabil,
dincolo de orice, sa restabileasca echilibrul in interiorul
individului, lasandu-l dincolo de contradicþii ancorat in
realitatea sociala.
Acest element are o natura religioasa ºi are sensul „unei
misiuni date de Dumnezeu". „Tocmai aceasta a avut drept consecinþa
inevitabila ideea ca munca laica de zi cu zi avea o semnificaþie
religioasa ºi a produs pentru prima data acest sens al conceptului
de profesie. Aºadar, in conceptul de profesie iºi gaseºte
expresie dogma centrala a tuturor variantelor protestante…care
cunoaºte ca singur mijloc de a trai cum ii este placut
lui Dumnezeu nu o suprasolicitare a moralitaþii laice prin asceza
monahala, ci exclusiv prin indeplinirea datoriilor laice, aºa
cum rezulta ele din poziþia in viaþa a individului
ºi care tocmai astfel devine Beruf "(profesia sa).
Acest mod de ancorare a individului in realitate s-a impus ca urmare a
propagarii unor obiective cu caracter etic de catre persoane care
nu intenþionau nimic in legatura cu ceea ce sociologul
numeºte „spiritul capitalismului". Aceasta a fost doar o urmare
neprevazuta ºi foarte indepartata a idealurilor
Reformei.
Din textul lucrarii putem desprinde in continuare ce se intampla
in sufletul individului, cum lupta interioara genereaza
ordinea exterioara prin intermediul unei atribuiri. Aceasta atribuire
se refera la o modalitate concreta de depaºire a limitei
absolute specifica fiinþei confruntata cu finitudinea sa.
Max Weber se intreaba in fapt cum a putut sa se impace
utilitarismul calvinist cu concepþia despre profesie ca vocaþie
„intr-o vreme in care lumea de dincolo nu era doar mai importanta,
dar in multe privinþe ºi mai sigura decat interesele
vieþii pamanteºti".
Acest lucru a fost posibil, explica el, datorita nevoii oamenilor
de a ºti daca erau mai presus de orice aleºii lui Dumnezeu.
Toate faptele unei vieþi se fac pentru gloria lui Dumnezeu. Deºi
nu pot constitui mijloace tehnice de a deþine graþia divina,
ele raman semne ale faptului de a fi ale. Prin ele nu se cumpara
mantuirea, dar „ele sunt mijloace…pentru a scapa de
teama de a nu fi mantuit". „Practic vorbind - concluzioneaza
sociologul - aceasta inseamna in fond ca Dumnezeu
il ajuta pe acela care se ajuta singur".
Ramanem inca la Max Weber doar pentru a arata
cum ia naºtere din toate acestea ordinea sociala. El scria: „Caci
numai printr-o schimbare fundamentala a sensului intregii vieþi
in fiecare ceas ºi in fiecare fapta se putea confirma
efectul graþiei ca o inalþare a omului din status nature
in status gratiae". ªi in sfarºit: „In
opoziþie cu noile reprezentari populare, scopul era o viaþa
lucida, conºtienta, luminoasa, iar obiectivul cel
mai urgent anihilarea naivitaþii pe care o da bucuria vieþii
instinctuale. Introducerea ordinii in viaþa a tuturor adepþilor
era principalul mijloc al ascezei". „De aici a urmat pentru individ
imboldul de a-ºi controla metodic starea de graþie a modului de viaþa".
La fel cum in teoria lui Lerner, care priveºte credinþa intr-o
lume dreapta, nevoia de securitate personala ºi teama de
a fi supus unor multiple riscuri ii fac pe oameni sa atribuie vinovaþii
celor loviþi de nenorocire, facand din atribuire o legitimare
a nenorocirii, in teoria despre spiritul capitalismului a lui Max Weber
teama de finitudine duce la descoperirea muncii ca vocaþie ºi la
construirea pe aceasta baza a unei etici profesionale specifice
burgheziei. In virtutea acesteia, intreprinzatorul burghez,
avand conºtiinþa ca se bucura de toata
graþia lui Dumnezeu ºi ca este vizibil binecuvantat
de acesta, putea, daca nu depaºea limitele corectitudinii
formale ºi morala sa era ireproºabila ºi daca modul
in care iºi folosea bogaþia nu era condamnabil,
sa-ºi urmareasca interesele de caºtig ºi
era chiar recomandabil sa o faca.
Restabilirea echilibrului sufletesc ºi ancorarea in mediu sunt, conform
exemplului discutat, pe cat de laborioase ºi neaºteptate, pe
atat de productive, antrenand aºa cum se poate constata, transformari
esenþiale ale realitaþii sociale.
Modelul de analiza sociologica folosit de Max Weber in Etica
protestanta a condus la formularea primului principiu al sociologiei
acþiunii, acela al individualismului metodologic. Acest principiu presupune
ca pentru explicarea unui fenomen social trebuie regasite cauzele
individuale, adica inþelese motivele pe care le au actorii
sociali de a face ceea ce fac sau de a crede ceea ce cred.
Individualismul metodologic nu presupune reprezentarea actorului social ca suspendat
intr-un social. Dimpotriva, este recunoscut faptul ca actorul
a fost socializat ºi este in relaþie cu alþi actori care
ca ºi el desfaºoara roluri sociale. In general,
individualismul metodologic recunoaºte faptul ca indivizii se miºca
intr-un context care in buna masura li se impune.
Imaginea despre societate, impusa de individualismul metodologic, nu
este una atomista, ci interacþionista.
Bibliografie
Beca Elena - Despre atribuire In: Psihologie sociala nr. 6, 1997,
p. 6-8.
Kalberg Stephen - On the neglect of Weber's protestant ethic In: Sociological
theory, vol 14, nr.1, 1996, p. 49-67.
Furnham Adrian - Belief in a just world, in British Journal of Social
Psihology, 28, 1989, pag. 365-381.
Weber Max - Etica protestanta ºi spiritul capitalismului, Humanitas,
Bucureºti, 1993.
