Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la un inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa nu intereseze in a il descifra. z5h17ho
Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la un inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa nu intereseze in a il descifra.
Astfel trebuie spus ca pana la nastere fiinta umana parcurge un lung proces de formare. Acesta este un proces natural de care depinde evolutia si dezvoltarea ulterioara a vietii. Viata intrauterina este perioada cu cea mai intensa dezvoltare a fiintei umane, de unde si vorba ca viata nu incepe odata cu nasterea, ci cu cateva luni inainte, fapt semnificativ pentru formarea omului.
Consideram ca aceast material este foarte util pentru viitoarele mamici, ajutandu-le sa inteleaga mai bine ceea ce se intampla inainte si dupa momentul nasterii. In acest fel, pot sa le ofere viitorilor copii un climat placut si adaptat la necesitatile cerute de aparitia unui copil. Totul are o succesiune logica si speram ca matarialul sa fie pe intelesul tuturor.(este foarte adevarat ca unii termeni sunt mai greoi, dar speram ca explicatiile sunt satisfacatoare).
Oricum, pe langa aceaste informatii, va vom oferii in viitor si altele intr-o posibila rubrica "Mama si copilul".Dar sa incepem calatoria cu primul pas.

EMBRIOLOGIA SI FAZELE INTRAUTERINE

Totul incepe odata cu patrunderea spermatozoidului in peretii ovulului, cand se elibereaza cei 23 de cromozomi complementari altor 23 emisi de ovul. Cromozomii sunt formati din gene si impreuna alcatuiesc codul genetic al individului. Genele formeaza segmente de acid dezoxiribonucleic (A.D.N). Orice abatere de la aceste reguli prezinta importanta pentru depistarea factorilor ce pot duce la o dezvoltare aberanta in stadiile intrauterine si cu efecte in evolutia ulterioara a omului.
Embrionul se dezvolta foarte repede. Chiar din primele zile volumul sau creste de 8.000 ori, iar diametrul de aproximativ 20 ori si paralel, se extinde masa celulara. Deosebit de rapid se dezvolta celula nervoasa. Astfel, in primele saptamani, celula nervoasa are un ritm de multiplicare de circa 20.000 neuroni pe minut si ajunge sa creasca, in luna a treia, la 30.000 neuroni pe minut. Cresterea masei celulare se realizeaza prin producerea de doua tipuri de celule - celule primare (germinale) si celule exterioare de protectie.
Putem vorbi de doua perioade: o perioada fetala timpurie, in care au loc numeroase modificari ce duc la formarea celor trei straturi, ectoderm, mezoderm si endoderm. In continuare, procesul de diferentiere continua. Astfel, din ectoderm se vor forma celulele pielii, sistemul glandular, parul si unghiile, organele senzoriale si sistemul nervos. Din mezoderm iau nastere muschii, straturile interne profunde ale pielii, sistemul circulator si cel excretor. Endodermul formeaza stratul de constituire a majoritatii organelor interne: plamanii, trahea, pancreasul, intestinele, glandere salivare, glandele tiroide etc. Prin cresterea interna a placentei se realizeaza functiile de protectie a embrionului si de compatibiliate a anutritiei, oxigenatii si hidrolozarii. a doua perioada este asa numita perioada fetala tardiva, in care are loc o crestere intensa in marime a fatului si dezvoltarea organelor de simt si a motilitatii.
Dar pe noi in organogeneza ne intereseaza in mod deosebit dezvoltarea sistemului nervos- care este de provenienta ectodermica. In a 15-a zi dupa conceptie se formeaza pe fata dorsala a embrionului o ingrosare numita placa neurala. Aceasta poseda o portiune cu peretii mai grosi din care se va dezvolta encefalul, iar din partea ce are forma unui sant invaginat ia nastere tubul neural ce se afunda in mezoderm.
Se poate aprecia ca la 14 saptamani creierul uman este relativ mare si proportional dezvoltat. Aglomerarile de celuledevin tot mai mari si neuronii formeaza prelungiri (axoni si dendrite) care apoi se vor structura in contacte (sinapse) functionale legand zone si parti ale formatiunilor nervoase. Prin dezvoltarea tubului neural se ajunge la alcatuirea intregului sistem nervos.
Maduva spinarii este protejata de coloana vertebrala si pe la 4-6 luni incepe mielinizarea intensa a terminatiilor sale neuronale. Spre sfarsitul lunii a treia se dezvolta evident si crerebelul. In luna a cincea se formeaza pe suprafata emisferelor primele santuri; in luna a sapteascoarta cerebrala dispune de 6 straturi celulare pe cea mai mare parte. Ca urmare a dezvoltarii sistemului nervos si a organismului in ansamblu apare o serie de reactii inca din viata intrauterina. Spre exemplu, reactiile motorii difuze apar pe la 9 saptamani, bataile cordului la 10 saptamani, miscarile respiratorii la 12 saptamani, miscari ale traiectului digestiv la 16 saptamani, miscari ale pleoapelor, buzele si picioarelor la 16-20 saptamani (acele miscari pe care le simt mamele si spun ca bebelusul "s-a miscat"), reactii vocale si comunicative la 32 saptamani etc. Asemenea reactii se produc cu intarziere sau sunt inhibate in conditiile actiunii unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand fetusul nu are un mediu favorabil dezvoltarii. Factorii nocivi interni sau externi, influenteaza negativ dezvoltarea copilului is dupa nastere.

NASTEREA SI CONDITIILE DE NORMALIZARE

Nasterea normala se produce la circa 9 luni, dar exista si situatii cand apar modificari care pot fi intr-o anumita masura critice. Astfel, nascutii la 7-8 luni au o greutate de circa 1500-2000gr. si se numesc prematuri. Pentru acesti copii apar dificultati de adaptare in primele 5-6 saptamani, dar in conditii optime de dezvoltare, ei recupereaza, in circa 2 luni handicapul de la nastere. Cand intervin unele conditii nefavorabile in viata intrauterina, sau la nastere pot aparea copii retardati numiti imaturi. Unii copii se nasc cu handicapuri si atunci cand sunt nascuti la termen datorita faptului ca asupra lor au actionat o serie de factori de risc:
- malnutritie a mamei;
- toxoplasmoze in organismul matern;
- infectii virale (la inceputul sarcinii), gripe asiatice, rubeola;
- radiatii;
- parazitii;
- ereditate predominant parentala;
- cauze necunoscute.
Copiii normali se nasc la 9 luni si au o greutate cuprinsa intre +/- 3.000-3.500gr. si o lungime de +/- 49-50cm. In conditii normale infatisarea generala a noului nascut (la termen) este relativ specifica. Ca atare, corpul este pliabil si are tendinta naturala de asta pliat; capul este mai mare (de 4 ori lungimea corpului) si dispune de 6 fontanele (portiuni osoase moi), membrele sunt relativ scurte, pielea este rosietica si usor tumefiata, etc. In primele 3-5 zile are loc o scadere in greutatea initiala cu 150-300gr. Dupa care se revine la normal.
Cea mai mare parte a zilei noul nascut doarme. Somnul se extinde pe 4/5 din 24 ore. Cu timpul raportul dintre roele de somn si cele de veghe se va modifica. La 1 an copilul va avea nevoie pentru refacere de 15-16 ore de somn zilnic.

DEZVOLTAREA TIMPURIE A COPILULUI

In aceasta prima etapa de viata, trebuintele de baza (fiziologice) ale copilului au un rol foarte mare. Astfel, prin formarea intervalelor alimentare se ajunge la constituirea habitudinilor alimentare primare, care vor sta la baza aparitiei altor trebuinte mai complexe. Ulterior, trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si incep sa se exprime prin alte trebuinte cum ar fi cele de miscare si tipat. Semnificativa este constituirea treptata a trebuitnelor psihologice legate de prezenta adultilor si relationarea cu acestia. Reflexul de orientare este pus in evidenta de trebuinta de a simti, de a auzi, de a vedea, etc. Cu timpul, trebuintele psihologice vor castiga tot mai mult in importanta si vor constitui terenul de intretinere a comunicarii si invatarii.
Prin dezvoltarea acuitatii senzoriale se ajunge la crearea de impresii din lumea inconjuratoare si exprimarea de reactii corespunzatoare. Senzorialitatea de contact este reprezentata prin gust, miros si tact. Imediat dupa nastere mirosul si gustul cunosc o dezvoltare accentuata, iar pe masura ce copilul creste, simtul tactil devine foarte important (copilul are tendita de a prinde orice obiect si de a il baga in gura).
Prin dezvoltarea functionalitatii analizatorilor se constituie si se organizeaza perceptia ca proces de cunostere. Perceptia se structureaza sub forma a doua modele:
-un model perceptiv-contemplativ prezent la 2 luni
-un model perceptiv-actional ce se vede inca de la 3 luni.
Pe masura dezvoltarii experientei perceptiv-senzoriale se stimuleaza functiile mnemice si devin active reprezentarile cu rezontante afective. Impreuna cu perceptiile, reprezentarile contribuie la crearea imaginii complexe si coerente a mediului inconjurator. Ca atare, se imbogateste experienta copilului si se produc tot mai frecvente actiuni bazate pe intentii. Copilul incepe sa caute solutii pentru inlaturarea eventualelor obstacole ce il impiedica sa isi realizeze intentia ajungand la o noua forma de relationare cu mediul, prin intermediul unor forme ale inteligentei.
Piaget a descris sase etape in dezvoltarea senzorial-motorie, care duce la dezvoltarea psihica si la formarea cadrului general de admitere a influentelor din mediul inconjurator:
1.de la nastera la 1 luna, predomina reflexele, la inceput cele neconditionate, apoi, pe bazalor se formeaza reflexele conditionate;
2.de la 1 luna la 4 luni se produce acomodarea si coordonarea relfexelor si se elaboreaza reflexe tot mai complexe;
3.de la 4 luni la 8 luni se adopta procedee prin care se lungesc perioadele de observare a lucrurilor din jur sau a persoanelor interesante;
4.de la o luni la 12 luni se elaboreaza forme noi si mai complexe de adaptare, in care rolul principal il joaca anticipatia;
5.de la 12 la 18 luni se elaboreaza mijloace noi de explorare si cunoastere bazate pe experienta activa;
6.de la 18 la 24 luni intervin mijloace de achizitie si acomodare bazate pe combinatii mintale ce au mare valoare formativa si informativa pentru dezvoltarea copilului.
In ceea ce priveste dezvoltarea miscarilor sunt semnificative cele legate de pozitia verticala si mentinerea echilibrului. Spre sfarsitul primului an cand se produc primii pasi se adopta o pozitie verticala mai corecta. Se manifesta dorinta de deplasare ce duce la dezvoltarea autonomiei si a initiativei personale fapt marcat prin perfectionarea coordonarii miscarilor antrenate in echilibrul deplasarii. Oricum, este vizibil fapul ca din momentul in care copilul este capabil sa se deplaseze singur, el vrea sa fie lasat sa se plimbe peste tot si vrea sa descopere singur lucrurile din jur.
Pentru evolutia copilului comunicarea constituie una din aspectele fundamentale ale adaptarii. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj) caci in aceasta etapa au importanta si reactiile nonverbale (CNV) in care mimica, gestica, postura si paralimbajul sunt deosebit de active. De exemplu la 3-4 saptamani se manifesta zambetul ca expresie a CNV ce re loc prin asa numitul "contact vizual" cu cei din jur. La 2 luni intervin momente in care copilul isi intrerupe suptul pentru a zambi ca raspuns la discursul afectiv al memei. Ulterior, pe la 4-5 luni, copilul intelege unele aspecte ale comunicarii dupa mimica adultului. Pe locul al doilea in contextul CNV se afla gestica mainilor ce este mai variata dupa 6-7 luni si dominata de intentii afective, refuz, situatii ceremoniale invatate, situatii de contact social (salut). La aceasta se adauga intinderea mainilor pentru a fi luat in brate, alte forme de mimica pentru a exprima stari de disconfort, agatarea, exprimarea afectiunii sau a conduitelor de abandon (tacerea, geamatul, oftatul, tipatul).
Cu timpul comunicarea CNV se subordoneaza comunicarii verbale. Ganguritul constituie forma incipienta a vorbirii. EL cuprinde intai vocale neclare, apoi acestea devin clare (a, e, i, o, u). Dupa 4 luni se produc articulari de vocale cu consoane si diferentierea lor. Ultimul care se poate ponunta este sunetul "R".
In jurul varstei de 5 luni incepe procesul de lalatiune ca faza superioara a ganguritului. Lalatiunea este o intensa emisie de repetitii de silabe. Spre sfarsitul lunii a 10-a copilului este evident indreptata spre cuvinte care devin elementele cele mai importante ale adaptarii si comunicarii.
Desi cele descrise mai sus sunt elemente relativ comune pentru copiii pana la un an, nu trebuie sa uitam ca se pot remarca multe diferente psihoindividuale. Acestea se manifesta in aspecte dominante ale conduitelor astfel incat se disting copii nervosi si iritabili, care au reactii vehemente de disconfort in timp ce altii sunt toleranti la frustratii, veseli si sociabili. Problemele cele mai dificile sunt legate de copiii iritabili. Acestia, uneori, pot fi foarte sensibili si inteligenti, dar ma putin cooperanti. Oricum, daca parintii sunt atenti pot ajuta copilul sa depaseasca aceste momente si ulterior sa devina foarte sociabili, integrandu-se foarte usor in orice mediu.

Parcurgand primul an de viata al copilului, va invitam sa continuati calatoria in cea de a doua etapa de viata numita de specialisti "Perioada aneprescolara", in care vom incerca sa facem o incursiune in a contura personalitatea copilului de la 1 la 3 ani.