Studiu de caz

Fiecare dintre noi are o omagine de sine stabilizata in timp, bazata pe autoobservatie si autocunoastere. Se spunne ca nimeni nu ne cunoaste mai bine ca noi insine. Pe de alta parte, suntem prinsi in interactiuni complexe cu cei din jur, cautand sa transmitem o anumita imagine de sine. Subiectivitatea isi face loc inclusiv in deciziile de natura manageriala, cand se decide angajarea unei persoane prezente la interviu, de exemplu. m1p18ps
De curand am participat la un interviu la o firma de cercetare de piata. M-am trezit de dimineata, la 7, m-am spalat pe ochi si pe dinti, uitandu-ma in oglinda la fiecare 3 minute. Am stat aproximativ o jumatate de ora in fata sifonierului ca sa ma hotarasc asupra tinutei mele. Mi-am ales o pereche de pantaloni negri, clasici si o bluzita simpla, alba. Mi-am luat un sacou pentru ca afara era innorat. Am plecat. In troleu inghesuiala, lume ce se grabea sa mearga la serviciu. Si eu urma sa ma duc la un interviu. Ma uitam pe geam fara sa observ in jurul meu ce se petrece. La penultima statie urca o colega de facultate. M-a intrebat ce fac, i-am zambit, am salutat-o si am coborat cu toate ca mai aveam o statie de mers cu troleul. Am mers in pas grabit spre locatia cu pricina si am ajuns in fata unei cladiri albastre, lunga si cu un singur etaj. Am urcat cateva scari si am patruns pe o usa cu geam termopan. Acolo o domnisoara zambareata m-a indrumat spre o incapere unde si alte persoane de varsta mea asteptau. Am dat “buna dimineata!” cu un larg suras. Am intrat in ordine alfabetica intr-o alta incapere. Am fost prima care a patruns in locul cu pricina. Totul a decurs rapid, dupa 15 minute am dat ochi din nou cu persoanele pe care le vazusem. Cand am iesit din interviu, fetele si baietii erau in aceeasi pozitie incare ii lasasem cand am parasit incaperea in care stateam cu totii. Fetele li s-au luminat cand am aparut si m-au bombardat cu intrebari de genul “cum a fost?”, “ce te-a intrebat?”, “si tu ce i-ai raspuns?”. I-am rugat mai intai sa vorbeasca pe rand, dupa care o alta persoana a fost chemata inauntru. I-am urat bafta si i-am spus sa nu isi faca probleme. Am ramas pana cand ultimul om a iesit de la interviu. Apoi am dezbatut alaturi de noile mele cunostinte experienta fiecaruia in parte. Unii spuneau ca le-au transpirat palmele si simteau un fior rece pe spate. Altii marturiseau ca ii apucase tremuratul, iar asta i-a impiedicat sa vorbeasca fluent. In schimb, au existat si persoane, printre care ma numaram si eu, care au fost siguri de ei, comunicativi, sociabili, naturali.
A doua zi am fost chemati la o noua infatisare. M-am trezit cu 5 minute inainte ca ceasul sa anunte ora programata de mine. Acelasi ritual de spalat si imbracat. De data asta am ales o bluza rosie si in troleu am intalnit una din fetele cu care ma intalnisem la interviu. Am mers impreuna spre destinatia comuna si am povestit diverse aspecte din viata de zi cu zi. Am fost din nou prima care a intrat la intrevederea cu intervievatorul, dar de data asta am stat mai mult. Am glumit cu cel cu care staeam de vorba si totul mergea de le sine. La final fiecare si-a impartasit experienta prin care a trecut. Din nou au fost diferente in cele povestite de fiecare, dar greul trecuse. Asteptam verdictul. A treia zi urma sa primim un telefon prin care ni se comunica reusita sau insuccesul interviului.
M-am numarat printre castigatori si in prima zi de lucru m-am intalnit cu fata care ma insotise cu doua zile in urma la interviu. De atunci lucram impruna si facem o echipa buna. Sefii nostri sunt multumiti de munca noastra si totul merge bine.
Se spune ca prima impresie conteaza. Or, evaluarea unei persoane dupa prima impresie nu este altceva decat o evaluare bazata pe intuitie si feeling. Subiectivitatea, emotiile si sentimentele sunt importante si, evident, ele se regasesc in toate deciziile noastre, oricat de mult am incerca sa le fundamentam rational ori obiectiv.
Numeroase studii au aratat ca succesul social nu este neaparat al celor cu cel mai ridicat QI (Coeficient de Inteligenta). Oamenii de succes, aflati in fruntea unor intreprinderi, organizatii, partide, guverne ori, pur si simplu, oameni bogati si imbogatiti prin efort propriu sunt dintre cei care au un coeficient de inteligenta emotionala (QE) ridicat. Inteligenta emotionala tine de constientizarea propriilor emotii, stapanirea acestor emotii (prin controlarea cauzelor generatoare), motivatia interioara de a evolua, dublata de initiativa, optimism si daruire, empatie (capacitatea de a intelege emotiile si sentimentele altora) si, nu in ultimul rand, de aptitudinile sociale, adica de capacitatea de a stabili relatii pozitive, de a coopera si colabora cu ceilalti, de a rezolva conflicte, de a capta atentia. In momentul in care devenim constienti ca nu doar ratiunea ne conduce in viata, ca sentimentele si compatibilitatea personala ii ghideaza pe ceilalti intocmai cum ne ghideaza si pe noi, apare intelegerea superioara a pozitiei in grupurile in care suntem parte si poate fi mai bine gestionata imaginea pe care o proiectam in afara.
Mergand la un interviu de angajare, ori la o intalnire de afaceri, foarte multi oameni valorosi din punct de vedere profesional impresioneaza prin siguranta de sine, dar sunt mai putin capabili sa stabileasca un contact social placut. De multe ori alegem sa lucram nu cu cei mai competenti, ci cu cei care ne plac mai mult ori cu care ne intelegem mai bine. La o prima intalnire fata in fata, cele mai importante sunt aspectele de personalitate, precum energie, tonus, vitalitate, stapanire de sine, umor, capacitate de a destinde atmosfera si de a stabili o relatie umana calda si pozitiva, placuta, relaxata si relaxanta. In felul acesta, se castiga increderea si se depaseste nesiguranta initiala ce tine de necunoasterea celuilalt.
Inteligenta aduce precizie si obiectivitate, dar persoanele caracterizate de aceste atribute sunt vazute si descrise de ceilalti ca inexpresive si reci, detasate, neprietenoase. In schimb, o persoana cu inteligenta emotionala crescuta este perceputa ca fiind simpatica, comunicativa, sociabila, glumeata, naturala si dezinvolta, placuta si de treaba.
Cel mai important este ca, intocmai precum inteligenta academica, si inteligenta emotionala poate fi educata si dezvoltata. Primul pas este recunoasterea faptului ca suntem oameni condusi si de sentimente, ca si ceilalti ca si noi au voie sa greseasca ori sa fie subiectivi (dar nu partinitori). Un alt pas este cel al adaptarii comunicarii la cei cu care comunicam.
Profesionalismul ramane, in continuare, important, pentru ca, oricat de mult am placea pe cineva, daca nu se achita de atributii, nu vom fi multumiti. Dar trebuie pastrat echilibrul pentru un succes deplin intre "vocea ratiunii si glasul inimii".